Investești în viitorul creierului tău.

 

Dacă te-ai simțit vreodată vinovat că ai tras un pui de somn în timpul zilei, știința spune că este timpul să te oprești. Cercetările recente arată că somnul în timpul zilei, mai ales dacă este luat în mod regulat, oferă beneficii semnificative pentru sănătatea creierului. De fapt, s-a constatat că persoanele care dorm în mod regulat au un volum total al creierului mai mare în comparație cu cei care nu o fac. Această creștere a volumului creierului este legată de o întârziere a îmbătrânirii creierului și de un risc mai mic de tulburări neurologice, cum ar fi demența și Alzheimer.

Dar de ce sunt somnul atât de benefic pentru minte? Cheia constă în modul în care creierul resetează și procesează informațiile în aceste scurte perioade de odihnă. Somnul ajută la desincronizarea circuitelor neuronale supraîncărcate, permițând creierului să restabilească echilibrul. De asemenea, promovează consolidarea memoriei, în special prin transferul de informații de la hipocamp la neocortex, două regiuni implicate în învățare și memoria pe termen lung. În plus, somnul contribuie la reducerea sinaptică, un proces care reglează fin conexiunile creierului, ajutându-vă să păstrați ceea ce este important și să filtrați ceea ce nu este.

Spre deosebire de somnul profund de noapte, somnul își face magia rapid. Chiar și somnurile scurte de 10 până la 30 de minute s-au dovedit a îmbunătăți vigilența, ascuțesc concentrarea și îmbunătățesc timpii de reacție. Acestea permit creierului să se odihnească fără a cădea în somn lent, care poate provoca somnolență dacă este perturbat.

Poate cea mai convingătoare este legătura dintre somnul regulat și riscul redus de Alzheimer. Mai multe studii sugerează că cei care dorm în mod regulat mențin structuri cerebrale mai sănătoase până la vârsta adultă, ceea ce poate proteja împotriva declinului cognitiv.

Într-o lume care glorifică ocupația constantă, această cercetare este o reamintire puternică că odihna nu este un lux, ci o necesitate pentru o minte sănătoasă. Așa că data viitoare când adormi după-amiaza, amintește-ți că nu ești leneș. Investești în viitorul creierului tău.

Rugăciuni – părintele Arsenie Boca

 

Rugăciune către părintele Arsenie Boca, grabnic ajutător

Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, indreptator al sufletelor noastre si tamaduitorul bolilor sufletesti si trupesti, ca cel ce ai impodobit cu adanc de cunoastere a fapturii omenesti, te rugam in vreme de durere si mahnire, cauta cu mila spre noi pacatosii fiii tai si mijloceste catre Preabunul nostru Mantuitor, iertare de pacate si vindecare de toata neputinta.

Parinte Sfinte care ai mare indrazneala in fata Tronului Ceresc, te chemam cu mare lacrimi, dar cu nadejde ca cele spre vindecare sufleteasca si trupeasca, spre mantuire si sfintire, le vom dobandi prin tine, cel ce ne-ai incredintat prin aceste cuvinte:” Eu ma duc, dar de acolo de unde voi fi, am sa va ajut mai mult ca si pana acum”.

Dupa cum in viata pe cei aflati in mari necazuri si suferinte cumplite ii tamaduiai indata, asa si acum pe noi cei pacatosi, insa chemati cu dragoste la mormantul tau incununat cu har ceresc si flori, ne primeste si ne mangaie, sfant si bun Parinte. Ne scoate din negura pacatelor si a patimilor. Daruieste-ne binecuvantarea ca sa purtam crucea vietii spre inviere si luminare desavarsita.

Doctor si tamaduitor de orice suferinta, te rugam, vindeca- ne pe noi, fiii tai si pe cei ce ii aducem in lacrimi si rugaciuni la crucea sfanta a mormantului tau, izvorator de pace, har si binecuvantarea ta de bun si sfant Parinte, iti multumim si te rugam sa ne fii mereu aproape cu rugaciunea si ajutorul ce ni-l aduci din Cerul Sfant spre slava marelui si minunatului nostru Dumnezeu si spre a sufletelor noastre mantuire. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Sfantului Parintelui nostru Arsenie, miluieste-ne pe noi pacatosii.

Rugăciunea de dimineață a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre. Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

Rugăciunea de iertare a Părintelui Arsenie Boca

Iartă-mă, Doamne:
-pentru tot ce puteam să văd și nu am văzut!
-pentru tot ce puteam să aud și nu am auzit!
-pentru tot ce puteam să simt și nu am simțit!
-pentru tot ce aș fi putut să înțeleg și nu am înțeles!
-pentru tot ce puteam să conștientizez și nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care aș fi putut să o dau și nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care aș fi putut să o traiesc și nu am trăit-o!
-pentru Lumina pe care aș fi putut să o primesc și nu am primit-o!
-pentru viața pe care aș fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-aș fi putut împlini și nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul în care aș fi putut să pășesc și din teama, nu am îndrăznit să pășesc!
-pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru gloria Ta, Doamne și a Împărăției Tale Divine!
Pentru tot ce știu și nu știu că am greșit, pe Tine, Doamne, care ești Mila și Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă și mă îmbracă cu nesfârșita Ta Iubire și Lumină!

Rugăciunea de mulțumire a Părintelui Arsenie Boca

Îți mulțumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am văzut-o izvorând din Tine !
-pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
-pentru tot ce am simțit bun și minunat în viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tău am înțeles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
-pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
-pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogățit ființa!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenței!
-pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul în care am păsit plin de curaj, regăsindu-Te!
-pentru iubirea copleșitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun și frumos, aducând cu umilință laudă Împărăției Tale divine!

Sfinții Isaachie, Dalmat și Faust – drumul spre sfințenie

 

Egumen al Mănăstirii Dalmat, sfântul care i-a dat acesteia și numele s-a retras din lume împreună cu fiul său, Faust, pentru a-I sluji Domnului, nevoindu-se aspru și luptând cu duhurile cele viclene.

Ostaș în armata lui Teodosie cel Mare, Sfântul Dalmat a renunțat la viața sa din lume și luând cu el doar un fiu, pe nume Faust, s-a retras la Mănăstirea Sfântului Isaachie, în cetatea dinaintea Constantinopolului. Alegând calea călugăriei și nevoindu-se în pustie, Sfântul Dalmat a fost numit egumen de către Sfântul Isaachie, cel din urmă cunoscându-și dinainte sfârșitul.

Luând mănăstirea numele de „a lui Dalmat”, a ajuns cunoscută în toată lumea, mai ales pentru asprele nevoințe pe care le alegea sfântul. Postind până la 40 de zile, luptând împotriva diavolilor și a ereziei nestoriene, Sfântul Dalmat a trecut la cele veșnice pe când trăia vremea bătrâneții. Iar fiul lui, Faust, i-a urmat exemplul, numărându-se în ceata sfinților, după viața pustnicească pe care a iubit-o și a trăit-o.
 Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust

Glasul al 4-lea

Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Cel tăiat a tăiat pe cea netăiată şi a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat şi ca pe uscat, a trecut-o Israel şi cântare a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stând luminat înaintea Luminii Celei Dumnezeieşti şi pururea umplându-vă de Raza cea în Trei Sori şi îndumnezeindu-vă cu împărtăşirea cea adevărată, dumnezeieşte luminaţi pe cei ce cu credinţă cântă Domnului şi prăznuiesc preasfinţită pomenirea voastră, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Uitându-vă numai la cele stătătoare, aţi lepădat toată stricăciunea celor trecătoare şi cu toată mintea de Domnul lipindu-vă, aţi părăsit dulceaţa trupului, părinţi preacinstiţi. Pentru aceea, către Raza Cea Neînserată v-aţi mutat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cugetări preasfinţite întraripându-te, Înţelepte Părinte Dalmat şi cu învăţăturile Dumnezeiescului Isaachie înfrumuseţându-te, te-ai suit la înălţimea bunătăţilor şi te-ai făcut stâlp şi întărire călugărilor. Pentru aceasta, pe tine te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preabinecuvântată, Ceea ce pe Dumnezeu L-ai născut, izbăveşte-mă de necinstea patimilor; dă-mi, Fecioară, gând de umilinţă şi străluceşte în mintea mea luminarea pocăinţei, ca să te măresc pe tine, Preacurată, care pe toţi ne-ai ridicat la mărire.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stea nerătăcită de la răsărit toţi te-am cunoscut pe tine, Cuvioase Părinte Isaachie, care risipeşti întunericul eresului celui amar şi prin cuvintele tale, luminezi pe cei credincioşi.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

După înţelegere, răsărind cu strălucirile cele curate ale nevoinţelor tale, Părinte Faust, te-ai făcut lumină, luminând pe toţi cei ce te vedeau pe tine, fericite şi cu credinţă închipuiau viaţa ta.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu neîncetate cântări şi cu rugăciuni adormind toate patimile cele trupeşti, cuvioşilor, aţi primit de la Dumnezeu dar neadormit şi bogăţie nerăpită, preafericiţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin postire îndelungată, ca Moise, tuturor ai arătat răbdarea ta, Cuvioase Părinte Dalmat, înfrumuseţându-te cu strălucitele tale osteneli şi împodobindu-te cu petrecerea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnic Înţelegător şi cu raze luminoase te-am cunoscut pe tine, Fecioară, care ai primit înlăuntru Focul Cel de Neîndurat, Cămară Dumnezeiască şi Scaun Preaînalt, în care S-a odihnit Cel mai presus de fire.

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte viţe mult roditoare ale Viei Celei adevărate v-aţi făcut, izvorând tuturor vinul de mântuire, al curatei umilinţe.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Părtinitor al adunării, Cuvioase Dalmat, pe tine toţi te-am cunoscut întărind dreapta credinţă şi dezbinând pe cei trufaşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine, ca pe cel ce ai strălucit mai mult decât toţi, fiind împodobit cu bunătăţile cele dumnezeieşti, te-a legiuit dumnezeiasca adunare a fi mai mare peste toate mănăstirile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin dormitarea lenevirii somnul păcatului m-a cuprins pe mine, Preacurată; ci, cu rugăciunea ta cea neadormită, spre pocăinţă mă ridică.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumina Cea Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, păcătosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În chip de rob de la Răsărit către împărăteasa cetăţilor ai venit şi cu sămânţa cea dumnezeiască ai înmulţit roadele ei, dezrădăcinând toată vătămarea cea rea a lui Arie, Preasfinţite Părinte Isaachie.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai, Sfinte Dalmat, ucenic Sfântului Isaachie, precum şi Sfântul Elisei Proorocului Ilie, despicând cu cojocul darurilor Duhului apa vătămării celei rele a demonilor şi ai netezit trecerea credincioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Plecându-te legilor celor dumnezeieşti, te-ai abătut cu desăvârşire de la legile păcatului; şi te-ai arătat stâlp povăţuitor adunării celei dumnezeieşti, de Dumnezeu purtătorule Părinte Faust; iar pustnicilor chip şi îndreptare şi credincioşilor neclintită întărire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toate neamurile te măresc pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, care te-ai făcut mai Sfântă decât îngerii, Preasfântă Doamnă. Pentru aceasta te rog: sfinţeşte-mi sufletul meu cel întinat cu patimile.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai împreună petrecător cu îngerii, căci ai râvnit vieţii lor, Părinte Dalmat; şi slăbindu-ţi prin înfrânare trupul, te-ai arătat îndemnător şi îndreptător cu adevărat preaiscusit al pustnicilor.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-te ca Proorocul Ilie de râvna dragostei Domnului, Fericite Isaachie, ca acela pe Ahav cu îndrăzneală ai mustrat, pe părtinitorul minciunii care bolea de eresul cel viclean al lui Arie cel fără de minte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-v-aţi povăţuitori celor rătăciţi şi liman celor ce cu credinţă se mântuiesc, făcătorilor de minuni, de Dumnezeu purtătorilor Părinţi, Faust, Dalmat şi Dumnezeiescule Isaachie, slugile lui Hristos şi nebiruiţi luminători ai călugărilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sufletul meu cel îmbolnăvit cu păcate şi cu tot felul de ispite ale vrăjmaşului, cu cercetarea ta cea mântuitoare cercetează-l, Preasfântă Fecioară şi vindecă-l ca o bună, Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea mea Prealăudată.

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Pe cei ce cu sihăstria au strălucit în lume şi au surpat eresurile prin credinţă, cu cântări să-i lăudăm: pe Sfântul Isaachie şi împreună cu el pe Sfântul Dalmat şi pe Sfântul Faust, ca pe nişte slugi ale lui Hristos; că aceştia se roagă pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evrei, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-vă cu dumnezeiescul foc al Mângâietorului, v-aţi arătat cărbuni aprinşi, arzând materia răutăţii şi luminând pe credincioşi, de Dumnezeu purtătorilor, în veci.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-ţi trupul prin postiri, l-ai supus duhului, Părinte Dalmat; şi cu vărsarea lacrimilor tale celor sufleteşti, ai înecat răutatea vrăjmaşului, de Dumnezeu purtătorule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflând sfârşit fericit, în Împărăţia Cerului locuiţi, părinţilor şi acolo v-aţi împreunat cu cetele preacuvioşilor, cu care dimpreună cântaţi: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Oprit-ai pornirea morţii, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, ca Una care Singură ai născut pe Dumnezeu Cel fără de moarte, Căruia cu credinţă Îi cântăm: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori, cuptorul, chinuitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; şi, văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, a strigat: Pe Făcătorul şi Izbăvitorul, Tineri, bine-L cuvântaţi; preoţi, lăudaţi-L; noroade, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toiagul Crucii despicând marea patimilor, aţi prăpădit toată puterea lui Faraon cel gânditor şi aţi tras sfinţita mulţime a călugărilor către pământul nepătimirii, Sfinţilor Părinţi, neîncetat cântând: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Smerit-ai în chip vădit înălţarea ereticilor, arătând mai înainte surparea lor. Şi te-ai făcut ajutor săracilor, povăţuitor orbilor, toiag bătrâneţilor şi mângâiere văduvelor, cântând: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Tu ai postit de trei ori câte treizeci de zile şi iarăşi atâtea zile ai dormit mai presus de fire, având ochiul inimii tale treaz şi luminându-te cu lumina lui Dumnezeu, către Care grăieşti, Înţelepte Dalmat: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul, Care a locuit în Neîntinatul tău pântece, te-a arătat pe tine cu totul Curată şi Luminată cu razele. Pentru aceasta, pe mine, cel întinat cu înveninate muşcări şi cu năvălirile cele vătămătoare ale celui potrivnic, curăţeşte-mă, Fecioară şi mă învredniceşte să cânt: popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.

Irmos: Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de bună voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-se cu puterea lui Dumnezeu, gânditorii de cele cereşti, mai marii călugărilor, au putut birui trufia cea neputincioasă a luptătorului împotrivă. Iar acum, înfrumuseţându-se, în curţile cele înţelegătoare au trecut, bucurându-se.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi făclie cu trei lumini, strălucind Lumina Cea Neînserată; flori neveştejite ale Raiului, bine înmiresmând cugetele credincioşilor, v-aţi arătat, părinţilor. Pentru aceasta, cu credinţă prăznuim pomenirea voastră cea întru tot lăudată.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu nepătimirea ca şi cu o cunună înfrumuseţată îmbrăcându-vă, înţelepţilor şi împodobindu-vă cu isprăvile dragostei celei dumnezeieşti, cu bucurie aţi intrat în cămara lui Hristos, odihnindu-vă şi primind răsplătirile durerilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiască pomenirea voastră, Fericiţilor Dalmat, Faust şi Isaachie, mai marii călugărilor, a strălucit cu lumină înţelegătoare, luminând adunările credincioşilor. Iar acum v-aţi mutat în curţile cele înţelegătoare, veselindu-vă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşa Luminii luminează inima mea cea orbită de răutate; să nu mă laşi să adorm acum în moarte pe mine, cel ce sunt pururea întunecat cu cugete necurate, ca să te laud cu mulţumire pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de bună voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu lumina Treimii în chip lămurit luminându-vă, părinţilor cei în chipul luminii, aţi părăsit întunericul cel adânc al dezmierdărilor; şi cu fapte dumnezeieşti luminând inimile credin cioşilor, v-aţi arătat luminători, fericiţilor. Pentru aceasta, cinstim astăzi purtătoarea de lumină şi cinstita voastră pomenire şi cu un glas grăim: preafericiţilor de Dumnezeu purtători, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel Ce ţinea lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate şi cu lapte ai hrănit pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul firii. Pentru aceasta, te rog, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăveşti de greşeli, când voi sta înaintea Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci dăruieşti-mi, pentru că poţi câte le voieşti, Prealăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L Înălţat pe Cruce, pe nedrept, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar a grăit: lumea se bucură primind izbăvire, dar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru îndurările milei, Îndelung Răbdătorule Doamne, Adâncul milei şi Izvorul bunătăţii, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă patimile Tale.

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust

Glasul 4

Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.

Viața Sfântului Cuvios Iraclie din Basarabia

 

Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia a fost un misionar al Basarabiei interbelice și supraviețuitor al Gulagului stalinist.

Cuviosul Iraclie s-a născut în ziua de 11 martie 1893 la Pojorâta, Suceava, și a primit la botez numele de Ioan.

A luptat în linia întâi în timpul Războiului de Reîntregire și a fost rănit grav, fiind în pericol să-și piardă mâna stângă. Dar Dumnezeu a lucrat o minune și l-a vindecat.

În 1917, după ce a fost eliberat din prizonierat, a respectat promisiunea făcută lui Dumnezeu când era rănit și a rămas în Basarabia. A primit tunderea în monahism la Mănăstirea Hârbovăț din raionul Călărași. A fost călugărit în 1920, hirotonit diacon în 1925 și ieromonah în 1927.

Monah în vremuri de prigoană ateistă

În perioada 1926-1930, a urmat cursurile Facultății de Teologie din Chișinău, remarcându-se prin preocupările sale cărturărești, publicistice și duhovnicești, fiind apreciat de profesorii erudiți ai Facultății de Teologie.

Era recunoscut de contemporani ca mare orator și duhovnic iscusit, milostiv și generos cu cei străini, devotat misiunii sale, vorbitor de limbi străine, traducător și publicist (rusă, găgăuză, germană etc.), mărturisitor în închisorile comuniste, cunoscător al Sfintei Scripturi, bun cântăreț și administrator, fapt confirmat și de cei care i-au studiat viața și activitatea.

În anul 1940, la retragerea administrației românești, Sfântul Cuvios Iraclie fost desemnat vicar al eparhiei, menținând echilibrul până la desființarea mănăstirii, trei luni mai târziu, mergând preot la parohia Nisporeni. De la parohie trimitea ajutoare la călugării de la mănăstirile Noul Neamț și Hâncu, le dădea bani și produse alimentare, până la revenirea Armatei Române, în 1941.

După eliberarea Basarabiei de către Armata Română, Cuviosul Iraclie a revenit la Mănăstirea Hârbovăț și s-a implicat în procesul de renovare și la readucerea monahilor alungați de sovietici.

Între anii 1941-1944 a îndeplinit ascultarea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, iar în martie 1944 a fost numit vicar eparhial pentru regiunile evacuate din Arhiepiscopie.

În 2 august 1945 a fost arestat de Sovietul Suprem, iar apoi, pe 17 decembrie 1945, condamnat la 8 ani de muncă silnică în Siberia pentru propagandă, agitație și apeluri pentru răsturnarea puterii sovietice, conform art. 58, p.10. Aceasta era o formă prin care erau condamnați clericii și monahii, fără a li se putea aduce vreo acuzație reală, ci pentru că erau români ortodocși și, conform ideologiei partidului, erau dușmani ai poporului.

Supraviețuitor al Gulagului stalinist

În lagăr a continuat, ca și ceilalți clerici, să ajute și să încurajeze pe cei deportați, a spovedit și a ținut vie flacăra credinței, fiind devotat slujirii asumate și Bisericii. Nu s-a lepădat de credință și nici nu a cedat presiunilor, fapt care l-a ajutat să supraviețuiască.

A revenit în Basarabia în 1953. A îndeplinit ascultarea de casier la Mănăstirea Țigănești, de ghid la Mănăstirea Noul Neamț, până la închiderea ei, în 1962.

Ultima pare a vieții a petrecut-o în grija unui fiu duhovnicesc din satul Chițcani, rămânând în preajma mănăstirii până la trecerea la Domnul, în 16 august 1964.

A fost înmormântat în cimitirul satului, sub atenta supraveghere a comuniștilor.

În 19 octombrie 1992, Cuviosul Ieraclie a fost reabilitat de către procuratura Generală din Republica Moldova.

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS MĂRTURISITOR IRACLIE, DIN BASARABIA

(3 August)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău! Vie Împărăţia Ta! Facă-se Voia Ta! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc!

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Doamne miluieşte! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu! 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău! 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului! (de 3 ori)

Apoi, se zice Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia (Glasul al 3-lea)(de 2 ori):

Ceata monahilor și a credincioșilor din Basarabia astăzi te laudă, Sfinte Iraclie, cinstind slăvita ta pomenire, că i-ai luminat pe toți cu lumina Scripturilor, cu slujirea Tainelor și cu graiul Părinților; de aceea, te rugăm, mijlocește pentru sufletele noastre!

Apoi, se zice Condacul Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia (Glasul al 4-lea):

Rănit de dragostea Stăpânului nostru, te-ai nevoit în Mănăstirea Hârbovățului și, luminându-ți sufletul cu sfintele virtuți, Harul Mângâietorului ai primit, Cuvioase și Duhovnic iscusit, cu înaltă trăire, ai fost în vremuri grele, iar acum te rogi în ceruri, Părinte Iraclie!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?

Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată Adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună Voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Condacul 1

Pe cel însetat de cunoaștere, care, curățindu-și cugetul, a auzit Chemarea Domnului și a împodobit Biserica prin înțelepciunea cea duhovnicească, să-l lăudăm, cu evlavie și să-i strigăm: Bucură-te, Părinte Iraclie!

Icosul 1

Alinare a sufletelor ne ești, prin blândețe, Cuvioase Părinte Iraclie, prin chipul tău risipind tulburarea și răspândind pace în inimile celor ce se sârguiesc să-ți cânte, cu evlavie, acestea:
Bucură-te, putere a blândeții!
Bucură-te, încăpere a bunătății!
Bucură-te, a Mângâietorului strălucire curățitoare!
Bucură-te, a Mântuitorului glăsuire lămuritoare!
Bucură-te, gură insuflată cu înțelesuri Dumnezeiești!
Bucură-te, mână purtată de Duhul Sfânt spre lucrări duhovnicești!
Bucură-te, că ai ‘cercat știința omenească!
Bucură-te, că ai luat cunoștință cerească!
Bucură-te, a Hârbovățului cinstire!
Bucură-te, a Noului Neamț întărire!
Bucură-te, cel prin care Hristos biruiește!
Bucură-te, cel prin care Biserica se slăvește!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 2

Bezna lumii încerca să te cuprindă cu nălucirile ei, însă cumpătatea conștiinței s-a ridicat, ca un judecător nemilos și te-a scos din acestea, ca să-I poți cânta lui Dumnezeu, întru adevăr: Aliluia!

Icosul 2

Către curățirea lăuntrică ai alergat plin de râvna tinereții, nesocotind lungimea drumului, nici asprimile pocăinței și, mărturisindu-ți gândurile, ți-ai luminat cămara de taină a inimii, pentru care auzi de la noi acestea:
Bucură-te, sârguința pocăinței!
Bucură-te, acrivia conștiinței!
Bucură-te, silire către întocmirea lăuntrică!
Bucură-te, suire către lumina Taborului!
Bucură-te, că, în tine, râvna cea dintâi s-a împlinit!
Bucură-te, cel în care nesocotința prunciei s-a risipit!
Bucură-te, că ți-ai făcut înțeleaptă tinerețea!
Bucură-te, că bătrânețea ta s-a vădit nevinovată!
Bucură-te, al celor înalte căutător!
Bucură-te, al celor adânci descoperitor!
Bucură-te, cel ce de întuneric te-ai lepădat!
Bucură-te, cel ce, în strălucire, te-ai înveșmântat!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 3

Din războaiele cele ucigătoare te-a izbăvit Domnul, rănindu-te la mână, ca să nu-ți întinzi mâinile întru fărădelegi și, scoțându-te din primejdii, I-ai mulțumit, cântând: Aliluia!

Icosul 3

Este cuviincios, după Psalmist, să facem făgăduințe și să le împlinim Domnului, iar tu, găsind Icoana grabnic ajutătorului Ierarh Nicolae, ai făgăduit să urmezi viața îngerească; de aceea, auzi de la noi:
Bucură-te, a făgăduinței împlinire!
Bucură-te, a neputințelor sprijinire!
Bucură-te, că Sfântului Nicolae i-ai urmat!
Bucură-te, că, asemeni lui, pe mulți ai ajutat!
Bucură-te, cel prin care războiul gândurilor se risipește!
Bucură-te, cel prin care vrăjmașul nevăzut se izgonește!
Bucură-te, că, prin tine, în primejdii suntem ocrotiți!
Bucură-te, că, prin tine, din nevoi suntem izbăviți!
Bucură-te, mână înălțată către Stăpânul!
Bucură-te, inimă deschisă către tot omul!
Bucură-te, cel ce, prin rană, te-ai înțelepțit!
Bucură-te, cel ce, prin Credință, te-ai însănătoșit!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 4

Firea cea stricăcioasă ai făcut-o să întreacă pe cea nestricăcioasă, urând cele împotriva firii, luptând cu cele ale firii și tinzând la cele mai presus de fire, când ai intrat în Mănăstirea Hârbovățului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Grădina Maicii Domnului și-a arătat roadele și ți-a înmiresmat sufletul, iar Mormântul, cel dătător de viață, al Mântuitorului ți-a închipuit bunătățile Raiului, după care alergând, auzi de la noi acestea:
Bucură-te, a firii silire!
Bucură-te, a patimilor pustiire!
Bucură-te, întrecere cu cei netrupești!
Bucură-te, covârșire a celor omenești!
Bucură-te, cel ce, prin supunere, ți-ai curățit sufletul!
Bucură-te, cel ce, prin smerenie, ți-ai înălțat cugetul!
Bucură-te, cel ce ai urmat nevoitorilor!
Bucură-te, cel ce ai fost pildă monahilor!
Bucură-te, a pelerinilor îndrumare!
Bucură-te, a rugătorilor luminare!
Bucură-te, Călugăr plin de roadă!
Bucură-te, către Hristos ofrandă!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 5

Holda cea cuvântătoare ai hrănit-o cu Sămânța Cuvântului și cu puterea cea duhovnicească a Tainelor, spre rodire de viață și întru slava Celui ce scoate lucrători la secerișul Său, Căruia-I cântăm: Aliluia!

Icosul 5

Iarna necunoștinței ai alungat-o cu strălucirea cea dătătoare de cunoaștere a graiurilor tale, care luminează și încălzește sufletele celor înfrigurați de necredință și care, întorcându-se către Domnul, te cinstesc, zicând ție:
Bucură-te, căldură în gerul necredinței!
Bucură-te, sclipire în noaptea neștiinței!
Bucură-te, lucrător la Secerișul Domnului!
Bucură-te, luminător prin Tainele Duhului!
Bucură-te, cel ce, prin cuvânt, ai adus în suflete pe Cuvântul!
Bucură-te, cel ce ai răsfrânt în inimi lumina Aceluia!
Bucură-te, că ne-ai adăpat din izvoarele Harului!
Bucură-te, că ne-ai hrănit din bunătățile Raiului!
Bucură-te, cel prin care aflăm Calea cea bună!
Bucură-te, scăpare din a patimilor furtună!
Bucură-te, condei cu scriitură aleasă!
Bucură-te, temei de viețuire frumoasă!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 6

În tainița inimii rugându-te și în temnița nelegiuirilor fiind osândit, nu ai încetat să-ți reverși spre ceilalți bunătățile dobândite în greutăți și pe toți i-ai făcut să cânte: Aliluia!

Icosul 6

Jefuirea celor sfinte și prigonirea credincioșilor văzând, te-ai pregătit pentru mărturisirea celor nevăzute, dar adevărate, ajutând pe cei în nevoi și slăvind pe Hristos, Cel ce rânduiește nevoințele; de aceea, auzi acestea:
Bucură-te, dragoste îngăduitoare!
Bucură-te, bunătate dăruitoare!
Bucură-te, a noastră răbdare în încercări!
Bucură-te, a tuturor scăpare în împresurări!
Bucură-te, că ai dobândit virtuțile în greutăți!
Bucură-te, că, fără cârtire, ai suferit nedreptăți!
Bucură-te, cel ce ai fost mai presus de ocări!
Bucură-te, cel ce ne scoți din rele împrejurări!
Bucură-te, al monahilor grabnic ocrotitor!
Bucură-te, al creștinilor dulce mângâietor!
Bucură-te, curăție a mărturisirii!
Bucură-te, osândire a împătimirii!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 7

Lesne îi este vrăjmașului să ne înșele prin cele ce nu sunt, ca și cum ar fi, făcându-ne să născocim desfătări mincinoase, dar tu nu te-ai încrezut în simțăminte, ci în Hristos, Adevărul desăvârșit, Căruia Îi cânți: Aliluia!

Icosul 7

Miezul Ortodoxiei este viețuirea cea întru Hristos, de aceea, nu întorși către noi înșine prin nălucirile patimilor, ci spre Domnul căutând prin învățăturile tale, îți aducem cântarea:
Bucură-te, risipirea amăgirii!
Bucură-te, încetarea nălucirii!
Bucură-te, cel ce ne dai simțirea adevărată!
Bucură-te, cel ce alungi îndulcirea blestemată!
Bucură-te, cel ce ne scapi de mincinoasele dezmierdări!
Bucură-te, cel ce ne povățuiești spre adevăratele desfătări!
Bucură-te, cel prin care cele părelnice se nimicesc!
Bucură-te, cel prin care lucrările Harului se adeveresc!
Bucură-te, văditor al înșelăciunii, prin Credință tare!
Bucură-te, nimicitor al meșteșugirilor ademenitoare!
Bucură-te, ochi al vederii Dumnezeiești!
Bucură-te, tămăduire a orbirii duhovnicești!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 8

Nepătimirea ai aflat-o în împlinirea Poruncilor Domnului, din cugetarea asupra zidirii ți-ai luat învățătura, iar, prin Credință, ai primit cunoașterea lui Dumnezeu, Căruia Îi cânți: Aliluia!

Icosul 8

Omul din afară păcătuiește prin trup, iar cel dinlăuntru, mintea adică, prin înțelesuri pătimășe, dar tu, lucrând virtuțile și despărțindu-te de înțelesurile rele, ai urmat sfințirea vieții, pentru care îți grăim:
Bucură-te, alergător pe calea desăvârșirii!
Bucură-te, alungător al pricinilor împătimirii!
Bucură-te, că ai învățat din cele văzute!
Bucură-te, că te-ai înălțat la cele nevăzute!
Bucură-te, cel ce înțelesurile pătimașe le-ai stârpit!
Bucură-te, cel ce pătimire Dumnezeiască ai dorit!
Bucură-te, cel prin care omul dinlăuntru sporește!
Bucură-te, cel prin care omul cel vechi se zdrobește!
Bucură-te, al vederii minții primitor!
Bucură-te, al străpungerii inimii lucrător!
Bucură-te, privire a Tainelor Duhului Sfânt!
Bucură-te, drum către Cel de neajuns!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 9

Părinte duhovnicesc te-a rânduit Marele Arhiereu pe pământul Basarabiei și te-a luminat să înțelegi nevoia vremii tale, crescând fii ai Harului și făcându-i părtași la neprețuita comoară cerească, încât, împreună cu tine, să cânte: Aliluia!

Icosul 9

Rugăciunea adevărată izvorăște din adâncul inimii și se însoțește cu Credința, nădejdea și dragostea, iar tu lucrând-o cu lepădare de sine, pentru binele altora, prin aceasta ai săvârșit Minuni și acum primești laudă:
Bucură-te, Părinte al sufletelor!
Bucură-te, întocmire a inimilor;
Bucură-te, vistiernic al celor cerești!
Bucură-te, truditor al ascultării călugărești!
Bucură-te, cel prin care ne înnoim sufletește!
Bucură-te, cel prin care ne veselim duhovnicește!
Bucură-te, cel ce de roadele ostenelilor tale te-ai veselit!
Bucură-te, cel ce pe ucenici bine i-ai povățuit!
Bucură-te, că de Sfinții Părinți ai fost luminat!
Bucură-te, că din izbândirile acelora ai gustat!
Bucură-te, bărbat apostolic!
Bucură-te, mare Duhovnic!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 10

Semănat-ai în austru rele pătimiri, de voie și fără de voie, zicând că cei ce iubesc lumea nu pot câștiga inimile oamenilor și ai secerat, plin de râvnă și dragoste, snopii de bucurie Dumnezeiască, strigând lui Hristos: Aliluia!

Icosul 10

Și primăvara, și toamna, Semănător al Cuvântului te-ai arătat la hotarele satelor, cu putere de la Născătoarea de Dumnezeu, sămânța învățăturii bune și curate aruncând-o în inimile celor ce strigă ție:
Bucură-te, semănătorule al dreptății!
Bucură-te, culegătorule al virtuții!
Bucură-te, Grai născător al Cuvântului!
Bucură-te, Strai împodobit al Duhului!
Bucură-te, primăvară însorită care alungi iarna din cuget!
Bucură-te, toamnă îmbelșugată care alini iarna din suflet!
Bucură-te, că acum seceri ce ai semănat!
Bucură-te, că luminând pe alții, însuți te-ai luminat!
Bucură-te, al Născătoarei de Dumnezeu slujitor!
Bucură-te, al Altarului lui Dumnezeu jertfitor!
Bucură-te, propovăduitorule al milostivirii!
Bucură-te, lucrătorule al iubirii!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 11

Tulburări cuprinzând Biserica, cu limpezimea minții tale ai știut că tot ceea ce nu este înțeles nu poate fi primit și ai lămurit tuturor Dreapta Credință, ca, într-un gând, să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Țintind spre cele de sus, ai lepădat cele trecătoare și, întinzându-ți aripile sufletului, ai zburat către tărâmul veșniciei, alături de Sfinți și de Îngeri și te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, potolire a tulburării!
Bucură-te, pricină a împăcării!
Bucură-te, om care ai suit munții înțelegători!
Bucură-te, pisc între cei cunoscători!
Bucură-te, cel prin care învățăm dreapta cugetare!
Bucură-te, cel prin care înțelegem buna cumpătare!
Bucură-te, că smintelile le-ai lămurit!
Bucură-te, că pe răzvrătiți i-ai cumințit!
Bucură-te, al dreptei socotințe lucrător!
Bucură-te, al bunei rânduieli păzitor!
Bucură-te, adâncă înțelegere!
Bucură-te, înaltă cunoaștere!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 12

Unealtă de preț a lucrării cerești mult-roditoare ai fost în mijlocul poporului, străduindu-te întreaga viață să sădești evlavia cea aducătoare de sfințenie în cei ce strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Văzând că este de folos omului să fie învățat în lucrurile Credinței și luminat de Har, ai știut să faci sufletele simțitoare și înțelegătoare, dându-le cele trebuincioase pentru sporirea duhovnicească, iar acum auzi acestea:
Bucură-te, de Mir izvorâtorule!
Bucură-te, de Har răspânditorule!
Bucură-te, al Basarabiei luminător!
Bucură-te, al României ocrotitor!
Bucură-te, că de la cele de jos ne porți la cele de sus!
Bucură-te, că prin cele omenești la cele cerești ne-ai dus!
Bucură-te, cel ce semn ne-ai dat spre mântuire!
Bucură-te, cel ce glas ai înălțat spre izbăvire!
Bucură-te, a Hârbovățului podoabă slăvită!
Bucură-te, a Noului Neamț îmbogățire neprețuită!
Bucură-te, prin care Biserica sporește!
Bucură-te, prin care Credința se întărește!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Condacul 13 (acest Condac se zice de trei ori):

O, Cuvioase Părinte Iraclie, învățător și luminător al nostru, primind acum aceste smerite laude, izbăvește-ne de întunericul patimilor, scoate-ne din primejdii și călăuzește spre dorita mântuire pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! 

Apoi, se zice, din nou, Icosul 1:

Alinare a sufletelor ne ești, prin blândețe, Cuvioase Părinte Iraclie, prin chipul tău risipind tulburarea și răspândind pace în inimile celor ce se sârguiesc să-ți cânte, cu evlavie, acestea:
Bucură-te, putere a blândeții!
Bucură-te, încăpere a bunătății!
Bucură-te, a Mângâietorului strălucire curățitoare!
Bucură-te, a Mântuitorului glăsuire lămuritoare!
Bucură-te, gură insuflată cu înțelesuri Dumnezeiești!
Bucură-te, mână purtată de Duhul Sfânt spre lucrări duhovnicești!
Bucură-te, că ai ‘cercat știința omenească!
Bucură-te, că ai luat cunoștință cerească!
Bucură-te, a Hârbovățului cinstire!
Bucură-te, a Noului Neamț întărire!
Bucură-te, cel prin care Hristos biruiește!
Bucură-te, cel prin care Biserica se slăvește!
Bucură-te, Părinte Iraclie!

Apoi, rostim această Rugăciune:

De Dumnezeu purtătorule Părinte Iraclie, cel ce, prin Cuvânt, ai strălucit Harul Dumnezeiesc în inimile celor ce te-au ascultat, luminează și mintea noastră, ca să se poată îndrepta la calea Poruncilor celor sfinte ale Evangheliei și, cu mireasma Mirului, revărsat din Moaștele tale, alungă mirosul greu al patimilor noastre, încât, curățindu-ne, să dobândim setea după cunoșterea duhovnicească și să căutăm fericirea de negrăit! Ajută-ne să dobândim comoara virtuților și bogăția darurilor Harului, ca să ne învrednicim, împreună cu tine, să lăudăm, în veșnicie, pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat: Tatăl și Fiul și Preasfântul Duh, în vecii vecilor! Amin!

Apoi, se cântă Condacul 1:

Pe cel însetat de cunoaștere, care, curățindu-și cugetul, a auzit Chemarea Domnului și a împodobit Biserica prin înțelepciunea cea duhovnicească, să-l lăudăm, cu evlavie și să-i strigăm: Bucură-te, Părinte Iraclie!

Rostim, apoi, Rugăciunea:

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și preanevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de ase­mănare, decât Serafimii, ca­re, fără stri­că­ciune, pe Dumnezeu-Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Şi apoi se face Otpustul:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia

Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia

Ceata monahilor și a credincioșilor din Basarabia astăzi te laudă, Sfinte Iraclie, cinstind slăvita ta pomenire, că i-ai luminat pe toți cu lumina Scripturilor, cu slujirea Tainelor, și cu graiul Părinților; de aceea, te rugăm, mijlocește pentru sufletele noastre.

 

Canonul

Glasul 1

Cântarea 1

Irmos: Cântare de biruinţă să cântăm lui Dumnezeu, Celui Ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lumina lăuntrică cea nezidită, Hristoase, trimite-mi-o, ca pe Iraclie să-l cânț în chip strălucit, pe cel ce mir a izvorât, semnul sfințeniei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Arată-ne și acum, Preacuvioase, șuvoaiele mirului prin care slava ta vădită a fost de Hristos, ca pururea să-L lăudăm, Sfinte Iraclie!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urmând Evangheliei fără prihană și cărțile sfinților însuflețindu-te, făcutu-te-ai vas ales, pe Domnul în tine purtând, Sfinte Iraclie!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Deprinderea relelor mă adâncește în groapa păcatului, ci tu, Stăpâna mea, cu sfintele mijlociri, ajută-mă să mă întorc pe calea poruncilor.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Să se întărească inima mea întru nădejdea bunătăţilor Tale, Hristoase, ca neîncetat, cu cântare, laudă să strig Ţie: nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. 

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izvorâtorului de mir acum să-i cântăm cu multă evlavie, ca, prin miresmele cerești cu sfințenie rourate, să ne umplem și noi sufletul, spre lauda Domnului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ziua și noaptea ostenindu-te, curățitu-ți-ai aria sufletului și ai păzit-o de vrăjmași, Cuvioase Iraclie, ca semințele virtuților să dea roadele harului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vrând să descoperi credincioșilor bogăția harului Duhului Sfânt, cu limpezime ai grăit, luminând înțelegerea prin cuvântul Evangheliei, Părinte Iraclie!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ocrotitoarea tuturor te știm, Preacurată Maică, ceea ce, prin nașterea ta, ai uimit îngeresștile cete, iar neamul pământenilor s-a izbăvit, că L-ai purtat în pântece pe Făcătorul a toate.
 

Sedealna

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab să ne întâmpine...

Iubit-ai Biserica și pentru ea te-ai luptat cu sabia Duhului, mereu lovind pe vrăjmași, cinstite Iraclie, pentru aceasta astăzi îți slăvim pomenirea și te rugăm cu râvnă, ca pe-un vrednic Părinte, să mijlocești la Domnul pentru cinstitorii tăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cămara Soarelui duhovnicesc te-am văzut, purtându-L în pântece și rămânând cum ai fost, nearsă de razele cele ce luminează și pământul, și cerul, Pruncă dumnezeiască, preacurată Fecioară, Aceluia, dar, te roagă pentru cinstitorii tăi.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cu duhul văzând mai înainte Întruparea Cuvântului, Proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta; Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Robia la vrăjmașul văzut te-a slobozit din robia crudului vrăjmaș fără de trup și, adâncindu-te în sine prin rugăciune, sprânceana mândră i-ai zdrobit-o, Cuvioase, pururea rămânând în smerenie!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întors prin înfrânare spre cele netrupești, ai dorit, Iraclie, să dai și celorlalți întreaga zestre pe care ai adunat-o, ca mântuirii să-i arăți părtași, Părinte, de Dumnezeu iubitorule!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tărie și nădejde în cuget dobândind din izvorul sfinților cel dulce și curat, plinit-ai toată virtutea cea care înalță către vederea cu-adevărat dumnezeiască, vrednice Părinte Iraclie!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Osânda și blestemul strămoșului Adam, din grădina raiului, când de la Dumnezeu s-a întors către vrăjmașul și înșelătorul, au fost pierdute, Maică fără prihană, prin neîntinata ta naștere.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem şi numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Războiul cel din inimă, prin multe citiri, fără să te tulburi de gânduri și cugete, l-ai stins, Cuvioase Iraclie, mintea îndreptându-ți spre cele netrecătoare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Urmând învățăturilor lăsate de Părinți, sufletul și mintea, Părinte Iraclie, ți-au strălucit precum soarele și te-ai făcut astru purtător de lumină.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lumină Basarabiei ai fost prin glasul tău, o, prealăudate Părinte Iraclie, că, risipind tot întunericul, faptele virtuții le-ai scos la arătare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din toate încercările în care suntem trași pentru trândăvie și lipsa smereniei, Stăpână preacurată, scoate-ne fără vătămare și plini de tot folosul.
 

Cântarea a 6-a

Irmos: Prorocului Iona urmând, strig: slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie. 

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Evanghelia ți-a fost cartea ta de căpătâi și ți-a umplut inima de cuvântul lui Hristos, Iraclie, lăcaș Treimii astfel făcându-te.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mărturie bună dând, pe nedrept te-au osândit cei fără de Dumnezeu, dar cu voia lui Hristos, ca flacăra credinței drepte s-o porți în temnițe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iscusit te-ai arătat ca duhovnic în popor, cu blândețe învățând calea sfintelor porunci prin chipul tău, prin grai și fapte, Sfinte Iraclie!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răsăritul cel de sus, în Fecioara pogorând, acum vine spre Tabor să arate lumii întregi lumina Sa dumnezeiască prin omenescul trup.
 

Condacul

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...

Rănit de dragostea Stăpânului nostru, te-ai nevoit în mănăstirea Hârbovățului și, luminându-ți sufletul cu sfintele virtuți, harul Mângâietorului ai primit, Cuvioase, și duhovnic iscusit, cu înaltă trăire, ai fost în vremuri grele, iar acum te rogi în ceruri, Părinte Iraclie!
 

Icos

Uneltirile celor trândavi și plini de patimi te-au dus înaintea celor fără de Dumnezeu, care te-au osândit ca pe un uneltitor trândav și pătimas, silindu-te la munci, ca să te zdrobească, dar, prin acestea, Hristos te-a curățit, luminându-ți puterile sufletului, spre a putea străluci pe bolta Bisericii Lui și a-i lumina pe cei care acum te cinstesc, Sfinte Părinte Iraclie!

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a vătămat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură, cântau şi binecuvântau, grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri. 

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iisus, pe Care L-ai mărturisit, pe Care toată viața L-ai propovăduit, El înaintea celor fără de trup te-a mărturisit, Iraclie, ca împreună cu ei să I te închini în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Reazem ai fost în multele nevoi călugărilor care erau greu asupriți, trupul hrănindu-le, și sufletul, ca pe Hristos să-L laude și milostivirile Lui să le cinstească în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Apărător al celor necăjiți și cald ocrotitor pentru cei primejduiți te-ai arătat, Sfinte Iraclie, ca să-I strigăm toți Stăpânului: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Candelă care porți neînțeles Lumina nezidită și Focul cel ceresc, Maică-Fecioară, luminează-ne, ca să-I strigăm toți Stăpânului: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe un Ziditor şi Domn, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L îngeri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lovind cu cuvintele în inimi și-n auz, pe toți la străpungere adâncă i-ai adus și calea credinței luminos le-ai deschis, pacea și blândețea făcându-i să le dorească.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izvoarele patimii oprește-le, te rog, slăvite Iraclie, cu mirul care-a curs din moaștele tale, ca să-I cânt lui Hristos: Slavă Ție, Doamne, pentru mila Ta cea mare!

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Egumen, Iraclie, ai fost la Hârbovăț și grija monahilor luând asupra ta, făcutu-i-ai să strige lui Hristos Dumnezeu: Slavă Ție, Doamne, pentru mila Ta cea mare!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izvorul Edenului în tine L-ai cuprins, vărsându-L în patru părți ca lumea s-o adăpi cu Apa vieții, mântuindu-i pe toți care-ți strigă ție: Ajută-ne, Curată!
 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână şi S-a întrupat, pentru noi făcându-se Om, o mărim toţi, ca pe o Maică Curată a Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Osemintele tale, s-au arătat sfinte moaște, nu oase goale cum păreau, căci au scos peste fire mirul, care te-a vădit ales al Stăpânului, Iraclie; de aceea, roagă-te pentru sufletele tuturor în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iraclie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Scuturând slava deșartă și bucuriile lumii, te-ai înălțat cu zbor ușor împreună cu sfinții către pământul celor blânzi, sfințite Iraclie, și pururea mijlocești cu aceia pentru cei ce pomenirea îți cinstesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată, sfârșitul cântării l-am apucat, înțelepte; cade-se, dar, să te rugăm a ne ierta neputința, însă te-a preamărit Hristos prin curgerea mirului, Iraclie, de aceea solește pentru sufletele tuturor în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea căzută, Fecioară, înmiresmând-o cu Mirul cel ce din tine a ieșit, revărsându-Se în lume, ai ridicat-o iar în rai și-ai stins, cu miresma Lui, greșeala ei urâtă mirositoare, din nou dându-i frumusețea cea dintâi.

Aducerea moaștelor Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan 2 August

 

• 

  
  

Făcându-se alinare Bisericii și dreapta credință strălucind pretutindenea, s-au aflat prin dumnezeiască descoperire cinstitele moaște ale Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan și, lângă dânsul, moaștele bărbaților celor de Dumnezeu plăcuți, ale lui Nicodim, Gamaliel și Aviv.

Sfântul Arhidiacon Ștefan fiind ucis cu pietre de către evrei, cinstitul lui trup a stat neîngropat o zi și o noapte, fiind aruncat spre mâncarea câinilor, a fiarelor și a păsărilor; însă nimic nu s-a atins de dânsul, pentru că Domnul îl păzea pe el. Iar în a doua noapte, Gamaliei, slăvitul învățător de lege al Ierusalimului, cel ce se pomenește în Faptele Apostolilor, care începuse a se pleca spre dreapta credință în Hristos și se arătase în taină prieten al Sfinților Apostoli, a trimis bărbați cucernici ca să ia pe ascuns trupul întâiului mucenic, și l-a dus în satul său, care, după numele lui, se chema Cafargamala, adică satul lui Gamaliel.

Acel sat era departe de Ierusalim ca la douăzeci de stadii și acolo i-a făcut Sfântului Ștefan cinstita îngropare, punându-l într-o peșteră, în mormântul său cel nou. După aceea Nicodim, boierul evreiesc care venise noaptea la Domnul Hristos, plângând deasupra mormântului Sfântului Ștefan, s-a mutat către Domnul; și tot acolo aproape de mormântul mucenicului a fost îngropat de Gamaliel.

După aceasta și Gamaliel, primind Sfântul Botez împreună cu fiul său Aviv și viețuind câtăva vreme cu bună plăcere în buna cinstire creștinească, s-a sfârșit. Deci în aceeași peșteră, lângă mormântul lui Ștefan și a lui Nicodim, i-au îngropat pe amândoi. Și trecând mulți ani și pierind chinuitorii care mult au prigonit Biserica lui Hristos, a sosit împărăția creștinească, prin luminarea marelui Constantin; și, făcându-se alinare Bisericii și dreapta credință strălucind pretutindenea, s-au aflat prin dumnezeiască descoperire cinstitele moaște ale Sfântului Intâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan și lângă dânsul moaștele bărbaților celor de Dumnezeu plăcuți, ale lui Nicodim, Gamaliel și Aviv. Și le-a aflat pe ele preotul satului acela, cu numele Luchian, după o arătare ce i s-a făcut lui în acest chip:

În noaptea unei vineri, în ceasul al treilea, odihnindu-se el, i s-a arătat în vedenia visului un bărbat bătrân, înalt la stat, bineîncuviințat și înfrumusețat cu căruntețile, având barbă lungă, îmbrăcat cu o haină albă, care era împestrițată cu picături în chipul aurului, închipuind asemănări de cruci pe ea, iar în mâna sa avea un toiag de aur, cu care îmboldind în coaste pe preot, l-a strigat de trei ori, chemându-l pe nume: „Luchiane, Luchiane, Luchiane!”, și a început a grăi: „Mergi în cetatea Ierusalimului și spune Sfântului Ioan arhiepiscopul: «Până când vom sta închiși și nu ne deschizi nouă? Căci în vremea arhieriei tale ni se cade nouă să fim arătați! Deci deschide fără de zăbavă mormântul nostru, unde, din nebăgare de seamă, zac moaștele noastre, pe de o parte fiind udate de ploi, iar pe de alta fiind călcate de picioarele celor necredincioși! Și nu mă îngrijesc atâta de mine, pe cât de acei sfinți vrednici de mare cinste, care zac împreună cu mine. Deschide-le pe acelea, ca să deschidă Dumnezeu lumii ușile milostivirii Sale, fiindcă este cuprinsă de multe primejdii!»”.

Iar preotul Luchian, înspăimântându-se, a întrebat pe bărbatul ce i se arătase lui, zicându-i: „Cine ești tu, domnule, și cine sunt cei ce zici că sunt cu tine?”. Iar acela a răspuns: „Eu sunt Gamaliel, învățătorul lui Pavel, apostolul lui Hristos, și împreună cu mine se odihnește Ștefan arhidiaconul, cel ucis cu pietre de evrei și de arhiereii Ierusalimului, pentru credința lui în Hristos. Acela fiind aruncat spre mâncarea câinilor, a fiarelor și a păsărilor, l-am luat noaptea și, aducându-l în acest sat al meu, l-am pus în peștera mea în mormântul gătit mie, vrând să am parte cu dânsul întru înviere și în darul lui Dumnezeu. Iar în alt mormânt, în aceeași peșteră, este pus Nicodim, cel ce a fost învățat sfânta credință de Însuși Domnul Hristos și a primit Sfântul Botez de la apostoli, după înălțarea Domnului. De al cărui botez și de credința sa cea întru Hristos aflând evreii, s-au umplut de mânie și voiau să-l ucidă pe dânsul, ca și pe Ștefan, însă n-au făcut aceasta pentru cinstea mea, fiindcă îmi era rudenie; ci au luat de la dânsul dregătoria, iar averea lui au adăugat-o la averile bisericești. Apoi, blestemându-l, l-au izgonit din cetate cu multe ocări și cu necinste, iar eu l-am primit pe dânsul în satul meu și l-am hrănit până la sfârșitul lui. Și sfârșindu-se, l-am îngropat aproape de moaștele întâiului Mucenic Ștefan. Tot acolo am îngropat în al treilea mormânt și pe Aviv, prea iubitul meu fiu, care, împreună cu mine, a primit Sfântul Botez de la apostolii lui Hristos, când era în vârstă de douăzeci de ani. El murind înainte de mine, l-am îngropat în mormântul al treilea, cel săpat în peretele peșterii, cu care împreună am pus să fie așezat și trupul meu, pe când muream”.

Preotul iarăși l-a întrebat, zicându-i: „Unde vă vom căuta pe voi?”. Gamaliel a răspuns: „Caută-ne înaintea satului spre partea de miazăzi, la țarina care se numește de la Gravi, adică țarina bărbaților lui Dumnezeu”. Zicând aceasta, s-a făcut nevăzut, iar preotul, deșteptându-se, a lăudat pe Dumnezeu și s-a rugat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, de este de la Tine arătarea aceasta, iar nu o înșelăciune, poruncește dar, ca și a doua oară și a treia oară să mi se facă aceeași arătare!”. Și a început a posti cu mâncare uscată până la următoarea vineri, petrecând în rugăciune și nespunând cuiva de vedenia aceea.

Iar în noaptea celeilalte vineri, în ceasul al treilea, Gamaliel iarăși s-a arătat lui Luchian preotul în același chip ca întâia oară, și i-a zis: „Pentru ce n-ai luat seamă ca să mergi și să spui Sfântului Ioan arhiepiscopul, precum ți-am zis?”. Preotul i-a răspuns: „Iartă-mă, Domnul meu, că m-am temut să merg îndată după cea dintâi vedenie și să-i spun, ca să nu mă aflu mincinos; ci m-am rugat Domnului să te trimită a doua oară și a treia oară la mine, ca să mă pot încredința despre acest adevăr”. Iar el, făcându-i cu mâna, i-a zis: „Pace ție, preote, odihnește-te!”. Și se vedea ca și cum pleca din ochii preotului. Apoi iarăși, întorcându-se către dânsul, i-a zis: „Luchiane, de vreme ce te gândești cum vei afla și vei cunoaște moaștele fiecăruia din noi, caută, vezi și cunoaște cele ce se vor arăta ție!”.

Zicând aceasta, cel ce se arătase a adus preotului patru coșnițe: trei de aur, iar a patra de argint. Drept aceea, una dintre acele coșnițe de aur era plină de flori roșii, a doua și a treia din cele de aur erau pline de flori albe, iar a patra coșniță, cea de argint, era plină de șofran galben binemirositor. Coșnița cea dintâi de aur, cu florile cele roșii, a pus-o de-a dreapta preotului, spre răsărit, pe cea de-a doua, cu florile cele albe, a pus-o în partea dinspre miazăzi, iar pe a treia și pe a patra, le-a pus împreună în partea dinspre apus, în dreptul celei dintâi ce era spre răsărit. Preotul a întrebat pe cel ce-i arăta lui acelea, zicându-i: „Ce sunt acestea, domnul meu?”. El i-a răspuns: „Acestea sunt mormintele noastre, în care ne odihnim noi. Coșnița cea de aur cu flori roșii dinspre răsărit este mormântul Sfântului Ștefan, care s-a roșit cu sângele mucenicesc pentru Hristos. Cealaltă coșniță de aur, cu florile cele albe, care stă spre miazăzi, este mormântul Sfântului Nicodim. A treia coșniță, asemenea cu flori albe, care stă spre apus, este mormântul meu. Iar a patra coșniță, cea de argint, cu șofranul cel binemirositor, care stă împreună cu a mea, este mormântul fiului meu Aviv, care a fost curat din pântecele maicii sale, cu trupul și cu sufletul, și s-a sfârșit în feciorie fără de prihană”.

Aceasta zicând Gamaliel, s-a făcut nevăzut împreună cu coșnițele. Iar preotul, după acea vedenie, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a silit la rugăciune și la postire până în vinerea a treia, așteptând ca și a treia oară să se învrednicească de acea arătare. Și în noaptea vinerii a treia, Gamaliel, același bărbat cinstit și cu sfântă podoabă, a stat înaintea preotului în vedenie, zicându-i cu îngrozire: „Pentru ce nu ai băgat de seamă până acum, ca să mergi la arhiepiscop și să-i vestești lui cele arătate și cele zise ție? Oare nu vezi câtă secetă și mâhnire este în cele de sub cer? Iar tu nu te îngrijești! Oare nu sunt în pustietăți bărbați sfinți mai buni și mai vrednici de această descoperire decât tine? Iar noi, trecându-i pe aceia, am voit să fim arătați prin tine; deci, sculându-te, mergi și spune arhiepiscopului ca să deschidă locul în care ne odihnim și să facă o biserică, ca, prin rugăciunile noastre, Domnul să fie milostiv spre poporul Său”.

Deci, sculându-se preotul și mulțumind Domnului, a mers cu sârguință la Ierusalim și i-a spus sfântului arhiepiscop Ioan acea vedenie și porunca pe care o primise de trei ori. Iar arhiepiscopul, plângând de bucurie, a zis: „Bine este cuvântat Dumnezeu, iubitorul de oameni, Care voiește să ne arate nouă mila Sa, prin descoperirea sfinților Săi, pe care, de ne vom învrednici a-i afla, apoi mi se cade mie să aduc moaștele Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan aici în cetatea în care s-a nevoit împotriva iudeilor și a văzut cerurile deschise și pe Hristos stând în slava Sa. Iar tu, fiule - a zis către preot -, du-te la țarina aceea, caută locul unde zac sfinții, sapă până dai de mormintele lor și vestește-mă când îi vei găsi pe ei!”.

Și întorcându-se preotul de la cetate în satul său, a chemat niște bărbați cucernici, și a mers cu dânșii la țarina ce se numea „de la Gavri”. în mijlocul acelei țarine era o movilă. Deci, socotind că acolo se odihnesc moaștele sfinților, a voit să sape, dar mai întâi a făcut rugăciune de toată noaptea pe acea movilă. Și într-acea noapte s-a arătat Sfântul Gamaliel unui monah ce locuia acolo pe aproape, cu numele Nughetie, zicându-i: „Du-te și spune preotului Luchian să nu se ostenească săpând pe acea movilă, căci noi nu zăcem acolo, ci să ne caute lângă valea din partea dinspre miazăzi, că acolo suntem îngropați. Iar pe acea movilă am fost puși când ne duceau la îngropare și se făcea acolo deasupra noastră plângere, după obiceiul cel vechi. De aceea s-a făcut acea movilă, întru mărturia plânsului ce s-a făcut deasupra noastră”. Deci monahul acela, sculându-se, s-a dus și a găsit pe preotul Luchian cu mulți oameni, începând a săpa la acea movilă, și i-a spus lui ceea ce a văzut și a auzit. Iar preotul a proslăvit pe Dumnezeu, că a arătat și pe un alt martor al descoperirii.

Și mergând spre vale, au găsit lângă ea o piatră, pe care era Scris cu slove evreiești „Heliil”, care se tâlcuiește „Robii lui Dumnezeu”. Deci, săpând piatra aceea și luând-o de acolo, au găsit o intrare strâmtă în peșteră și intrând în ea cu lumânare, au văzut în pereți mormintele săpate și într-însele moaștele sfinților. Intrarea în peșteră era dinspre miazăzi și în dreapta spre răsărit era mormântul Sfântului Arhidiacon Ștefan; în dreptul intrării dinspre miazănoapte era mormântul Sfântului Nicodim, iar în partea dinspre apus, în dreptul Sfântului Ștefan, se odihnea Sfântul Gamaliel cu fiul său, precum mai înainte se făcuse arătare preotului în vedenie prin coșni-țe. Atunci îndată preotul a spus lui Ioan, arhiepiscopul Ierusalimului, despre aflarea sfinților.

Iar arhiepiscopul luând doi episcopi care se întâmplaseră acolo, pe Elefterie al Sevastiei și pe un alt Elefterie al Ierihonului, a mers cu sârguință la locul acela unde erau moaștele sfinților și, săpând intrarea peșterii largă, au intrat înăuntru. Și când au deschis mormântul Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, îndată s-a cutremurat pământul și s-a auzit de cei vrednici un glas de îngeri care cântau: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace. Și atât de bună mireasmă a ieșit din moaștele sfântului, precum nimeni din oameni nu a mirosit cândva mai înainte. Și li se părea tuturor că stau ca în rai, umplându-se văzduhul de acea bună mireasmă negrăită, încât și până la zece stadii se simțea mirosul acela. împreună cu arhiepiscopul venise de la Ierusalim și din satele de primprejur mult popor, între care erau și mulți cuprinși de felurite boli - unii orbi, alții șchiopi, alții pătimeau cu neputințe dinlăuntru, alții erau munciți de diavoli, iar alții pătimeau de felurite vătămări și răni. Și în același ceas au primit toți tămăduiri, iar numărul celor care se tămăduiseră era șaptezeci și trei. Deci luând moaștele acestor patru sfinți, le-au scos cu cântări de psalmi pe movilă, iar poporul se atingea de ele, sărutându-le cu cucernicie. După aceasta, arhiepiscopul a zidit degrabă pe locul acela o biserică în numele sfinților celor aflați și a pus într-însa pe Nicodim, pe Gamaliel și pe Aviv, iar moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan le-a dus cu cinste în Ierusalim și le-a pus în biserica din Sfântul Sion.

În aceeași vreme, un oarecare bărbat din sfatul împărătesc, cu numele Alexandru, împreună cu femeia sa, Iuliana, au plecat de la Constantinopol la Ierusalim spre închinare la Sfintele Locuri. Și văzând ei minunile cele ce se făceau la mormântul Sfântului Intâiului Mucenic Ștefan, au zidit în cetate o biserică de piatră în numele lui și au rugat mult pe arhiereu să mute moaștele Sfântului Ștefan în biserica cea nou zidită. Iar arhiereul, fiind silit de rugămintea cea cu dinadinsul, a făcut ceea ce cereau. Iar după câtva timp, Alexandru s-a îmbolnăvit de moarte în Ierusalim și a poruncit femeii sale cu jurământ, să-i facă o raclă asemenea cu racla întâiului mucenic și în ea să-l pună pe el lângă moaștele Sfântului Ștefan. Aceasta poruncindu-i, a murit.

Și a făcut femeia, după porunca bărbatului său, o raclă asemenea întru totul cu racla sfântului, și a pus în ea cu slăvită îngropare trupul bărbatului ei lângă racla sfântului. Apoi ea a rămas în Ierusalim lângă biserica aceea, nevrând să se despartă de bărbatul său, măcar că el murise, deoarece credea că el este viu întru Domnul. Iar de vreme ce acea Iuliana, soția lui Alexandru, era încă tânără, frumoasă și bogată, mulți din cei de neam bun o sileau să o ia în a doua nuntă; însă ea, fiind întreg înțeleaptă, nicidecum nu voia să se însoțească după alt bărbat, păzind neschimbată credința însoțirii cu bărbatul cel dintâi, cu care aștepta să aibă parte la înviere în rânduiala drepților.

Iar când un oarecare din puternicii stăpânitori o supăra pe ea foarte, vrând să o ia de soție, dânsa, ca să scape de el, s-a gândit să ia trupul bărbatului său și să se întoarcă la Constantinopol în patria sa. Și acum trecuseră opt ani de la pristăvirea bărbatului și a rugat pe arhiepiscopul Ierusalimului să n-o oprească să ia trupul bărbatului său, dar el n-a voit. Atunci ea a scris degrabă o scrisoare tatălui său, care trăia în Constantinopol, rugându-l să mijlocească pe lângă împăratul Constantin cel Mare, care împărățea pe atunci, ca să poată fără de oprire să ia din Ierusalim trupul bărbatului său și să vină la Constantinopol. Și nu după lungă vreme a venit o poruncă de la împărat, după cum cerea ea și a arătat-o arhiepiscopului.

Iar arhiepiscopul, văzând scrisoarea împărătească, nu a mai putut răspunde nimic împotrivă și a binecuvântat să fie după dorința ei. Atunci Iuliana, descoperind cu binecuvântare pământul în care erau amândouă raclele, a Sfântului Mucenic Ștefan și a bărbatului ei, Alexandru, a luat din greșeală racla cu moaștele sfântului, în loc de aceea a bărbatului, Dumnezeu voind așa și Intâiul Mucenic astfel dorind. Deci, punând-o în carul tras de catâri, a plecat în cale. Și era seară când a pornit din Ierusalim și, în acea noapte, deasupra moaștelor care erau duse, s-a auzit din văzduh glasul îngerilor care cântau doxologia și o bună mireasmă mare ieșea din raclă ca din niște mir mult vărsat. Și se auzeau de departe și glasuri diavolești, strigând: „Amar nouă, că Ștefan trece și ne bate pe noi!”. Iar slugile Iulianei, auzind unele ca acestea, s-au cutremurat și au zis către dânsa: „Ce este aceasta, doamnă, că se aud felurite glasuri, care spun de numele lui Ștefan? Oare nu cumva ducem noi racla Intâiului Mucenic în loc de aceea a domnului nostru Alexandru?”. Iar ea, lăcrimând de bucurie, a zis: „Tăceți, fiilor, că așa și este, precum a voit Dumnezeu și precum a dorit sfântul, robul Său”.

Apoi ajungând la Ascalon, cetatea cea de lângă mare, au aflat o corabie mergând spre Constantinopol. Și dând plată cârmaciului, au stat în corabie cu moaștele sfântului și astfel au pornit în cale. Dar când erau ei în mijlocul mării, s-a ridicat o furtună mare, încât și corabia se acoperea cu valuri, iar cei din corabie se temeau de învăluirea cea cumplită. Dar iată că li s-a arătat lor în vederea ochilor Sfântul Intâiul Mucenic Ștefan și le-a zis: „Eu sunt cu voi, nu vă temeți!”. Aceasta zicând-o, s-a făcut nevăzut. Și îndată marea s-a schimbat întru alinare și au mers de acolo fără de primejdie. Iar noaptea se arăta lumină deasupra moaștelor sfântului și multă bună mireasmă ieșea din sicriu și cântări îngerești se auzeau în văzduh.

Apoi sosind la Calcedon, au rămas acolo cinci zile și s-a făcut înștiințare cetățenilor despre moaștele Sfântului Ștefan. Deci s-au adunat la corabie, aducându-și pe neputincioșii lor, și toți câți erau bolnavi au câștigat tămăduire prin venirea întâiului mucenic, iar diavolii au fost izgoniți din oameni și, fugind, strigau: „Ștefan cel ucis de iudei cu pietre a venit și ne muncește pe noi cumplit și de pretutindeni ne izgonește, de pe pământ și de pe mare”.

După aceasta, corabia, plecând de la Calcedon și mergând cu bine, a ajuns la Constantinopol. Iar binecredincioasa femeie Iuliana s-a dus la tatăl său și i-a spus amănunțit toate despre moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan. Atunci mergând împreună cu tatăl său, s-au dus și au spus împăratului și patriarhului acestea, și toți s-au umplut de mare bucurie. Deci patriarhul cu clerul și cu tot poporul au mers la malul mării, întru întâmpinarea moaștelor Intâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, și, scoțând din corabie racla cu moaștele sfântului, au pus-o în careta împărătească și au petrecut-o cu cinste și cu cântări de psalmi, vrând să o aducă în palatele împărătești, pentru că așa poruncise împăratul.

Iar cât de multe minuni s-au făcut în acea vreme de la sfintele moaște, nu este cu putință a le spune, pentru că toți câți erau cuprinși de orice neputințe și de boli, primeau tămăduiri. Cu acest fel de cinste petrecându-le, au ajuns la locul care se numea „Băile lui Constantin”. Acolo au stat catârii care trăgeau carul împărătesc în care erau moaștele, iar slugile îi băteau, silindu-i să meargă, dar ei nu puteau să pășească din loc nicidecum. Atunci un catâr, luând glas omenesc, prin dumnezeiasca poruncă, a grăit astfel: „Pentru ce ne bateți în zadar, căci în acest loc a voit Sfântul Întâiul Mucenic Ștefan să i se pună moaștele?”.

Auzind un glas ca acesta, toți s-au mirat foarte și s-au înspăimântat, și au proslăvit pe Dumnezeu cu glas mare. Deci îndată împăratul a poruncit ca să se zidească o biserică de piatră în acel loc, și în scurtă vreme s-a zidit o biserică prea frumoasă în numele întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan și au pus în ea cinstitele lui moaște întru slava și lauda Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, Căruia și de la noi păcătoșii să-I fie cinste și slavă, închinăciune și mulțumire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

Tropar la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

Glasul al 4-lea

Cu împărătească cunună a fost încununat creştetul tău, din chinurile cele pe care le-ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, întâi pătimitorule între mucenici. Că tu, mustrând nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea; iar pe Israel, cel ce fugea, l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit fiind cu fulgerele Duhului cele strălucitoare, prin pătimirile cele mai presus de fire şi prin nevoinţa cea tare te-ai arătat purtător de cunună înaintea Stăpânului. Luminează pe cei ce-ţi cântă ţie, Preafericite Ştefan, încununarea mucenicilor.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te începătură celor alergători către nevoinţe şi pârgă a cununei celei muceniceşti, mărite, te-ai învrednicit a vedea pe Dătătorul de pătimire, întinzându-ţi ţie cu dreapta cea purtătoare de viaţă cunună de Dumnezeu împletită, Dumnezeiescule Ştefan.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Singur tu fiind Vistierie a bunătăţii, Mântuitorule, ai arătat din sânurile pământului vistieria cea de mult preţ, bogăţia cea necheltuită, comoara cea nerăpită, avuţia cea nestricată, pe Sfântul Ştefan, întâiul mucenic al tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucit fiind de strălucirea cea cu chip îngeresc, întâiule Mucenic Ştefan şi Preaalesule între diaconi, cu cântări îngereşti după vrednicie ai fost cinstit cu adevărat, mărite, înfrumuseţarea mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai, Preacurată, pe Cel mai înainte fără de trup, Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui Întrupat pentru noi. O, Locaş al fecioriei şi Vas al curăţiei şi Biserică a sfinţeniei, Stăpâna lumii, Mireasă Dumnezeiască.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, mă întăreşte Hristoase, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împotrivindu-te în cuvânt mulţimii iudeilor, te-ai arătat sfinţit grăitor cu sfinţenie şi de Dumnezeu cuvântător, mustrând cu tărie necredinţa acestora şi mintea lor luptătoare împotriva lui Dumnezeu, Sfinte Ştefan, Preaalesule mucenic.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe întâiul mucenic al lui Hristos şi întâiul dintre diaconi, pe cel ce a arătat lămurit începerea alergării mucenicilor, pe cel împreună vorbitor cu îngerii, veniţi, toţi, cu un glas cu cântări dumnezeieşti să-l cinstim.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vistieria cea ascunsă sub pământ s-a arătat şi a umplut lumea de mireasmă dumnezeiască şi de daruri bogate întâiul dintre mucenici şi preaales între diaconi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu lucrarea vieţii celei propovăduite prin tine, înviază mintea cea omorâtă, ca înţelepţeşte să laud prăznuirea ta cea cinstită şi mă învredniceşte să merg pe urma ta Sfinte Ştefan, Preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, Fecioară, Uşă Înţelegătoare a Răsăritului Celui ce din înălţime S-a arătat pe pământ, că prin tine, Preacurată, a venit Cuvântul către noi, ca să mântuiască pe toţi din necuvântare.

Irmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, mă întăreşte Hristoase, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea, Cel Ce nu ai părăsit sânurile părinteşti şi ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râul Mirului de bună mireasmă ne-a izvorât nouă astăzi; fântâna şi gârla bunătăţilor celor dumnezeieşti au ieşit şi pârâul desfătării s-a revărsat: pururea pomenitul, măritul, întâiul între mucenici cel plin de credinţă şi de putere dumnezeiască şi de dar.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de sfinţită şi prealuminoasă şi strălucită şi cu adevărat plină de lumină şi de duhovnicească veselie s-a arătat împărătesei cetăţilor ziua celui întâi între mucenici, păzind stăpânirea Bisericii celei cinstite şi izgonind semeţia vrăjmaşilor.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Moştenirea cea bună ai luat-o după vrednicie, Sfinte Ştefan, Fericite, sălăşluindu-te unde este şi Hristos, Împăratul tuturor. Căci diacon al Lui te-ai arătat, puterile semnelor şi ale minunilor săvârşindu-le, ai dăruit bolnavilor vindecare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stâlpul cel neplecat şi neclintit şi întărit al Bisericii s-a întins de la pământ până la cer, luminând toate marginile pământului cu lumina dreptei credinţe, Marele Mucenic Ştefan, propovăduitorul adevărului şi cu adevărat este zidul muceniciei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-Te-ai pentru cel dintâi Adam, nouă Adam din Fecioară pentru strămoaşa, Tu, Izbăvitorul şi Mântuitorul tuturor, Viaţa cea cu adevărat fără de moarte împotriva morţii. Pentru aceasta, ştiind drept Născătoare de Dumnezeu pe Ceea ce Te-a născut pe Tine, după vrednicie credincioşii o fericim.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mustrând cu tărie adunarea cea cu adevărat a deşertăciunii iudeilor celor fără de lege şi de ei cu împroşcare de pietre fiind acoperit, la ceruri ca un purtător de biruinţă te-ai înălţat cu duhul, Sfinte Ştefan, de Dumnezeu grăitorule.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de frumos, ca o dimineaţă te-ai arătat lumii, Mărite Mucenice Ştefan, risipind negura şi izgonind nălucirile demonilor şi vindecând patimile bolnavilor şi rănile neputinţelor sufleteşti, de Dumnezeu insuflate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veselindu-te, fericite, împreună cu îngerii, prin înţelegere şi prin dar înmiresmându-ne cu mirurile bunei miresme duhovniceşti, cu venirea Ta sfinţeşti cu adevărat marginile lumii, izbăvindu-ne de primejdii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Având, Preacurată, către Fiul tău îndrăznirea cea de Maică, te rugăm, nu trece cu vederea Preacurată, purtarea de grijă de noi cei de un neam cu tine. Căci pe tine Singură te avem creştinii Curăţire cu bună milostivire către Stăpânul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul care te-ai făcut de bună voie următor îngerilor, ai câştigat chip îngeresc, fericite. Cu aceia împreună bucurându-te şi petrecând, pe cei ce te laudă pe tine, miluieşte-i, fericite, cu rugăciunile tale.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Puterea graiurilor tale cele de Dumnezeu insuflate, fericite, alesule al lui Dumnezeu, ca un glas de tunet a detunat urechile celor nelegiuiţi şi a întunecat vederile lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învrednicitu-te-ai, Sfinte Ştefan, a vedea Slava Cea Părintească şi Raza Cea de o Fiinţă cu Dânsa, Care îţi vestea cununile cele luminoase ale pătimitorilor, preacinstite, de Dumnezeu grăitorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiul Cel Unul-Născut, Cel Nevăzut mai înainte de veci, S-a făcut în cele mai de pe urmă Întâi-Născut, fiind văzut cu Trup din tine, Maica lui Dumnezeu, Dumnezeul mântuirii mele.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 6-lea

Întâi tu ai fost semănat pe pământ de Cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ţi-ai vărsat pentru Hristos sângele, fericite. Cel dintâi tu cu cunună de biruinţă de Dânsul ai fost încununat în ceruri, începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curgerea sângiuirilor tale a deschis porţile cele cereşti şi pe Dătătorul de lupte, Care îţi sta înainte şi-ţi întindea cununile ţi L-a arătat ţie celui ce cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ucigătorii de Dumnezeu, ca nişte fiare răpind pe arătătorul de Dumnezeu, cu mâini spurcate au omorât pe cel ce se ruga fierbinte pentru ucigaşi, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, cel prealegiuitul următor al Mântuitorului, după lege ai mustrat pe cei fără de lege şi i-ai arătat luptători împotriva lui Dumnezeu pe ei, de care fiind lovit cu pietre, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai, Fecioară Curată, fără de ispită de nuntă sub ani, pe Cel mai presus de ani, cu luarea trupului, pe Cuvântul Cel mai înainte Neîntrupat, Căruia cu un glas cântăm, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori, cuptorul, chinuitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; şi, văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, a strigat: Pe Făcătorul şi Izbăvitorul, Tineri, bine-L cuvântaţi; preoţi, lăudaţi-L; noroade, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Preaalesule Ştefan, strălucit fiind de Lumina cea mai presus de fire, ai arătat chipul feţei tale asemenea cu al îngerilor, făcând vădit din destul darul cel ascuns în sufletul tău. Pentru aceea, cântai: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorule de cunună, Sfinte Ştefan, rănile sufletului meu şi rănile păcatelor mele şterge-le cu picăturile sângiuirilor tale; căci, la a ta apărare şi la mintea ta cea milostivă şi următoare lui Hristos scăpând, grăiesc: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cununa darurilor cea de o numire cu tine, mărite, pe preacinstit creştetul tău a pus-o Judecătorul Cel Nemitarnic, pe Care cu dreaptă credinţă L-ai propovăduit Ziditor şi Dumnezeu şi Împărat al tuturor, neîncetat grăind: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

În mâinile Ziditorului ţi-ai pus duhul tău; iar oştile cerurilor, bucurându-se, te-au primit împreună  locuitor, pe tine, cel ce mai înainte erai pe pământ asemenea cu îngerii şi acum, împreună fiind în cetele lor, neîncetat grăieşti: preoţi, binecu vântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş al Luminii Celei Neapuse te-ai făcut, Preacurată, căci ai născut pentru cei din întuneric şi din umbră Lumină care luminează marginile cu darul cunoştinţei de Dumnezeu. Acesteia neîncetat credincioşii îi cântăm: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.

Irmos: Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte de şapte ori cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a arătat mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Începătura pătimirii mucenicilor, cel ce lămurit ai arătat mucenicilor cărarea cea nerătăcită şi povăţuitoare la ceruri, întâiul Mucenic Ştefan, pe toţi îi cheamă duhovniceşte la dumnezeiască veselie, spre împărtăşirea luminii şi spre unirea sfinţeniei.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împuternicindu-te cu dragostea lui Hristos şi râvnind la blândeţea şi glasul Lui, grăiai: Doamne, nu socoti ucigaşilor păcatul şi primeşte duhul meu, Bunule şi mă învredniceşte a mă desfăta în Împărăţia Ta cea dumnezeiască şi negrăită.

Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind frumos cu chipul îngeresc şi plin de înţelepciune şi de credinţă, ai strălucit cu razele Luminii Celei Dumnezeieşti; şi predicând ca un râu de Dumnezeu cuvântător, ai dobândit moştenirea cea de sus, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cununa darurilor încununându-te şi de cetele mucenicilor fiind înconjurat şi stând înaintea lui Hristos, dătătorule de lupte, roagă-te pentru noi, cei ce curat săvârşim pomenirea ta cea cu adevărat purtătoare de lumină, mucenice şi din primejdii ne scapă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o Părtinitoare a tuturor creştinilor, Maica lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată şi ca o Milostivă, izbăveşte din primejdii şi ispite pe robii tăi cei ce se necăjesc şi se chinuiesc în durerile cele cumplite ale greşelilor şi pe cei ce sunt în dureri izbăveşte-i de durerile bătăilor.

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a arătat mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Cu strălucirea Duhului strălucind şi cu înţelepciunea cea adevărată înălţat fiind, ai risipit întunecimea minţii iudeilor şi muceniceşte surpând pe vrăjmaşul în privelişte, te-ai arătat cununa mucenicilor. Iar acum roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Fecioară Preacurată, Părtinitoarea cea Fierbinte şi Nebiruită, Nădejdea cea Adevărată şă Neruşinată, Zidul şi Acoperământul şi Limanul celor ce aleargă la tine pururea, roagă împreună cu îngerii pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumii pace, mântuire şi mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Ai stat înaintea divanului celui nedrept, Doamne, Cel Ce eşti Judecătorul Preadrept al tuturor şi cei osândiţi Te-au osândit la răstignire, pe sineşi osândindu-se mai înainte de judecată. Acestea văzându-le Mieluşeaua, cea care Te-a născut pe Tine fără de sămânţă, striga: ce este aceasta, Fiule? Cel Ce vei judeca făptura pătimeşti pe nedrept. Slavă puterii Tale.

Canon de rugăciune la Întâiul Mucenic Ștefan

Sfântul Iosif Imnograful,

Canoane de rugăciune la Întâiul Mucenic Ștefan

Glasul 1

 

Cântarea 1

Irmosul

Odor însuflețit al lui Hristos, slujitorule al tainelor lui Hristos, sfântă afierosire a lui Hristos, începutul tuturor mucenicilor, primește pârga cuvintelor mele, umplând de har mintea mea, ca să te laude pe tine.

Ascultător al dumnezeieștilor cuvinte ale lui Hristos cel întrupat te-ai făcut și venirea Acestuia lămurind-o prin cuvântul și înțelepciunea ta, ai mustrat pe necredincioșii evrei care te-au și ucis pe tine cu cruzime, atotînțelepte Ștefane.

Putere ți s-a dat de sus și har s-a revărsat pe buzele tale ca să grăiești tainele lui Dumnezeu, să săvârșești minuni și semne, Ștefane, pârga mucenicilor, îndemn și ofrandă.

A Născătoarei...

Arătându-Se din tine în asemănarea trupului, Se înfașă în scutece și leagă legăturile tuturor păcatelor, Preanevinovată, și viața o leagă de nestricăciune ca un Bun și Atotputernic. 

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Fiind ales de apostolii cei aleși, ca unul care ești plin de credință și de putere dumnezeiască, înțelepte, ai slujit cu sfințenie trebuințelor sfinților, strigând: „Sfânt ești, Doamne!”

Cu strălucită gură și glas slobod, Te-a propovăduit în mijlocul celor fără de lege, Hristoase, cel ce, prin mâna Ta cea atotputernică, și-a încins cel dintâi cununa mucenicilor, cântând: „Sfânt ești, Doamne!”

A Născătoarei...

Cum te voi înfășa cu scutece, văzându-Te pe Tine prunc, Fiule? Cum Te voi culca în iesle pe Tine, Care ești chemarea din nou a tuturor muritorilor? Cum Te voi hrăni cu lapte pe Tine, Care hrănești toată suflarea?, zicea Preacurata.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

S-a rupt zapisul lui Adam, când ai fost Tu înfășat în scutece și cerul și pământul s-au bucurat când Te-ai născut Tu, Împărate, și Raiul s-a deschis, când Te-ai arătat în Betleem, și peștera s-a arătat palat desfătat al Celui ce a venit în ea.

Când Te-ai născut Tu, singur Împărate, Ți s-a adus Ție, ca o cunună de mult preț înflorită din flori dumnezeiești, luminată și împodobită toată cu desfătate mărgăritare și cu nestemate, Ștefan, întâiul dintre mucenici.

Când ai fost ucis, înțelepte, și ai devenit mai înalt decât cerurile deschise ție, L-ai văzut pe Fiul șezând de-a dreapta Tatălui și întinzându-ți cu sfânta Lui mână, ca un orânduitor al luptelor, cununa biruiței, Ștefane.

A Născătoarei...

„Pe Tine Care ai sărăcit de voie, Fiule, Te port ca pe o comoară neprădată, Care ai îmbogățit firea oamenilor cea sărăcită prin cumplita călcare de poruncă de mai înainte”, strigă Maica Plăsmuitorului, ținându-L pe Acesta în brațe, pe care ca pe Născătoarea de Dumnezeu o slăvim.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Și-au astupat urechile prin surzenia minții iudeii cei nebuni și ca niște lei s-au repezit să-l ucidă pe Ștefan cu vicleșug, pe care și ucigându-l cu pietre, l-au trecut la Piatra cea din capul unghiului, tăiată din muntele dumnezeieștii Fecioare.

Fiind plin de puterea lui Dumnezeu, săvârșea minuni Ștefan, tămăduind boli și alungând duhuri necurate. Pentru aceea, evreii din pizmă l-au ucis pe el ca pe Stăpânul, Care cel dintâi a deschis ușa mucenicilor.

Te slăvește Hristos pe tine, cel ce erai judecat cu nedreptate în mijlocul judecătorilor fără de lege. Căci vedeau fața ta luminoasă, Ștefane, ca o față de înger, fiindcă frumusețea cea dinlăuntru se revărsa cu îmbelșugare celor ce priveau din afară.

A Născătoarei...

Magii, cum te-au văzut ținându-L în brațe pe Cel ce ține toate cu mână tare, au adus daruri, strigându-ți, Curată: „De unde ți-a strălucit ție acum, Fecioară, această faimă? Cum te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, Cel întrupat mai presus de minte. 

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Car desfătat, trepte și scări la cer suitoare ți s-au făcut ploile de pietre minunate, prin care picurându-ți propriul tău sânge, fericite, ai alergat la Dumnezeu, primind cununile biruinței.

Ieri Făcătorul vieții a intrat cu trupul în peșteră făcându-Se sărac, iar astăzi preasfântul Ștefan, cel ce s-a îmbogățit în harul și luminarea Aceluia, scapă din peștera trupului, ucis de mâinile amăgitorilor.

Cel dintâi dintre luptători care ai intrat în arenă și cel dintâi care le-ai deschis lor ușa muceniciei ai fost pildă și înainte-mergător sfinților care te-au urmat, pentru aceea, noi, credincioșii, știindu-te cel întâi mucenic, te fericim pe tine, Ștefane.

A Născătoarei...

A arătat oarecând steaua magilor pe Soarele cel neapus șezând în peșteră, pe Cel ce a ieșit din norul Fecioarei în chip de negrăit cu trup, luminând pământul cu strălucirea Lui. Pentru aceea, pe aceasta au fericit-o ca Maică a lui Dumnezeu preanevinovată.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Îngropat sub pietre, te-ai mutat la Piatra Vieții cea nezdrobită, spălat în chip vădit cu sângiurile tale și împodobit cu cununile neveștejite, purtătorule de cunună al lui Hristos, faima mucenicilor.

Cel dintâi între diaconi strălucind, ai vorbit cu Viața ca cel dintâi tu să fii învrednicit a bea paharul muceniciei. Cea dintâi cunună a nestricăciunii tu ai moștenit-o, Ștefane, începutul tuturor purtătorilor de lupte.

Semne și minuni săvârșind cu dumnezeiască cuviință Ștefan, ca un înger pe pământ a fost cunoscut celor ce priveau, atrăgând popoare la cunoștința cea mântuitoare și cântând: Dumnezeule, binecuvântat ești.

A Născătoarei...

Păstorii cu magii au lăudat cu sfințenie nașterea ta în peștera din Betleem, văzând un prunc șezând, împreună-fără-de-început cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Născătoare de Dumnezeu, Curată, Binecuvântată.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Văzându-te pe tine ucigașii lui Dumnezeu făcând minuni și semne prin puterea Celui născut în Betleem, s-au pornit împreună să te ucidă (nebunii!). Însă tu, bucurându-te de Dumnezeu, strigai: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Ai fost început vestiților mucenici, văzând cerurile deschise și pe Dumnezeu Cuvântul de un tron stând de-a dreapta Tatălui și întinzându-ți cununa. Către Care ai strigat bucurându-te: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii. 

Cunună să aducem toți din flori cuvântătoare purtătorului de cununi, atletului care a biruit toate cursele celui rău și care se bucură de răsplătiri nemuritoare și care cântă cu mucenicii: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii. 

A Născătoarei...

Purtând pe Plăsmuitorul în brațele tale spre plăsmuirea din nou a firii zdrobite a oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, ai strigat: „Fiule al meu, cum te văd pe Tine prunc tânăr, Cela ce ești mai vechi decât toți vecii? Te binecuvântez și cu magii Te slăvesc și cu păstorii pururea Te laud pe Tine”.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Izvorăști noiane de vindecări celor ce au nevoie, dezlegi boli, faci să înceteze neputințele sufletești, pentru aceea, îmbogățindu-ne cu tine ca și cu un doctor al sufletelor și al trupurilor, te fericim pe tine, culmea mucenicilor.

Frumoasă s-a arătat fața ta, Ștefane, când gloata te-a prins în mijlocul iudeilor pe tine care luptai cu tărie lupta Cuvântului. Pentru aceea, bătut fiind atunci cu pietre, răsplăteai cu rugăciuni pe cei ce te loveau amarnic cu pietre.

Să stăm toți în casa Dumnezeului nostru și să-i aducem cu credință coruri dimpreună cu laude ca niște cununi celui dintâi mucenic al lui Hristos, căci la Nașterea lui Hristos a strălucit sărbătoarea mucenicului luminându-ne pe noi.

Pomenirea ta se slăvește la Ziua de Naștere a Soarelui, Ștefane, a Celui ce a ieșit din pântece fecioresc fără de sămânță. Pe Care acum roagă-L să ne lumineze pe noi și să ne izbăveasă din patimi și ispite.

A Născătoarei...

Purtând chipul meu, Cel mai presus de dumnezeire Se naște din femeie ca om în cetatea Betleemului într-o peșteră. Pe Acesta toată făptura Îl mărește cu glasuri fără de tăcere, și noi o fericim pe cea care L-a născut cu vrednicie.

Canon de rugăciune la Sfântul Mucenic Ștefan

Purtând acrostihul:

Primește lauda, fericite Ștefane, [a lui] Iosif

Glasul 1

 

Cântarea 1

Irmosul

Pe cel ce se lăuda nebunește în răutate l-ai legat cu luptele tale, pentru aceea, dezleagă legăturile învinuirilor mele, înțelepte, cu rugăciunile tale către Hristos, Ștefane slăvite.

Reazem având piatra credinței, ai rămas neclintit în atacuri și în întreitele valuri ale răutății, fericite, pentru aceea, reazem fii mie, celui zbuciumat de multe răutăți.

În corurile drepților ai fost numărat, împreună cu care cere iertare, milă și îndurare, mucenice înțelepte, și pentru noi, cei ce alergăm cu credință fierbinte la acoperământul tău.

A Născătoarei...

Maică Fecioară, Cel singur nevăzut S-a arătat întrupat din tine, pe Carele roagă-L, de Dumnezeu dăruită, pururea să omoare patimile cele cumplite care mă ucid amarnic.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Erai înotând prin noianul de pietre, dar prin adierile Duhului, ai tras la limanul vieții, fericite, la care roagă-te să ne ducă și pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.

Ștefane slăvite, cel dintâi ți-ai supus trupul la atacurile chinurilor pentru Hristos, înțelepte, pentru aceea ești slăvit ca sfânt învățător al tainelor lui Hristos, dumnezeiescule mucenice.

Te-ai arătat preamare diacon și ai primit în chip vădit mare faimă, Ștefane slăvite. Pentru aceea, ne rugăm: Din mari rele izbăvește-ne pe noi, cu mijlocirile tale.

Eliberează-mă din legăturile morții și poartă de grijă omorâtului meu suflet cu mijlocirile tale cele purtătoare de viață, înțelepte, ca unul care împarți din cer slavă celor ce aleargă la tine cu credință, fericite.

A Născătoarei...

Lumina cea neapropiată cetelor celor nematerialnice, acum apropiată mi se face mie prin tine, Fecioară, din iubire de oameni. Pentru aceea, roagă-te să fiu izbăvit eu din înfricoșătoarea sentință.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Ai văzut, cu mintea curățită, pe Hristos Iisus de-a dreapta Tatălui, pentru aceea, nu te-ai clătinat deloc, nici nu ai fost biruit, fericite, ci cursa cea bună ai săvârșit, Ștefane, întâiul atlet între toți mucenicii.

Uite, Ștefane înțelepte, mulți sunt cei ce se luptă cu mine din înălțime, vrăjmași, pe care însuți luptă-i, neîngăduind să mă cufunde în păcate, nici să mă împingă în patimi de necinste, ca să te laud pe tine ca pe un ocrotitor al meu.

Dumnezeiește ți-ai săvârșit cursa ta, înțelepte, pentru aceea, acum locuiești în ceruri împreună cu toți sfinții. Ci roagă-te să ni se dea, în preasfânta ta Biserică, sfințire și pace nouă, celor te preamărim ca sfânt cu strălucire.

A Născătoarei...

A veștejit Hristos odrăslirea răutății, odrăslindu-Se din tine, pururea Fecioara, mai presus de minte. Pentru aceea, pe El roagă-L să smulgă din rădăcină odrăslirile gândurilor mele neroditoare ca, după datorie, să te slăvesc pe tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Frumusețea mucenicilor, înfrumusețează cu toate chipurile bunătăților inima mea cea întunecată prin atacurile amăgitorului, ca să te laud pe tine.

Ești cel dintâi care ai săvârșit lupte mucenicești pentru Hristos, pentru aceea ție strig: Fericite Ștefane, cu rugăciunile tale, întărește sufletul meu pentru lupta împotriva vrăjmașilor.

Ruinat-ai, fericite, săvârșind minuni, casa ucigașilor evrei cu dogmele tale. Pentru aceea, izbăvește-i din toată răutatea pe cei ce cu credință te laudă pe tine în casa ta. 

A Născătoarei...

Iată, Fecioară, Sfântă Maică-Fecioară, pe Preasfântul Dumnezeu L-ai născut cu trup. Pe Acesta roagă-L ca Făcător al tău și Dumnezeu al nostru să ne sfințească pe toți cei ce te slăvim pe tine. 

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Cu ușurință răbdând, fericite, mulțimea greutăților, ai alungat mulțimea demonilor, înțelepte, făcându-te stâlp și întărire Bisericii. 

Înțelepte, ai primit cununa cea de un nume cu tine în chip vădit din dreapta lui Hristos, ca unul care ești următor preabun al Stăpânului a toate, preafericite, slăvite. 

Te-ai arătat locaș curat al Domnului, atletule, drept aceea, îți aducem pururea sfinte rugăciuni, cerând dezlegare de păcate, înțelepte, cu rugăciunile tale. 

A Născătoarei...

Stăpână curată, arată-te slobozire din greutățile vieții și sprijin celor ce, după Dumnezeu, și-au pus nădejdea întru tine, Preanevinovată, curată Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Te rog, izbăvește-mă, înțelepte, din toate smintelile vicleanului, Mucenice. Prin bineprimitele tale rugăciuni, aprinde în sufletul meu dumnezeiescul sfeșnic al luminii care stinge plăcerile trupești, ca să te cinstesc pe tine pururea.

Ești nouă călăuză neînșelată a mucenicilor, precum s-a arătat odinioară Moise pentru popor. Pentru aceea, scoate-ne pe noi din căile vrăjmașului și în căile cele bune îndreaptă-ne totdeauna.

A Născătoarei...

Fecioară preanevinovată, prorocul Daniel pe tine te-a numit oarecând în chip limpede munte căci din tine S-a desprins piatra cea înțelegătoare și statuile înșelării le-a sfărâmat și pe noi ne-a înnoit.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Având mădularele tale zdrobite de pietre, ochii i-ai înălțat pururea la cer. Bătut de pietre fiind, nu ai cedat, ci te-ai preamărit, săvârșind lupta până la capăt.

Nu s-a plecat deloc voirilor trupului, sfinte, mintea ta, luminată fiind numai de voirile dumnezeiești. Pentru aceea, te rog ca pe mine, cel ce mă plec pururea către păcat, să mă întorci cu rugăciunile tale.

Erai cu totul neclintit în vremea ispitelor. Pentru aceea, pe mine, cel zdruncinat de atacurile vrăjmașului, arată-mă neclintit, întâiule mucenic al lui Hristos, ca să te laud pe tine ca pe un ocrotitor fierbinte.

A Născătoarei...

Izbăvește-mă, Preanevinovată, din noroiul patimilor celor stricătoare, din furtuna și întristarea gândurilor celor fără de rânduială și din toată răutatea potrivnicilor vrăjmași, ca să te laud pe tine pururea.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

O, fericite Ștefane, ca pe un turn nesurpat, ca pe un zid neclintit, ca pe un adevărat luptător, ca pe un nimicitor al vrăjmașului, te lăudăm pe tine cu credință, cerând să dobândim răscumpărare păcatelor cu sfintele tale rugăciuni.

Singur ajutor avându-te pe tine întru toate, în ispite, în primejdii și în nenorocirile vieții, preafericite Ștefane, nu mă voi teme de rele, pururea îngrădit fiind de sfântul tău acoperământ și avându-te pe tine ocrotitor fierbinte.

Înțelepte, ca un soare luminezi cu razele tale întreaga făptură. Pentru aceea, strig ție: Pe mine, cel întunecat de multe păcate, fericite, cu rugăciunile tale, luminează-mă, ca să te laud după vrednicie pe tine, înțeleptul.

A Născătoarei...

Fecioară, porți pe Cel ce poartă toate ca un scaun de Heruvimi, de Dumnezeu dăruită, Curată. Pe Acesta fără de încetare roagă-L să nu osândească pe cel care multe a păcătuit cumplit și care tremură de frica veșnicei osânde din care izbăvește-mă, rogu-mă, Buno.