BLESTEMUL PĂRINTESC – PĂRINȚII CARE DAU PE COPIII LOR „NECURATULUI", ÎI FĂGĂDUIESC DIAVOLULUI.

Să ştiţi că blestemul părinţilor se prinde foarte uşor. Încă şi supărarea lor. Chiar dacă nu l-ar blestema părinţii pe copil, ci numai s-ar înverşuna împotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viaţa lui va fi numai un chin. Se va chinui mult în viaţa aceasta. Fireşte, se va uşura în cealaltă viaţă, pentru că achită aici ceva. Se împlineşte cuvântul pe care-l spune Avva Isaac: „Mănâncă din iad”, adică împuţinează din chinul iadului prin chinurile de aici, din această viaţă. Pentru că şi chinul din viaţa aceasta mănâncă din iad. Adică atunci când lucrează legile duhovniceşti, se micşorează puţin din iad, din chinuri.

Părinţii care dau pe copiii lor „necuratului”, îi făgăduiesc diavolului, iar apoi diavolul are drepturi asupra lor. „Mi l-ai făgăduit”, îţi spune.

În Farasa era o familie. Aceasta avea un copil care plângea, iar tatăl lui îl dădea necuratului. Şi iată ce s-a întâmplat. Odată, când tatăl său l-a trimis pe copil necuratului, a îngăduit Dumnezeu ca să dispară copilul din leagăn. Atunci nenorocita mamă se duce la Hagi-efendi spunându-i:

‒ Hagi-efendi, binecuvântează-mă, mi-au luat diavolii copilul!

S-a dus Hagi-efendi, a citit rugăciuni deasupra leagănului şi s-a întors copilul.

Aceasta, însă, se petrecea mereu. Sărmana mamă spunea:

‒ Hagi-efendi, să am binecuvântarea ta, cât o să se mai întâmple aceasta?

‒ Eu nu obosesc să vin, iar ţie îţi vine greu să vii să mă chemi? Va obosi diavolul şi îl va lăsa.

De atunci nu mai dispărea copilul. După ce s-a făcut mare îi spuneau: „chipul diavolului”. Tulbura tot satul; îi zăpăcea pe toţi. Ce a mai tras şi tatăl meu cu el! Mergea la unul şi-i spunea: „Cutare a spus aşa despre tine”. Mergea apoi la altul şi spunea la fel. După aceea, se certau unul cu altul şi se băteau. Când acei oameni pricepeau aceasta, mergeau la el ca să-l prindă şi să-l pedepsească. Dar acesta îi sucea şi îi făcea ca aceia să-şi ceară iertare de la el. Atât de îndrăcit era! Chipul diavolului! Dumnezeu a iconomisit ca şi ceilalţi să vadă urmările, ca să le vină mintea la cap, să se înfrâneze pe ei înşişi şi să fie foarte atenţi. Acum, cum îl va judeca Dumnezeu pe acesta, este alt subiect. Fireşte că are şi circumstanţe atenuante.

Cea mai mare avere pentru om este binecuvântarea părinţilor. Aşa cum în viaţa monahicească cea mai mare binecuvântare este să primeşti binecuvântarea stareţului tău. De aceea se spune: „Să iei binecuvântarea părinţilor!”

O mamă, îmi aduc aminte, avea patru copii şi se plângea, sărmana.

‒ Voi muri de supărare, îmi spunea. Nu s-a căsătorit nici un copil. Fă rugăciune pentru ei!

Văzând că este o femeie văduvă, cu copii orfani, mi-a fost milă de ei. Fac rugăciune, fac rugăciune, dar nimic. Atunci îmi spun în sinea mea: Se întâmplă ceva aici.

‒ Ni s-au făcut vrăji, spuneau copiii.

‒ Nu sunt vrăji aici; se vede când este din vrăji. Nu cumva v-a blestemat mama voastră?, îi întreb.

‒ Da, Părinte, îmi răspund ei. Când eram mici, fiindcă eram foarte zburdalnici, mama ne spunea mereu de dimineaţa până seara: „Ca lemnele să rămâneţi! Ca lemnele să rămâneţi!”.

‒ Mergeţi şi scuturaţi-o pe mama voastră, le-am spus eu, şi să-i spuneţi să se pocăiască şi să se spovedească, iar de acum înainte să vă dea mereu binecuvântări!

Într-un an şi jumătate s-au căsătorit toţi patru. Aceea, sărmana, era o femeie văduvă şi se pare că era şi fără răbdare, iar copiii, zburdalnici fiind, o scoteau din sărite. De aceea îi blestemase și iată la ce se ajunsese.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 105-107

IMAGINATIA = POD AL DRACILOR.

 

http://www.desprevremuriledinurma.ro/wp-content/uploads/Marii-Initiati-Ai-Indiei-Si-Cuviosul-Paisie.pdf

IMAGINATIA este PUNTEA DRACILOR catre minte si apoi catre suflet / Feriti-va de imaginatie in timpul RUGACIUNII /

Sfantul Serafim de Sarov:

 

“Imaginatia este puntea dracilor catre minte si apoi catre suflet”

Parintele Ilie Cleopa:

„Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ” caracatita sufletului cu opt brate ” sau ” octogon ” . Mai este numita imaginatia si ” pod al dracilor „. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”

MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

[…]

Ascetismul ortodox adopta o pozitie refractara fata de imaginatie, concentrându-se asupra unei ancorari cât mai intense în realitate. Considera imaginatia un teren extrem de primejdios, folosit prin excelenta de catre diavol. Parintii asceti desemneaza frecvent imaginatia ca fiind „puntea demonilor“, iar pe diavol îl numesc „mare scenograf, „regizor“ sau „nascocitor“. Prin intermediul imaginatiei, diavolul se straduieste sa influenteze decisiv mintea umana. Parintii disting net lucrarea imaginatiei de adevarata lucrare a harului dumnezeiesc. Aceasta lucrare a Duhului Sfânt este perceputa în stare de trezvie, în deplina cunostinta, si totdeauna în afara tarâmului imaginatiei. Sa consultam însa chiar scrierile patristice. Textul ce urmeaza apartine Sfântului Nicodim Aghioritul, fiind extras din cartea sa Razboiul nevazut. Sfântul Nicodim a studiat riguros vechile scrieri ascetice ale Parintilor crestini si le-a reunit în monumentalele culegeri intitulate „Filocalia“ si „Everghetinos“, care au devenit cele mai citite carti în mediile monahale ortodoxe. Îmbratisând el însusi acelasi mod de viata pe care si-l asumasera Parintii isihasti si rezumând experienta patristica a Bisericii lui Hristos, Sfântul Nicodim scrie: „Dupa ce am vorbit despre corectarea simturilor noastre, urmeaza a vorbi aici si despre felul cum sa corectam imaginatia si memoria noastra; caci, potrivit aproape tuturor filosofilor, imaginatia si memoria nu sunt altceva decât impresii ale lucrurilor sensibile pe care le-am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait. Am putea asemana întrucâtva suma perceptiilor noastre cu o pecete, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este în afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, în afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara forma si neînchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, tot astfel este dincolo de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca imaginatia este o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din pricina unor astfel de neajunsuri ale ei. Sa stii ca Lucifer, cel ce fusese întâiul între îngeri, aflându-se la început mai presus de imaginatie si afara de orice forma, culoare si perceptie, ca minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi râvnind în mintea sa sa devina întru totul egal cu Dumnezeu, a cazut în aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din înger fara forma, nematerial si nepatimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si patimas.
De aceea este numit de catre dumnezeiestii Parinti pictor a toate, imitator a toate, sarpe cu multe chipuri, mâncator al pamântului patimilor, nalucire, si alte nume de acest fel. […] Deci, învata din acestea, iubite, ca diferitele forme ale imaginatiei, dupa cum sunt inventii si nascociri alediavolului, tot asa îi sunt lui si foarte pe plac. Pentru ca, dupa unii sfinti, imaginatia este puntea pe care trec demonii ucigatori si se amesteca în suflet, fâcându-l salas al gândurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti. […]
O! Dar diavolul cel ucigator de oameni a facut ca, întocmai precum el a cazut prin imaginatie, tot asa si Adam sa-si închipuie ca poate deveni egal cu Dumnezeu, si prin aceasta închipuire sa cada. Astfel, din acea viata cugetatoare, îngereasca, indisolubila si statornica, a fost aruncat de diavol în imaginatia robita simturilor, multiforma si nestatornica, si în starea animalelor irationale. […]
Omul, o data cazut într-o astfel de stare, cine poate spune în câte patimi, rautati si greseli n-a fost aruncat prin imaginatie? A umplut filosofia morala cu felurite amagiri, fizica cu multe opinii neadevarate, iar teologia cu dogme false. Caci multi dintre cei vechi si dintre cei noi, dorind sa vorbeasca despre Dumnezeu si sa se ocupe îndeosebi de adevarurile înalte si neînchipuite ale lui Dumnezeu, chiar înainte de a-si curati mintea de formele patimase si de feluritele închipuiri ale lucrurilor care cad sub simturi, în locul adevarului au aflat minciuna. Raul cel mare este ca au îmbratisat aceasta minciuna drept adevar. În loc de teologi, ei se arata a fi niste amagitori, bizuindu-se pe iscusinta mintii, cum zice Apostolul. Deci, frate, daca doresti sa te eliberezi degraba de aceste patimi si rautati, daca voiesti sa te feresti de feluritele curse si mestesugiri ale diavolului si daca iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobândi dumnezeiasca luminare, atunci lupta-te din rasputeri a-ti goli mintea de orice forma, culoare si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru ca toate acestea sunt plagi, umbre si neguri care întuneca puritatea, nobletea si stralucirea mintii. Nici o patima trupeasca sau sufleteasca nu poate patrunde în minte pe alta cale decât prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele înselaciunii vrajmasului, dar mai cu seama imaginatia: într-însa este radacina oricarui pacat. Sârguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.“

Asadar, în vreme ce crestinii se feresc de imaginatie în timpul rugaciunii, toti gurusii si new age-istii, dimpotriva, o stimuleaza si o dezvolta prin diversele mijloace de „meditatie“, considerând-o „vehicul“ si mod de a se apropia de „Dumnezeu“. Bineînteles, „Dumnezeul“ lor este cu totul altul decât Hristos. În zilele noastre asistam la o veritabila explozie de organizatii new age-iste care cultiva sistematic imaginatia în mintile adeptilor lor. În acest fel, diavolul gaseste terenul cel mai prielnic pentru a-i „duce la cinema“, cum obisnuia sa spuna batrânul Paisie. Acest teren extrem de fertil va fi valorificat si de catre Antihrist, în scopul plasmuirii falselor sale minuni. Sfântul Apostol Pavel scrie în cea de-a doua sa epistola catre tesaloniceni ca aratarea lui Antihrist va fi însotita de false minuni care se vor savârsi prin lucrarea diavolului: Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului (II Tes. 2,9-l0). Asadar, analiza acestor aspecte legate de meditatia orientala si rugaciunea crestina reveleaza o data în plus antiteza fundamentala dintre cele doua. Pe cât difera lumina de întuneric si Dumnezeu de diavol, pe atât difera Biserica lui Hristos de pagânismul hindus si de sectele new age-iste.

[…]

 

Parintele Ilie Cleopa:

 

„Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ”caracatita sufletului cu opt brate” sau ”octogon”. Mai este numita imaginatia si ”pod al dracilor„. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”

 

Ca atare, new age cea draceasca invata taman pe dos:

 

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

 

Adica noi suntem miezul si puterea sta in noi, nu trebuie decat sa ne folosim … imaginatia. Asa ii cucereste pe neferictii ce se grabesc a se adapa la aceste balti cu apa statuta. Apoi, dupa ce le incurajeaza mandria, le face o oferta cu totul imbietoare, anume ca prin imaginatie ajung sa cunoasca chestii nestiute de prostime:

 

Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.

   

Spre exemplificare am ales un text plin de astfel de invataturi extrem de nocive, Puterea extraordinară a imaginaţiei creatoare:

 

Vizualizarea mentală se bazează pe principii simple. În lucrarea sa „Principiile psihologiei” , William James (1842 – 1910), părintele psihologiei americane, a arătat că mintea funcţionează ca o parte a organismului si că subconştientul ajunge să manifeste, la un moment dat, orice imagine care a fost menţinută şi susţinută cu o credinţă fermă în minte.

El afirmă: „Acţionează ca şi când lucrul pe care ţi-l doresti există deja şi el se va concretiza cu siguranţă, împlinind astfel dorinţa ta puternică”.

La rândul său, Joseph Murphy scrie în cartea „Puterea extraordinară a subconştientului tău” că „sentimentul care însoţeste vizualizarea este foarte important. De aceea trebuie să simţiţi orice sugestie pe care o trimiteţi către subconştient ca şi când aceasta reprezintă o realitate”.

Subconştientul este sensibil la imagini mentale şi putem să îl influenţăm deoarece imaginile sunt cele care introduc în fiinţa noastră o idee de durere sau una de bucurie.Subconştientul înregistrează tot ceea ce se petrece ca şi cum s-ar derula într-un prezent continuu, nefăcând distincţia dintre trecut şi viitor. El primeşte orice informaţie îi furnizăm sub formă de imagini sau sugestii mentale şi le stochează, asemeni unei baze de date, din care putem ulterior să accesăm, printr-o practică adecvată, datele pe care le conţine.

A vizualiza înseamnă a ne imagina mental un obiect, o acţiune sau o fiinţă până când această imagine capătă o puternică senzaţie de realitate, conducând la realizarea cât mai rapidă a ceea ce se vizualizează. Aşadar, prin intermediul puterii noastre de imaginaţie, putem vizualiza în mintea noastră orice obiect sau fenomen dorim să ne împlinească. Dar nu întotdeauna un obiect vizualizat de cineva va avea aceleaşi caracteristici cu acelaşi obiect văzut de altcineva, deoarece ceea ce „văd” oamenii depinde de personalitatea lor, de starea lor de spirit şi de ceea ce-i interesează în acel moment

Joseph Murphy spune: „În profunzimile subconştientului sălăşluiesc înţelepciunea nesfârşită, puterea şi bogăţia fără limite. Toate acestea aşteaptă să fie descoperite şi canalizate în mod corect şi benefic. Este timpul să vă cunoasteţi disponibilităţile latente, pentru ca ele să capete o formă concretă în această lume.”

„O imagine clară şi bine susţinută în minte valorează cât mii de cuvinte”, spune un proverb chinezesc. Gândirea vizuală, imaginativă a  fost folosită de către oameni chiar înainte de a-şi dezvolta gândirea verbală, raţională. În trecutul îndepărtat, oamenii erau conectaţi direct la natura înconjurătoare, şi în consecinţă apăreau în mod natural comunicări cu elementele supranaturale, creaţii mitologice, perceperea divinităţii în tot ce-i înconjura.

Cuvintele au început apoi să înlocuiască imaginile vizuale şi astfel, de-a lungul timpului, raţiunea a substituit aproape în totalitate imaginaţia creatoare. Astfel, tot ceea ce era natural şi în armonie cu divinitatea s-a diminuat şi a fost înlocuit cu raţionamente abstracte, reci, fără consistenţă şi valoare. Majoritatea filosofilor regăsesc în condiţia omului aşa-zis civilizat un handicap major: incapacitatea acestuia de a percepe naturalul, armonia, simbolismul, frumuseţea ce sălăşluieste în întreaga natură, eliminarea sacrului şi a misterului din viaţa noastră, lipsa fanteziilor şi a reveriilor.

Astfel, omul care era în permanentă comuniune cu divinul se transformă în omul-maşină, omul dominat de tehnologie, ce funcţionează el însuşi ca un mecanism automat.

În vechime, când oamenii trasau o linie dreaptă, un cerc, o cruce, o linie şerpuită reprezentau o adevărată ştiinţă nemuritoare. Simbolurile sacre serveau drept instrumente de adorare a divinului sau forme de comunicare, fără a fi nevoie de cuvinte.

Confucius spunea că „simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”.Astfel, înţelegând simbolurile şi modul în care ele se manifestă în creaţie, putem ajunge la esenţă. Din punctul de vedere al filosofiei hermetice, folosirea simbolurilor sacre şi menţinerea lor în minte atrage după sine rezonanţa cu energiile specifice acelui simbol sau imagine sacră.

De exemplu, YANTRA-ele si MANDALA-ele sunt imagini sacre utilizate în India de peste 2000 de ani de către yoghini. Prin focalizarea fermă şi continuă a atenţiei asupra acestor elemente simbolice se stabileşte rezonanţa cu energia lor subtilă specifică, obţinându-se în final o stare de uniune a celui care se concentrează asupra lor cu aspectele divine reprezentate de acele forme sacre. Prin vizualizare se obţine această formă de identificare cu semnificaţia esoterică a imaginii alese şi aceasta presupune o veritabilă experienţă interioară.

Fiecare fiinţă devine gradat ceea ce gândeşte

„Graţie imaginaţiei creatoare perfect controlate, noi elaborăm descoperiri geniale şi concepem proiecte îndrăzneţe pe care apoi, cu anticipaţie, le putem vizualiza CLAR. Fără imaginaţia creatoare, care facilitează REZONANŢA cu o mulţime de energii subtile, benefice, creatoare din MACROCOSMOS, oamenii ar trăi ghidaţi numai de dorinţele şi impulsurile primare. Întotdeauna noi începem prin a ne imagina, în mod creator si benefic, o anumită transformare, apoi, dinamizaţi lăuntric de energiile subtile din MACROCOSOMOS cu care intrăm în REZONANŢĂ, urmărim să o realizăm cu ajutorul capacităţii noastre de gândire şi a inteligenţei, după care, la un moment dat, în cazul succesului, constatăm că totul se transformă aşa cum noi ne-am imaginat anterior.”

Pentru a avea rezultate remarcabile în practică trebuie, pentru început, să învăţăm să gândim pozitiv, să fim optimişti şi deschişi spre orice transformare lăuntrică. Prin exerciţiu, prin practică consecventă şi perseverentă, cu răbdare vom reuşi să realizăm chiar şi cele mai dificile posturi corporale, tehnici de respiraţie controlată. Cea mai bună modalitate de a reuşi aceasta este ca atunci când realizăm o postură corporală pe care încă nu o stăpânim prea bine din cauza lipsei de flexibilitate, de echilibru şi a rigidităţii structurii noastre fizice, să ne vizualizăm şi totodată să ne mentalizăm executând perfect acea postură. În acest fel, efectele specifice acelei posturi vor apare foarte repede şi vor fi mult amplificate.

Tehnica vizualizării creatoare constă în a ne formula o idee-forţă şi a o percepe cu ochii minţii ca şi când ea ar fi deja concretizată. Această mentalizare trebuie să fie susţinută si menţinută suficient de mult timp în mintea noastră pentru a ajunge „să prindă rădăcini” şi ulterior să se împlinească în realitate. Orice lucru pe care ni-l imaginăm în acest mod va deveni la fel de real ca orice obiect material care se află în jurul nostru.

Fiecare dintre noi poate să-şi modifice structura corpului, modul de a gândi precum şi modul său de viaţă, exact aşa cum îşi doreşte. Puterea de care ne folosim pentru a realiza toate acestea este imaginaţia creatoare, la care se adaugă voinţa de a susţine aceste transformări şi credinţa în reuşită deplină.

Dacă aceste elemente sunt însoţite de bunăvoinţă, dragoste şi linişte interioară, atunci cu siguranţă întreaga viaţă ne va fi plină de împliniri şi succese binemeritate. Din punct de vedere al predominanţelor energetice pe anumiţi centri de forţă (CHAKRE), se ştie că fiinţele care au centrul de forţă SWADHISTHANA activat în mod armonios prezintă o imaginaţie bogată şi activă, sunt fiinţe puternic impresionabile şi prezintă capacitatea de a-şi transpune verbal percepţiile.

Swami Shivananda afirmă:

„Cel care se concentrează intens şi meditează profund asupra lui SWADHISTHANA CHAKRA şi asupra energiilor sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc de apă. El obţine mari puteri psihice, imaginaţie creatoare genială, cunoaştere intuitivă şi se bucură de o stăpânire perfectă a funcţiei sexuale şi a simţurilor. De asemenea, el cunoaşte cu uşurinţă lumile sublime astrale. Pasiunea înlănţuitoare, mânia, ataşamentul, orgoliul, gelozia şi alte impurităţi psihice sunt uşor şi complet eliminate de el. Fiinţa în cauză îşi regenerează corpul fizic, rămâne tânăr şi ajunge să cucerească moartea.”

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Înţelegem astfel că noi suntem direct şi singurii responsabili de fericirea sau suferinţa noastră, de libertatea sau îngrădirea propriei noastre fiinţe. Folosindu-ne din plin imaginaţia creatoare benefică şi puterea de vizualizare mentală ne putem trezi şi dezvolta capacităţile interioare latente şi putem deveni conştienţi de natura noastră divină.

Imaginaţia creatoare ne stimulează tendinţa spre perfecţiune

„Imaginaţia creatoare ne transformă gradat în fiinţe umane benefice, deschise, gata mereu să iubească şi să evolueze. Ea ne trezeşte şi ne amplifică iubirea şi ne diversifică puterea de a crea, oferindu-ne posibilitatea de a evada fulgerător din realitatea individuală prin intermediul vizualizării mentale dirijate. Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.”

Fiecare fiinţă umană acţionează, simte şi înfăptuieşte în conformitate cu ceea ce îşi imaginează că este adevărat despre propria sa persoană şi despre tot ceea ce o înconjoară. Acesta este un fenomen perfect normal, un proces al funcţionării creierului uman.

Este deja binecunoscut faptul că există diferenţe între funcţiile emisferei stângi a creierului şi cele ale emisferei drepte.

Emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi este implicată în gândirea logică, analitică, în funcţiile verbale şi matematice, iar emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului şi este responsabilă cu orientarea în spaţiu, dezvoltarea aptitudinilor artistice, structurarea imaginii corporale, capacitatea de a sintetiza structura lucrurilor fără a le analiza concret.

De cele mai multe ori, majoritatea oamenilor îi privesc cu suspiciune pe yoghini, mistici şi metafizicieni. Clarviziunea, premoniţiile, talentele mediumice, comuniunea extatică prin rugăciune cu Dumnezeu şi chiar genialitatea sunt de multe ori privite ca o ameninţare la adresa echilibrului societăţii. Aceşti oameni consideră că nu putem obţine rezultate concrete în viaţa noastră, decât prin muncă asiduă, că numai prin efort fizic şi intelectual susţinut vom putea avea o viaţă împlinită, lăsând la o parte reveriile şi imaginaţiile noastre. Această mentalitate ţine de o predominanţă a emisferei stângi a creierului, în care totul este analitic, calculat şi logic.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, printr-o dinamizare a jumătăţii drepte a creierului, aparent rigidă şi limitatoare, noi putem intra cu uşurinţă în legătură cu potenţialul nostru lăuntric nebănuit şi, printr-o adecvată dezvoltare a capacităţilor latente, putem avea acces la trăiri şi experienţe spirituale uluitoare. Prin folosirea cu succes a imaginaţiei creatoare, vom putea să învingem obstacolele de tot felul pe care le întâlnim de-a lungul vieţii şi de asemenea să ne bucurăm din plin de rezultatele muncii noastre.

Comparativ cu modul de acţiune al oamenilor la care predomină emisfera stângă a creierului, cei care au activată predominant emisfera dreaptă vor avea reuşite mai mari şi mai evidente în ceea ce întreprind, vor fi mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii şi mult mai senini şi destinşi decât ceilalţi.

Secretul constă în a vizualiza ce fel de viaţă îţi doreşti să ai, să menţii cu ardoare această imagine a vieţii tale, să te bucuri de reuşită chiar înainte de a o avea şi să fii ferm convins că aşa se va petrece.

Sistemul nervos nu face diferenţa dintre o experienţă imaginată şi una reală. În ambele cazuri el reacţionează automat la informaţia pe care creierul i-o transmite. Informaţiile care vin din exterior, culese de diferitele organe de simţ, se transmit sub forma unor impulsuri nervoase către creier, care le descifrează, interpretează şi evaluează, generând apoi imagini sau idei mentale. Aceste imagini sau idei care ne apar ne fac să avem diferite convingeri sau păreri despre un fenomen exterior şi ne determină să reacţionăm într-un anumit fel.

Astfel, vom acţiona şi vom simţi nu în conformitate cu ceea ce sunt de fapt lucrurile în realitate, ci în funcţie de imaginea pe care o are mintea noastră despre ele. Deşi acest lucru poate să pară la prima vedere o limitare, el are valenţe transformatoare profunde.

Bazându-ne pe faptul că sistemul nervos nu discerne între o experienţă imaginată şi una reală, ne vom putea vizualiza ca având anumite aptitudini sau calităţi pe care dorim să le trezim în fiinţa noastră şi, menţinând vie această imagine în minte, rezultatele reale nu vor întârzia să apară. În felul acesta, imaginaţia creatoare ne va stimula tendinţa spre perfecţiune.

Toţi oamenii aspiră să fie fericiţi, dar puţini ştiu că suntem liberi să trăim această stare minunată oricând dorim.

De cele mai multe ori, oamenii caută reţete complicate pentru a dobândi fericirea, neţinând cont că marile adevăruri ale vieţii sunt simple, creatoare si dinamice.Folosindu-ne imaginaţia creatoare, putem intra în rezonanţă cu starea de fericire, de bine si cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „ câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”. (Filipeni, 4:8)

Joseph Murphy afirmă:

„Experimentarea continuă a acestor binefaceri constituie o părticică din viaţa eternă la care se referea Iisus când afirma că lucrurile cele mai importante sunt pacea, armonia, siguranţa, libertatea individuală  si fericirea şi că acestea sunt intangibile, deoarece nimeni nu vi le poate răpi. Ele provin din esenţa divină a fiinţei dumneavoastră. Cine meditează asupra acestor calităţi va intra imediat în rezonanţă cu sursa lor, subconştientul umplându-se cu ideile lor forţă. Acestea sunt o parte din adevăratele comori «pe care nici molia, nici rugina nu le strică» (Matei 6: 20)”

Daciana Matei, “Lohanul” nr.25

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Adica noi suntem miezul si puterea sta in noi, nu trebuie decat sa ne folosim … imaginatia. Asa ii cucereste pe neferictii ce se grabesc a se adapa la aceste balti cu apa statuta. Apoi, dupa ce le incurajeaza mandria, le face o oferta cu totul imbietoare, anume ca prin imaginatie ajung sa cunoasca chestii nestiute de prostime:

Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.”Spre exemplificare am ales un text plin de astfel de invataturi extrem de nocive, Puterea extraordinară a imaginaţiei creatoare:

Vizualizarea mentală se bazează pe principii simple. În lucrarea sa „Principiile psihologiei” , William James (1842 – 1910), părintele psihologiei americane, a arătat că mintea funcţionează ca o parte a organismului si că subconştientul ajunge să manifeste, la un moment dat, orice imagine care a fost menţinută şi susţinută cu o credinţă fermă în minte.

El afirmă: „Acţionează ca şi când lucrul pe care ţi-l doresti există deja şi el se va concretiza cu siguranţă, împlinind astfel dorinţa ta puternică”.

La rândul său, Joseph Murphy scrie în cartea „Puterea extraordinară a subconştientului tău” că „sentimentul care însoţeste vizualizarea este foarte important. De aceea trebuie să simţiţi orice sugestie pe care o trimiteţi către subconştient ca şi când aceasta reprezintă o realitate”.

Subconştientul este sensibil la imagini mentale şi putem să îl influenţăm deoarece imaginile sunt cele care introduc în fiinţa noastră o idee de durere sau una de bucurie.Subconştientul înregistrează tot ceea ce se petrece ca şi cum s-ar derula într-un prezent continuu, nefăcând distincţia dintre trecut şi viitor. El primeşte orice informaţie îi furrnizăm sub formă de imagini sau sugestii mentale şi le stochează, asemeni unei baze de date, din care putem ulterior să accesăm, printr-o practică adecvată, datele pe care le conţine.

A vizualiza înseamnă a ne imagina mental un obiect, o acţiune sau o fiinţă până când această imagine capătă o puternică senzaţie de realitate, conducând la realizarea cât mai rapidă a ceea ce se vizualizează. Aşadar, prin intermediul puterii noastre de imaginaţie, putem vizualiza în mintea noastră orice obiect sau fenomen dorim să ne împlinească. Dar nu întotdeauna un obiect vizualizat de cineva va avea aceleaşi caracteristici cu acelaşi obiect văzut de altcineva, deoarece ceea ce „văd” oamenii depinde de personalitatea lor, de starea lor de spirit şi de ceea ce-i interesează în acel moment

Joseph Murphy spune: „În profunzimile subconştientului sălăşluiesc înţelepciunea nesfârşită, puterea şi bogăţia fără limite. Toate acestea aşteaptă să fie descoperite şi canalizate în mod corect şi benefic. Este timpul să vă cunoasteţi disponibilităţile latente, pentru ca ele să capete o formă concretă în această lume.”

„O imagine clară şi bine susţinută în minte valorează cât mii de cuvinte”, spune un proverb chinezesc. Gândirea vizuală, imaginativă a  fost folosită de către oameni chiar înainte de a-şi dezvolta gândirea verbală, raţională. În trecutul îndepărtat, oamenii erau conectaţi direct la natura înconjurătoare, şi în consecinţă apăreau în mod natural comunicări cu elementele supranaturale, creaţii mitologice, perceperea divinităţii în tot ce-i înconjura.

Cuvintele au început apoi să înlocuiască imaginile vizuale şi astfel, de-a lungul timpului, raţiunea a substituit aproape în totalitate imaginaţia creatoare. Astfel, tot ceea ce era natural şi în armonie cu divinitatea s-a diminuat şi a fost înlocuit cu raţionamente abstracte, reci, fără consistenţă şi valoare. Majoritatea filosofilor regăsesc în condiţia omului aşa-zis civilizat un handicap major: incapacitatea acestuia de a percepe naturalul, armonia, simbolismul, frumuseţea ce sălăşluieste în întreaga natură, eliminarea sacrului şi a misterului din viaţa noastră, lipsa fanteziilor şi a reveriilor.

Astfel, omul care era în permanentă comuniune cu divinul se transformă în omul-maşină, omul dominat de tehnologie, ce funcţionează el însuşi ca un mecanism automat.

În vechime, când oamenii trasau o linie dreaptă, un cerc, o cruce, o linie şerpuită reprezentau o adevărată ştiinţă nemuritoare. Simbolurile sacre serveau drept instrumente de adorare a divinului sau forme de comunicare, fără a fi nevoie de cuvinte.

Confucius spunea că „simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”.Astfel, înţelegând simbolurile şi modul în care ele se manifestă în creaţie, putem ajunge la esenţă. Din punctul de vedere al filosofiei hermetice, folosirea simbolurilor sacre şi menţinerea lor în minte atrage după sine rezonanţa cu energiile specifice acelui simbol sau imagine sacră.

De exemplu, YANTRA-ele si MANDALA-ele sunt imagini sacre utilizate în India de peste 2000 de ani de către yoghini. Prin focalizarea fermă şi continuă a atenţiei asupra acestor elemente simbolice se stabileşte rezonanţa cu energia lor subtilă specifică, obţinându-se în final o stare de uniune a celui care se concentrează asupra lor cu aspectele divine reprezentate de acele forme sacre. Prin vizualizare se obţine această formă de identificare cu semnificaţia esoterică a imaginii alese şi aceasta presupune o veritabilă experienţă interioară.

Fiecare fiinţă devine gradat ceea ce gândeşte

„Graţie imaginaţiei creatoare perfect controlate, noi elaborăm descoperiri geniale şi concepem proiecte îndrăzneţe pe care apoi, cu anticipaţie, le putem vizualiza CLAR. Fără imaginaţia creatoare, care facilitează REZONANŢA cu o mulţime de energii subtile, benefice, creatoare din MACROCOSMOS, oamenii ar trăi ghidaţi numai de dorinţele şi impulsurile primare. Întotdeauna noi începem prin a ne imagina, în mod creator si benefic, o anumită transformare, apoi, dinamizaţi lăuntric de energiile subtile din MACROCOSOMOS cu care intrăm în REZONANŢĂ, urmărim să o realizăm cu ajutorul capacităţii noastre de gândire şi a inteligenţei, după care, la un moment dat, în cazul succesului, constatăm că totul se transformă aşa cum noi ne-am imaginat anterior.”

Pentru a avea rezultate remarcabile în practică trebuie, pentru început, să învăţăm să gândim pozitiv, să fim optimişti şi deschişi spre orice transformare lăuntrică. Prin exerciţiu, prin practică consecventă şi perseverentă, cu răbdare vom reuşi să realizăm chiar şi cele mai dificile posturi corporale, tehnici de respiraţie controlată. Cea mai bună modalitate de a reuşi aceasta este ca atunci când realizăm o postură corporală pe care încă nu o stăpânim prea bine din cauza lipsei de flexibilitate, de echilibru şi a rigidităţii structurii noastre fizice, să ne vizualizăm şi totodată să ne mentalizăm executând perfect acea postură. În acest fel, efectele specifice acelei posturi vor apare foarte repede şi vor fi mult amplificate.

Tehnica vizualizării creatoare constă în a ne formula o idee-forţă şi a o percepe cu ochii minţii ca şi când ea ar fi deja concretizată. Această mentalizare trebuie să fie susţinută si menţinută suficient de mult timp în mintea noastră pentru a ajunge „să prindă rădăcini” şi ulterior să se împlinească în realitate. Orice lucru pe care ni-l imaginăm în acest mod va deveni la fel de real ca orice obiect material care se află în jurul nostru.

Fiecare dintre noi poate să-şi modifice structura corpului, modul de a gândi precum şi modul său de viaţă, exact aşa cum îşi doreşte. Puterea de care ne folosim pentru a realiza toate acestea este imaginaţia creatoare, la care se adaugă voinţa de a susţine aceste transformări şi credinţa în reuşită deplină.

Dacă aceste elemente sunt însoţite de bunăvoinţă, dragoste şi linişte interioară, atunci cu siguranţă întreaga viaţă ne va fi plină de împliniri şi succese binemeritate. Din punct de vedere al predominanţelor energetice pe anumiţi centri de forţă (CHAKRE), se ştie că fiinţele care au centrul de forţă SWADHISTHANA activat în mod armonios prezintă o imaginaţie bogată şi activă, sunt fiinţe puternic impresionabile şi prezintă capacitatea de a-şi transpune verbal percepţiile.

Swami Shivananda afirmă:

„Cel care se concentrează intens şi meditează profund asupra lui SWADHISTHANA CHAKRA şi asupra energiilor sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc de apă. El obţine mari puteri psihice, imaginaţie creatoare genială, cunoaştere intuitivă şi se bucură de o stăpânire perfectă a funcţiei sexuale şi a simţurilor. De asemenea, el cunoaşte cu uşurinţă lumile sublime astrale. Pasiunea înlănţuitoare, mânia, ataşamentul, orgoliul, gelozia şi alte impurităţi psihice sunt uşor şi complet eliminate de el. Fiinţa în cauză îşi regenerează corpul fizic, rămâne tânăr şi ajunge să cucerească moartea.”

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Înţelegem astfel că noi suntem direct şi singurii responsabili de fericirea sau suferinţa noastră, de libertatea sau îngrădirea propriei noastre fiinţe. Folosindu-ne din plin imaginaţia creatoare benefică şi puterea de vizualizare mentală ne putem trezi şi dezvolta capacităţile interioare latente şi putem deveni conştienţi de natura noastră divină.

Imaginaţia creatoare ne stimulează tendinţa spre perfecţiune

„Imaginaţia creatoare ne transformă gradat în fiinţe umane benefice, deschise, gata mereu să iubească şi să evolueze. Ea ne trezeşte şi ne amplifică iubirea şi ne diversifică puterea de a crea, oferindu-ne posibilitatea de a evada fulgerător din realitatea individuală prin intermediul vizualizării mentale dirijate. Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.”

Fiecare fiinţă umană acţionează, simte şi înfăptuieşte în conformitate cu ceea ce îşi imaginează că este adevărat despre propria sa persoană şi despre tot ceea ce o înconjoară. Acesta este un fenomen perfect normal, un proces al funcţionării creierului uman.

Este deja binecunoscut faptul că există diferenţe între funcţiile emisferei stângi a creierului şi cele ale emisferei drepte.

Emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi este implicată în gândirea logică, analitică, în funcţiile verbale şi matematice, iar emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului şi este responsabilă cu orientarea în spaţiu, dezvoltarea aptitudinilor artistice, structurarea imaginii corporale, capacitatea de a sintetiza structura lucrurilor fără a le analiza concret.

De cele mai multe ori, majoritatea oamenilor îi privesc cu suspiciune pe yoghini, mistici şi metafizicieni. Clarviziunea, premoniţiile, talentele mediumice, comuniunea extatică prin rugăciune cu Dumnezeu şi chiar genialitatea sunt de multe ori privite ca o ameninţare la adresa echilibrului societăţii. Aceşti oameni consideră că nu putem obţine rezultate concrete în viaţa noastră, decât prin muncă asiduă, că numai prin efort fizic şi intelectual susţinut vom putea avea o viaţă împlinită, lăsând la o parte reveriile şi imaginaţiile noastre. Această mentalitate ţine de o predominanţă a emisferei stângi a creierului, în care totul este analitic, calculat şi logic.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, printr-o dinamizare a jumătăţii drepte a creierului, aparent rigidă şi limitatoare, noi putem intra cu uşurinţă în legătură cu potenţialul nostru lăuntric nebănuit şi, printr-o adecvată dezvoltare a capacităţilor latente, putem avea acces la trăiri şi experienţe spirituale uluitoare. Prin folosirea cu succes a imaginaţiei creatoare, vom putea să învingem obstacolele de tot felul pe care le întâlnim de-a lungul vieţii şi de asemenea să ne bucurăm din plin de rezultatele muncii noastre.

Comparativ cu modul de acţiune al oamenilor la care predomină emisfera stângă a creierului, cei care au activată predominant emisfera dreaptă vor avea reuşite mai mari şi mai evidente în ceea ce întreprind, vor fi mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii şi mult mai senini şi destinşi decât ceilalţi.

Secretul constă în a vizualiza ce fel de viaţă îţi doreşti să ai, să menţii cu ardoare această imagine a vieţii tale, să te bucuri de reuşită chiar înainte de a o avea şi să fii ferm convins că aşa se va petrece.

Sistemul nervos nu face diferenţa dintre o experienţă imaginată şi una reală. În ambele cazuri el reacţionează automat la informaţia pe care creierul i-o transmite. Informaţiile care vin din exterior, culese de diferitele organe de simţ, se transmit sub forma unor impulsuri nervoase către creier, care le descifrează, interpretează şi evaluează, generând apoi imagini sau idei mentale. Aceste imagini sau idei care ne apar ne fac să avem diferite convingeri sau păreri despre un fenomen exterior şi ne determină să reacţionăm într-un anumit fel.

Astfel, vom acţiona şi vom simţi nu în conformitate cu ceea ce sunt de fapt lucrurile în realitate, ci în funcţie de imaginea pe care o are mintea noastră despre ele. Deşi acest lucru poate să pară la prima vedere o limitare, el are valenţe transformatoare profunde.

Bazându-ne pe faptul că sistemul nervos nu discerne între o experienţă imaginată şi una reală, ne vom putea vizualiza ca având anumite aptitudini sau calităţi pe care dorim să le trezim în fiinţa noastră şi, menţinând vie această imagine în minte, rezultatele reale nu vor întârzia să apară. În felul acesta, imaginaţia creatoare ne va stimula tendinţa spre perfecţiune.

Toţi oamenii aspiră să fie fericiţi, dar puţini ştiu că suntem liberi să trăim această stare minunată oricând dorim.

De cele mai multe ori, oamenii caută reţete complicate pentru a dobândi fericirea, neţinând cont că marile adevăruri ale vieţii sunt simple, creatoare si dinamice.Folosindu-ne imaginaţia creatoare, putem intra în rezonanţă cu starea de fericire, de bine si cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „ câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”. (Filipeni, 4:8)

Joseph Murphy afirmă:

„Experimentarea continuă a acestor binefaceri constituie o părticică din viaţa eternă la care se referea Iisus când afirma că lucrurile cele mai importante sunt pacea, armonia, siguranţa, libertatea individuală  si fericirea şi că acestea sunt intangibile, deoarece nimeni nu vi le poate răpi. Ele provin din esenţa divină a fiinţei dumneavoastră. Cine meditează asupra acestor calităţi va intra imediat în rezonanţă cu sursa lor, subconştientul umplându-se cu ideile lor forţă. Acestea sunt o parte din adevăratele comori «pe care nici molia, nici rugina nu le strică» (Matei 6: 20)”

Daciana Matei, “Lohanul” nr.25

 

https://manastireasuruceni.md/wp-content/uploads/2014/07/Dionysios-Farasiotis-Marii-initiati-ai-Indiei-si-Parintele-Paisie.pdf 

“Acatistul de multumire “SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE” a fost scris in anii de dupa revolutie de catre mitropolitul Trifon (Boris Petrovici).

 

Fericit va fi cel ce va gusta din Cina cea de taină în Împărăţia Ta; dar Tu încă de pe acum, de pe pământ, împărtăşitu-m-ai dintru această fericire. De-atâtea ori, cu dreapta cea Dumnezeiască, pusu-mi-ai înainte Sângele şi Trupul Tău, şi eu, cel de păcate covârşit, primind acele Daruri Sfinte, simţeam a Ta iubire ce-i de negrăit şi mai presus de orice înălţime-a firii.

Slavă Ţie pentru puterea harului cea de nepătruns cu mintea şi de viaţă dătătoare;

Slavă Ţie, Celui Ce-ai temeluit Biserica Ta ca adăpostire tihnită pentru această lume istovită.

Slavă Ţie, Celui Ce ne naşti din nou prin apele Botezului cele de viaţă făcătoare;

Slavă Ţie pentru că celor ce se pocăiesc Tu le întorci a crinilor neprihănită curăţie.

Slavă Ţie, Celui Ce eşti nesecată adâncime a iertării;

Slavă Ţie pentru potirul vieţii, pentru pâinea bucuriei celei dintru veşnicie.

Slavă Ţie, Celui Ce ne-ai suit pe noi la Ceruri;

Slavă Ţie, Dumnezeule, întru vecie! O, Treime Atotmilostivă şi de viaţă Făcătoare, primeşte a noastră mulţumire pentru toate milostivirile Tale şi ne arată vrednici de binefacerile Tale, pentru ca, înmulţind talanţii ce ni s-au încredinţat, să intrăm întru a Domnului nostru bucurie pururea vecuitoare, aducându-Ţi pentru biruinţă a laudei cântare: Aliluia! S-a nascut la 24 noiembrie 1861, la Moscova. Tatal sau cneazul petru Nicolaevici Turkestanov era urmasul unei vechi famili nobiliare din Gruzia. Mama viitorului ierarh Varvara Alexandrovna, nascuta principesa Nariskina era nepoata decembristului Nariskin. In perioada unei boli grave a fiului, inca din pruncie, in timp ce medicii isi pierdusera orice speranta de a-l vindeca, mama lui s-a dus la biserica Sfantului Mucenic Trifon si s-a rugat pentru insanatosirea fiului, fagaduind sa il inchine Domnului. Micutul s-a insanatosit si in curand Varvara Alexandrovna a facut un pelerinaj la Pustia Optino, la staretul Ambrozie, vestit in intreaga Rusie. Iesind in intampinarea lor, staretul pe neasteptate le-a poruncit celor ce-l inconjurau: “dati-va la o parte vine Arhiereul!!!” Oamenii s-au dat repede in laturi, vazand cu mirare in loc de arhiereu o femeie cu copil.

In 1887 Boris cu binecuvantarea parintilor a intrat ca poslusnic in Pustia Optino la staretul Ambrozie. In 1891 Boris a luat chip monahicesc cu numele de Trifon, in cinstea Sf Mucenic Trifon asa s-a implinit fagaduinta data de mama sa. Staretul Ambrozie i-a dat blagoslovenie sa intre la academia de teologie din Moscova. In 1901 a fost numit Episcop Vicar al Eparhiei Moscovei. Pe acest taram episcopul Trifon a desfasurat o intensa activitate bisericeasca, sociala si de propovaduire, neuitand si lucrarile sale stiintifice. Pentru marele sau har de a predica a fost supranumit Gura-de-Aur.

In timpul razbiului a slujit in armata, a fot ranit. Din 1918 se pensioneaza si locuieste la Moscova fara a mai participa la treburile administrative ale Bisericii. Valuri de credinciosi veneau la el pentru a-i cere povatuire si pastorire duhovniceasca. Patriarhul Tihon il iubea foarte mult deseori slujea cu el iar in 1923 l-a facut arhiepiscop. Dupa sfarsitul patriarhului Tihon, in 1925 rolul arhiepiscopului Trifon a crescut si mai mult iar in anul 1931 a fost ridicat la rangul de Mitropolit.

In anii ‘20-’30 cuvantul vladicai Trifon era lege pentru cei ce pastrasera adevarul credintei si cugetarea duhovniceasca in mijlocul grozaviilor vietii rusesti.

Cu putin timp inainte de sfarsitul sau, Mitropolitul Trifon a scris acest minunt acatist care a devenit mostenirea lui duhovniceasca – “SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE” – in aceste cuvinte este exprimat rostul exeperientei duhovnicesti a Bisericii ortodoxe Ruse in vremurile celor mai crunte prigoane indurate vreodata, in istoria Bisericii lui Hristos.

Sa ne amintim ca prin aceste cuvinte si-a incheiat cuvantul sau , la judecata, mitropolitul Veniamin al Petrogradului, condamnat si impuscat fara vina:- Insusi Hristos a zis: “in lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea”. De aceea, oricat de grele si amarnice ar fi evenimentele istorice pamantesti, puterea lui Dumnezeu totdeauna invinge!”

Dumnezeu să-l fericească pe acest dătător de slavă!

Iată şi versurile:

Împarate   al  veacurilor,   Cel  ce  nu  suferi   stricaciune,  Tu  tii   in  dreapta   Ta   toate   cararile  vietii  omenesti  cu  puterea  proniei  Tale  celei  mantuitoare.  Iti  multumim   pentru   binefacerile  Tale  cele  aratate   si  cele  ascunse,  pentru  viata  pamanteasca   si  pentru  cerestile  bucurii  ale  Imparatiei  Tale.  Arata-ne  si  de  acum  mila  Ta,  celor  ce  cantam:  Slava Tie,  Dumnezeule  in  veci!

ICOS  I

             Venit-am  pe  lume  prunc  slab  si  neajutorat,  dar  Ingerul  pazitor  a  intins  aripi luminoase,  ocrotind  leaganul  copilariei  mele.  Dragostea  Ta  straluceste de  atunci  peste  toate  cararile  mele,   in  chip   minunat  calauzindu-ma  catre  lumina  vesniciei.  Cu  slava  sau  aratat,  din  prima  zi  si pana  acum,  darurile  Proniei  Tale  cele  imbelsugate.  Iti  multumesc  si  strig  cu  toti  cei  care  Te   cunosc  pe  Tine: Slava  Tie,  Celui  ce  m-ai  chemat  la  viata;
Slava  Tie,  Celui  ce  mi-ai  aratat   frumusetea  lumii;
Slava  Tie,  Celui   ce   ai  deschis  inaintea mea  cerul  si  pamantul  ca  pe  o  carte a  vesnicei  intelepciuni;
Slava  Tie,  pentru  vesnicia  ce  se  arata  in  luma  cea  vremelnica;
Slava  Tie,  pentru  milele  Tale  cele  aratate  si  cele ascunse;
Slava  Tie,  pentru  fiecare  suspinare  in  incercarile  mele;
Slava  Tie,  pentru  fiecare  pas  al  vietii,  pentru  fiecare  clipa  de  bucurie;
Slava  Tie,  Dumnezeule,  in veci!

CONDACUL  II

              Doamne,  ce  bine  e  sa  fii  oaspetele  zidirii  Tale:  vantul  bine  inmiresmat,  muntii  care  tind  spre  cer,  apele  ca  niste  oglinzi  nemarginite  in  care  se rasfrang  aurul  razelor  si  curgerea  lina  a norilor.  Intreaga  fire  sopteste  tainic,  toata  e  plina  de  mangaiere,  pasarile  si  dobitoacele  poarta  pecetea iubirii  Tale.  Binecuvantat  este  pamantul  cu  frumusetea  cea  degrab  trecatoare  care  desteapta  dorul  de  vesnicul  locas  unde  intru  nestricacioasa  frumusete  se  aude  cantarea:  Aliluia!M-ai  adus  in  viata  aceasta  ca  intr-un  rai  preasfant.  Am  vazut  cerul  ca un  potir  albastru  si  adanc,  in  azurul  caruia  canta  pasarile,  am  ascultat  fosnetul  linistitor  al  padurii  si  susurul  dulce – glasuitor  al  apelor,  m-am  infruptat  din roadele  bine  inmiresmate  si  dulci,  ca  si  din  mierea  cea  parfumata.  Ce  bine  e la  Tine  pe  pamant  si  cata  bucurie  sa fii  oaspetele  Tau!

        Slava  Tie,  pentru  praznicul  vietii;

        Slava  Tie,  pentru  buna  mireasma  a  lacramioarelor  si  a  trandafirilor;

        Slava  Tie,  pentru  felurimea  cea desfatata  a  roadelor  si  a  semintelor;

        Slava  Tie,  pentru  stralucirea  de giuvaer  din  roua  diminetii;

        Slava  Tie,  pentru  surasul  desteptarii  scaldate  in  lumina;

        Slava  Tie,  pentru  frumusetea  zidirii  mainilor  Tale;

        Slava  Tie,  pentru  viata   veacului  acesta,  prevestitoare  a celei ceresti;

        Slava  Tie,  Dumnezeule,  in veci!

CONDACUL  III

            Prin  puterea  Sfantului  Duh  imprestie  mireasma  orice   floare – tainica  adiere  de  parfum,  gingasa  alcatuire  de  culori,  frumusetea  Celui  mare  intru cele  smerite.  Lauda  si  cinste  Facatorului  de  viata  Dumnezeu,  Cel  Care  a  incununat  tarina  cu  aurul spicelor  si  cu  azurul  abastrelelor,  iar  sufletul  cu  bucuria  vederii  celor  tainice.  Veseliti-va  si-I  cantati  Lui:  Aliluia !

ICOS  III

            Cat de  minunat  esti  in  sarbatoarea  primaverii,  cand  se trezeste  la viata  toata  faptura  si  noi  strigam  ca  bucurie  catre  Tine:  Tu  esti  Izvorul  vietii,  Tu  esti  Biruitorul  mortii !

            Mangaiate  de  lumina  lunii  si  de cantecele   privighetorilor  stau  vaile  si  codrii  in  vesminte  de  nunta.  Intreaga  lume  e mireasa  Ta  si  ca  pe  Mirele  ei  vesnic  te  asteapta.  daca  iarba  campului  astfel  o  imbraci,  pre  noi , oare  cum  ne  vei  preschimba  in  veacul  Invierii  ce  va  sa  fie?  Cum  vor  lumina  trupurile  noastre,  iar  sufletele  cum  vor  straluci?

      Slava  Tie,  Celui  ce  ai  scos  dintru  intunecimile  pamantului  felurite  culori  si  gusturi  si  miresme;

      Slava  Tie,  pentru  zidirea  cea  primitoare  si  bogata  in  mangaiere;

      Slava  Tie,  ca  ne-ai  inconjurat  cu  mii  si  mii  de  fapturi;

      Slava  Tie,  pentru  adancul  intelepciunii  Tale,  care  si-a  pus  pecetea  peste  intreaga  lume;

      Slava  Tie,  cu  evlavie  sarutam  urmele  pasilor  Tai  nevazuti;

      Slava  Tie,  Celui  ce  ai  aprins  inaintea  noastra  lumina  cea  stralucitoare  a  vietii  vesnice;

      Slava  Tie,  pentru nadejdea  vietii  nestricacioase,  nepierritoare  ,  desavarsite;

      Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL  IV    Cu  cata dulceata  ii indestulezi  pe  cei  ce  se  gandesc  la Tine,  ce  Facator  de  viata  este  Cuvantul  Tau  cel  Sfant!  Mai  placuta  decat  untdelemnul  si  mai  dulce  decat  fagurii  este  impreuna – grairea  cu  Tine. Rugaciunea  adusa  Tie  prinde  viata  si  se inaripeaza:  cu  ce  cutremur  se  umple  sufletul  si  cat  de  marete  si pline  de  talc  par  atunci  viata  si  faptura  toata!  Unde  nu  esti  Tu  –  acolo  este  pustiu.  Unde  esti  Tu –  acolo  e  bogatia  sufletului,  acolo  se revarsa,  ca  un  suvoi  de  apa  vie,  cantarea: Aliluia!

ICOS  IV

            Cand  se  lasa  inserarea  pe  pamant  si  se asterne  linistea  aducand  vremea  odihnei  si  a somnului  obstesc,  palatele  stralucitoare inchipuite  de  norii  poleiti  cu  aurul  amurgului  imi par  a  fi  camara  Ta.  Foc  si  porfira,  aur  si  azur  graiesc  proorocind  despre  frumusetea  cea  negraiata  a  cerestilor  Tale  salasuri  si  cu  glas  de praznuire  striga:

       Slava  Tie,  Celui  ce  ai  revarsat  asupra  lumii  adanca  pace;

       Slava  Tie,  pentru  raza  de ramas – bun a  soarelui  care  apune;

       Slava  Tie,  pentru  darul  somnului  odihnitor;

       Slava  Tie,  pentru  bunatatea  Ta  vadita  in  intuneric  prin  lumina  pe care  i  tesi in  inimile  noastre;

       Slava  Tie,  pentru  rugaciunile  smerite  ale  sufletului  pazit  de  inger;

       Slava  Tie,  pentru  desteptarea  fagaduita  in  bucuria  vesnicei  zile  neinserate;

       Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL  V    Cu  cata dulceata  ii indestulezi  pe  cei  ce  se  gandesc  la Tine,  ce  Facator  de  viata  este  Cuvantul  Tau  cel  Sfant!  Mai  placuta  decat  untdelemnul  si  mai  dulce  decat  fagurii  este  impreuna – grairea  cu  Tine. Rugaciunea  adusa  Tie  prinde  viata  si  se inaripeaza:  cu  ce  cutremur  se  umple  sufletul  si  cat  de  marete  si pline  de  talc  par  atunci  viata  si  faptura  toata!  Unde  nu  esti  Tu  –  acolo  este  pustiu.  Unde  esti  Tu –  acolo  e  bogatia  sufletului,  acolo  se revarsa,  ca  un  suvoi  de  apa  vie,  cantarea: Aliluia!

ICOS  IV

            Cand  se  lasa  inserarea  pe  pamant  si  se asterne  linistea  aducand  vremea  odihnei  si  a somnului  obstesc,  palatele  stralucitoare inchipuite  de  norii  poleiti  cu  aurul  amurgului  imi par  a  fi  camara  Ta.  Foc  si  porfira,  aur  si  azur  graiesc  proorocind  despre  frumusetea  cea  negraiata  a  cerestilor  Tale  salasuri  si  cu  glas  de praznuire  striga:

       Slava  Tie,  Celui  ce  ai  revarsat  asupra  lumii  adanca  pace;

       Slava  Tie,  pentru  raza  de ramas – bun a  soarelui  care  apune;

       Slava  Tie,  pentru  darul  somnului  odihnitor;

       Slava  Tie,  pentru  bunatatea  Ta  vadita  in  intuneric  prin  lumina  pe care  i  tesi in  inimile  noastre;

       Slava  Tie,  pentru  rugaciunile  smerite  ale  sufletului  pazit  de  inger;

       Slava  Tie,  pentru  desteptarea  fagaduita  in  bucuria  vesnicei  zile  neinserate;

       Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL  VCat  esti  de maret  si  de  apropiat  intru  cumplita  suflare  a  furtunii,  cum se  vadeste atotputernicia   mainilor  Tale  in  serpuirea  fulgerelor  orbitoare:  minunata  este  maretia  Ta.  Glasul  Domnului  peste  campii  si  in  fosnetul  codrilor,  glasul  Domnului  in  purcederea  tunetelor  si  ploii,  glasul  Domnului  peste  ape  multe.  Laudat  fii   in  vuietul  muntilor   care  scuipa  foc.   Tu  scuturi  pamantul  ca  pe  un  vesmant;  Tu  inaltii pana  la  cer  valurile  marii.  Lauda  Tie,  Celui  ce  ai  smerit  trufia  omeneasca,  facand  se  se inalte strigat  de  pocainta:  Aliluia!

ICOS   VI

              Ca  fulgerul  cand  lumineaza camarile  ospatului  si  dupa  el  par  jalnice  toate  facliile,  asa  ai  stralucit  si  tu  in  sufletul  meu,  fara  de  veste,  la  vremea  celor  mai  mari  bucurii ale  mele;  iar  dupa  lumina  ta  de  fulger,  ce  palide,  intunecate  si  firave  pareau  aceste  bucurii…  Sufletul  meu  nazuieste  spre  Tine!

       Slava  Tie,  culme  a  celor  mai  inalte  visuri  omenesti;

       Slava  Tie,  pentru setea  noastra  nepotolita  dupa  impartasirea  cu  Dumenezeu;

       Slava  Tie,  Celui  ce  ai  aprins  in  noi  un  dor  mai  mare  de  cele  ceresti  decat  de  cele  pamantesti;

       Slava  Tie,   Celui  ce  faci  din  noi  fii  ai  luminii  invesmantandu-ne  cu  cele  mai  gingase  raze  ale  Tale;

       Slava  Tie,  Celui  ce  ai zdrobit  puterea  duhurilor  intunericului  si  ai  sortit  tot  raul  nimicirii;

       Slava  Tie,   pentru  descoperirile  Tale;

       Slava  Tie,  pentru fericirea  de  a  Te  simti  si  a  vietui  cu  Tine;

       Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL  VII

                 In  sanul  minunatei  simfonii  care  ne  infasoara  cu  bogatele  ei  armonii  se  face  auzita  chemarea  Ta.  Tu   ne  descoperi  pridvorul  Imparatiei  ce  va  sa  fie  in  dulceata  cantarilor,  in  minunatele  acorduri  ale  suntetelor,  in  simtirea  inalta  din  glasuirea  lor,  in  stralucirea  lucrarii   artistului.  Orice  adevarata  frumusete   ne  poarta  sufletul  spre  Tine,  ca  o  puternica  chemare,  facandu-ne  sa  inaltam  cu  glas  de  sarbatoare  cantarea:  Aliluia!

ICOS  VII

                Cu  pogorarea  Sfantului  Duh,  Tu  luminezi  si  faci  sa  rodeasca arta  pictorilor,  inspiratia  poetilor,  gandirea  savantilor. Cu  puterea  cunoasterii   de  sus  patrund  ei  legile  Tale,  luminandu-le  adancul  intelepciunii  Tale  de  Ziditor.  Lucrarile  lor  si  fara  de  voie  Te  marturisesc:  O,  cat  te  mare  esti  in  operele  lor,  cat  esti  de  mare  in  omul  pe care  tu  l-ai  facut!

          Slava  Tie,  Celui  ce  Ti-ai  aratat  puterea  in legile  ce  carmuiesc  zidirea;

          Slava  tie,  ca  toata  faptura  e  plina   de legile  pe  care  i  le-ai  randuit;

          Slava  Tie,  pentru  tot  ce  ni  s-a  descoperit  prin  harul  Tau;

          Slava  Tie,  pentru   ceea  ce  cu  intelepciune  ne-ai  ascuns;

          Slava  Tie,  pentru  geniul  mintii  omenesti;

          Slava  Tie,  pentru  puterea  de-a lucra  cele  de  folos;

          Slava  Tie,  pentru  limbile  de  foc  ale  inspiratiei;

          Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL  VIIICat  de  apropiat  esti  de  noi  in  ziua  bolii!  Tu  Insuti  cercetezi  pe  cei  bolnavi,  Tu  Insuti  Te  apleci  spre  patul  celui  suferind.  Si  inima  lui  sta  de  vorba  cu  Tine.  Tu  luminezi  sufletul  cu  pace  in vremea  grelelor  patimiri  si  scarbe,  Tu  trimiti  ajutor  neasteptat.  u  mangai,  Tu  cercetezi  cu dragoste  si  mantui,  Tie  Iti   intaltam  cantare: Aliluia!

ICOS  VIII

             Cand,  prunc  fiind,  Te-am  chemat  cu  intelegere  pentru  prima  oara,  mi-ai  implinit  rugaciunea  si  mi-ai  adumbrit  sufletul  cu  pacea  harului  Tau.  Atunci  am  inteles  ca  Tu  esti  bun  si  fericiti  sunt  cei  ce  alearga  la Tine.  Am  inceput  a Te  chema   din  ce  in   ce  mai  des,  iar  acum strig:

          Slava  Tie,  Celui  ce plinesti  cererea  mea  pentru  cele  bune;

          Slava  Tie,  Celui  ce  veghezi  necontenit  asupra  mea;

          Slava  Tie,  Celui  ce  tamaduiesti  neputintele  si   scarbele  cu  trecerea  vindecatoare  a  timpului;

          Slava  Tie,  Celui  ce  singur  stii  de  ce  ingadui  sa fim  prigoniti  pe  nedrept;

          Slava  Tie,  Celui  prin  Care  nici  o  pierdere  nu  e de  neinlocuit  si  tuturor  le  daruiesti   viata  de  veci;

          Slava  Tie,  Celui  ce  faci  nepieritor  tot  lucrul  cel  inalt  si  bun;

          Slava  Tie,  Celui  ce  ne-ai fagaduit  reintalnirea  cea  dorita  cu  cei  de aproape  ai  nostri  adormiti  intru  nadejdea  Invierii;

          Slava Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL    IX

              De   ce  zambeste  tainic  toata  faptura  in  zilele   de praznic?  De  ce  atunci  se  ravarsa  in  inima   o   minunata   usurare,   fara  asemanare  cu  cele  si  insusi   vazduhul  devine  altar   si  biserica  purtatoare  de  lumina?  E  adierea  harului  Tau,  e  stralucirea  Taborului,    cerul  si  pamantul  canta  atunci  lauda:  Aliluia!

ICOS  IX

              Cand  m-ai  insuflat  spre  a  sluji  aproapelui,  luminandu-mi  sufletul  cu  umilinta,  atunci  una  din  razele  Tale  nenumarate  a  cazut  asupra  inimii  mele,  si  ea  s-a  facut  purtatoare  de  lumina,  fier  in  vapaie:  am  privit  chipul  Tau  tainic  si  neapropiat.

         Slava  Tie,  Celui  ce  ai  preschimbat  viata  noastra  cu  faptele   bunatatii;

         Slava  Tie,  Celui  ce  ai  pecetluit  cu  negraita  dulceata  fiecare  din  poruncile  Tale;

         Slava  Tie,  Celui  ce    Te    salajluiesti  in  chip   nevazut  acolo  unde  adie  buna  mireasma  a milostivirii;

         Slava  Tie,  Celui   ce  ne-ai  trimis  nereusite  si  scarbe ,  ca  sa  ne  intoarcem  ochii  spre   suferinta  celorlalti;

         Slava  Tie,  Celui  ce  ai  pus  mare  rasplata  in  insasi  fapta  buna;

         Slava  Tie,  Celui  ce  primesti  avantul  spre  cele  inalte;

         Slava  Tie,  Celui  ce  invalui  cu  iubirea  mai  presus  de  toate;

         Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL  X

             Un  lucru  prefacut  in  pulbere   nu  se  alcatuieste  iarasi  din   acesta,  dar  Tu  invii  pe  cei  a  caror  constiinta  s-a   stins  si  intorci  la  frumusetea  cea  dintai  sufletele  ce  o  pierdusera  fara  nadejdea  de-a  o  mai  dobandii.  Cu  Tine  nimic  nu  e  cu  neputinta  de  indreptat.  Tu  esti  cu  totul  dragoste.  Tu  esti  Cel  ce  pe  toate  le  zidesti  si  Cel ce  iarasi  dai  viata.  Pe  Tine  te  laudam cantand:  Aliluia !

ICOS   X 

             Dumnezeul  meu,   Cel  ce  cunosti  caderea  ingerului  trufas  al  zorilor,  mantuieste-ma  cu  harul  Tau,  nu  ma  lasa  sa  ma  indepartez  si  sa  ma  indoiesc de  Tine.  Ascute  auzul  meu,  ca  sa  aud  in  toate  clipele  vietii  mele  glasul  Tau  tainic si  sa-ti  strig,  iubitorule  de  oameni:

         Slava  Tie,  pentru  minunatele  potriviri  de  intamplari  pe  care  le-a  randuit  pronia  Ta;

         Slava  Tie,  pentru  presimtirile  daruite  de har;

         Slava  Tie,  pentru  povetele  glasului  tainic;

         Slava  Tie,  pentru  descoperirile  din  vis  si  din  trezie  ale  cuviosilor  Tai;

         Slava  Tie,  Celui  ce  zadarnicesti  planurile  nefolositoare;

         Slava  Tie,  Celui  ce  ne  trezesti  prin  suferinte  din  betia  patimilor;

         Slava  Tie,  Celui  ce  smeresti  spre  mantuire  trufia  inimii;

         Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL  XIPrin  lantul  de  gheata  al  veacurilor  simt  suflul  fierbinte  al  dumnezeirii   Tale   si  dragostea   Ta  de  oameni.  Tu  esti  aproape,  sorocul  vremurilor  se  apropie.  Vad  Crucea  Ta:  ai  indurat-o  pentru  mine.  In  pulbere  se  asterne  duhul  meu  inaintea  Sfaintei  Cruci:  aici  e  biruinta  iubirii  si  a  mantuirii,  aici  nu  inceteaza  in  veci  lauda:  Aliluia!

ICOS   XI

           Fericit  cel  care  va  cina  in  Imparatia  ta,  insa  Tu  m-ai  impartasit  inca  de pe  pamant  cu  aceasta  fericire,  de  fiecare data  cand  mi-ai  intins  cu  dreapta  Ta  dumnezeiasca  Trupul  si  Sangele  Tau,  iar  eu,  mult  pacatosul,  am  primit  Sfintele  Taine  si  am  simtit  iubirea  Ta  cea  negraita  si  mai  presus  de  fire.

      Slava  Tie,  pentru  puterea  harului  Tau  cel  necuprins  si  de  viata  facator;

      Slava  Tie,  Celui  ce ai  inaltat  Biserica Ta  ca  adapost  lumii  ostenite;

      Slava  Tie,  Celui  ce  ne-ai  nascut  a  doua  oara  prin  apele  cele  de  viata  facatoare  ale  Botezului;

      Slava  Tie,  caci  Tu  intorci  celor  ce  se  pocaiesc  neprihanirea  crinilor;

      Slava  Tie,  adanc  nesecat  al  iertarii;

      Slava  Tie,  pentru  paharul  vietii  si  pentru  painea  bucuriei  vesnice;

      Slava  Tie,  Celui  ce  ne-ai  ridicat  spre  cer;

      Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL  XII

           De   multe  ori  am  privit  cum  se rasfrangea  Slava  Ta  pe  chipurile  celor  raposati.  Cum  straluceau  de  nepamanteasca  frumusete  si  bucurie,   cat  de  nematerialnice  pareau  trasaturile  lor:  cu  adevarat  era  praznicul  fericirii  si  al  odihnei   in  sfarsit  atinse;  tacerea  lor  striga  spre  Tine.  In  ceasul  sfarsitului  lumineaza  si  sufletul  meu,  cel  care  striga:  Aliluia!

ICOS    XII

           Ce   inseamna  laudele  mele  inaintea  Ta !  Eu  nu  am  auzit  cantarea  heruvimilor –  aceasta  este partea  sufletelor  inalte –  dar  stiu  cum  te  slaveste  firea.  Am  privit  iarna  cum,  sub tacerea  lunii,  intreg  pamantul  Iti   aduce  tihnita  rugaciune,  invesmantat  in haina  alba,  stralucind  de  nestematele  zapezii.  Am  vazut  cum  se  bucura  de Tine  soarele  care  rasare  si-am  auzit  corurile  pasarilor  slavoslovind.  Am  auzit  cum  fosnesc  codrii,  canta  vanturile  si  apele  susura  cu  taina  despre  Tine,  am a uxit  cum  Te  propovaduiesc  cetele  luminatorilor  prin  miscarea  pe  care  le-ai  randuit-o,   cu  intelepciune  pe   nesfarsitele  intinderi.

           Ce  e  lauda  mea  !  Firea  este  ascultatoare,  iar  eu  nu  sunt.  Atata  cat  traiesc  si  vad dragostea  Ta,   ravnesc   sa-Ti  multumesc,  sa  ma  rog  Tie  si  sa   strig:

       Slava  Tie,  Celui ce ne-ai aratat lumina,

       Slava  Tie,  Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adanca, nemasurata si dumnezeiasca,

       Slava  Tie,  Celui ce ne umbresti cu lumina, cu cetele sfintilor si ingerilor Tai,

       Slava  Tie,  Preasfantule Parinte, Care ne-ai chemat sa dobandim Imparatia Ta,

       Slava  Tie,  Duhule  Sfinte,  Soare  De-Viata-Facator  al  veacului  ce  va  sa vina;

       Slava  Tie,  Fiule  al  lui  Dumnezeu,  incepatura  a  mantuirii  noastre;

       Slava  Tie,  pentru  toate,  Treime  Dumnezeiasca  si  Preabuna;

       Slava  Tie,  Dumnezeule,  in  veci!

CONDACUL   XIII

           O,  Preabuna  si  De-Viata-Facatoare  Treime,  primeste  multumire  pentru  toate  milele  Tale  si  ne  arata  vrednici  de  binefacerile  Tale  ca,  inmultind  talantii  care  ne-au  fost  incredintati,   sa intram  in  vesnica  bucurie  a  Domnului  nostru  cantand  cantare  de  biruinta:  Aliluia !