Sinaxar 19 Martie

 

În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici Hrisant şi Daria.

Hrisant şi Daria au trăit pe vremea împăratului Numerian. Tatăl lui Hrisant se numea Polemon, avea rangul de senator şi era de fel din Alexandria, iar Daria era de fel din Atena. Deoarece Hrisant fusese introdus de un oarecare creştin în tainele cele dumnezeieşti şi botezat în credinţa creştină şi începuse să propovăduiască pe Hristos, tatăl său i-a căutat o fecioară cu ţinuta aleasă şi frumoasă la înfăţişare, cu numele Daria, pe care a trimis de au adus-o tocmai de la Atena, căci socotea că Hrisant din dragostea faţă de această fecioară, avea să se întoarcă de la credinţa creştinilor. După ce s-au căsătorit, Daria, care cunoştea ce voia tatăl lui Hrisant, nu numai că nu l-a putut convinge să se lepede de credinţa lui, ci ea singură s-a lăsat convinsă de el şi, mărturisind soţului ei nelegiuirea pe care încercase să o facă, a primit Sfântul Botez şi au trăit mai departe amândoi într-o feciorie desăvârşită.

Fiind însă pârâţi la prefectul Celerin, acesta i-a dat în seama tribunului militar Claudiu, ca să-i cerceteze. Iar acesta chinuindu-i cu multe feluri de cazne, la care se găsea de faţă şi el cu ai lui, şi văzându-le curajul cu care răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în Hristos atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Sfântul Hrisant şi Daria au fost aruncaţi într-o groapă adâncă şi, aruncându-se pământ de sus asupra lor, au primit acolo sfârşitul lor mucenicesc.

Tot în această zi: pomenirea sfântului Claudiu Tribunul, care, fiind aruncat în mare, s-a săvârşit; pomenirea sfintei muceniţe Ilaria, soţia lui Claudiu, care prin sabie s-a săvârşit; pomenirea sfinţilor mucenici Iason şi Mavru, fiii lui Claudiu Tribunul şi ai Ilariei, care de sabie s-au săvârşit.

Sfinţii Mucenici Claudiu Tribunul, soţia sa Ilaria şi fiii lor Iason şi Mavru, împreună cu preotul Diodor şi diaconul Marian, au suferit împreună cu Sfinţii Hrisant şi Daria.

Tribunul Claudiu a îmbrăţişat el însuşi pe Hristos acceptând botezul împreună cu soţia sa Ilaria, cu fiii săi Iason şi Mavru şi cu toţi ai casei, chiar şi soldaţii. Când împăratul Numerian (283-284) a aflat de acest lucru, a dat ordin ca toţi să fie executaţi. Sf. Claudiu a fost înecat în mare iar copiii şi soldaţii săi au fost decapitaţi. Creştinii au înmormântat sfintele moaşte ale mucenicilor într-o peşteră, unde Sf. Ilaria mergea deseori la rugăciune. Într-o zi, fiind urmărită, Ilaria a fost prinsă şi dusă spre a fi chinuită. Sfânta i-a rugat să o lase puţin să se roage şi apoi şi-a dat sufletul întru Domnul. Un servitor a îngropat-o în aceeaşi peşteră unde era şi familia sa.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Diodor preotul şi Marian diaconul, care, fiind închişi într-o peşteră, s-au săvârşit.

Sfinţii Diodor preotul şi Marian diaconul au suferit şi ei mucenicie împreună cu Sfinţii Hrisant şi Daria.

Într-o peşteră lângă locul execuţiei, creştinii s-au adunat ca să cinstească prăznuirea morţii sfinţilor mucenici. Ei au făcut slujbe şi s-au împărtăşit cu Sfintele Taine. Dar, auzind de faptele lor, autorităţile păgâne au venit la peşteră şi au închis gura peşterii astfel încât cei dinăuntru au primit şi ei cununa muceniciei. Doi dintre cei martirizaţi în peşteră sunt Sfinţii Diodor preotul şi diaconul Marian.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Panhariu.

Pe când împărăţeau în vechea Romă împăraţii Diocleţian şi Maximian, toată lumea era plină de înşelăciunea cea idolească, iar dacă cineva mărturisea pe Hristos, nu numai că i se răpea toată averea, ci îşi găsea pe deasupra şi moartea în tot felul de chinuri. Pe atunci trăia şi un oarecare Panhariu, din ţinutul Usanilor şi anume din cetatea Vilapatis. Acesta se trăgea din strămoşi creştini şi era un bărbat înalt de statură şi frumos la înfăţişare. Venind el la Roma, în scurtă vreme a ajuns printre cei mai de aproape slujitori ai lui Diocleţian, care făcându-l mai mare peste cei de sub el, îl iubea în chip deosebit. Pentru toate acestea şi mai ales pentru dragostea care se statornicise între el şi împărat, Panhariu s-a lepădat de credinţa în Hristos şi a împărtăşit întru totul toate credinţele şi toate cugetele împăratului. Iar împăratul a orânduit ca Panhariu să primească lefuri anuale şi venituri de tot felul, pe unele dintre ele cu hrisoave în regulă, iar pe altele numai cu porunca împărătească, şi să dobândească toate acestea pentru ca să fie om cu vază şi să se bucure de toată cinstea şi odihna.

Auzind acestea fericita lui mamă şi sora lui, au căutat mai întâi să-i readucă în suflet frica de Dumnezeu şi să-l sfătuiască prin scrisori. Apoi s-au silit să-l facă să cunoască făgăduinţa aceea minunată pe care o primeau, în legătură cu înfricoşătoarea Judecată, cei care cunoşteau pe Domnul; după cum, iarăşi s-au silit să-l facă să nu uite pedeapsa care îi aşteaptă acolo pe acei care în viaţa aceasta tăgăduiesc Dumnezeirea cea adevărată. Şi i-au mai reamintit în scrisorile lor că chiar dacă cineva ar dobândi toată lumea aceasta şi-şi va pierde sufletul, nici un câştig nu va fi vreodată vrednic ca să-l despăgubească de pierderea sufletului său. Primind deci scrisori de felul acesta de la mama lui şi citindu-le, şi-a revenit în sine şi a început să se jelească cu amar; şi căzând la pământ, striga: "Miluieşte-mă, Doamne, Atotţiitorule, şi nu mă ruşina pe mine, robul Tău, înaintea îngerilor şi a oamenilor, ci îndură-Te de mine, pentru mare mila Ta".

Când unii dintre cei din palat l-au văzut jelindu-se şi rostind asemenea cuvinte, au încunoştinţat de îndată pe împărat, care a zis: "Ştiaţi că Panhariu, sachelarul şi scriniarul împărăţiei a căzut în religia galileenilor?" "Deci, spuneţi-mi voi, slujitorilor, ce trebuie să fac cu el?" Iar aceia i-ai zis: "Porunceşte, împărate, să fie dezbrăcat şi biciuit în teatru, iar după aceasta să fie trimis guvernatorului din Nicomidia, ca să fie pedepsit mai departe de el acolo, ca nu cumva să ne facem şi noi vinovaţi de sângele lui, de vreme ce el este iubit de tine". Sfatul acesta a plăcut împăratului, care încă îl iubea foarte mult şi care nu voia să fie de faţă la moartea lui. Astfel aducându-l în teatru, l-au bătut acolo grozav de rău; apoi, împăratul, dând pe sfânt în mâna soldaţilor, a poruncit să se facă scrisoare către guvernatorul Nicomidiei, ca mai înainte de moarte sfântul să fie supus la tot felul de chinuri.

Ajungând la Nicomidia şi guvernatorul de aici, grăbindu-se, a dat poruncă să fie omorât. Deci, după ce el şi-a făcut rugăciunea, călăii au tăiat capul mucenicului lui Hristos Panhariu, în ziua a nouăsprezecea a lunii martie, la Nicomidia.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Dimitrie Strungarul, care a mărturisit la anul 1564, şi care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfintilor Hrisant si Daria (19 martie)

mart.18

Traducere din limba rusa

Troparul Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria (glasul 4)

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul 1

Alesii lui Hristos mucenicii Hrisant și Daria, cei ce ati fost impodobiti cu coroane de slavă divină și către viața vesnică prin credință și suferință ati venit la Hristos, primiti rugăciunile noastre nevrednice pentru slava lui Dumnezeu, izbăviti-ne de ispite și tot felul de necazuri și noi va laudam cu dragoste și bucurie: Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Icos 1

Sufletul vostru a avut puritate îngerească, Sfintilor mucenici ai lui Hristos Hrisant și Daria. V-ați ferit de  farmecul lumii cea fără de Dumnezeu, bucurându-vă de inegalabila bunătate Divină, cântând laude Stapanului tuturor fericirilor. Ne bucuram de faptele voastre si vă strigăm cu tandrețe:

Bucurați-vă, mărturisitori minunați, care ati iubit adevărul divin;

Bucurați-vă, că ati alungat vrăjmășia farmecului și dulceața patimilor;

Bucurați-vă, că v-ați întărit bunătatea în credința lui Hristos;

Bucurați-vă, caci dulciurile acestei lumi nu v-au fost ispitiri;

Bucurați-vă, că ati arătat cu îndrăzneală desfătările idolilor;

Bucurați-vă, căci cuvintele voastre au fost pentru cei necredincioși lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 2

Văzând ostilitatea desfătărilor și a dulceții patimilor, Sfinte Hrisant cel  binecuvântat, înarmat cu credință l-ai alungat pe sarpele cel viclean si pe Daria ai adus-o mireasa imaculată a lui Hristos ca cea mai grațioasă mireasă, cântând cu ea lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 2

Ati avut mintea luminata de lumina adevărului, mucenici plini de toată vitejia. Ati fost împodobiti cu vitejia inimii lui Hristos în mărturisirea credinței în Dumnezeul Adevărat, sipentru o asemenea îndrăzneală, slavindu-vă faptele, primiti această laudă:

Bucurați-vă, caci ati iubit adevărul credinței in Hristos;

Bucurați-vă, credinciosi ai ortodoxiei si al adevărului ziditor;

Bucurați-vă, caci poruncile lui Hristos în curăție le-ati implinit;

Bucurați-vă, caci ati dus o viață in curatie, plăcută Domnului;

Bucurați-vă, că v-ați împodobit sufletele cu dragostea lui Hristos;

Bucurați-vă, caci ati disprețuit desfătările acestei lumi și deșertăciunea;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 3

Puterea divină v-a spirijit in chinurile voastre pentru Hristos, caci stând în mijlocul celor mai grele incercari, harul Domnului strălucea peste voi, suferind pentru credința lui Hristos, iar noi cu voci neîncetate cântam lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 3

Având o mare dorință de a vă împodobi cu coroanele muceniciei pentru Hristos, Sfinți mucenici Hrisant și Daria, ați propovăduit neobosit credința lui Dumnezeu, denunțând nebunia dușmanului idolatriei, întărind credincioșii în credința adevăratului Dumnezeu și invatandu-i pe calea mântuirii. În același fel, vazand dragostea voastra pentru Dumnezeu, strigam cu îndrăzneală către voi:

Bucurați-vă, mărturisitori adevărați care nu va temeti de chinuri;

Bucurați-vă, învățându-i pe toți să nu se teamă de mustrările omenești;

Bucurați-vă, ca v-ati pus nădejdea în Dumnezeu;

Bucurați-vă, caci i-ati  învățat credința pe multi care au crezut în providența lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că atii rușinat fără teamă înșelăciunea lui Satana;

Bucurați-vă, v-ați petrecut tot timpul în fapte de rugăciune;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 4

O furtună de furie și nenorociri feroce ale persecutorilor nu au putut sa va zdruncine credința în Hristos, mucenici atot-fericiți Hrisant si Daria, caci voi pentru Duhul Sfânt ati cântat curajos în fața lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 4

Auzind cuvintele Sfintei Scripturi ca Dumnezeu Este iubire, binecuvântat Sfinte Hrisant, sufletul tau a iubit credința în adevăratul Dumnezeu. Ai fost ferm în credință si ai adus-o la Hristos si pe Daria, preoteasa templului Minerva, fiind slăvit de bunătatea iubirii Împăratului Ceresc. Iar noi te vom slavi cu aceste laude:

Bucurați-vă, căci v-ati păstrat în inimile voastre focul iubirii pentru Dumnezeu până la sfârșitul vieții voastre;

Bucurați-vă, că v-ati întărit sufletul cu adevărata teologie;

Bucurați-vă, că Biserica lui Hristos este ocrotitorul slavei;

Bucurați-vă, invatatori credincioși și mijlocitori catre Dumnezeu;

Bucurați-vă, caci ne învățati sa ascultăm poruncile divine;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 5

Ati fost ca doua stele pe Cerul credintei, Sfintilor Hrisant și Daria, caci v-ati inteles sa trăiti în curatie ca soti. Înlocuind viața iubirii temporare și trupești, v-ați împodobit sufletele cu dragostea lui Hristos si cu harul dumnezeiesc Domnului Cerului și al Pământului I-ati cântat un cântec: Aliluia.

Icos 5

Traind o viața dumnezeiască, împodobită cu slujirea neincetata a Domnului, ati predicat neobosit credința lui Hristos, spunand tuturor sa aiba curaj si ca din credința lui Hristos să nu se retragă în niciun fel, denunțând întunericul idolatriei și indreptandu-i pe oameni spre fericirea cerească. Amintindu-ne viața voastra cuvioasa,  va strigăm cu dragoste:

Bucurați-vă, caci ati arătat icoana adevăratei căsătorii creștine;

Bucurați-vă, caci casa voastra a fost plina de Duhul Sfânt;

Bucurați-vă, îndrăzneala celor zeloși in ortodoxia lui Dumnezeu,;

Bucurați-vă, lumanari arzând pentru dragostea lui Hristos;

Bucurați-vă, slava neinfricata a predicatorului;

Bucurați-vă, caci ati indurat chinuri ale sufletului împreună cu chinuri trupești pentru Hristos;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 6

Vorbele tale despre Dumnezeu au fost spuse cu glas tare, Sfinte mucenic Hrisant, caci ai chemat credincioșii să respingă tentațiile acestei lumi, dandu-le cele potrivite celor care caută mântuirea și se gândesc la Dumnezeu. Împlinind aceasta, Sfant binecuvântat, ai adus-o si pe Daria la Hristos, întărind-o în credință, cântând cu îndrăzneală lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 6

Ati urcat duhovniceste în inimile voastre spre lumina slavei cerești, adevărații mucenici ai lui Hristos Hrisant si Daria, caci v-ati trait toată viața in evalvie și credința într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernic. Casa voastra a fost ca o mănăstire sfântă, iar noi minunându-ne de această viață a voastra, va cântam:

Bucurați-vă, stele cerului, strălucitoare duhovniceste;

Bucurați-vă, caci prin rugăciunile voastre s-a deschis pentru mulți ușa Împărăției lui Hristos;

Bucurați-vă, protectori harnici ai caselor cinstite;

Bucurați-vă, vase alese ale harului divin;

Bucurați-vă, patroni cerești al căsniciilor cinstite;

Bucurați-vă, ca v-ati împodobit cu curăție sufletelor voastre;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 7

Pentru ca nu ati vrut să vă îndepărtați de credința lui Hristos și să faceți sacrificii idolilor ticăloși, guvernatorul orașului Kalerin v-a dat la tortura, Sfintilor purtători de patimiri. Dar voi, după ce ati îndurat multă suferință, cu îndrăzneală și credință I-ati cântat curajos lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 7

Chinuitorul, uimit de măreția răbdării și credinței voastre, s-a gândit ca faceti magie si a poruncit să fiti dati la cele mai grele torturi. Dar nimic nu v-a putut zdruncina credința, niciun fel de tortură sau truc. Credinciosii privind suferinței voastre, va striga:

Bucurați-vă, lumini ale lui Hristos, strălucind în întunericul răutății;

Bucurați-vă, mustrând răutatea idolatrilor;

Bucurați-vă, neînfricati apărători creștini al credinței;

Bucurați-vă, căci dragostea voastra pentru pentru Hristos a crescut prin rănile voastre;

Bucurați-vă, cei ce ati îndurat ocara și supărarea pentru Hristos;

Bucurați-vă, caci ati invins cu ajutorul lui Hristos;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 8

O minune s-a întâmplat când Claudiu Tribunul a cunoscut adevărul lui Dumnezeu, văzând suferințele voastre, mucenici Sfinti Hrisant si Daria, caci un vrăjitor nu ar putea suporta un asemenea chin pe care voi l-ati îndurat. Voi ati primit cu bucurie chinurile și v-ati mărturisiț credința in Hristos, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 8

V-ați bucurat din toată inima de dragostea lui Hristos, Sfinți mucenici Hrisant și Daria, văzând convertirea la credința in Hristos nu numai a lui Claudiu tribunul, ci și a tuturor din casa lui: Ilaria, sotia sa și copiii lui Iason și Maurus care impreuna cu soldații care va chinuiau au cerut să primească Botezul Domnului. Ei au crezut în Hristos si au încept să-L slaveasca pe Dumnezeu, iar noi cu bucurie duhovniceasca strigam către voi:

Bucurați-vă, că v-ati umplut sufletul de harul lui Hristos;

Bucurați-vă, luminand pe mulți cu lumina divină;

Bucurați-vă, ati avut curaj uimitor in fata chinuitorilor răi;

Bucurați-vă, caci ati fost fără teamă in suferința pentru Hristos;

Bucurați-vă, caci ati chemat mulți chinuitori la Hristos prin suferințele voastre;

Bucurați-vă, căci ati purtat crucea lui Hristos cu răbdare și devotament;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 9

Toată natura îngerească s-a bucurat nespus de mult, Sfintilor mucenici Hrisant si Daria, văzând cum v-ati jertfit pentru Hristos. Ati invatat pe toată lumea cu cuvinte dumnezeiești arătând calea mântuirii, si ati îndurat fără teamă chinul pentru credincioși, lăudându-l pe Dumnezeu Cel minunat între sfinții Săi cu cântarea: Aliluia.

Icos 9

Ritorii cei fara glas nu pot sa vi se împotrivească, Sfinti mucenici ai lui Hristos și Hrisant și Daria. Cine poate să redea suferințele voastre pentru Hristos, Dumnezeul nostru? Neglijând gloria pământului și măreția vieții vremelnice, v-ati dat sufletele voastre pentru credința in Dumnezeu. Lăudându-va faptele, va strigăm cu dragoste:

Bucurați-vă, saditori zeloși ai credinței in Hristos;

Bucurați-vă, adversari îndrăzneți ai idolilor închinării;

Bucurați-vă, credincioși conducătoari din întunericul idolatriei până la lumina lui Hristos;

Bucurați-vă, ca v-ati uimit chinuitorii cu multe minuni;

Bucurați-vă, că ati îndurat bătaie înverșunată pentru Hristos;

Bucurați-vă, că pentru suferința chinului vostru pe Numerian l-ati făcut de rușine;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 10

Ati salvat sufletele credincioșilor, sfinți mucenici, fiind împodobiți cu înțelepciunea lui Hristos si ați stins cugetarile neînțelepte ale inchinatorilor la idoli, fiind vase curate ale Atotputernicului, chemându-i pe toți să rămână în slava nemăsurată a lui Dumnezeu și să-l roage pe Creator: Aliluia.

Icos 10

Vazand ca zidurile sunt mai dure decât piatra, a apărut un nou chinuitor al creștinilor, Numerian, care, în nebunia sa, a poruncit va dea la alte chinuri. Tu, Sfinte Hrisant, ai fost scufundat într-o fântână de canalizare, iar pe Sfanta Daria au vrut sa o duca la o casa de desfrau, dar puterea lui Dumnezeu v-a ținut nevătămati și lumina cerului a fost asupra voastra. Văzând acestea, ne minunam si va laudam:

Bucurați-vă, stâlpi ai statorniciei, stând ferm în credința lui Hristos;

Bucurați-vă, caci ati îndurat duhoarea murdăriei pentru Hristos;

Bucurați-vă, caci ati suportat ocara și suferința fără teamă;

Bucurați-vă, cei luminati cu lumina cerului în chinurile voastre;

Bucurați-vă, caci mânia lui Numerian a fost zadarnica;

Bucurați-vă, cei mai tare decât piatra în chinurile voastre;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 11

Vă aducem un cântec de lauda, minunati mucenici ai lui Hristos. V-ați proslăvit faptele voastre ca eroi ai lui Hristos Mântuitorul nostru și cu puterea credinței v-ați rușinat chinuitorul. Noi ii multumim Domnului pentru aceasta si Îi cântăm cu venerație și dragoste: Aliluia.

Icos 11

Soarele stralucitor al Adevărului luminează inimile credincioșilor, văzând mereu minunile glorioase ale lui Dumnezeu. Minunata lumină divină va poartă, purtători de patimiri Sfinților Hrisant și Daria, conducându-va spre suferinta si moarte pentru numele lui Hristos. Sfanta Daria, ai fost credincioasa soțului tău până la sfârșit si ai avut o credință fermă împotriva tuturor ispitelor dusmanului. Aducându-ne aminte cu respect de faptele și suferințele voastre, va binecuvântăm cu aceste laude:

Bucurați-vă, lumini ale lui Hristos, strălucind în întunericul răutății;

Bucurați-vă, mustrând răutatea idolatrilor;

Bucurați-vă, neînfricati apărători creștini al credinței;

Bucurați-vă, căci dragostea voastra pentru Hristos a crescut prin rănile voastre;

Bucurați-vă, cei ce ati îndurat ocara și supărarea pentru Hristos;

Bucurați-vă, caci ati invins cu ajutorul lui Hristos;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 12

Harul s-a revărsat de la Domnul, Sfintilor laudati Hrisant și Daria, si cu bucurie amintirea voastra este proslăvită de credincioși și mărită cu rugăciuni calde ridicate spre voi. Ati suportat suferințe grele pentru credința in Hristos, iar la moartea voastra ati fost primiti in Imparatia Cereasca unde cu îngerii impreuna Ii cântați lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 12

Cântam sfârșitul vostru glorios, mucenici sfinti, caci odată cu el ati proslăvit și credința lui Dumnezeu în adevăr, fiindca suferințele voastre, in care ati fost precum mieii în mijlocul fiarelor, arata întruparea predicării divine. Amintindu-ne, vă exclamăm cu tandrețe:

Bucurați-vă, caci pentru credința lui Hristos ai fost îngropati de vii într-o groapa adânca;

Bucurați-vă, cei slăviti de multe semne ale milostivirii lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că amintirea voastra este slavita prin slujbele și rugăciunile credincioșilor;

Bucurați-vă, căci sufletele voastre s-au dus în ceruri înaintea lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, cei încununati de coroanele Împărăției Ceresti de la Sfanta Treime;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 13

O, slaviti și îndelung răbdatori Sfinti mucenici Hrisant și Daria! Primiți acest cântec de laude de la noi, nevrednicii, rugându-vă cu tandrețe: ridicați rugăciunile voastre calde pentru toți cei care vă proslăvesc amintirea și cu mijlocirea voastră la Tronul lui Dumnezeu, mântuiti-ne de necazuri, dureri, boli și chinuri veșnice, astfel încât să fim cinstiți în cetele cerești să-I cântăm lui Dumnezeu : Aliluia, Aliluia, Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Sufletul vostru a avut puritate îngerească, Sfintilor mucenici ai lui Hristos Hrisant și Daria. V-ați ferit de  farmecul lumii cea fără de Dumnezeu, bucurându-vă de inegalabila bunătate Divină, cântând laude Stapanului tuturor fericirilor. Ne bucuram de faptele voastre si vă strigăm cu tandrețe:

Bucurați-vă, mărturisitori minunați, care ati iubit adevărul divin;

Bucurați-vă, că ati alungat vrăjmășia farmecului și dulceața patimilor;

Bucurați-vă, că v-ați întărit bunătatea în credința lui Hristos;

Bucurați-vă, caci dulciurile acestei lumi nu v-au fost ispitiri;

Bucurați-vă, că ati arătat cu îndrăzneală desfătările idolilor;

Bucurați-vă, căci cuvintele voastre au fost pentru cei necredincioși lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Condacul 1

Alesii lui Hristos mucenicii Hrisant și Daria, cei ce ati fost impodobiti cu coroane de slavă divină și către viața vesnică prin credință și suferință ati venit la Hristos, primiti rugăciunile noastre nevrednice pentru slava lui Dumnezeu, izbăviti-ne de ispite și tot felul de necazuri și noi va laudam cu dragoste și bucurie: Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, impreuna cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos.

Rugăciune

O, sfinți și binecuvântați purtători de patimiri, mucenici ai lui Hristos Hrisant și Daria! Noi, nevrednicii, alergăm la voi, ajutoarele noastre calde și rapide, sa duceti la tronul lui Dumnezeu rugăciunile noastre. Ascultați acum această rugăciune și rugați-vă pentru noi, cei păcătoși si nevrednici, iubitului nostru Domn Iisus Hristos pe care L-ați mărturisit în chinurile voastre grele înaintea chinuitorilor și a persecutorilor sfintei credințe a lui Hristos.

De dragul credinței lui Hristos ati îndurat multe chinuri și ati fost omorâti, iar Biserica lui Hristos v-a încoronat cu frumusețe și coroane de slavă nemuritoare, traind într-o bucurie inexprimabilă impreuna cu îngerii din Imparatia Cereasca. Fiti pentru noi o mijlocire puternică sa ne păstram credința lui Hristos în curăție, dati-ne curaj în suferințe și ispite, sa avem mulțumire în nevoile cotidiene, si sa avem întotdeauna dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru.

Învățați-ne cu rugăciunile voastre, sfinți mucenici, sa ramanem pe calea mântuirii, întăriți-ne picioarele cu fermitate pe calea poruncilor Domnului, mustrându-ne greșeala, acordând vindecare bolnavilor, eliberarea de sărăcie, protecția în căsătorie, si toate cele folositoare mântuirii. Căci cu rugăciunile voastre de călăuzire, mijlocire si de întărire, să-L slăvim pe Mântuitorul nostru Domnul Iisus Hristos, caruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinaciunea, impreuna cu Tatăl Său fără început și cu Preasfântul și Bunul și Datatorul Său de viață Duhul Sfant, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria

Troparul Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmosul

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cunună strălucitoare împodobindu-te mai mult decât cu aurul, mucenice şi cu fru­museţile muceniciei strălucind tu, stai înaintea Stăpânului, rugându-te pentru noi, cei ce te cinstim, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rănit ai fost de dorul cel preadulce al Ziditorului, mu­cenice şi desfătările vieţii trecându-le cu vederea, toată în­clinarea inimii tale ai dat-o cu multă osârdie Celui Dorit, Sfinte mucenice Hrisant.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu credinţa împlătoşându-te, ai doborât pe vicleanul cel meşteşugăreţ, care a năvălit asupra ta cu amăgirile dezmierdării femeieşti şi te-ai făcut vas cinstit al curăţiei, Mucenice Hrisant.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel neapropiat cu firea cea dumnezeiască, apropiat S-a arătat mie, trup luând din tine, Fecioară. După care Sfânta Muceniţă Daria dorind, cu răbdare a pătimit şi s-a adus Lui ca o mireasă.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti pururea scăparea şi întărirea mea, Doamne.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aur încercat în focul chi­nurilor te-ai arătat Sfinte Hri­sant, purtând pecetea patimilor celor împărăteşti.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsind bârfirea ritorilor, ai fost vânat, Mucenice Hrisant, cu laţurile ucenicilor Celui Ce prealuminat te-a înţelepţit pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorirea trupului părăsind, te-ai supus Celui Dorit de tine, Care te-a adus mireasă lui Hristos, prin cinstita credinţă, Preaînţeleaptă Muceniţă Daria.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din pântecele tău cel Fecio­resc, născându-Se Iisus cu Tru­pul, Preacurată Şi-a logodit Sieşi mireasă curată pe Sfânta Muceniţa Daria.

Irmosul

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti pururea scăparea şi întărirea mea, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: slavă puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcliile Duhului strălucind întru inima ta cea curată, te-a făcut cu totul lumină, pe tine, Celui Care cu osârdie strigai fără încetare: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu nestricăcioasa haină a dumnezeiescului har, ţesută de sus, te-a îmbrăcat Ziditorul, pe tine, Cel Ce ţi-ai păzit fără de prihană trupul şi ca pe un bi­ruitor te-a încununat pe tine.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu inimă vitează ai scuturat dulceţile trupului, îndulcindu-te de frumuseţea cea dumnezeiascăcea neasemuită şi bucurându-te, ai străbătut în calea muce­niciei tale, Sfinte Mucenice Hrisant.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Părtaşă făcându-te unirii ce­lei îndumnezeitoare, purtătoare de chinuri, te-ai îndumnezeit şi întru cămările cele cereşti te-ai sălăşluit, ca o mireasă neprihă­nită a Stăpânului zidirii, Sfântă Muceniţă Daria.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Păzindu-te pe tine, Fecioară, ca şi mai înainte de naştere şi după naştere, Curată, din tine S-a Întrupat Cel Necuprins cu mintea, Care şi-a adus Sieşi mireasă pe Muceniţa Daria.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, lumina mea, în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicându-ţi mintea mai presus decât cele materialnice, purtătorule de chinuri şi legându-te, ai dezlegat răutatea vrăjmaşului, fericite.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndrăgostit de curăţie fiind, preasfinţite, dragostea cea aprin­să a fecioarei ai îndrumat-o că­tre Domnul, prealăudate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzând că tiranul este sfâşiat şi în picioare este călcat, cu cuget vesel slăveai pe Stăpânul, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cine poate să tâlcuiască Taina ta, o, Preacurată? Căci ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, îndoit în fire, mai presus de cuget.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele Cel curs din coasta Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Închis în temniţa cea preaîntunecată şi lăudând pe Stăpânul tuturor, preafericite, lumina cea din cer înconjurându-te, te-a luminat cu totul, Sfinte Hrisant.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, cel împodobit cu cin­stita mucenicie, dobândindu-te Roma ca pe o stea aurită, mu­cenice, se înfrumuseţează cu luptele tale şi cu minunile tale cele dumnezeieşti, Mucenice Hrisant.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Frumoasă, preaîmpodobită şi preaaleasă arătându-te, Sfântă Muceniţă Daria, prin suferinţele de tot felul ale trupului tău te-ai făcut mireasă Cuvântului Celui Preafrumos, fecioară.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Prunc Tânăr Te-a născut Fecioara pe Tine, Cu­vântul Cel mai înainte de veci, după Care dorind fecioarele, pe urma ei s-au adus Ţie ca nişte mirese Împăratului tuturor.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele Cel curs din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie: Căutând cele de sus...

Luminători luminoşi arătându-vă, dumnezeieştilor şi Sfinţilor Muce­nici Hrisant şi Daria, cu lumina minunilor voastre străluciţi toată făptura, risipind pururea noaptea cea adâncă a neputinţelor; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului, au strigat: Bine­cuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Floare cu chip de aur a mu­cenicilor te-ai făcut, că ai adus la Hristos mulţime de pătimitori, cu dumnezeieştile tale cu­vinte şi minuni, de Dumnezeu insuflate. Împreună cu aceştia cu credinţă te fericim acum pe tine, mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În groapa cea plină de noroi, gol fiind închis, prealăudate, cu strălucirea cea plină de lumină a bunei miresme celei dumnezeieşti te-a luminat pe tine Iisus. Pe Care, cu inimă curată, preaînţelepţeşte L-ai iubit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiară păzitoare a fecioriei tale, care să oprească, cu ade­vărat, vătămarea care ţi-ar fi putut veni de la păgâni, ţi-a trimis Hristos ţie, prealăudată, care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel ce este necuprins cu fiinţa cea dumnezeiască, cuprinzându-Se cu trupul în sânurile tale, S-a făcut, Fecioară, ca şi noi. Bine­cuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tăria gândului împotrivindu-te celui deşert la minte, fericite, ai răbdat strujirile trupului, iar pârjolit cu făclii fiind nu te-ai ars, Mucenice Hrisant, ci, împreună cu tinerii, cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-te cu înţelep­ciunea lui Hristos, ai veştejit tru­fia celor neînţelepţi şi ai ruşinat mintea cea trufaşă a celui ce a amăgit pe Eva, făcând neputincioasă arma lui şi cu evlavie, în­ţelepte, ai adus-o pe ea mireasă lui Dumnezeu, prin credinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu unirea sufletească fugind de unirea cea trupească, pătimi­torilor, odoare curate ale Atotţiitorului v-aţi arătat şi v-aţi adus pe voi înşivă în Biserica cea Cerească, lui Hristos, stri­gând: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Prin voirea lui Dumnezeu bi­ruind patimile trupului, Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria focul chinurilor l-au stins cu Roua Duhului; şi au dobândit cununile vieţii, cân­tând: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un trandafir în mijlo­cul spinilor vieţii aflându-te pe tine Dumnezeu, Preacurată, S-a sălăşluit în pântecele tău cel preacurat şi fără prihană; şi de tainică bună mireasmă a um­plut lumea care striga: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Domnu­lui, pe Domnul!

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oştire dumnezeiască s-a adăugat ţie, celui ce grăiai în chip sfinţit cele dumneze­ieşti, fiind izbăvită de înşelă­ciunea cea urâtă şi prin sabie jertfă curată s-a adus Celui Ce ca un Miel S-a junghiat pentru noi, mucenice.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În mijlocul fiarelor ca nişte mieluşei v-aţi arătat, purtători­lor de chinuri, propovăduind Întruparea cea dumnezeiască a Celui Ce S-a smerit până la sân­ge şi prin dureri aţi moştenit dumnezeieşte odihna cea fără de durere.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi cetatea Romei cheamă toate cetăţile şi ţările să prăznuiască cu veselie chinurile şi luptele voastre cele dumneze­ieşti, punându-vă înainte ca pe o desfătare nematerialnică, sfinţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Către nemărginita mărire v-aţi ridicat, Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria şi staţi ca împreună purtători de cunună înaintea Cu­vântului Celui Atotţiitor, rugându-vă pentru noi, cei ce vă feri­cim pe voi pururea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cugetul şi inima se înspăimân­tă căutând să înţeleagă naşterea ta cea de neînţeles, Fecioară. Că pe Dumnezeu Cuvântul în pân­tece L-ai purtat, pe Cel Ce prin tine mântuieşte din toată nevoia pe cei ce te cinstesc pe tine.

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Frumuseţea cea preaaleasă ai dorit-o şi frumuseţile cele văzute le-ai trecut cu vederea şi prin cuvintele tale cele de aur ai adus la Hristos, Sfinte Mucenice Hrisant, Fericite, pe Sfânta Daria cea mărită, care a răbdat chinuiri şi pe tirani i-a ruşinat. Cu care, împreună, adu-ţi aminte de noi toţi, cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Ca o Viţă nelucrată ne-ai crescut nouă Strugurele Cel Preafrumos, Care ne izvorăşte vinul mântuirii, cel ce veseleşte sufletele tuturor şi trupurile. Pentru aceasta, fericindu-te pu­rurea pe tine, ca pe o pricinui­toare a bunătăţilor, împreună cu îngerul îţi strigăm: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har!

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Moarte de ocară ai răbdat, Milostive, prin Răstignirea Ta de bunăvoie, pe care văzând-o Ceea ce Te-a născut pe Tine, rănită fiind, grăia: vai mie, Fiule! Ce Taină nemaivăzută este aceasta? Cu ale cărei rugă­ciuni, pentru adâncul milosti­virii Tale, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ridici păcatul lumii.

Sinaxar 18 Martie

 

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului.

Sfântul Chiril s-a născut din părinţi evlavioşi, care mărturiseau credinţa creştină. De mic copil a fost crescut şi el în nevoinţe asemănătoare, pe vremea împăratului Constantin. Când, mai târziu, episcopul de atunci al Ierusalimului, s-a mutat către viaţa cea fericită, cel ce a fost învrednicit cu darul episcopiei a fost tocmai acest fericit Chiril, care s-a arătat un apărător plin de râvnă al sfintelor dogme apostolice. În vremea aceea, pe scaunul din Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care pentru că nu voia nicidecum să mărturisească cum că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, a fost depus din treaptă de către Sinodul din Sardica. Dar Acaciu nu a voit să se supună hotărârii sinodului, ci a rămas mai departe, ca un tiran pe scaunul său şi, mai mult, pentru că era cunoscut împăratului, luând putere de la acesta, a depus la rândul său din treaptă pe Chiril şi l-a alungat din Ierusalim.

Sfântul Chiril, alungat fiind din Ierusalim, a venit la Tars unde a rămas câtva vreme împreună cu minunatul episcop Silvan. După ce s-a adunat un alt sinod la Seleucia, în 359, care a condamnat din nou pe Acaciu, acesta a plecat la Constantinopol şi a venit la împărat aţâţând mânia acestuia, prin cele spuse de el împotriva lui Chiril. Pentru aceasta Chiril a fost condamnat la surghiun. După moartea lui Constantiu însă, urmând la conducerea împărăţiei Iulian şi voind să atragă de partea lui pe toţi cei ce fuseseră surghiuniţi de înaintaşul său, a dat poruncă să revină la scaunele lor toţi episcopii care fuseseră mai înainte surghiuniţi. Împreună cu toţi ceilalţi a revenit din surghiun şi sfântul Chiril şi şi-a luat în primire scaunul său de la Ierusalim. Şi păstorind în chip frumos şi bineplăcut lui Dumnezeu turma încredinţată lui şi lăsând ca amintire Bisericii catehezele sale, cu care căutase să întărească în credinţa creştină turma sa, după ce a mai trăit puţină vreme de la întoarcerea din surghiun, a răposat întru fericire.

Şi era sfântul Chiril, în ceea ce priveşte înfăţişarea trupului, om potrivit de vârstă, gălbui la faţă, cu părul lung, cu nasul adus, lat şi rotund la obraz, cu sprâncene deopotrivă tocmite şi aduse, cu barba albă, deasă şi îngemănată şi cu toată ţinuta asemenea unui om de la ţară.

Tot în această zi, pomenirea celor zece mii de mucenici, care s-au săvârşit tăindu-li-se capetele.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Trofim, Evcarpion şi cei împreună cu dânşii.

Când prigoana împotriva creştinilor din Nicomidia ajunsese în toi, în vremea împăratului Maximian, sfinţii mucenici aceştia, Trofim şi Evcarpion, se găseau în oaste şi fiind puternici la trup şi îndrăzneţi, pentru că încă nu ajunseseră să cunoască învăţătura creştină, prigoneau şi ei pe creştini şi ajunseseră nişte vrăjmaşi preaînverşunaţi ai creştinilor: îi prindeau, îi băgau la închisori şi având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau şi pe alţii îi ocoleau.

Odată, mergând să prindă pe unii dintre creştini, au văzut un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Şi au mai auzit şi un glas, care ieşea din acest foc şi care zicea: "Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor". Auzind glasul acesta, Trofim şi Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime şi de îndrăzneală şi care se îngâmfau împotriva creştinilor, au căzut la pământ, nemaiputând nici privi şi nici auzi glasul acela care tuna din nor. Şi de jos de unde se găseau, numai acest lucru grăiau: "Cu adevărat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a arătat nouă astăzi! Şi fericiţi suntem şi noi, dacă ne vom face slujitori ai Lui". Iar după ce au zis acestea plini de frică, norul cel de foc s-a despărţit în două şi iarăşi s-a auzit un glas din el zicând: "Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele!" Şi ridicându-se, au văzut stând în mijlocul norului pe cineva îmbrăcat în haină albă şi cu totul frumos la înfăţişare şi mulţime multă stând în jurul lui, şi minunându-se de această vedere, au zis ca dintr-o gură: "Primeşte-ne şi pe noi că multe şi nenumărate sunt păcatele noastre; căci ne-am pornit întocmai ca nişte beţivani împotriva Ta, a adevăratului Dumnezeu şi a robilor Tăi!" După ce au zis ei acestea, norul unindu-se iarăşi laolaltă s-a urcat la cer. Iar ei plângând mult, s-au întors din drumul lor; şi pe toţi pe care mai înainte îi închiseseră, lăsând la o parte toată frica şi teama, i-au îmbrăţişat ca pe nişte fraţi, închinându-se lor şi le-au spus să se ducă la casele lor.

Dar mai-marele locului aflând acestea s-a umplut de mânie împotriva lor şi poruncind să fie aduşi înaintea lui, i-a întrebat care este pricina de şi-au schimbat purtarea. După ce ei au istorisit însă toată vedenia pe care au avut-o, în toate amănuntele, mai-marele locului a poruncit să fie spânzuraţi pe lemn, iar după ce s-a făcut aceasta li s-au strujit coastele cu căngi de fier şi li s-au frecat rănile cu ţesături de păr. Iar sfinţii, vitejeşte răbdând toate acestea, se rugau lui Dumnezeu, bucurându-se şi mulţumindu-I. Pentru aceasta, mai-marele locului, umplându-se de şi mai multã mânie împotriva lor, a dat poruncă să se pregătească un cuptor aprins în mijlocul cetăţii şi sfinţii să fie aruncaţi în el. După ce porunca tiranului s-a împlinit, sfinţii intrând în cuptor, au primit acolo cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Mariei, sora lui Lazăr, care a uns picioarele Domnului cu nard şi le-a şters cu părul capului ei.

Matei 26, 6-13 :

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.
Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?
Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.
Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;
Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.

Marcu 14, 3-9 :

Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir@ de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus.
Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?
Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei.
Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine.
Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna.
Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.

Ioan 12, 1-8 :

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.
A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului

Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmosul

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i, te rog, în adâncul nepătimirii, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, ca, întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie, ca dintr-o alăută, cântare de bi­ruinţă.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-ţi sufletul cu gândurile faptelor bune, l-ai făcut primitor al harurilor Du­hului Sfânt. Pentru aceasta, ai dat afară adâncuri de înţelepciune şi ai uscat noianurile ere­ziilor, Sfinte Părinte Chiril.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-ţi-ai mintea mai înal­tă decât lucrurile materiale arătându-te împreună trăitor cu slujitorii cei nematerialnici; şi cu focul cuvintelor tale, ai ars toată materia eresurilor, Sfinte Chiril, strălucirea neadormită a Bisericii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu miresmele plăcut mirosi­toare ale cuvintelor tale, înţelepte, ai alungat pe cel numit cu numele nebuniei, cel ce era în­tocmai ca un noroi nesuferit al tuturor eresurilor, păstor adevărat făcându-te, ca o bună mireasmă a lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din noroiul patimilor, din întreitul val al gândurilor, de săgeţile vicleanului şi din toată asuprirea cea potrivnică, miluieşte, Preacurată, pe toţi cei ce laudă naşterea ta cea de negrăit, Stăpână cu totul fără pri­hană.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să strigăm: Sfânt eşti, Doamne!

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind de luminile în­ţelepciunii duhovniceşti, ai arătat în chip luminat celor de pe pământ Lumina Cea În­treită a Preasfintei Treimi, părinte, prin care am scăpat din întu­nericul înşelăciunii.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Alăută a Preasfântului Duh te-ai arătat, cugetătorule de Dumnezeu, lăsând să răsune cântarea arătării lui Hristos, pe Care L-ai propovăduit în două firi, desfătând sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sufletul tău s-a arătat casă a sfinţeniei, întru care a locuit mai presus de fire Tatăl şi Fiul şi Duhul Cel Începător de viaţă, Căruia cântăm: Sfânt eşti, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nici chiar o minte cerească nu poate tâlcui naşterea ta cea mai presus de fire, Fecioară; că ai zămislit în pântece, Curată, pe Cuvântul Minţii Celei dintâi, pe Cel Ce toate le-a alcătuit cu cuvântul.

Irmosul

Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să strigăm: Sfânt eşti, Doamne!

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Acoperit-a cerurile bună­tatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de Slava Ta. Pentru aceasta, neîncetat strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Inima ta, cuvioase, primind izvorul înţelepciunii celei mai presus de lume, a scos la iveală adâncul de învăţătură, scufun­dând minţile celor nelegiuiţi.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O singură putere, o singură fiinţă şi o singură voire a Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri ai propovăduit, Sfinte Părinte Chiril şi pârâul înşelăciunii celei idoleşti l-ai nimicit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mintea cea murdară şi ne­bună a lui Manent, fericite, arzând-o cu sclipirile cuvintelor tale, ca un înţelept şi de Dum­nezeu învăţat, l-ai înfruntat cu putere.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ceea ce eşti mai presus de toate făpturile, Curată, ai zămis­lit pe Făcătorul zidirii şi L-ai născut mai presus de fire; pe Cel Ce iarăşi a zidit firea noastră.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru adâncul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toiagul cinstitei tale înţe­lepciuni, ierarhe, turma ta la apa credinţei ai păscut-o, Preafericite Părinte Chiril.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântul tău, strălucind de Lumina Cea Dumnezeiască, a risipit negura necunoştinţei celor ce s-au luminat în Ierusalim, o, Sfinte Chiril!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noaptea patimilor şi întune­cimile răutăţilor acoperă sufle­tul meu; ci, te rog, luminează-mă pe mine, tu, care ai născut pe Dătătorul luminii, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Strigat-a mai înainte, în­chipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un râu dintr-un alt Eden ai ieşit, plin fiind de apele cele curgătoare de via­ţă ale Duhului şi brazdele Bise­ricii le-ai adăpat, ierarhe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu flacăra cuvintelor tale ai scăpat din furtuna mării nele­giuirii poporul, preasfinţite, chemându-l pe dânsul, cu dreapta credinţă, la limanul cel liniştit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea cea pământească a oa­menilor tu ai făcut-o cerească, Preacurată şi stricată fiind ea, ai înnoit-o cu adevărat. Pentru aceasta, cu neîncetate glasuri te cinstim, Fecioară.

Irmosul

Strigat-a mai înainte, în­chipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Tunet dumnezeiesc, trâmbiţă duhovnicească, săditorule al dreptei credinţe şi stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Preasfintei Treimii, arhiereule mare, Sfinte Chiril, cu înge­rii împreună stând înainte, ne­încetat roagă-te pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Focul temerii de Dumnezeu avându-l tu, părinte, în cugetul tău, materia dulceţilor ai ars-o, cântând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lacrimile stingând tu vă­paia patimilor, fericite, ai păzit focul sufletului tău nestins, stri­gând: Binecuvântat eşti Doam­ne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Harul Duhului Sfânt avân­du-l în suflet ca o apă vie, cugetătorule de Dumnezeu, ai iz­vorât, părinte, râuri de învăţă­turi, adăpând Biserica ce cu credinţă te cinsteşte pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu totul te-a sfinţit pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Sfân­tul Cel Ce Şi-a clădit Lui Însuşi Trup din trupul tău, Domnul, Cel Ce locuieşte întru Sfinţi, Dumnezeul nostru.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau în dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecu­vântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndepărtând dormitarea lenevirii de pe genele sufletu­lui tău, fericite, ai adormit acum somnul care se cuvine drepţilor şi către ziua luminii celei neîn­serate te-ai mutat.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fulgerele cuvintelor tale ai ars eresurile cele pline de uscă­ciune, pururea pomenite, Sfinte Ierarhe Chiril şi pe credincioşi ai luminat să se în­chine Preasfintei Treimi, Care după Feţe este Treime, iar după Fire este Unime.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Jertfă aducându-te pe tine în­suţi, prin ostenelile tale, Celui Ce a primit a fi omorât pentru tine, te-ai junghiat fără de sânge, ca un slujitor dumnezeiesc al Tai­nelor celor de negrăit, Părinte Chiril.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvindu-ne de blestemul strămoaşei prin tine, Curată Maică a lui Dumnezeu, Binecu­vântată Stăpână, te binecuvân­tăm, Fecioară Preamărită, închinându-ne Preasfintei naşte­rii tale.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau în dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecu­vântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Eva, adică, prin boala ne­ascultării, blestemul înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Cea purtată de tine în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, cu toţii te mărim.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să vezi Slava cea de negrăit a lui Hristos, ierarhe, te-ai sârguit să omori patimile cele stricătoare de su­flet şi să faci inima ta vas al înţelepciunii celei mai bune şi mai înalte. Pentru aceasta, toţi cu credinţă te fericim pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Soarele Hristos, ca pe o stea mult luminoasă te-a pus pe tine, Sfinte Chiril, în înălţimea Bise­ricii, ca să luminezi cu Razele Dumnezeieştilor învăţături ini­mile credincioşilor, celor ce să­vârşesc pomenirea ta cea pur­tătoare de lumină, cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună vorbitor şi împreună slujitor te-ai făcut cu înge­rii; căci tu, ca unul fără de trup vieţuind pe pământ, părinte, te-ai arătat părtaş laolaltă cu cuvioşii şi pe aceeaşi treaptă cu ierarhii; cu aceştia împreună dănţuind, adu-ţi aminte şi de noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Inima mea cea stearpă de Dumnezeieştile fapte bune, arat-o aducătoare de roade, Preacurată Fecioară, ca Una care te-ai născut din cea stear­pă, prin voinţa Celui Ce face toate cu putere; ca să te laud pe tine, Ceea ce eşti Prealăudată.

Irmosul

Eva, adică, prin boala ne­ascultării, blestemul înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Cea purtată de tine în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, cu toţii te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu Înţelepciunea Cuvântului îmbogăţindu-te, ai dat afară râurile învăţăturilor vieţii şi ai adăpat tot cugetul celor binecredincioşi; şi cu toiag dum­nezeiesc păstorindu-ţi turma, ai hrănit-o în Dumnezeiasca livadă a cunoştinţei. Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un păs­tor şi mare învăţător şi apără­tor al credinţei, Sfinte Ierarhe Chiril, strigând: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA, glasul 1

Limba ta, înţelepte, cu insuflări Dumnezeieşti a luminat popoare să se închine Singurei Sfintei Treimi, Celei Nedespăr­ţite după Fire, dar împărţită după Feţe. Pentru aceasta, bucurându-ne, prăznuim noi preasfântă pomenirea ta, punându-te înainte pururea rugător către Dumnezeu.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1

Marie, Ceea ce eşti Cinstit Vas al Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în prăpastia cumpli­tei deznădăjduiri, a greşelilor şi a necazurilor şi ne scoate din greşelile lenevirii, ca să te mă­rim pe tine, Singura Atotmilostivă, Nădejdea robilor tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1

Maica Ta cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort, întins pe Cruce, a strigat: Fiul meu, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această negrăită rânduială a Ta, prin care ai mântuit zidi­rea cea făcută cu înţelepciune de mâinile Tale cele fără de pri­hană?

Rugaciuni catre Sfantul Chiril al Ierusalimului

 

Sfantul Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, este cinstit pe 18 martie. A participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol din anul 381. In Biserica Invierii a rostit celebrele Cateheze sau Cuvantari, pregatindu-i pentru botez pe cei care aveau sa devina crestini. A fost inlaturat de doua ori din scaunul episcopal pentru ca a aparat credinta apostolica.Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i, te rog, în adâncul nepătimirii, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, ca, întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie, ca dintr-o alăută, cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-ţi sufletul cu gândurile faptelor bune, l-ai făcut primitor al harurilor Duhului Sfânt. Pentru aceasta, ai dat afară adâncuri de înţelepciune şi ai uscat noianurile ereziilor, Sfinte Părinte Chiril.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-ţi-ai mintea mai înaltă decât lucrurile materiale arătându-te împreună trăitor cu slujitorii cei nematerialnici; şi cu focul cuvintelor tale, ai ars toată materia eresurilor, Sfinte Chiril, strălucirea neadormită a Bisericii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu miresmele plăcut mirositoare ale cuvintelor tale, înţelepte, ai alungat pe cel numit cu numele nebuniei, cel ce era întocmai ca un noroi nesuferit al tuturor eresurilor, păstor adevărat făcându-te, ca o bună mireasmă a lui Hristos.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din noroiul patimilor, din întreitul val algândurilor, de săgeţile vicleanului şi din toată asuprirea cea potrivnică, miluieşte, Preacurată, pe toţi cei ce laudă naşterea ta cea de negrăit, Stăpână cu totul fără prihană.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pentru că Biserica.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucind de luminile înţelepciunii duhovniceşti, ai arătat în chip luminat celor de pe pământ Lumina Cea Întreită a Preasfintei Treimi, părinte, prin care am scăpat din întunericul înşelăciunii.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alăută a Preasfântului Duh te-ai arătat, cugetătorule de Dumnezeu, lăsând să răsune cântarea arătării lui Hristos, pe Care L-ai propovăduit în două firi, desfătând sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sufletul tău s-a arătat casă a sfinţeniei, întru care a locuit mai presus de fire Tatăl şi Fiul şi Duhul Cel Începător de viaţă, Căruia cântăm: Sfânt eşti, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Nici chiar o minte cerească nu poate tâlcui naşterea ta cea mai presus de fire, Fecioară; că ai zămislit în pântece, Curată, pe Cuvântul Minţii Celei dintâi, pe Cel Ce toate le-a alcătuit cu cuvântul.
Irmosul:
Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să strigăm: Sfânt eşti, Doamne!

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de Slava Ta. Pentru aceasta, neîncetat strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Inima ta, cuvioase, primind izvorul înţelepciunii celei mai presus de lume, a scos la iveală adâncul de învăţătură, scufundând minţile celor nelegiuiţi.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O singură putere, o singură fiinţă şi o singură voire a Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri ai propovăduit, Sfinte Părinte Chiri şi pârâul înşelăciunii celei idoleşti l-ai nimicit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mintea cea murdară şi nebună a lui Manent, fericite, arzând-o cu sclipirile cuvintelor tale, ca un înţelept şi de Dumnezeu învăţat, l-ai înfruntat cu putere.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Ceea ce eşti mai presus de toate făpturile, Curată, ai zămislit pe Făcătorul zidirii şi L-ai născut mai presus de fire; pe Cel Ce iarăşi a zidit firea noastră.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru adâncul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu toiagul cinstitei tale înţelepciuni, ierarhe, turma ta la apa credinţei ai păscut-o, Preafericite Părinte Chiril.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cuvântul tău, strălucind de Lumina Cea Dumnezeiască, a risipit negura necunoştinţei celor ce s-au luminat în Ierusalim, o, Sfinte Chiril!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Noaptea patimilor şi întunecimile răutăţilor acoperă sufletul meu; ci, te rog, luminează-mă pe mine, tu, care ai născut pe Dătătorul luminii, Preacurată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un râu dintr-un alt Eden ai ieşit, plin fiind de apele cele curgătoare de viaţă ale Duhului şi brazdele Bisericii le-ai adăpat, ierarhe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu flacăra cuvintelor tale ai scăpat din furtuna mării nelegiuirii poporul, preasfinţite, chemându-l pe dânsul, cu dreapta credinţă, la Limanul Cel Liniştit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Firea cea pământească a oamenilor tu ai făcut-o cerească, Preacurată şi stricată fiind ea, ai înnoit-o cu adevărat. Pentru aceasta, cu neîncetate glasuri te cinstim, Fecioară.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând.
Tunet Dumnezeiesc, trâmbiţă duhovnicească, săditorule al dreptei credinţe şi stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Preasfintei Treimii, arhiereule mare, Sfinte Chiril, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Focul temerii de Dumnezeu avându-l tu, părinte, în cugetul tău, materia dulceţilor ai ars-o, cântând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lacrimile stingând tu văpaia patimilor, fericite, ai păzit focul sufletului tău nestins, strigând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Harul Duhului Sfânt avându-l în suflet ca o apă vie, cugetătorule de Dumnezeu, ai izvorât, părinte, râuri de învăţături, adăpând Biserica ce cu credinţă te cinsteşte pe tine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu totul te-a sfinţit pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Cel Ce Şi-a clădit Lui Însuşi Trup din trupul tău, Domnul, Cel Ce locuieşte întru Sfinţi, Dumnezeul nostru.

Cântarea a 8-a. Irmos: Izbăvitorule al tuturor.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndepărtând dormitarea lenevirii de pe genele sufletului tău, fericite, ai adormit acum somnul care se cuvine drepţilor şi către Ziua Luminii Celei Neînserate te-ai mutat.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu fulgerele cuvintelor tale ai ars eresurile cele pline de uscăciune, pururea pomenite, Sfinte Ierarhe Chiril şi pe credincioşi ai luminat să se închine Preasfintei Treimi, Care după Feţe este Treime, iar după Fire este Unime.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Jertfă aducându-te pe tine însuţi, prin ostenelile tale, Celui Ce a primit a fi omorât pentru tine, te-ai junghiat fără de sânge, ca un slujitor Dumnezeiesc al Tainelor celor de negrăit, Părinte Chiril.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăvindu-ne de blestemul strămoaşei prin tine, Curată Maică a lui Dumnezeu, Binecuvântată Stăpână, te binecuvântăm, Fecioară Preamărită, închinându-ne Preasfintei naşterii tale.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau în dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică, prin boala.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind să vezi Slava cea de negrăit a lui Hristos, ierarhe, te-ai sârguit să omori patimile cele stricătoare de suflet şi să faci inima ta vas al înţelepciunii celei mai bune şi mai înalte. Pentru aceasta, toţi cu credinţă te fericim pe tine.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Soarele Hristos, ca pe o stea mult luminoasă te-a pus pe tine, Sfinte Chiril, în înălţimea Bisericii, ca să luminezi cu Razele Dumnezeieştilor învăţături inimile credincioşilor, celor ce săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cuvioase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Împreună vorbitor şi împreună slujitor te-ai făcut cu îngerii; căci tu, ca unul fără de trup vieţuind pe pământ, părinte, te-ai arătat părtaş laolaltă cu cuvioşii şi pe aceeaşi treaptă cu ierarhii; cu aceştia împreună dănţuind, adu-ţi aminte şi de noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Inima mea cea stearpă de Dumnezeieştile fapte bune, arat-o aducătoare de roade, Preacurată Fecioară, ca Una care te-ai născut din cea stearpă, prin voinţa Celui Ce face toate cu putere; ca să te laud pe tine, Ceea ce eşti Prealăudată.
Irmosul:
Eva, adică, prin boala neascultării, blestemul înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Cea purtată de tine în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, cu toţii te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul.
Cu Înţelepciunea Cuvântului îmbogăţindu-te, ai dat afară râurile învăţăturilor vieţii şi ai adăpat tot cugetul celor binecredincioşi; şi cu toiag Dumnezeiesc păstorindu-ţi turma, ai hrănit-o în Dumnezeiasca livadă a cunoştinţei. Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un păstor şi mare învăţător şi apărător al credinţei, Sfinte Ierarhe Chiril, strigând: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA, glasul 1.
Limba ta, înţelepte, cu insuflări Dumnezeieşti a luminat popoare să se închine Singurei Sfintei Treimi, Celei Nedespărţite după Fire, dar împărţită după Feţe. Pentru aceasta, bucurându-ne, prăznuim noi preasfântă pomenirea ta, punându-te înainte pururea rugător către Dumnezeu.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.
Marie, Ceea ce eşti Cinstit Vas al Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiţi, a greşelilor şi a necazurilor şi ne scoate din greşelile lenevirii, ca să te mărim pe tine, Singura Atotmilostivă, Nădejdea robilor tăi.SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.
Maica Ta cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort, întins pe Cruce, a strigat: Fiul meu, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această negrăită rânduială a Ta, prin care ai mântuit zidirea cea făcută cu înţelepciune de mâinile Tale cele fără de prihană?

CE ÎNSEAMNĂ LĂSATUL SECULUI PENTRU POSTUL ÎNVIERII?

Înainte să începem unul dintre cele patru posturi rânduite de Biserica Ortodoxă pe parcursul unui an (Postul Nașterii Domnului, al Sfintelor Pasti, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului), există o zi care marchează sfârșitul perioadei în care mai putem mânca de dulce și care poartă numele de „lăsatul secului”. Singurul post precedat de două astfel de zile este cel al Sfintelor Paști, cu o primă etapă în care se lasă sec de carne (în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți) și cea de-a doua, a lăsatului sec de pește, ouă și lactate (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai). Cu toate că această rânduială este considerată ca fiind o formă de pregătire fizică și trupească a creştinilor pentru postul care va veni, se pare că găsim o altă explicație a originilor Duminicii lăsatului sec de carne, la începutul secolului VII d. Hr. Atunci, împăratul Heraclius I a hotărât introducerea unei săptămâni neutre sau de delimitare, în care să nu se mănânce carne, ci numai lactate, pentru a pune capăt conflictului dintre cei care susțineau că Postul Mare trebuie să dureze şapte, respectiv opt săptămâni. Deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică veacul, timpul secular, lumesc. Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești. Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală”, EIMBOR, 1985), Postul Mare a fost rânduit de Biserică în vederea pregătirii catehumenilor (n.r. candidații la botez de odinioară) care urmau să primească botezul de Paști, dar și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor și Învierii Domnului. De asemenea, acesta ne mai aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale, de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime (Τεσσαρακοστή).
(Cătălin Acasandrei | doxologia.ro)