Apa de ghimbir şi beneficiile sale

 CUM PREPARĂM APA DE GHIMBIR 

Apa de ghimbir consumată regulat este una dintre cele mai bune metode de a elimina toxinele, de a ne creea  o stare de saţietate dar şi de a ne întări organismul pentru sezonul rece ce va urma.

 Înlocuind apa cu apă de ghimbir şi zeamă de lămâie , este una dintre cele mai bune metode de a pierde din greutate .

 Infuzia cu ghimbir este foarte eficientă în arderea grăsimilor acumulate pe talie, şolduri şi coapse.
Cum preparăm apa de ghimbir: o rădăcină proaspătă de ghimbir tăiată felii pe care le vom adăuga într-un litru de apă pe care îl punem la fiert  la foc mare, când apa a dat în clocot dăm focul mai mic şi mai lăsăm să fiarbă 15 minute, după care lăsăm la răcit, strecurăm şi consumăm tot lichidul pe parcursul unei întregi zile.

O altă variantă de a obţine această apă este de a tăia ghimbirul felii şi-l vom pune într-un litru de apă la frigider timp de 8-10 ore.

Beneficii :

- detoxifiază organismul

- reduce inflamaţia şi durerile articulare

- favorizează arderea rapidă a grăsimilor

- reglează colesterolul 

- scade tensiunea arterială

- subţiază sângele 

- întăreşte imunitatea

- alungă răceala

- combate constipaţia

Sunt doar câteva dintre beneficiile acestei ape pe care ar trebui să o consumăm zilnic.

                VĂ DORESC SĂNĂTATE , CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE !

TE IUBESC...

 TE IUBESC...
Spunând și pronunțând TE IUBESC eliberează o energie ușoară, care urcă în Cosmos, înainte și înapoi, iar când se întoarce, se întoarce și mai încărcat de lumină, de aceea de atâtea secole am respins omenirea, plecând doar pentru sens romantic sau de cuplu, iar asta este de ce atunci când îndrăgostiții rostesc cuvintele, te iubesc, se simt atât de întregi, atât de compleți, atât de întregi, iar magia ajunge la ei....
Te iubesc este a dori, a vrea este o formă de dorință, iar când cineva își dorește ceva, nu curge dintr-o sursă, când dorința este pusă într-un lucru sau într-o situație, anulează capacitatea de a crea sau de a co-crea cu Universul...
De aceea a vrea este atât de diferit decât a iubi......
Când iubim punem în dragoste, iar dragostea poate face totul, vindecă și salva...
Contrar voinței, ceea ce presupune posesie, egoism și lipsă...
Acesta este motivul pentru care trebuie să exersăm, să spunem constant te iubesc și să repetăm și să înmulțim...
Spune totul și tuturor și dragostea doar dă înapoi.. Iubire!
Doar prin iubire omul va fi salvat...
Și este atât de...
Să ne iubim unii pe alții fără sentimentul de apartenență...
Să ne iubim unii pe alții bazat pe Iubire Universală și necondiționată, care este cea mai puternică unealtă a noastră...
Dragostea vindecă, purifică și eliberează toate relele.
Dragostea ne leagă unul de altul, de fratele nostru, de tot...
Iubirea este cea mai înaltă vibrație cunoscută omului...
dragoste pentru toți...

Ce este binecuvântarea?

 ,,Atunci când binecuvântezi pe cineva sau ceva, creezi un scut divin de protecție asupra persoanei, animalului sau plantei, dorind ca TOT ceea ce intră în viața lor să fie pentru binele lor cel mai mare. De aici și importanța binecuvântării întotdeauna cu iubire!
Oprește-te o secundă și binecuvântează persoana care îți este aproape, poți să o faci mental.
Binecuvântați-vă corpul, indiferent dacă este bolnav sau sănătos. Binecuvântați-l și umpleți-l cu lumină, dragoste, milă și iertare.
Binecuvântați-vă relațiile, indiferent de natura lor.
Binecuvântați-vă munca, fie că sunteți plătiți puțin sau mult, pentru că binecuvântând-o o umpleți cu lumină divină și astfel vă pregătiți pentru ceva mai bun.
Binecuvântați-vă existența indiferent de experiențele dureroase; ele sunt pur și simplu capcanele de depășit și de crescut.
Mergeți înainte, binecuvântați-vă cu dragoste!"

Trebuie neapărat să facem următoarele trei lucruri:

 1) Să păstrăm Credința Ortodoxă, pentru că este singura credință adevărată, toate celelalte sunt dăunătoare și false;
2) Să ne pocăim de păcatele noastre. Am vorbit deja de multe ori în predicile noastre despre pocăința sinceră, interioară, neîncetată. După ce ne-am văzut patimile și păcatele, ar trebui să-i cerem Domnului nostru Iisus Hristos să ne elibereze de ele, ceea ce se va întâmpla treptat, cu ajutorul lui Dumnezeu.
3) Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Însuși Trupul și Sângele lui Hristos care au biruit păcatul, moartea și diavolul. Dacă vrei să fii împreună cu Biruitorul, nu rata această ocazie! Aceasta este ceea ce durează pentru totdeauna. Acest lucru ne va ajuta să trecem peste zilele, lunile și anii care vor veni. Pentru cei care cred în Hristos.
Sfântul Dimitrie, un adevărat episcop al lui Hristos, care avea o credință sănătoasă, ne-a arătat direcția în care trebuie să mergem. Avea o dragoste măreață pentru turma sa, care îi era ca o familie.
Ce facem noi pentru familia noastră, pentru copiii noștri? Îi lăsăm singuri cu acest televizor fără Dumnezeu, îi lăsăm să se uite la videoclipuri proaste, mergem în tot felul de cluburi... Ar trebui să ne rugăm cu toții pentru ei: tați și mame. Să citim Psalmii, Acatistul către Maica Domnului și să venim la Dumnezeiasca Liturghie, cel mai mare eveniment care are loc în tot universul. Ce mare dar este, până la urmă: Sf.Liturghie, o apreciem la adevărata valoare? Sau venim la biserică doar pentru parastas și pentru a sfinți ouăle pentru Paște? Dacă gândim astfel, ne aflăm într-un întuneric adânc.
Fie ca Domnul să ne lumineze pe toți! Timpurile în care trăim ne impun multe cerințe, iar noi părem să îndeplinim doar câteva dintre ele.
Totuși, ceea ce este imposibil pentru om este posibil pentru Dumnezeu. Rugați-vă cu aceste cuvinte: "Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi credința și răbdarea sfinților". O credință precum cea a Sfântului Dimitrie, Și atunci ea ne va fi transferată nouă.
De asemenea, trebuie să știți: greutățile vor dura doar câțiva ani. Apoi, în câteva decenii, Ortodoxia se va înmulți în întreaga lume. Dar înainte de asta, trebuie să supraviețuim "operațiunii". Trebuie să trecem testele. Cine poate, le va trece. Sfântul Demetrian le-a trecut cu cinste... Acum Mitropolitul Neofit vă spune cuvinte înalte, dar cu voia lui Dumnezeu, trebuie să trecem testele în practică.
Pocăința este calea. Cea mai bună cale. Eu v-o sfătuiesc împreună cu sfânta rugăciune.
Prin rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.

“Multumim Tie, Doamne, pentru toate binefacerile Tale, pentru cele care le stim si care nu le stim, pentru cele aratate si cele nearatate…”

 

„Aceasta să fie treaba voastră, zice, ca în rugăciuni să mulțumiți lui Dumnezeu, și pentru cele văzute și pentru cele nevăzute, și pentru cele ce am făcut, fie de voie, fie de nevoie, și pentru împărăția cerurilor, și pentru gheenă și pentru necazuri, și pentru liniștea ce o avem. Căci acesta este obiceiul sfinților de a se ruga și a mulțimi pentru binefacerile comune”.

Eu cunosc un bărbat sfânt care se ruga în așa fel. Nimic nu zicea decât aceasta:

„Mulțumim ție, Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi nevrednicii. Îți mulțumim pentru cele care le știm și care nu le știm, pentru cele arătate și cele nearătate, pentru cele cu fapta și cu cuvântul, pentru cele de voie și fără de voie, și pentru toate cele făcute cu noi nevrednicii. Îți mulțumim pentru necazuri și pentru liniște, pentru gheena și pentru pedeapsa de acolo, pentru Împărăția cerurilor.

Te rugăm, păzește sufletul nostru ca să fie sfânt, având cugetul curat și vrednic de [iubirea] Ta [de oameni]. Tu, care ne-ai iubit pe noi într-atât, încât ai dat și pe Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, învrednicește-ne a ne face vrednici de iubirea Ta.

Dă-ne înțelepciunea întru cuvântul Tău și întru frica Ta.

Unule Născut Hristoase, însuflă-ne puterea cea de la tine.

Tu Dumnezeule care ai dat pre Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, și ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt, spre iertarea păcatelor noastre, iartă-ne nouă orice am greșit, cu voie, sau fără de voie, și nu ne socoti păcatele noastre.

Pomenește Doamne, pe toți care cheamă în ajutor numele Tău cel sfânt întru adevăr.

Pomenește pre toți care ne-au făcut nouă bine, sau ne-au voit rele, căci toți suntem oameni”.

Apoi adăugând rugăciunea credincioșilor, sfârșea cu aceasta ca legătură, făcând rugăciunea pentru toți.

Ai grijă

 "Ai grijă la relațiile cu oamenii fără inteligență emoțională.

Nu te vor înțelege vreodată, vor personaliza totul și nu vei fi văzut sau auzit.

Ai grijă la relațiile cu oameni care nu își pot regla emoțiile, vei fi mereu la cheremul furiei și a proastei lor dispoziții.

Fii atent la relațiile cu oamenii fără conștientizare de sine, ei habar nu au cum îi afectează comportamentul lor pe cei din jur, așa că este, doar, o chestiune de timp până să fii rănit.

Ai grijă la relațiile cu oamenii fără empatie, ei nu vor vedea, nu le va păsa vreodată de cum te simți.
Dacă nu ți-a spus nimeni vreodată, îți spun acum.

Caută oameni din viața ta cu inteligență emoțională, conștientizare de sine, empatie și capacitatea de a-și regla emoțiile, altfel vei fi la cheremul disfuncției lor și vei plăti prețul pentru
imaturitatea și lipsa lor de progres."

SFATURI DE SLABIERE PENTRU FETE

 

Mai demult oamenii, când se îmbolnăveau...

„Mai demult oamenii, când se îmbolnăveau, luau untdelemn din candela lor, se ungeau şi se făceau bine. Acum candela o au de forma, numai ca să lumineze, iar untdelemnul il aruncă la chiuvetă atunci când spală candela. O data am mers într-o casă şi am văzut cum gospodina spăla candela în chiuvetă. “Unde se duce apa?” am întrebat-o. “In canalizare” mi-a răspuns. “Dar, bine” ii spun, “pe de-o parte iei untdelemn din candelă şi iţi miruieşti copilul cu el atunci când este bolnav, iar pe de altă parte tot untdelemnul din paharul candelei merge în canalizare? Ce ai de spus la aceasta? Cum să vină binecuvântarea lui Dumnezeu în casa ta?

În casele de azi un lucru sfinţit, de pilda hârtia cu care a fost învelită anafora, nu ai unde s-o arunci. Îmi aduc aminte ca acasă la noi nici apa cu care spălam vasele nu mergea la canal. Mergea în alta parte, pentru că şi firimiturile sunt sfinţite, deoarece facem rugăciune înainte şi după masă. Toate acestea lipsesc astăzi, de aceea lipseşte şi harul dumnezeiesc, iar oamenii se demonizează."

 Sfântul Paisie Aghioritul

Toate situațiile în fața

 Toate situațiile în fața cărora opui rezistență vor continua în viața ta.

Altfel spus, tu inviți singur în viața ta toate lucrurile pe care nu ți le dorești cu ardoare.

Focalizează-ți această ardoare asupra lucrurilor pe care ți le dorești și atrage-le astfel către tine.

Focalizarea este echivalentă cu procesul de creație.

Dacă este dublată de emoții, ea devine un proces de creație extrem de puternic.

Rugăciune puternica pentru cei adormiți autor Parintele Arsenie

 

Rugăciunea pentru cei adormiţi, pomenirea celor adormiți şi comuniunea sfinţilor sunt binefacere spirituală pentru sufletele acestora, dar şi consolare pentru familiile lor îndoliate.

Moartea unei persoane dragi este unul dintre cele mai neplăcute evenimente din viața noastră la care ne este dat să asistăm. Cu toate acestea, nu stă în puterea noastră să facem ceva pentru ca acea persoană dragă nouă să mai rămână printre cei vii. Putem, însă, să facem ceva după trecerea acesteia în neființă, pentru ca să-i fie iertate păcatele săvârșite în timpul vieții, iar sufletul ei să-și găsească liniștea. Putem să ne rugăm.

Prin rugăciunea pentru cei adormiți, noi păstrăm legătura cu sufletele celor care au trecut la Domnul şi în acelaşi timp cerem ca ei să se odihnească sau sufletul lor să găsească pace şi odihnă, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

Cei adormiți ştiu ce facem pentru ei şi simt când îi pomenim cu dragoste, punem lumânări şi flori pe mormânt şi sărutăm sfânta cruce de cu nădejdea învierii celei de obşte.

Când rostești rugaciuni pentru cei adormiti, dacă vrei să o rostești doar pentru o singură persoană, o vei trece la singular, specificând și numele persoanei decedate.

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”

RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU TATĂL PENTRU CEI ADORMIŢI

Pomenirea celor adormiți şi comuniunea sfinţilor

Pomenirea celor adormiți în Domnul este un act de credință ortodoxă, întrucât ea se bazează pe credința că sufletul omului este nemuritor și poate fi făcut prin rugăciunea pentru cei adormiţi. Când ne rugăm pentru cei adormiți în Domnul arătăm că îi iubim și după moarte, iar sufletul lor nemuritor simte iubirea noastră.

Pomenirea celor adormiți în Domnul este un act de speranță. Lumânările pe care le aprindem pe morminte sunt lumânările credinței și ale nădejdii creștine că sufletul omului este nemuritor, iar trupul său va învia la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

O, Preasfanta Doamna, de Dumnezeu Nascatoare, catre tine Preacurata nazuim. Tu esti cetate tare si mijlocitoarea si acoperamantul tuturor celor ce alearga la tine cu credinta si nadejde. Ceea ce esti binecuvantata, te rugam, asculta rugaciunea nevrednicilor robilor tai si soleste intotdeauna pentru adormitii robii tai.

Tu pururea mijlocesti pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreapta credinta si care alearga sub acoperamantul tau si se roaga cu credinta pentru cei bolnavi, napastuiti si intristati, insa mijlocirea ta si rugaciunea, ne este si mai trebuincioasa dupa moartea noastra.

Dupa Dumnezeu la tine avem nadejde tare, caci nimeni din cei ce se roaga tie, nu iese fara ajutor, ci numai cu bucurie, mangaiere si indulcire.

Preasfanta Doamna, Nascatoare de Dumnezeu, roaga pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa daruiasca celor adormiti iertarea pacatelor.

Roaga-te, Nascatoare de Dumnezeu, caci mult poate rugaciunea Maicii spre bunavoirea Stapanului, fiindca Domnul primeste de la tine tot cuvantul despre iertare.

Deci si acum primeste ale noastre rugaciuni ce le aducem tie, Preasfanta Fecioara, din toata inima si din tot sufletul nostru, pentru sufletele adormitilor robilor tai.

Te rugam, Stapana, sa le ajuti cu indrazirea cea de Maica ce o ai catre Domnul, ceea ce esti plina de dar, ajuta-le sa se indeparteze inaintea Celui ce sade pe tronul slavei, ca sa nu fie rusinati in fata ingerilor si a tuturor sfintilor, in fata lumii celei de sus si a celei de jos.

O, Preasfanta Doamna, Imparateasa si Stapana, tu esti podul care duci la cer pe cei de pe pamant, tu esti deschizatoarea usilor Raiului.

Pe tine te cinstim si Fiului tau slava inaltam impreuna si Parintelui celui fara de inceput si Duhului Sfant, Dumnezeului nostru in vecii vecilor. Amin.

Rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu =Parintele Arsenie

 

Rugăciunea reprezintă o comunicare personală cu Dumnezeu și așa cum spun toți preoții, Dumnezeu decide ce e mai bine pentru fiecare, motiv pentru care sunt situații în care dorințele oamenilor nu sunt îndeplinite. În rândurile de mai jos, veți descoperi unele dintre cele mai puternice rugăciuni de mulțumire.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul nostru, Dumnezeule a toată milosti­vi­rea și îndurarea, Care ai ne­­măsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oa­meni, căzând acum către a Ta slavă cu frică și cu cutremur aduc Ție mul­țu­mire pentru binefa­cerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău.

Te slă­vesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, Îți mulțu­mesc și cu smerenie mă rog nemăsu­ratei și negrăitei Tale milostiviri ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțu­mire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Ta­tălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului

Preasfântă Fecioară,  Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare!

Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău!

Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică!

Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin! 

Rugăciune scurtă de mulțumire

Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul nostru, Dumnezeule a toată milosti­vi­rea și îndurarea, Care ai ne­­măsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oa­meni, căzând acum către a Ta slavă cu frică și cu cutremur aduc Ție mul­țu­mire pentru binefa­cerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău.

Te slă­vesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, Îți mulțu­mesc și cu smerenie mă rog nemăsu­ratei și negrăitei Tale milostiviri ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul.

Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțu­mire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Ta­tălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune de mulțumire pentru copii

În trecut, bunicii obișnuiau mai des decât părinții să-i învețe pe cei mici să spună rugăciuni… în special seara, înainte de culcare. În prezent, balanța aproape că s-a echilibrat. Una dintre cele mai frumoase rugi pe care o pot spune copiii este cea către Fecioara Maria, care este mama tuturor.

Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare!

Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău!

Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică!

Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin!

Rugaciune de multumire pentru ajutorul primit de la Sfantul Efrem

Sfinte Mare Mucenice Efrem, slaba este credinta mea, saraca imi este inima mea, risipita imi este mintea si nevrednic sunt de ajutorul tau. Dar mare este dragostea ta fata de tot omul care te cheama in ajutor. Asa invrednicindu-ma si eu de binefacerile tale, cu gand smerit si cu evlavie cad inaintea ta, ma inchin si cu buze necurate iti sarut cu recunostinta icoana si iti multumesc, ca nu ai trecut cu vederea cererile mele, ci, dupa obicei, te-ai aratat grabnic ajutator.

M-ai ajutat, Sfinte Efrem, cand grele incercari si teama m-au cuprins, iar acum sfinte primeste multumirea, recunostinta si dragostea mea, ca ale unui rob nevrednic. Asa cum ai implinit cererile mele, intareste-ma sa implinesc si eu poruncile lui Dumnezeu. Precum nu ai sovait a ma izbavi de necazuri si a tamadui trupul meu, nu sovai a curati si sufletul meu de toata intinaciunea.

Lumineaza-ma, Sfinte Efrem, cu rugaciunile tale, sa nu-mi pun nadejdea in oameni, in mintea mea sau in sanatatea trupului meu, ca sa nu fiu rusinat. Iar pentru ca intinat si robit de patimi sunt eu si nu am indraznire catre Dumnezeu, te rog, Sfinte al meu, ca asa cum m-ai ajutat pana acum, sa-mi fii mie sprijinitor, cu rugaciunile tale catre Hristos Dumnezeu, ori de cate ori furtuna incercarilor se va abate asupra sufletului meu.

Te rog, ocroteste cu rugaciunile tale si pe robii lui Dumnezeu (numele), pe toti cei care mi-au cerut sa ma rog pentru dansii, pe toti cei bolnavi, necajiti sau ispititi, pe toti cei care au nevoie de ajutorul tau, si pe tot poporul binecredincios. Amin!

Acatistul Sfântului Alexandru din Svir – Sfânt Cuvios Părinte

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

CONDACUL1

Placutule ales al lui Hristos si facatorule de minuni, Cuvioase Parinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasa a lui Dumnezeu lumea ai luminat si vietuirea ta cu virtutea si cu multimea facerilor de minuni ai impodobit, cu dragoste in cantari duhovnicesti te laudam: iar tu, indrazneala catre Domnul avand, cu rugaciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeste, ca sa-ti cantam: Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

ICOSUL 1

Fire ingereasca ai avut, cuvioase parinte, si, ca un duh fara de trup, vietuire neintinata pe pamant ai savarsit, pilda minunata de desavarsire lasandu-ne pentru ca, virtutile tale urmand, acestea sa-ti cantam:

Bucura-te, rod daruit de Dumnezeu binecredinciosilor parinti,

Bucura-te, cel ce nerodirea parintilor ai starpit;

Bucura-te, cel ce supararea lor in bucurie o ai preschimbat;

Bucura-te, cel ce din fasa de Dumnezeu ai fost ales,

Bucura-te, cel ce din pantecele maicii pentru slujirea Lui ai fost oranduit;

Bucura-te, cel ce din tineretile tale numai pe El cu toata inima L-ai iubit;

Bucura-te, cel ce toate frumusetile lumii acesteia in nimic le-ai preschimbat;

Bucura-te, cel ce prin post si priveghere in rugaciune trupul tau l-ai smerit;

Bucura-te, vas neintinat al harului lui Dumnezeu;

Bucura-te, salas al Duhului Sfant, cu curatia impodobit;

Bucura-te, barbat al nazuintelor duhovnicesti;

Bucura-te, cap sfintit de dreapta Celui Preainalt;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 2-lea

Vazand Domnul sufletul tau ca un ogor bine lucrat spre rodirea cea duhovniceasca, spre cautarea unui singur lucru de folos din tinerete ti-a indreptat gandul tau, cuvioase, si, pentru dragostea lui Hristos, parintii si casa ta parinteasca ai lasat, de toate poftele desarte lepadandu-te, si in pustia Valaamului pentru nevointe calugaresti ai venit, lui Dumnezeu, Celui ce te-a izbavit, cantand: Aliluia!

 

ICOSUL al 2-lea

Cu cugetul cel de Dumnezeu luminat desertaciunea si nestatornicia lumii acesteia ai inteles, caci in ea bucuria este inlocuita de necaz, iar bunastarea este inlaturata de nenorociri neasteptate. De aceea bunatatile cele vesnice si nestricacioase ti le-ai dorit, parinte cuvioase, si pe acestea, prin lepadarea de bunatatile lumesti si prin saracia de bunavoie, a le dobandi te-ai straduit, indemnandu-ne sa-ti cantam:

Bucura-te, iubitor al tacerii pustiei;

Bucura-te, ravnitor al smereniei si al saraciei;

Bucura-te, chip desavarsit al adevaratei lepadari de sine;

Bucura-te, aratare fara seaman a vietuirii calugaresti, cu adevarat ingeresti;

Bucura-te, pravila a credintei si a evlaviei;

Bucura-te, oglinda a ascultarii si a rabdarii;

Bucura-te, cel ce tacerea calugareasca ai iubit;

Bucura-te, cel ce lacrimi duhovnicesti ai dobandit;

Bucura-te, cel ce prin tanguirea vremelnica fericirea vesnica o ai gasit;

Bucura-te, cel ce prin rugaciuni neincetate cursele vrajmasului le-ai nimicit;

Bucura-te, cel ce prin osteneli si privegheri trupul tau sufletului l-ai supus;

Bucura-te, cel ce prin post si infranare patimile ti le-ai omorat;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 3-lea

Cu puterea Celui Preainalt umbrit si intarit fiind, prin tunderea monahiceasca de toata cugetarea cea trupeasca te-ai lepadat, cuvioase, si, ca un ostas mult iscusit, schima calugareasca armura a mantuirii dobandind si cu arma nebiruita a Crucii lui Hristos inarmandu-te, impotriva vrajmasului celui nevazut, cu tarie ai luptat, prin smerenie adanca mandria lui cea inalta biruind si cu toata inima catre Domnul cantand: Aliluia!

 

ICOSUL al 3-lea

Izvor imbelsugat de lacrimi avand, placutule al lui Dumnezeu, si har mare al induiosarii dobandind, painea ta cu lacrimi ti-ai udat-o si bautura cu plans ti-ai amestecat-o din preaplinul insetarii de Dumnezeu si al dragostei catre Domnul. De aceea si noi te fericim prin aceste cantari:

 

Bucura-te, nevoitor al tariei si al barbatiei;

Bucura-te, om intocmai ca ingerii;

Bucura-te, ostas al imparatului Ceresc care ai fost biruitor;

Bucura-te, rod bun al manastirii Valaam;

Bucura-te, vietuitor bineplacut al pustiei;

Bucura-te, rugator neobosit;

Bucura-te, postitor fara pereche;

Bucura-te, iubitor minunat al tacerii;

Bucura-te, urmator al nevointei parintilor celor purtatori de Dumnezeu;

Bucura-te, urmator al rabdarii si ostenelii lor;Bucura-te, cel ce la buna vreme mormantul ti l-ai sapat;

Bucura-te, cel ce la ceasul mortii neincetat ai cugetat;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

CONDACUL al 4-lea

Furtuna ispitelor si a atacurilor diavolesti nu a putut zdruncina locasul tau sufletesc, caci pe piatra cea tare a credintei in Hristos a fost intemeiat, cuvioase parinte, si ocrotit prin trezvie si neincetate rugaciuni, prin care impotriva vrajmasului mantuirii omenesti cu toata inima ai luptat si pe scara virtutilor catre desavarsire la masura varstei lui Hristos fara oprire ai urcat, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

 

ICOSUL al 4-lea

Lauda de la oameni auzind, de marirea cea desarta te-ai temut, parinte de Dumnezeu inteleptite, si, ca o adevarata pilda de smerenie, a fugi in pustie straina ai hotarat, pe malul Svirului, in locul care de sus in vedenie minunata ti-a fost aratat, si acolo numai lui Dumnezeu in slobozenie l-ai slujit, pentru care iti cantam laudele acestea:

Bucura-te, urmator bun si smerit al Domnului Hristos;

Bucura-te, implinitor ravnitor al sfintelor Lui porunci;

Bucura-te, iubitor al fecioriei sufletesti si trupesti;

Bucura-te, iubitor nefatarnic al ostenelii;

Bucura-te ca slava cea omeneasca o ai dispretuit;

Bucura-te ca ale slavei desarte si ale mandriei curse le-ai nimicit;

Bucura-te ca inselaciunea trufiei celei vatamatoare de suflet in picioare o ai calcat;

Bucura-te, cel ce sfanta smerenie a lui Hristos ti-ai insusit;

Bucura-te, cel ce toate fagaduintele calugariei le-ai implinit;

Bucura-te, cel ce cu darurile harului lui Dumnezeu te-ai impodobit;

Bucura-te, cel ce prin har putere asupra duhurilor necurate ai primit;

Bucura-te ca infricosarile si vedeniile lor in nimic le-ai preschimbat;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 5-lea

Raza cea luminoasa in intunericul noptii locul cel pustiu l-a luminat si in el sa te salasluiesti ai venit, cuvioase, lumina sufletului tau aratand si cu dragostea catre Domnul inima ta inflacarand, caci bineplacuta i-a fost Facatorului vointa ta de a-l sluji in cuviosie si sfintenie si de a-l canta acolo cantarea de lauda: Aliluia!

 

ICOSUL al 5-lea

Vazand cetele ingeresti vietuirea ta cea ingereasca, parinte de Dumnezeu fericite, si adancul smereniei tale si staruinta in rugaciune si taria in infranare si marea ravna a duhului tau pentru curatie, s-au minunat si L-au preamarit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care neputincioasa fire omeneasca o a intarit. Iar noi te fericim si iti cantam:

Bucura-te, sfesnic al pustiei, cel ce tinutul Korelsk cu stralucirea virtutilor tale l-ai luminat;

Bucura-te, podoaba minunata a monahilor;

Bucura-te, crin binemirositor al pustiei;

Bucura-te, pom mult roditor al gradinii ceresti;

Bucura-te, cel ce frumusetea casei lui Dumnezeu ai iubit;

Bucura-te, cel ce in tine insuti locas Dumnezeirii Celei in trei Ipostasuri l-ai pregatit;

Bucura-te, cel ce cu cuviosia si dreptatea esti invesmantat;

Bucura-te, cel ce cu braul virtutilor esti incins;

Bucura-te, cel ce ungerea Sfantului Duh o ai primit;

Bucura-te, vas sfintit al harului lui Dumnezeu;

Bucura-te, rob bun si credincios al lui Hristos;

Bucura-te, sluga adevarata a Domnului;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 6-lea

Propovaduitor al nevointelor tale in pustia Svirului s-a aratat vanatorul care in padurea cea nestrabatuta dupa cerb alergand, prin grija lui Dumnezeu coliba ta o a gasit, cuvioase parinte: si, in trup de inger vazandu-te, semnul luminii pline de har pe chipul tau purtand, de frica si de bucurie s-a umplut si la cinstitele tale picioare a cazut si cu inima induiosata lui Dumnezeu l-a cantat: Aliluia!

 

ICOSUL al 6-lea

Ca o faclie luminoasa a lui Dumnezeu in pustia Svirului ai luminat si pe calea mantuirii multe suflete omenesti ai indrumat: caci Hristos indrumator si invatator te-a aratat calugarilor iubitori de pustnicie, care, precum oile la pastor, la tine au venit si tu pe pajistea cea de viata purtatoare i-ai hranit. De aceea, pe tine, cel ce ai lucrat si ai invatat, prin aceste cuvinte de lauda te cinstim:

Bucura-te, izvor al invataturilor insuflate de Dumnezeu;

Bucura-te, locas bogat al induiosarilor;

Bucura-te, tablie insufletita a legii Domnului;

Bucura-te, propovaduitor neincetat al Evangheliei lui Hristos;

Bucura-te, cel ce poruncile Domnului le-ai indeplinit si pe ucenicii tai acestea i-ai invatat;

Bucura-te, cel ce prin obiceiurile tale cele vrednice de Hristos pe cei lenesi la indreptare i-ai indemnat;

Bucura-te, cel ce prin harul daruit tie de Domnul pe cei neputinciosi i-ai intarit;

Bucura-te, cel ce cu dulceata vorbelor tale pe cei necajiti i-ai mangaiat;

Bucura-te, cel ce la pocainta pe pacatosi i-ai indrumat;

Bucura-te, cel ce pe tineri i-ai inteleptit;

Bucura-te, cel plin de compatimire;

Bucura-te, cel bogat in mila;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 7-lea

Desi Domnul Cel Iubitor de oameni locul nevointelor tale l-a preaslavit, parinte, pe ingerul Sau l-a trimis a-ti binevesti ca pe locul acela manastire pentru mantuirea calugarilor va fi si in ea biserica in cinstea Sfintei Treimi. Iar tu, prin aratarea celui fara de trup fiind luminat, cu bucurie si cutremur cereasca bunavestire ai ascultat si in smerenia duhului Stapanului ingerilor si al oamenilor ai cantat: Aliluia!

 

ICOSUL al 7-lea

Semn nou al bunavoirii lui Dumnezeu ti s-a daruit, cuvioase, cand in pustia cea aleasa in tacere vietuiai, caci in noapte lumina mare peste tine a stralucit si trei barbati in vesminte luminoase inaintea ta au stat, pace daruindu-ti si poruncindu-ti manastire de calugari acolo sa construiesti si in ea biserica in cinstea Sfintei Treimi. Iar noi, minunandu-ne de aceasta preaminunata aratare a Treimii in chip ingeresc, tie iti cantam:

Bucura-te, slujitor tainic al Preasfintei si Celei de o fiinta Treimi;

Bucura-te, martor al nespusei aratari a lui Dumnezeu;

Bucura-te, impreuna vorbitor al puterilor ingeresti, celor purtatoare de lumina;

Bucura-te, vazator al luminoasei aratari dumnezeiesti;

Bucura-te, partas al stralucirii treimice, celei in chipul focului;

Bucura-te, inchinator al Dumnezeirii Celei in Trei straluciri;

Bucura-te, cel ce in trup muritor, cu aurora vesniciei ai fost luminat;

Bucura-te, cel ce de vizita cereasca pe pamant te-ai invrednicit;

Bucura-te, cel ce cu smerenia cele inalte le-ai dobandit;

Bucura-te, cel ce cu saracia mila cea bogata a Domnului ti-ai agonisit;

Bucura-te, cel ce cu lacrimi bucurie vesnica ai semanat;

Bucura-te, cel ce implinirea fagaduintelor neschimbat ai savarsit;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 8-lea

in chip strain ingerul Domnului in mantie calugareasca in vazduh ti s-a aratat, aratandu-ti locul pe care biserica in cinstea Treimii Celei de Viata Facatoare in pustia Svirului aveai sa o cladesti, cuvioase parinte, si, cu ajutorul lui Dumnezeu ridicand-o si sfintind-o, cu ucenicii tai laude neincetate in ea Domnului l-ai inaltat, cantand: Aliluia!

 

ICOSUL al 8-lea

Cu totul in voia Domnului lasandu-te si de ucenicii tai fiind induplecat, harul preotiei l-ai primit, parinte, desi mahnit era duhul tau, de inaltimea preotiei inspaiman-tandu-se, insa ascultare de fiii tai duhovnicesti ai facut, indemnandu-i prin aceasta ca intr-un glas sa-ti cante:

Bucura-te, savarsitor destoinic al jertfei celei fara de sange;

Bucura-te, slujitor cucernic al altarului Domnului;

Bucura-te, cel ce cuvioasele tale maini cu mare indrazneala catre Domnul le-ai ridicat;

Bucura-te, cel ce rugaciuni fierbinti din inima curata la tronul Atottiitorului ai inaltat;

Bucura-te, cel ce pilda de buna credinta ucenicilor tai ai fost;

Bucura-te, cap incununat cu virtutea preotiei;

Bucura-te, conducator iscusit al ostasilor duhovnicesti;

Bucura-te, parinte intelept al vietii calugaresti de obste;

Bucura-te, lumanare aprinsa in rugaciunea catre Dumnezeu;

Bucura-te, stea calauzitoare pe drumul cel drept catre mantuire;

Bucura-te, maslina care reversi uleiul milei dumnezeiesti;

Bucura-te, potir care ii saturi pe cei insetati de invatatura mantuirii;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 9-lea

Toti calugarii manastirii tale cu bucurie s-au cutremurat cand torentul de apa care spre sfanta manastire se indrepta, cu rugaciunea ta, l-ai potolit si, prin chemarea atotputernicului nume al lui lisus Hristos, pe torentul cel navalnic ai construit o moara pentru buna trebuinta a calugarilor; si, vazand aceasta, fiii tai duhovnicesti cu toata inima si impreuna cu tine lui Dumnezeu au glasuit: Aliluia!

 

ICOSUL al 9-lea

Ritorii cei omenesti nu se pricep a grai multimea bucuriei duhovnicesti de care te-ai umplut, parinte de Dumnezeu purtatorule, cand in vremea rugaciunii tale de noapte Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ti s-a aratat impreuna cu cetele ingeresti si prin fagaduinte neschimbate sufletul tau l-a veselit, caci ocrotitoare vesnica a manastirii tale a fagaduit a fi, in toate zilele indestuland-o si aparand-o. De aceea si noi aceste cuvinte de bucurie iti aducem:

Bucura-te, cel ce de bunavoirea Maicii Domnului ai fost umbrit;

Bucura-te, cel ce de vizita imparatesei cerului si a pamantului ai fost mangaiat;

Bucura-te, cel ce vorbe milostive din gura ei ai auzit;

Bucura-te, cel ce fagaduinta ei despre ocrotirea puternica a manastirii ai primit;

Bucura-te, cel ce de ea esti cu adevarat iubit;

Bucura-te, alesul Fiului ei si Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce cu darul facerii de minuni ai fost daruit;

Bucura-te, caci pe cele viitoare ca si pe cele prezente dinainte le-ai vazut;

Bucura-te, caci pescarului in chip minunat pescuirea i-ai inmultit;

Bucura-te, caci parintilor neroditori nastere de prunci le-ai daruit;

Bucura-te, caci pe bolnavi sanatosi i-ai ridicat,

Bucura-te, caci greselile cele tainice ale oamenilor le-ai mustrat;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 10-lea

Sufletele ucenicilor tai voind a le mantui, in chip parintesc i-ai povatuit, cuvioase de Dumnezeu inteleptite, atat cu cuvantul, cat si prin randuiala vietuirii tale, cu blandete mustrandu-i si cu dragoste indemnandu-i in evlavie si in curatie a izbandi; si, mai mult, inaintea sfarsitului tau, toate cele de folos spre mantuirea sufleteasca, le-ai poruncit si i-ai invatat in rugaciuni a priveghea si neincetat lui Dumnezeu a-l canta: Aliluia!

 

ICOSUL al 10-lea

Zid de aparare sunt rugaciunile tale, sfinte facatorule de minuni, pentru toti cei care cu credinta la tine in orice necaz vin, caci pentru curatia inimii tale putere duhovniceasca Dumnezeu ti-a daruit, ca pe bolnavi sa-i tamaduiesti, pe sarmani sa-i ajuti, viitorul sa-l proorocesti, pentru ca si cei apropiati si cei de departe maretia lui Dumnezeu, in tine aratata, sa o slaveasca si tie acestea sa-ti cante: Bucura-te, doctor fara de arginti al suferintelor omenesti;

Bucura-te, tamaduitor fara pereche nu numai al bolilor trupesti, ci si al celor sufletesti;

Bucura-te ca orbilor vedere le daruiesti;

Bucura-te ca pe ologi si slabanogi sanatosi ii faci;

Bucura-te ca pe indraciti de chinul diavolesc ii slobozesti;

Bucura-te ca nebunilor minte sanatoasa le daruiesti; Bucura-te ca pe cei acoperiti de rani ii tamaduiesti; Bucura-te ca pe cei intristati ii mangai; Bucura-te ca in ajutorul celor sarmani te grabesti; Bucura-te ca celor robiti si celor din temnite slobozenie le daruiesti;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 11-lea

Cantare intru totul induiosatoare inaintea sfarsitului tau Preasfintei Treimi l-ai adus, cuvioase, si cu rugaciunea pe buze sfantul tau suflet in mainile Dumnezeului Celui Viu l-ai predat, caci pe El din tineretile tale L-ai iubit si tot Lui pana la adanci batraneti in chip neprefacut l-ai slujit; de aceea cu buna nadejde si cu bucurie la locasurile ceresti ai trecut, ca impreuna cu cetele ingeresti lui Dumnezeu Celui in Trei Fete sa-l canti: Aliluia!

 

ICOSUL al 11-lea

Sfarsitul tau cu pace vazandu-l ucenicii tai, placutule al lui Dumnezeu, amaraciunea despartirii de tine cu mangaierea harului au amestecat-o, nadejde avand in puternica ta mijlocire la tronul lui Dumnezeu, pentru care ii auzi cu dragoste cantandu-ti:

Bucura-te, cel ce cununa vietii vesnice din mainile Atottiitorului o ai primit;

Bucura-te, cel ce in camara Stapanului Ceresc te veselesti;

Bucura-te, cel ce cu ochii tai slava Dumnezeirii Celei in Trei Straluciri o privesti;

Bucura-te, cel ce cu staretii invesmantati in alb Facatorului te inchini;

Bucura-te, mostenitor al luminoasei imparatii a lui Hristos;

Bucura-te, vietuitor al Ierusalimului Celui de Sus;

Bucura-te, locuitor al Sionului Ceresc;

Bucura-te, traitor in corturile Raiului cele nefacute de mana omeneasca;

Bucura-te, cel ce dupa ostenelile vietii vremelnice odihna vesnica ai dobandit;

Bucura-te, cel ce bucuria pregatita dreptilor din veac in chip drept ti-ai insusit;

Bucura-te, cel ce cu razele luminii celei neinserate de sus ai fost luminat;

Bucura-te, cel ce prin maretia minunilor ai stralucit;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 12-lea

A harului partasa s-a aratat sfanta racla cu moastele tale tamaduitoare, sfinte facatorule de minuni, caci, dupa multi ani in adancurile pamantului, Domnul neputrezite Ie-a aratat, vindecari din belsug revarsand si orice boala tamaduind cu puterea lui Dumnezeu Celui minunat intru sfintii Sai, Care in cer si pe pamant in chip minunat te-a proslavit si Caruia ii cantam: Aliluia!

 

ICOSUL al 12-lea

Cei ce cantam cantare de bucurie, lauda si multumire Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care in pamantul Rusiei te-a proslavit ca pe un facator de minuni bun si milostiv, te rugam, cuvioase parinte al nostru: fii mijlocitor catre El si rugator vesnic pentru noi, cei ce-ti cantam:

Bucura-te, aparator al neamului crestinesc;

Bucura-te, tezaur al diferitelor daruri;

Bucura-te, acoperamant de Dumnezeu daruit;

Bucura-te, cel ce de la Dumnezeu harul vindecarilor ai primit;

Bucura-te, floarea vietii fara de moarte, care in Sfanta Biserica raspandesti buna mireasma;

Bucura-te, zarea vesniciei, care din mormant in chip preaslavit ai stralucit;

Bucura-te, rau nesecat de binefaceri si milostenii;

Bucura-te, izvor imbelsugat de bunatate;

Bucura-te, chip mult-minunat al dragostei si compatimirii;

Bucura-te, tamaduire de Dumnezeu daruita trupurilor noastre;

Bucura-te, mijlocire bine placuta pentru sufletele noastre;

Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

 

CONDACUL al 13-lea

O, mare si preaslavite facatorule de minuni, cuvioase parinte Alexandre! Primeste cu milostivire aceasta putina rugaciune a noastra si cu rugaciunile tale ne pazeste in viata aceasta de suferintele cele sufletesti si trupesti si de chinurile cele vesnice ne izbaveste, si ne invredniceste ca impreuna cu tine in imparatia Cereasca cu toata inima lui Dumnezeu sa-l cantam: Aliluia!

(de trei ori)

Apoi Icosul 1

si Condacul 1.

 

RUGACIUNE CATRE CUVIOSUL ALEXANDRU DIN SVIR

O, Cuvioase si de Dumnezeu Purtatorule, Parintele nostru Alexandre! Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tau binecuvantat, cu sarguinta te rugam, inalta mainile tale pentru noi, pacatosii, catre Stapana noastra, Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, ca sa pomeneasca milele sale din trecut, prin care a fagaduit nedespartita sa fie de manastirea ta; si sa ne dea noua putere si tarie asupra vrajmasilor sufletesti, care ne abat de la calea mantuirii, biruitorii lor sa fim, iar in ziua infricosatei Judecati sa auzim de la tine acel glas de lauda: lata-ne, Dumnezeule, pe mine si fiii pe care mi i-ai dat! Si cununa de biruinta de la biruitorul vrajmasilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sa primim, si mostenirea bunatatilor vesnice impreuna cu tine sa o dobandim cei ce pe Preasfanta Treime O preamarim, pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, si prin milostiva ta mijlocire si ocrotire, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Rugaciunea Sfantului Alexandru din Svir pentru toate zilele

Suflete, suflete al meu, pentru ce te plangi la Domnul? Caci lenea ta pentru chinurile vesnice mijlocitoare iti este. Daca darul lui Dumnezeu l-ai cunoaste, cu lacrimi fierbinti ai plange, suspinand si intristandu-te pentru orice pacat, pentru cel mic si pentru cel mare. Striga catre Stapana ta sa nu te loveasca mania Celui ce tine toate cu dreapta Sa atotputernica, insa eu, pacatosul si lenesul, cel ce am limba vicleana, cum ma voi ruga Stapanei mele ca sa ma izbaveasca Domnul de infricosata Judecata? Caci tot timpul ma cutremur in inima mea cugetand ia infricosata Judecata ca sa fiu izbavit de chinurile cele vesnice si de viermele cel neadormit si de intunericul cel mai din afara si de flacarile cele nestinse. Miluieste-ma pe mine, pacatosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decat pe toti l-ai iubit, si nu intoarce fata Ta de la mine, cel sarman, in acea Zi infricosata de care se cutremura sufletul meu si se ingrozesc madularele trupului meu. Doamne, izbaveste-ma pe mine de infricosatul ceas, ca sa nu ma departez de mila Ta. ii rog pe Sfintii ingeri si Arhangheli, pe prooroci si mucenici si pe toti sfintii sa se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugaciunile voastre sa intoarca Stapanul mania Lui de la mine, pacatosul. Iar tu, Preacurata Doamna Fecioara, care ai indrazneala la Fiul tau pentru robii Tai, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stapane Mantuitorule, din saracul meu suflet, Tie ma rog, izbaveste-ma de durerea pacatelor mele si primeste-ma intru bucuria vietii celei nesfarsite, in care se preamareste Preasfant Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Rugaciunea Sfantului Alexandru din Svir catre Preasfânta Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria

Ocrotitoare neobosita, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai pacatos decat toti oamenii. Asculta glasul rugaciunii mele si auzi plansul si suspinarea mea. Caci faradelegile mele au intrecut capul meu si eu, ca o corabie in adanc ma scufund in marea pacatelor mele. insa tu, Stapana mea atotbuna si milostiva, nu ma dispretui pe mine, deznadajduitul, care in pacate pier. Miluieste-ma pe mine, cel ce de faptele mele rele ma caiesc si intoarce pe drumul cel drept blestematul si ratacitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apara-ma si tine-ma sub acoperamantul tau acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Arhanghel Mihail

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1

Alesule Voievod al Puterilor ceresti si aparator al neamului omenesc, aceas­ta cantare de multumire aducem tie noi, cei izbaviti prin tine din necazuri; ci tu, ca unul care stai inaintea Scaunului im­paratului Slavei, slobozeste-ne pe noi din toate nevoile, ca laudandu-te sa strigam tie, cu credinta si cu dragoste: Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Icosul 1

Cu limbi ingeresti s-ar cadea sa te laudam, Mihaile, dupa cuviinta datorata intai-statatorului cetelor ingeresti cu chip de foc; dar pana cand vom deprin­de, inteleptiti de tine, grairea celor ne­trupesti, auzi din guri multumitoare – desi omenesti – unele ca acestea:

Bucura-te, stea straluminatoare a lu­mii ceresti;

Bucura-te, faclie cu stralucire de aur a adevarului si a dreptatii;

Bucura-te, care primesti razele lu­minii de taina;

Bucura-te, Voievoade al ingerilor ce­lor fara de numar;

Bucura-te, in care se descopera cel mai limpede slava dreptei Ziditorului;

Bucura-te, prin care salta soboarele fapturilor netrupesti;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 2

Intrevazand cu ochii credintei mari­rea frumusetii tale duhovnicesti si pute­rea dreptei tale purtatoare de fulgere, Arhanghele al lui Dumnezeu, ne umplem de uimire, de bucurie si de multumita catre Atoatefacatorul, ca unii ce suntem pamantesti si imbracati in trup, strigand cu toate Puterile ceresti: Aliluia!

 

Icosul 2

Intelegere curata si nerobita patimi­lor cere pentru noi, preaminunate Mi­haile, alesule al cetelor ingeresti, ca noi, inaltandu-ne cu gandul de la cele pamantesti la cele ceresti, sa-ti cantam tie cantare de lauda precum aceasta:

Bucura-te, ca vezi indeaproape ne­graita frumusete si buna intocmire dum­nezeiasca;

Bucura-te, preacredinciosule tainuitor al preabunelor sfaturi ale Preasfintei Treimi;

Bucura-te, de care se minuneaza cu dragoste ostirile ceresti;

Bucura-te, pe care cu credinta il ma­resc pamantenii;

Bucura-te, de care se tem puterile iadului;

Bucura-te, fulger duhovnicesc aduca­tor de bucurie;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 3

Aratand in tine puterea nebiruita a ravnei pentru slava dumnezeiasca ai stat in fruntea cetelor ingeresti, Miha­ile, impotriva celui ce sufla rautatea, preatrufasului Luceafar de dimineata, pe care, vazandu-l aruncat impreuna cu cei de aproape ai sai din inaltimea cerului intru cele mai de jos ale paman­tului, ostirile ceresti, in chip preaslavit calauzite de tine in lupta, inaintea Scau­nului dumnezeirii au strigat cu veselie si cu o singura gura: Aliluia !

 

Icosul 3

Pe tine, Arhanghele Mihaile, tot nea­mul crestinesc te are mare aparator si mare ajutator in razboaiele cu cei po­trivnici; dorind pentru aceasta a ne in­vrednici de preaminunatul tau ajutor, in ziua praznuirii tale iti strigam unele ca acestea:

Bucura-te, prin care satana a fost aruncat ca un fulger din Cer;

Bucura-te, prin care neamul ome­nesc, fiind pazit, se inalta;

Bucura-te, prealuminata podoaba a prealuminatei lumi de Sus;

Bucura-te, preaslavita ocrotire a lu­mii de jos;

Bucura-te, care niciodata nu ai fost biruit de puterile raului;

Bucura-te, cel intarit pe veci in ade­var si dreptate, impreuna cu toti inge­rii lui Dumnezeu, prin harul dumneze­iesc;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 4

Izbaveste-ne de viforul ispitelor si al nevoilor, cela ce esti intre ingeri intai-statator, pe noi care savarsim cu dra­goste si bucurie praznicul tau prealumi­nat, ca tu esti in nevoi mare ajutator si in ceasul mortii aperi si ocrotesti de du­hurile rele pe toti cei care striga impreuna cu tine Stapanului si Dumnezeului nostru: Aliluia !

 

Icosul 4

Vazand indraznirea ta asupra cetelor diavolesti, toate ierarhiile ingeresti s-au avantat cu bucurie, urmandu-te in lupta pentru numele si slava Stapanului lor, strigand: „Cine este ca Dumnezeu?”. Iar noi, cunoscand pe satana biruit sub picioarele tale, strigam tie, ca unui biruitor:

Bucura-te, prin care pacea si linistea in cer s-au salasluit;

Bucura-te, prin care duhurile rautatii au fost aruncate in iad;

Bucura-te, care calauzesti ostirile ceresti si puterile lumii nevazute pen­tru nimicirea raului;

Bucura-te, care imblanzesti in chip nevazut mania si zbuciumul stihiilor lu­mii;

Bucura-te, minunatiile impreuna-luptator cu cei ce se lupta cu duhurile rau­tatii;

Bucura-te, tare ajutator al celor ce slabanogesc in ispitele si necazurile vea­cului acesta;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 5

Izvor de Dumnezeu daruit cu minuni preamarite te-ai aratat in biserica ta din Hone; caci nu numai balaurul cel mare si infricosat care petrecea in locul acela a fost nimicit cu puterea ta, ci si ape au izvorat, tamaduind toata neputinta trupeasca, pentru ca toti sa strige cu credinta Stapanului ingerilor, Celui ce te-a proslavit pe tine: Aliluia !

 

Icosul 5

Auzindu-te si cunoscandu-te pe tine, preaminunate Mihaile, ca pe un mare lu­minator, stralucind in mijlocul cetelor ingeresti, la tine alergam, dupa Dumnezeu si Maica Domnului, rugandu-te cu prisos de nadejde sa ne ajuti cu puterea ta pe toti cei ce-ti strigam unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ai calauzit si ocrotit in pustie poporul ales de Dumnezeu;

Bucura-te, inaltule mijlocitor al Legii date in Sinai prin mana lui Moise;

Bucura-te, la care judecatorii si cape­teniile lui Israel au aflat putere si acope­ramant;

Bucura-te, prin care proorocii si ar­hiereii iudeilor au primit darul cunostin­tei de la Dumnezeu Atotcunoscatorul;

Bucura-te, cel ce ai intrarmat cu tai­nica intelepciune pe legiuitorii cei tema­tori de Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce ai pus judecata si dreptate in inima celor ce fac binele;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 6

Cand te-a vazut Manoe pe tine, inainte-vestitorul judecatilor dumnezeiesti, s-a umplut de mirare si frica, socotind ca pentru aceasta nu va mai trai; ci in­vatat fiind de femeia sa despre rostul cel bun al aratarii si blandetea cuvintelor tale, bucurandu-se pentru fiul sau Samson, care avea sa se nasca dupa cuvantul tau, multumind a strigat lui Dumnezeu: Aliluia !

 

Icosul 6

Rasarit-ai intru slava, Mihaile, in chip preaminunat, cand ai statut in chip ome­nesc inaintea lui Iisus al lui Navi, gra­ind: „Scoate incaltamintea din picioarele tale, ca eu sunt Arhistrategul Puterilor Domnului”. Minunandu-ne de o astfel de aratare a ta, cu dragoste strigam tie:

Bucura-te, neadormitule pazitor al capetelor de Dumnezeu incoronate;

Bucura-te, ca degraba umilesti pe cei ce se impotrivesc stapanirilor drepte, ca pe unii ce se impotrivesc poruncii lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca smeresti razvratirile noroadelor;

Bucura-te, ca rusinezi in chip nevazut obiceiurile cele raucredincioase;

Bucura-te, ca tu luminezi in ceasul grelelor framantari pe cei ce se indoiesc;

Bucura-te, ca pe cei incercati ii scapi din ispite pagubitoare;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 7

Voind Stapanul tuturor sa arate ca trecerea vietii omenesti nu este intam­platoare, ci pururea este tinuta in ma­na Sa, te-a daruit aparator si ocrotitor imparatilor pamantului, ca sa gatesti neamurile pentru vesnica imparatie a lui Dumnezeu; pentru aceasta, toti care cunosc inalta ta slujire spre mantuirea oamenilor, cu multumire striga lui Dum­nezeu: Aliluia!

 

Icosul 7

Facatorul tuturor minunilor si Sta­panul a toate prin tine Minune noua ne-a aratat pe pamant, Arhistrategule, cand ai mantuit in chip minunat de po­topirea apelor raului biserica inaltata intru cinstirea numelui tau in Colose, poruncind suvoaielor sa se reverse in sanurile pamantului. Si vazand aceas­ta, fericitul Arhip, cu fiii sai duhovni­cesti, multumind, a strigat tie:

Bucura-te, ingradire nestricata a sfin­telor biserici ale lui Dumnezeu;

Bucura-te, zid neclintit impotriva vrajmasilor credintei crestinesti;

Bucura-te, la a carui porunca se pleaca stihiile;

Bucura-te, prin care se nimicesc cu­getele rele;

Bucura-te, cel ce aduci credinciosilor bucurie de la Scaunul Atottiitorului;

Bucura-te, cel ce-i aduci pe necredin­ciosi pe calea dreptatii si adevarului;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 8

Minunea straina a puterii tale, Arhistrategule al lui Dumnezeu, a cunos­cut-o asupra sa Avacum atunci cand, potrivit chemarii lui Dumnezeu, l-ai rapit si l-ai dus degraba din Iudeea in Babilon, ca sa-l hraneasca pe Daniil, care era intemnitat in groapa leilor; drept pentru care, minunandu-se de preamarita lucrare a puterii tale, a stri­gat cu credinta: Aliluia !

 

Icosul 8

Cu totul esti intru cei de sus, Mihaile, stand inaintea Scaunului imparatului Slavei, iar de cei de jos nu te departezi, luptand pururea cu vrajmasii mantuirii oamenilor; drept care toti cei ce vor sa ajunga in dorita imparatie cereasca iti striga tie intr-un glas:

Bucura-te, incepatorul intreit-sfintei cantari ingeresti;

Bucura-te, cel ce esti pururea gata sa stai inainte, aparand neamurile ome­nesti;

Bucura-te, ca ai pierdut in chip strain pe faraonul cel prea trufas si pe necre­dinciosii egipteni;

Bucura-te, ca ai calauzit in chip prea-slavit in pustie pe iudeii cei credinciosi;

Bucura-te, ca i-ai acoperit pe ei cu norul cel dumnezeiesc;

Bucura-te, prin care s-a stins vapa­ia cuptorului celui din Babilon;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 9

Toti monahii Sfantului Munte Athos au venit cutremurati de bucurie, vazand cum ai mantuit pe tanarul cel temator de Dumnezeu, pe care necredinciosii iubitori de avutii, cuprinsi de nebunie, il aruncasera legat de o piatra in adan­curile marii; pentru aceasta, manastirea care l-a primit pe acela, impodobindu-se cu numele tau, cu multumire striga catre Domnul: Aliluia!

 

Icosul 9

Graiurile ritoricesti si cugetele inte­leptilor nu pot a spune puterea ta, Mi­haile, cum ai omorat intr-o singura noap­te o suta optzeci si cinci dintre ostasii imparatului asirian Senaherim, ca sa se invete a nu mai huli numele Domnului; iar noi, cinstind sfanta ta ravna pentru slava Dumnezeului celui Adevarat, cu veselie iti strigam unele ca acestea:

Bucura-te, nebiruitule Voievod al os­tirilor dreptmaritoare;

Bucura-te, spaima si umilirea ostiri­lor raucredincioase;

Bucura-te, ca sadesti dreapta credin­ta a cinstirii lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca dezradacinezi eresurile si schismele pierzatoare de suflet;

Bucura-te, ca de multe ori ai intarit pe campul de lupta pe binecredinciosii Macabei;

Bucura-te, ca ai pierdut chiar in tem­plu pe Iliodor, necredincioasa capete­nie a lui Antioh;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 10

Ajutor tare fii celor ce vor sa se man­tuiasca, Arhistrategule al lui Dumnezeu, izbavindu-ne si pazindu-ne de necazuri si de nevoi, inca si de oamenii rai si de pacatele noastre, ca noi, inaintand in credinta, nadejdea si dragostea catre Hristos, cu bucurie pentru ocrotirea ta preaminunata multumind, sa strigam Stapanului ingerilor si al oamenilor: Aliluia!

 

Icosul 10

Zid esti oamenilor credinciosi, Arhi­strategule al lui Dumnezeu, si stalp tare in luptele cu vrajmasii vazuti si nevazuti; pentru aceasta, izbaviti fiind prin tine din cursele diavolilor, cu inima si gura mul­tumitoare iti strigam unele ca acestea:

Bucura-te, nebiruitule luptator impo­triva vrajmasilor credintei si a celor ce se impotrivesc Sfintei Biserici;

Bucura-te, neobositule impreuna-luptator cu smeritii inainte-vestitori ai Evangheliei;

Bucura-te, ca pe cei ce stau intru in­tunericul necredintei ii luminezi cu lu­mina credintei in Hristos;

Bucura-te, ca povatuiesti pe calea adevarului si a pocaintei pe cei innebu­niti de intelepciunea cea mincinoasa;

Bucura-te, infricosatule mustrator al celor ce iau numele lui Dumnezeu in desert;

Bucura-te, purtatorule de fulgere, pedepsitor al celor ce nebuneste batjo­coresc tainele sfintei credinte;

Bucurase, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 11

Toata cantarea de lauda se biruieste de multimea minunilor tale, Arhistrategule al lui Dumnezeu, ca savarsite sunt de tine nu doar in Ceruri si pe pa­mant, ci si in beznele celor mai de de­desubt, unde ai legat pe sarpele cel din adancuri cu legaturile puterii Domnului, ca toti cei izbaviti de rautatea lui sa bi­necuvanteze pe Stapanul Cerurilor si al pamantului, strigand: Aliluia !

 

Icosul 11

Slujitor minunat al adevarului si curatiei cinstirii lui Dumnezeu te-ai ara­tat, Arhistrategule, cand, mai inainte vazand mestesugurile duhului intuneri­cului, l-ai oprit cu numele lui Dumne­zeu, ca sa nu indrazneasca a scoate la iveala trupul ascuns al raposatului povatuitor al lui Israel, Moise, ca sa nu fie cinstit ca Dumnezeu de fiii lui Israel cei robiti simturilor; pentru aceasta, cinstind acum praznicul tau cel frumos luminat, multumind stri­gam tie:

Bucura-te, ca ai pazit intre iudei cu­ratia cunoasterii lui Dumnezeu, in zilele Vechiului Legamant;

Bucura-te, ca ai dezradacinat de mul­te ori neghinele ratacirii in zilele Harului adus de Hristos;

Bucura-te, ca ai pierdut oracolele si idolii neamurilor;

Bucura-te, ca intaresti pe crestinii nevoitori si purtatori de chinuri;

Bucura-te, ca umpli cu puterea haru­lui dumnezeiesc pe cei neputinciosi cu duhul;

Bucura-te, ca imbraci cu armele cre­dintei pe cei slabanogiti cu trupul;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 12

Har din ceruri cere de la Dumnezeu, Mihaile, pentru noi, cei ce cantam in­tru lauda preacinstitului tau nume, ca umbriti fiind de ocrotirea ta, sa traim in toata evlavia si curatia, pana ce, dez­legati fiind prin moarte din legaturile trupului, sa ne invrednicim sa stam dinaintea Scaunului de foc al imparatu­lui Slavei si sa strigam cu cetele inge­resti: Aliluia !

 

Icosul 12

Cantand feluritele tale minuni, Mi­haile, lucrate spre mantuirea noastra, il rugam pe Domnul si Stapanul tutu­ror ca duhul ravnei pentru Slava lui Dumnezeu, care este intru tine, sa nu se imputineze vreodata in noi, cei ce strigam tie unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce la vremea potrivi­ta asezi in chip preaminunat la locuri de cinste pe robii credinciosi ai lui Dum­nezeu;

Bucura-te, cel ce arunci in chip ne­vazut din inaltimea puterii si slavei pe cei nerusinati si nevrednici;

Bucura-te, care vei aduna pe cei alesi din cele patru colturi ale pamantului;

Bucura-te, prin care, la porunca lui Dumnezeu, cei pacatosi vor fi predati focului vesnic;

Bucura-te, prin care satana cu ingerii lui vor fi ferecati pe veci in iad;

Bucura-te, prin care dreptii se salas­luiesc in chip preaslavit in locasurile Tatalui Ceresc;

Bucura-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile ceresti!

 

Condacul 13

O, prea minunatule intai-statator al arhanghelilor si al ingerilor, primeste, pentru preaminunata ta slujire spre mantuirea neamului omenesc, glasul de lauda si de multumire pe care il inal­tam spre tine, si, ca unul ce esti plin de puterea lui Dumnezeu, acoperane cu aripile tale cele nematerialnice de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, ca sa stri­gam pururea Domnului, Celui ce te-a proslavit si S-a proslavit prin tine: Ali­luia!(de 3 ori)

 

apoi se zic din nou

Icosul intai si Condacul intai.

Dupa care se citeste aceasta rugaciune:

 

Rugaciune catre Sfantul Arhanghel Mihail

 

Sfinte si mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintai in­tre ingeri stai dinaintea Treimii celei negraite, sprijinul si pazitorul neamu­lui omenesc, care ai zdrobit in Ceruri cu ostile tale capul prea-trufasului dia­vol si rusinezi pururea pe pamant rautatea si viclenia lui, a tine alergam cu cre­dinta si ne rugam tie cu dragoste: fii pavaza nestricata si coif tare Sfintei Bi­serici si neamului nostru dreptcredincios, pazindu-ne cu spada ta purtatoare de fulgere de toti vrajmasii vazuti si ne­vazuti.

Nu ne lasa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fara ajutorul si ocrotirea ta, pe cei ce laudam astazi sfantul tau nume. Iata ca, desi mult gresiti suntem, nu voim sa pierim intru faradelegile noastre, ci sa ne intoarcem la Domnul, ca sa ne calauzeasca spre lucruri bune. Lumineaza mintile noastre cu lumina fetei lui Dumnezeu, care straluceste tot­deauna pe fruntea ta ca un fulger la aratare, ca sa putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, buna si desavarsita, in ceea ce ne priveste, si sa cunoastem toate cate se cuvine noua sa le facem si cate sa le trecem cu vederea si sa le parasim. Intareste-ne cu harul Domnu­lui vointa slaba si dorirea lipsita de vla­ga, ca intarindu-ne in legea Domnului, sa incetam a ne mai primejdui cu cu­getele pamantesti si cu poftele trupesti, aplecandu-ne, dupa asemanarea copii­lor lipsiti de minte, catre frumusetile degraba pieritoare ale lumii acesteia si uitand in chip nesabuit cele vesnice si ceresti de dragul celor stricacioase si pamantesti.

Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevaratei po­cainte, intristarea cea nefatarnica dupa Dumnezeu si zdrobirea pentru pacatele noastre, ca zilele ce ne-au mai ramas din aceasta viata trecatoare sa le chel­tuim nu spre placerea simturilor si hranirea patimilor noastre, ci intru indrep­tarea cu lacrimi de credinta si zdrobire a inimii, cu nevointele curatiei si cu bineplacutele fapte ale milostivirii.

Iar cand se va apropia ceasul sfarsitului nostru, al slobozirii din legaturile aces­tui trup pieritor, nu ne lasa pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fara de apa­rare impotriva duhurilor rautatii care sunt in vazduhuri si obisnuiesc a impiedica urcusul sufletului omenesc la cele de Sus, ca paziti fiind prin tine, fara im­piedicare sa ajungem in salasurile prea-slavite ale Raiului, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.

Si invrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nos­tru Domn si Stapan, si cazand cu la­crimi la picioarele Lui, cuprinsi de bucu­rie si umilinta sa strigam: slava Tie, Preaiubitul nostru Mantuitor, Care pen­tru preamulta dragoste pe care o ai fata de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimi­te pe ingerii Tai ca sa slujeasca man­tuirii noastre! Amin !

 

Fie ca Domnul Iubirii și slujitorul Său, Moș Crăciun, să treacă pe la casa voastră în Noaptea cea Plină de Speranță !

 

Rugăciunea este culmea întregii nevoințe Arhim. Sofronie Saharov

 

Țesutul vieții

Eu tot mereu nutresc nădejdea că omenirea va „obosi” de duhul vrăjmășiei și va dori adevărata pace. Atunci nouă tuturor ne va fi mai ușor de trăit și va deveni cu putință să ne scriem sau chiar să ne întâlnim „în carne și oase”. Deocamdată însă oamenii „iubesc mai mult întunericul” vrăjmășiei „decât lumina” iubirii și a păcii (Io. 3:19). Întotdeauna am gândit (când eram încă „artist”), și nu încetez să gândesc, că cea mai înaltă artă este arta de a trăi. Cât de adesea oamenii manifestă deosebite daruri de a-și controla până și cele mai fine mișcări (la muzicieni), până și cea mai minuțioasă cântărire a fiecărui cuvânt (la poeți și scriitori), până la nuanțe abia deslușite (la pictori), atunci când se afundă în lucrarea lor făuritoare. Și iată că aproape toți acești „artiști” în viața de zi cu zi se dovedesc total incapabili să-și stăpânească nu numai cele mai subțiri amănunte ale stării lor sufletești, ale emoțiilor și ale depănării gândurilor, dar până și în a-și stăpâni cele mai grosolane patimi.

Așadar, arta de a trăi, adică de a se stăpâni în fiecare clipă, în fiecare loc, în fiecare activitate, cu fiecare om este, fără îndoială, cea mai înaltă dintre toate artele; dar este și cea mai dăinuitoare, deoarece ea trece împreună cu omul dincolo de mormânt, în viața veșnică. Eu, precum știți, în virtutea slujirii mele, propovăduiesc această artă de a trăi, cu toate că îmi cunosc deplina mea neîndestulare. Îmi este limpede că nicio suferință a lumii nu poate fi nicicum atribuită Făcătorului ei. În chip curios, oamenii aleg nu ce este mai bun, dar ceva mediu. Nu spun: ce este „mai rău” – dar ceva mediu. Cu toate acestea, acel mediu, când omul se agață de el și nu vrea să-și lărgească inima, acel „mediu” devine ceva mediocru, îngust. Astfel întreagă viața noastră se risipește în lupta cu îngustimea inimilor oamenilor. Și, vă mărturisesc, adesea mă văd la limitele deznădejdii. Oamenii – și cei buni, și cei dragi, și cei deștepți, și cei culți – nu sunt în stare a se înțelege unul cu altul, iar țesutul vieții se sfâșie la fiecare pas. A-l reface din nou nu este cu putință decât prin cea mai încordată putere a unei iubiri care se dăruiește celorlalți. Și când ai dăruit totul, dar la unime nu ai ajuns, inima doare puternic și împreună cu ea întreaga-ți făptură.

Așa că, vedeți, vă mărturisesc starea sufletului meu cea mai frecventă acum, adică în anii bătrâneții, când mi-au slăbit puterile, când văd sfârșitul vieții, și nu văd să fi atins ceea ce caut și am căutat de-a lungul întregii mele vieți. Vădit că în limitele pământești aceasta va și rămâne de neatins. Iar ieșirea de aici neapărat va fi însoțită de durere pentru starea lumii.

Să nu înțelegeți cuvintele mele de mai sus ca arătând puținătatea sufletului meu. Nu. Este mai curând durere, împreună-pătimire. Plicticos lucru, întreaga viață să te lupți cu ignoranța, cu relele înclinări ale voii oamenilor. Plicticos, pentru că oamenii NU vor binele și lumina. Experiența de veacuri a arătat limpede nefolosul dezbinării și luptelor unii cu alții. S-ar zice că ar fi cu putință… și că ar fi  vremea… a înțelege că unirea puterilor ar trebui să ducă la faptul ca toți oamenii să trăiască deplin îndestulați. Însă patima de a domina, de a comanda, atâta s-a înrădăcinat în inimile oamenilor, încât omului tocmai aceasta i se pare cât se poate de firesc.

Iată, scrieți că vă mâhnește lipsa de bună înțelegere între „noi” aici. Aceasta este iarăși pentru că unora li se pare că, dacă îți pot face vreun rău, trebuie să se folosească de acea putință, ca omul, de frica răului să lucreze pentru ei. Oamenii nu au gândul că, dacă ei pot face binele, chiar trebuie, mai presus de orice altceva, să se și folosească de acea putință spre binele aproapelui. Nu. Sărăcia, slăbiciunea, dependența omului, ei doresc a le folosi numai în scopuri egoiste. Iar pe cel mai slab nici nu-l privesc ca pe un om, ci ca pe o făptură inferioară, zidită special ca să lucreze pentru ei.

Bineînțeles, toată lupta în această lume se învârte în jurul dorinței din partea unora de a-și folosi puterea, adică de a robi pe ceilalți prin silire; iar ceilalți – își îndreptează toate puterile spre a-și apăra dreptul unei vieți omenești.

Desigur, când cineva ne devine prieten, nu înseamnă că cei cu care prietenul nostru nu se poate înțelege vor înceta să ne fie prieteni. Iar faptul că rămâneți în bune relații față de „H” și de ceilalți mă bucură adânc. Altfel, ar fi fost cât se poate de rău. Da, oamenii cel mai adesea gândesc pe jumătate, conștientizează pe jumătate. În chip ciudat, ei înșiși nu înțeleg ce fac. Ei sunt oameni de la care nu poți aștepta mult: sunt pe jumătate iresponsabili. Sunt sigur că și cu mine sunt neapărat împrejurări când, din curată neștiință omenească, sau chiar neputință, nu răspund așteptărilor altora. Sau văd lucrurile cu totul altfel, și așa, fără să vreau, smintesc oamenii. Astfel, noi toți avem nevoie de mila lui Dumnezeu.

 

Sursa: Arhimandritul Sofronie Saharov, Scrisori către familia Protoiereului Boris Stark, tradusă de Ierom. Rafail (Noica), Editura Accent Print, 2015, Suceava

Dumnezeu ne răspunde degrab, dacă ne întoarcem cu pocăință către El

Sfântul Sofronie Saharov

Dumnezeu adesea nu răspunde rugăciunilor noastre. Tace. Tăcerea Lui multora le este dovadă că „Dumnezeu nu există”, că „a murit”. Dar dacă noi am gândi în ce stare Îl punem pe Dumnezeu cu patimile noastre, am vedea că nu are altă cale decât a tăcea. Noi așteptăm ca El să fie de partea noastră în nedreptățile noastre. El nu ne învinuiește fățiș, ne lasă să urmăm căilor noastre rele și să secerăm roadele propriilor noastre greșeli. Însă dacă ne întoarcem către El cu pocăință, degrab răspunde, mai iute decât ne-am aștepta.

A te ruga, adesea înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt: despre tot ceea ce ține de condițiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar fără o succesiune logică.

Când omul petrece cu mintea în iad, nici una din patimi nu mai lucrează în el

Arhimandrit Sofronie Saharov

Înainte de a i se arăta Domnul, Sfântul Siluan a petrecut un ceas întreg despărțit de Dumnezeu: Dumnezeu îl părăsise. Mai târziu, când Domnul i-a spus: ,,Tine-ți mintea în iad”, cuvântul Lui se referea la acel ceas cumplit ce a premers vederii lui Hristos. Sfântul Siluan a primit răspuns trăirii vecinicului său iad, sub forma descoperirii de la Dumnezeu a vecinicei mântuiri. De fiecare dată când deznădăjduim, esențial vorbind, noi săvârșim un păcat împotriva dragostei Tatălui. Iar când vom trăi atât de adânc fiecare păcat ce ne îndepărtează de Tatăl, atunci ne vom tângui pentru întreaga omenire. Și aceasta ne apropie de Hristos, Cel ce a murit pe Golgota. După o astfel de moarte urmează Învierea.

Căderea în păcat ne-a despărțit de Unimea cu Dumnezeu, ne-a afundat în patimi și oamenii au început a trăit pătimaș. Iar atunci când omul cu mintea petrece în iad, nici una din patimi nu mai lucrează în el. În fața omului se desfășoară absolutul întuneric care însuflă omului o cumplită deznădejde. Iar Domnul îi spune: „Ține-ți mintea în iadul pe care l-ai cunoscut și nu deznădăjdui.” Căci în acest răstimp omul trăiește în afara păcatului și a patimilor. Astfel el dă lui Dumnezeu loc spre a veni și a fi în el. Dumnezeu este foc și apropiindu-ne de acest foc trebuie să o facem cu cea mai mare smerenie.

În vremea negrijaniei, Părinții au hotărât ca pravilă de obște lepădarea de sine: a ne osândi întru toate. O astfel de stare este mai prejos decât cea despre care citim în viața lui Siluan. Însă este calea împărătească lăsată nouă de către Părinți. Astfel, când ceva rău i se întâmplă, omul zice: ,,Eu sânt vinovatul; dacă nu aș avea gânduri rele și dacă eram plin de dragostea lui Hristos, aceasta nu mi s-ar fi întâmplat”. Și omul se zbuciumă, se mâhnește pentru sine și așa crește treptat în dragostea către Dumnezeu.

Arhimandrit Sofronie Saharov, Cuvântări duhovnicești, vol. 2, Ed. Accent Print, Suceava, 2013

Monahismul „gătește mâncare” pentru îngeri

Arhim. Sofronie Saharov

Monahismul este o cultură care, după părerea mea, nu are egal în lumea aceasta. Dacă monahul vede Slava cea negrăită a lui Dumnezeu, el se vede înconjurat de patimi josnice, neînsemnate – o viață întunecată, departe de lumina dumnezeiască. Cel ce a văzut slava negrăită, când vede cele fără de slavă, cele de moarte ale noastre, plânge și se tânguiește.

Cuviosul Teodor Studitul spune că monahicescul chip al vieții este ultimul și cel mai înalt har.

Unii cred că viața monahală este o viață neroadă și nefolositoare lumii. Da, nefolositoare lumii, când e vorba de hrană pentru porci! Monahismul „gătește mâncare” pentru îngeri. Din starea pătimașă în care ne naștem, nouă ne revine a trece în starea omului cum l-a gândit Dumnezeu înainte să zidească lumea.

Arhim. Sofronie Saharov, Cuvântări duhovnicești, vol. I, Editura Accent Print, Suceava, 2013

Rugăciunea este culmea întregii nevoințe

Arhim. Sofronie Saharov

Desăvârșirea noastră este în însăși ființa Dumnezeiască, este darul Sfântului Duh. Ca atare, nevoitorul ia aminte la a-și contopi propria viață și propria voie cu viața și cu voia lui Dumnezeu Însuși. Dobândește-se aceasta cu precădere în rugăciune, drept care rugăciunea este culmea tuturor înfăptuirilor ascetice; în rugăciune, cultura nevoinței dreptslăvitoare își atinge expresia cea mai înaltă; ei i se dă cea dintâi, cea de căpetenie putere a nevoitorului. Rugăciunea, fiind o lucrare de un ordin mai presus de fire, poate fi nesfârșit de felurită și prin formele ei, și prin vrednicia ei. Iar cea mai desăvârșită este așa-numita rugăciune curată, prin care se înfăptuiește pătrunderea noastră în Dumnezeiasca ființă, cu puterea Sfântului Duh, care și alcătuiește ultimul țel al adevăratei nevoințe. Pentru a dobândi acest țel nevoitorul lasă toate celelalte cumva îndărătul său.

Nu există creștin fără nevoință, și deci, dacă vorbim despre nevoința monahală, vorbim despre ceva apropiat și familiar fiecărui ortodox.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Taina vieții creștine, Ed. Accent Print

Țelul nostru este veșnicia cu Dumnezeu

Arhim. Sofronie Saharov

Lumea nu cunoaște nimic mai măreț decât chemarea de creștin. Dar cu cât țelul este mai înalt, cu atât mai anevoioasă atingerea lui.

Suntem făuriți după chipul lui Hristos, al Absolutului. Problema, taina vieții noastre este trecerea de la relativ la Absolut. Dacă ființa a fost zidită de Dumnezeu, ea nu trebuie să moară. Dumnezeu a făcut viața, nu moartea. Țelul nostru este viața cu Hristos-Dumnezeu, nemurirea, vecinicia.

După cădere, omul s-a făcut un câmp de luptă între Dumnezeu și vrăjmașul. Pentru Biserica Dreptslăvitoare mântuirea omului înseamnă îndumnezeirea lui. Datori suntem să învățăm a trăi viața vecinică a lui Dumnezeu Însuși. Ce este îndumnezeirea omului? Este a trăi așa cum a trăit Domnul, a ne însuși gândurile și simțămintele lui Hristos, mai cu seamă cele din ultimele clipe ale vieții Sale pământești. Un singur lucru trebuiește: a păstra încordarea rugăciunii și a pocăinței. Moartea atunci nu va mai fi o ruptură, ci o trecere către Împărăția pentru care ne vom fi pregătit prin împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos, prin rugăciunea și chemarea Numelui Său: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește pre noi și lumea Ta”. Noi nu putem purta ideea vieții vecinice decât dacă această vecinicie a și pătruns în viața noastră.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Din Viață și din Duh, Ed. Reîntregirea

Adevărata nevoință este cea lăuntrică

Arhim. Sofronie Saharov

În creștinism, experiența, în sensul final, nu atârnă de om, căci esența experienței creștine este în dumnezeiasca împărtășire, în împărtășirea Dumnezeieștii ființări, iar Dumnezeu este absolut slobod și nesilit de nici un mijloc omenesc spre o astfel de împărtășire.

Această împrejurare duce la faptul că, în ciuda existenței unui prea bogat sistem ascetic, nevoitorul îl privește ca pe ceva secundar; cu alte cuvinte, nu nădăjduiește în nici o lucrare omenească din afară, ci întreagă puterea atenției o întoarce spre starea lăuntrică, spre nevoința lăuntrică a rugăciunii, a smereniei, a ascultării, și fiecare dintre aceste faceri reprezintă o nesfârșită făurire, așa încât nici nu este cu putință a stăpâni întreaga întindere a sistemului.

Noi recunoaștem pe Hristos ca fiind Adevărul Absolut, ca Dumnezeu-Făcătorul și Dumnezeu-Mântuitorul. Poruncile lui sunt Lumina nezidită a Dumnezeirii, iar străduința de a face ca ele să devină singura lege a întregii noastre ființări – și cea vremelnică, și cea vecinică – alcătuiește esența dreptslăvitoarei nevoințe.

Arhimandrit Sofronie Saharov, Taina vieții creștine, Editura Accent Print