Mararul, planta tamaduitoare

 

Mararul, o aroma speciala, un elixir al tineretii si frumusetii

In bucataria romaneasca, mararul este folosit, din cele mai vechi timpuri, pentru aroma sa. Se adauga in ciorbe, salate, sosuri sau la muraturi. Insa mararul merita mai multa atentie, pentru ca are si numeroase alte calitati. Continutul de minerale ii confera mararului numeroase proprietati medicinale. Prin folosirea frecventa in alimentatie, mararul amelioreaza problemele digestive, imbunatatind activitatea sistemului intestinal, regland eliminarea urinei si a substantelor toxice din organism.

Mararul este o sursa vegetala de calciu, deloc de neglijat pentru intarirea sistemului osos. Preparatele din seminte de marar, aplicate extern in cataplasme, pot fi folosite pentru vindecarea infectiilor. Semintele, frunzele sau tulpinile de marar, mestecate, ajuta la tratarea multor afectiuni gingivale si sunt recomandate in igiena orala adecvata, deoarece dezinfecteaza si distrug bacteriile de pe gingii sau dinti. Cu 2.000 de ani in urma, parintele medicinei, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung cateva tulpini de marar.
Mararul este un remediu traditional pentru sughituri. Daca puneti o lingura de marar in putina apa care fierbe si beti amestecul, scapati rapid de sughit. Mararul mai este un puternic tonic fizic si psihic, combatand depresia. Continutul de fibre si apa recomanda mararul in curele de slabire, planta inlatura surplusul de grasime si aplatizeaza abdomenul. Mararul proaspat este bine sa fie adaugat in mancare chiar inainte ca aceasta sa fie gata. Expunerea la temperaturi ridicate il face sa-si piarda aroma.
Pentru perioada iernii, puteti congela cateva pungute cu marar sau puteti sa-l pastrati in stare uscata, intr-un borcan de sticla, inchis ermetic. Pentru toate calitatile lui, este bine sa-l aveti la indemana. Daca nu aveti propria gradina, apelati la un ghiveci, puneti-l la lumina, poate pe pervazul bucatariei. Alegeti un ghiveci suficient de mare, cu numeroase gauri pentru drenaj. Folositi un pamant nisipos si udati mararul des. Mararul este o planta anuala, deci va trebui sa o replantati. De fiecare data cand il folositi, rupeti varfurile mararului. In acest mod, se va regenera mult mai usor.
Calitatile terapeutice ale mararului au fost apreciate, din cele mai vechi timpuri, de egipteni, greci, chinezi, care-l foloseau in special pentru intarirea organismului, reglarea hormonala si inlaturarea efectelor batranetii. Nu-l uitati! O aroma speciala, un elixir al tineretii, feminitatii si frumusetii, mararul nu este de neglijat!http://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/remedii-naturale/6462-mararul-planta-tamaduitoare?fbclid=IwAR1Y3NhYMcyPrD1GTU9_eBtLl0vpWvaEKcSUeksds_B5jiVGkgNbjctRKR8

Dafinul, exotic si terapeutic

 

Dafinul este folosit in cele mai variate scopuri

Nascut pe taramurile indepartate ale Asiei, cultivat acum cu predilectie in regiunile mediteraneene, Laurus Nobilis este cunoscut inca din cele mai vechi timpuri ca o planta nobila, prin virtutile sale terapeutice. Se spune ca atunci cand si-au dorit sa cucereasca Dacia, soldatii romani isi revigorau organismul cu infuzii din frunze de dafin, pentru a alunga oboseala si pentru a avea mai multa forta in lupta. De atunci si pana astazi, de-a lungul timpului, beneficiile dafinului asupra organismului au fost descoperite unul cate unul, iar medicina actuala si cosmetica sau alte domenii folosesc dafinul in cele mai variate scopuri.

La noi in tara, cea mai utilizata forma a dafinului este cea de condiment in mancaruri. Nu degeaba sarmalele capata un gust special atunci cand sunt adaugate, nu mai mult de doua frunze uscate de dafin, in oala in care fierb. Acelasi gust special il capata si fripturile de porc sau de pui, dar si alte feluri de mancare, pentru ca dafinul este un condiment care se asorteaza unei game largi de mancaruri.
Calitatile dafinului nu sunt insa doar de natura culinara, acesta fiind cunoscut ca o planta cu rol antiseptic, stimulativ pentru activitatea stomacului, benefic in combaterea fermentatiilor intestinale, a starilor de insomnie, in eliminarea starilor de oboseala sau a durerilor menstruale. In cazul afectiunilor respiratorii (bronsite, gripa) insotite de tuse, dafinul are un rol expectorant. Astfel, pentru combaterea tusei, se foloseste infuzia de frunze uscate de dafin, 5 g la o ceasca de ceai; din aceasta infuzie se beau cate trei cesti pe zi, de preferinta dupa masa.
Boabele de dafin au si ele un rol important in combaterea reumatismului. Astfel, se prepara o decoctie din 60 g boabe la un litru de apa fierbinte. Se lasa la fiert, la foc mic, pana cand cantitatea scade la jumatate si se beau doua-trei cesti pe zi. Foarte util tot in combaterea reumatismului este si uleiul de dafin, preparat astfel: se pun la macerat 200 grame foi de dafin in 100 g alcool, intr-un recipient acoperit, de preferat din sticla. Se amesteca cu un litru de ulei si se tine 6 ore la bain-marie, se lasa la racit, se strecoara si apoi se pastreaza la rece. Cu acest ulei se face masajul zonelor dureroase afectate de reumatism.
In mediul rural, atunci cand insectele invadeaza casa, se ard pe jaratic frunze de dafin, iar mirosul intepator raspandit alunga insectele si purifica aerul.
Datorita continutului mare de substante antiseptice, fructele de dafin sunt folosite si in cosmetica, ca ingrediente in compozitia unor creme cu rol dezinfectant sau de indepartare a acneei. De asemenea, dafinul este folosit si in compozitia unor creme anticelulitice sau in sampoane antimatreata.http://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/remedii-naturale/6340-dafinul-exotic-si-terapeutic?fbclid=IwAR2DLZRqhHcvcT440bJ5a-1dxZT0fr7G6H_4t9STjmznk_CNgoypkpqwmWU

Cum să-ți schimbi gândirea dacă ești bolnav

 

Dacă te simți în stare și ai un moment în care nu mai simți durerea, poți începe să spui următoarea afirmație:

„Sunt sănătos/sănătoasă. Mă iubesc și pentru asta sunt recunoscător/recunoscătoare. Mulțumesc tuturor celulelor mele și organelor interne pentru că au activat starea mea de sănătate. Mulțumesc conștienței mele care vede, simte, aude, crede în vindecarea mea. Mulțumesc minții mele subconștiente pentru acceptarea a ceea ce văd, simt, aud, cred acum. Știu că eu mi-am creat această boală, de aceea încep să privesc diferit, să gândesc nu doar pozitiv, ci mai degrabă constructiv. Am să observ cum celulele mele se umplu de iubire și lumină, de sănătate, vitalitate, și cum punctul negru care este boala mea, dispare și pleacă acolo unde este nevoie de ea. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!”

Apoi, cu ochii minții vizualizează cum lumina îți acoperă întregul corp și te vitalizează și te întărește. Nu uita să mulțumești Creatorului pentru sănătatea ta!

Dacă încă simți starea de rău, ai putea să încerci și varianta a doua:

„Dragul meu subconștient, după cum știi, eu sunt stăpânul aici. Te rog să îmi activezi starea de sănătate. Vreau ca organul (numește organul bolnav) să fie sănătos. Mai mult decât atât, simt că deja este sănătos. (Vizualizezi starea de sănătate a organului). Simt cum iubirea radiază în mine și mă ajută să mă vindec. Simt că pot face orice, deoarece sunt un creator. De aceea, îți mulțumesc pentru colaborare. Amin!”

Când spui asta, este important să și simți că ceea ce spui este adevărat. Dacă la început nu simți, nu te da bătut. Încearcă de mai multe ori, până când subconștientul va accepta realitatea pe care o dorești. ”

Despre morcov si incontestabilele sale calitati

 

Morcovul contine multe substante nutritive esentiale pentru organismul uman

Se spune despre vracii din cele mai vechi timpuri ca erau iscusiti in a cauta remedii pentru sanatate, atat in paduri, pe campii sau in munti, cat si in pamant, intuind ca acolo, ascunse de ochii lumii, se gasesc cele mai pretioase comori. Asa s-au descoperit beneficiile aduse de radacinile unor plante. Daucus Carota - pentru oamenii de stiinta, morcov - pe numele sau popular, aceasta planta, atat de cunoscuta si de folosita in tara noastra, inca din cele mai vechi timpuri, reprezinta un remediu natural eficient atat in prevenirea, cat si in tratarea anumitor afectiuni.

Povestea morcovului incepe acum mii de ani, pe cand crestea inca salbatic si era de culoarea vinetelor de astazi. Adus in Europa in jurul secolului al XVI-lea, morcovul a inceput sa se cultive pe suprafete mari, in soiuri variate, pana s-a ajuns la culoarea portocalie. Chiar daca creste salbatic, prin fanete sau pe pajisti, pe dealuri sau in zonele de munte, fie este cultivat, morcovul are calitati medicinale incontestabile, fiind folosit cel mai adesea in alimentatie. De la morcovul salbatic se pot folosi frunzele in stare proaspata, fructele si, evident, radacina, toate fiind bogate nu doar in caroten, ci si in glucide, pectine, saruri minerale si vitamine. Toate acestea au o actiune antidiareica, diuretica si mai ales remineralizanta. Chiar daca rolul cel mai important il are radacina (aceasta fiind folosita si extern, in cazul arsurilor, aplicata direct pe partea afectata), semintele, preparate in decoctie, reprezinta un remediu eficient impotriva colicilor la adulti, dar si pentru a combate bolile de piele.
Datorita continutului bogat si variat in substante active, caroten, vitamine din grupa B, vitamina D, E, oligoelemente, radacina de morcov, sub forma de piureuri crude, reprezinta un veritabil suport pentru sanatate, avand o actiune puternica antianemica, remineralizanta si tonica asupra organismului. Iata de ce medicii recomanda copiilor mici, dar si batranilor, piureurile de morcov sub forma cruda, pentru ca sa-si pastreze in totalitate calitatile.
Radacina de morcov regleaza tranzitul intestinal, fiind recomandata in cazul celor care sufera de tulburari gastro-hepatice, dar si in diaree sau constipatie. Sucul proaspat de morcov, preparat in casa, reprezinta o cura eficienta impotriva reumatismului, a gutei sau a afectiunilor renale, fiind recunoscut si ca un bun luptator impotriva infectiilor si un protector al mucoaselor (in special al celei genitale), datorita continutului mare de caroten. De-a lungul timpului, oamenii de stiinta au sesizat rolul important al morcovului in mentinerea si cresterea rezistentei organismului. Una dintre cele mai cunoscute calitati ale sale este aceea de a imbunatati vederea, mai ales atunci cand este consumat sub forma de radacina cruda.
Si daca astazi traim intr-o societate in care stresul declanseaza numeroase afectiuni, ei bine, morcovul are si o actiune calmanta, combatand starile de iritabilitate si nervozitate. Pentru ca scade nivelul glucozei din sange, morcovul este recomandat in diabetul zaharat, in afectiuni biliare si gastrice, fiind si un bun detoxifiant al sangelui. Iar daca sezonul de toamna-iarna aduce cu sine numeroase afectiuni respiratorii, morcovul, atunci cand este consumat in stare cruda, are un rol de calmare a tusei.
Pentru a beneficia de toate aceste calitati pe care morcovul le are, sunt necesare cure de suc de radacina de morcov, de preferinta primavara si toamna, cate un pahar pe stomacul gol, iar pentru combaterea diareei la bebelusi se recomanda supa de morcov.
Pe langa toate acestea, morcovul este folosit si extern, in combaterea arsurilor, a degeraturilor, a eczemelor sau abceselor, dar si in mastile naturale pentru frumusete. Astfel, pentru netezirea ridurilor, se face o masca din morcov crud, ras pe razatoarea mica si amestecat cu o lingura de ulei de masline. Se intinde bine pe ten, se lasa un sfert de ora, apoi se clateste cu apa calduta.
Operatiunea se poate repeta o data pe saptamana, iar cine are tenul gras poate inlocui uleiul de masline cu un galbenus de ou. De asemenea, petele inestetice aparute pe piele din cauza expunerii inadecvate la soare sau asa-numitele pete de batranete (petele maronii care apar odata cu inaintarea in varsta) pot fi atenuate facandu-se in fiecare dimineata spalaturi cu suc proaspat de morcov.
Morcovul este recunoscut si foarte des folosit in Europa, dar si in Asia sau America, datorita gustului sau special. In Romania, morcovul este una dintre cele mai folosite legume, pentru ca nu exista ciorba in care sa nu fie si un pic de morcov…http://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/remedii-naturale/6339-despre-morcov-si-incontestabilele-sale-calitati?fbclid=IwAR2or2Id6y_VSDei8NbrRAeL11iJg87VmH8u3Ue6-paMyXDrw4qLp8dMozo

CINE AR FI CREZUT CĂ O RUGĂCIUNE ATÂT DE SCURTĂ ARE ATÂTA PUTERE.

 

CINE AR FI CREZUT CĂ O RUGĂCIUNE ATÂT DE SCURTĂ ARE ATÂTA PUTERE...încât poate să străbată porțile cerului și să ajungă chiar la poalele lui Dumnezeu ...ascultați și vă smeriti și vă rugați și nu incetati de vă rugați, insistati...

...Se poate bate la Poarta cerului cu noua cuvinte :

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, pacătosul”

sau chiar cu un singur cuvânt :

... “IISUSE ”...

....Sfântul Ioan Scărarul bătea și striga numai cu un singur cuvânt. ..."IISUSE "...

Însă bătea neincetat.

Bătea cu putere. Bătea cu disperare. A bătut atât de mult până a spart cerul.

...Şi atunci a început să plouă. Ploaie de lacrimi.

... A început să ningă. Zăpadă de har.

Apoi, a bătut la poarta Raiului.

Ani de zile. Fară odihnă. Fară descurajare.

Fără plictiseală.

...Zi şi noapte. Îl auzeau toţi sfinţii din Rai.

... Odată, Sfântul Petru n-a mai putut rabda şi, punând metanie înaintea Milostivului Dumnezeu, a zis :

- Doamne, este aici un călugăr care bate la poarta noastră neîntrerupt de ani de zile.

Ce să fac cu el ?

- Deschide poarta şi lasă-l să intre, Sfinte Petre.

-Doamne, dar nu i-a sosit înca ceasul.

- Dupa ceasul nostru nu, dar ceasul lui e dat înainte cu ani de zile, Sfinte Petre.

- Doamne, dar este încă în trup.

-Trupul lui e mort pentru lume tot de ani de zile, Sfinte Petre.

-Doamne, ce sa facă el aici ?

- Să-şi găsească liniştea şi să nu mai bată, Sfinte Petre.

Pe mine m-a impresionat până la lacrimii această minunată poveste a Sf. Ioan Scararul.

„MĂICUȚA MEA, AJUTĂ-MĂ, DĂ-MI CEEA CE ESTE DE FOLOS SUFLETULUI, PRECUM ȘTII!”

 

“Îmbrăţişează icoana Preasfintei, ca şi cum ai îmbrăţişa-o pe însăşi mămica ta, şi strig-o ca un micuţ copilaş pe maica noastră: „MĂICUȚA MEA, AJUTĂ-MĂ, DĂ-MI CEEA CE ESTE DE FOLOS SUFLETULUI, PRECUM ȘTII!”

SF. SERAFIM DE SAROV: „ORICE FAPTA BUNA FACUTA INTRU HRISTOS NE ADUCE HARUL DUHULUI SFANT”

 Iată de ce s-a zis: Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită, adică să nu vă lipsiți de Duhul Sfânt, fiindcă privegherea și rugăciunea ne aduc harul Său.

Desigur, orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt, dar mai mult decât oricare, ne aduce rugăciunea, pentru că ea este întotdeauna oarecum la îndemâna noastră, ca o armă pentru dobândirea Duhului Sfânt.

Scurtă pravilă de rugăciune a Cuviosului Serafim de Sarov pentru binecuvântarea vieții omului

 Părintele Serafim povăţuia pe toţi pravoslavnicii creştini, dar mai ales pe cei ce trăiau în viaţa călugă­rească, să se roage neîncetat. Următoarea rânduială, extrasă de el din predaniile Sfinţilor Părinţi, priveşte şi pe călugări, dar mai ales pe mireni, călugării presupunându-se că o depăşesc pe aceasta…

„Sculându-se din somn, orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi, stând în genunchi în faţa Icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care Însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinţilor Săi Ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de Har, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre (tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – Cred întru Unul Dumnezeu…(o dată).

Săvârşind această rânduială de dimineaţă, fiecare creştin, de orice neam şi stare ar fi el, bărbat sau femeie, poate să meargă cu pace la lucrul său, la care este rânduit, sau chemat. Iar când mergi pe cale sau te ocupi cu lucrul undeva, să zici mereu încet, în taina inimii tale: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! Când se va întâmpla ca acolo unde lucrezi să fie mai multă lume care-ţi tulbură liniştea rugăciunii, atunci zi în minte numai atât: Doamne miluieşte, continuând aşa până la vremea prânzului. Iar înaintea prânzului să mai săvârşeşti o dată aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus.

După prânz, îndeplinind iarăşi lucrul tău, zi de asemenea încet: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, continuând aşa până la vremea somnului.

Iar când se va întâmpla cuiva să petreacă vremea singuratic, bucurându-se de mai multă linişte, atunci poate să zică aşa: Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.

Şi apropiindu-te de ceasul când vrei să te culci, să mai repeţi încă o dată aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus, după care poţi să te culci să dormi în pace, însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci.”

Preacuviosul Serafim spunea că orice creştin, ţinând această mică rânduială ca pe o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de griji ale lumii şi îndeplinind-o cu smerenie, poate să ajungă la măsura desăvârşirii creştine şi a dragostei dumnezeieşti, deoarece aceste trei rugăciuni formează temelia Creştinătăţii. Prima, Tatăl nostru, conţine însăşi cuvintele Domnului, pe care El le-a dat ca model al oricărei rugăciuni. A doua, „Născătoare de Dumnezeu…”, adusă din cer de Arhanghelul Gavriil, ca închinare Preasfintei Fecioare, Maicii Domnului, este ca o piatră unghiulară a Noului Testament. Şi, în sfârşit, a treia, Crezul, cuprinde pe scurt toate dogmele credinţei creştine. Dacă bunul creştin, care cunoaşte şi îndeplineşte această uşoară pravilă de rugăciune, se întâmplă să aibă mai multă vreme liberă, atunci poate, după râvna ce o are către Dumnezeu, să mai adauge şi alte rugăciuni şi citiri mântuitoare: acatiste, paraclise, canoane, psalmi, citiri din Sfânta Evanghelie, scrierile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi ş.a.m.d, mulţumind lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-I aducă asemenea jertfe curate. Prin aceasta omul se poate înălţa încetul cu încetul deasupra faptei bune a creştinului de rând. Şi dacă, dimpotrivă, cineva nu are vreme să zică nici această scurtă rânduială, din cauza prea multor ocupaţii însemnate, sau nu dispune singur de timpul său, atunci poate, învăţând pe de rost cele trei rugăciuni, să le zică cu gândul în vremea lucrului şi chiar dacă ne aflăm în pat, încredinţându-se, după cuvântul Scripturii, că tot cel ce cheamă Numele Domnului se va mântui (Fapte 2, 21).

Mai mult ca orice însă, Preacuviosul Serafim învăţa pe toţi să săvârşească rugăciunea lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, povăţuind şi el acum pe alţii – cum îl povăţuise şi pe el oarecând Cuviosul Dositei de la Pecerska, zicând: „întru aceasta să-ţi fie toată strigarea şi învăţătura ta. Mergând ori şezând, lucrând sau fiind în Biserică, acest strigăt să fie necontenit în gura şi în inima ta. Cu dânsul vei afla liniştea lăuntrică, vei dobândi curăţia sufletească şi trupească şi se va sălăşlui întru tine Duhul Sfânt, Vistierul tuturor bunătăţilor, care va călăuzi paşii vieţii tale spre sfinţenie şi spre toată evlavia şi curăţia.

Sursa: http://aparatorul.md

Cuviosul Serafim de Sarov

Să nu ne mândrim pentru virtuți ‒ avem atâtea slăbiciuni!

Cu cât ne arătăm mai înţelepţi în faţa oamenilor, cu atât ne simţim mai proşti în faţa noastră înşine.

Cu cât căutăm mai mult să scoatem la arătare virtuţile noastre, cu atât mai puternic ies la iveală, în faţa noastră, slăbiciunile şi relele potrivnice.

Un soldat a mărturisit prietenului său că, ori de câte ori a scos la iveală vitejia lui din război, de atâtea ori, fără să vrea, a răsărit în sinea lui şi chipul tuturor înfrângerilor şi slăbiciunilor din viaţa lui.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p. 30)