Adevărata vindecare începe când vezi cu alți ochi.

Remediile – fie ele naturale sau farmaceutice – pot ajuta, pot calma, pot susține corpul. Dar ele nu ating cauza profundă, nu schimbă felul în care tu trăiești în tine.

Boala, dezechilibrul, suferința – nu apar doar din întâmplare sau ghinion. Ele sunt adesea reflexia unui mod de a fi: cum gândești, cum simți, cum te tratezi, ce ignori, ce porți în tăcere.

Adevărata vindecare începe când nu mai cauți să „scapi” de durere, ci să o înțelegi.

Când nu întrebi doar „ce să iau?”, ci „ce am nevoie să transform în mine?”

O schimbare de conștiință înseamnă să treci de la supraviețuire la prezență.

De la judecată la compasiune.

De la teamă la încredere. Adevărata vindecare începe când vezi cu alți ochi.

De la separare la unitate cu tine însuți.

În acea schimbare, corpul tău nu mai e un dușman de controlat, ci un aliat de ascultat.

Durerea nu mai e un obstacol, ci o oglindă.

Și viața – oricât de imperfectă – devine terenul fertil al creșterii tale interioare.

✨ Concluzie:

Remediile pot închide o rană.

Dar doar conștiința o poate vindeca din rădăcină.

Pentru că nu ceea ce iei te transformă.

Ci cine devii în mijlocul drumului tău.

❤️Primul gust al bebelușului. 🤣 😆 Îți amintești acele zile? 🎁 ❓

 

❤️Primul gust al bebelușului. 🤣
😆  
Îți amintești acele zile? 🎁
❓

😉☕️ Sfaturi pentru cafea: 💥

 

😉☕️ Sfaturi pentru cafea: 💥


- Bea 2 pahare de apa inainte de a sorbit cafeaua. Acest lucru vă va proteja de palpitații sau anxietate.

- Bea cafea înainte de prânz.

- Evitați „cafea instantă”. Cumpărați cafea măcinată și băutură. 

- Foloseste lapte, miere, dupa bunul plac. ✨
☀️

ȘI ASTA VA TRECE!

 

Solomon, fiul regelui David, copil fiind se juca prin curtea palatului regal.

In timp ce se juca a observat ca din palat a iesit bijutierul palatului, foarte trist si apasat.

Solomon a observat tristetea de pe chipul bijutierului si l-a intrebat:

– “De ce sunteti trist?”

-“Cum sa nu fiu trist? M-a chemat regele David, tatal dumitale, si mi-a spus sa-i fac un inel din ce material vreau eu, dar acest inel sa aiba doua insusiri: cand ma voi uita la el cand sunt trist inelul acesta sa ma bucure, si cand ma voi uita la el fiind bucuros sa ma intristeze. Mi-a zis sa fac un asa inel ca ma plateste cat vreau eu, dar daca nu reusesc sa-l fac in 24 ore, unde-mi sunt picioarele, acolo-mi va fi capul. Acuma cum poti sa faci un asa inel, care sa-ti schimbe pe loc bucuria in tristete si tristetea-n bucurie; te uiti la el si GATA, te-ai transformat – asta e imposibil, si inseamna ca mi-am pierdut viata.”

Solomon, care era intelept inca din copilarie, i-a raspuns:

– “O, E ASA DE SIMPLU. Faceti tatalui meu un inel pe care sa scrieti 3 cuvinte ebraice : ‘גם זה יעבור’ (gam zeh yaavori) care inseamna « SI ASTA VA TRECE » (this too shall pas). De cate ori se va uita tatal meu cand e trist va vedea scris pe inel ca o sa treaca, si cand va fi tare vesel iar se va uita la inel si va sti ca toate veseliile pamantesti sunt trecatoare. Cand inelul va fi gata, veti fi platit regeste de tatal meu, el va fi multumit si dumneavoastra veti ramane in VIATA! "”

💐🌱Primăvara respiră o nouă bucurie de la înflorirea florilor magice. 💟 🌿🌷🌼

 Candela celor răi

Esop zicea într-o scriere: „cu cât e mai mică mintea, cu atât mai mare e îngâmfarea”.
Sintagma e chintesență despre teologia gonflabililor.
A celor plini dar… goi!
Căci, știm cu toții, înfumuratul e plin de…aere!

Tocmai din cauza micimii minții, în Scripturi vedem clar marea diferență dintre Hristos și teluricii muritori. El venit de Sus coboară, se smerește!
Pentru că mințile mari știu unde să pună frână! Smerenia e de fapt intrarea ta de bunăvoie în micime atunci când ești alături de ceilalți.
Oricine ar fi ei.
Întocmai ca Ioan Botezătorul, vrei să te faci mic pentru ca ei să crească!

Totuși, recunosc, pleiada de indivizi cu creier cât nuca, îl disprețuiesc și pe Dumnezeu și pe cei care vor să-l urmeze-n exemplul de bună-cuviință.
O fac prin umflere de pene. Și știți cum e cu îngâmfarea asta?
Asemeni baloanelor gonflate: zboară mândre pe sus – pe unde nu le e locul – până întâlnesc o albină!
Care, cu un ac minuscule, le scoate toate aerele (fumurile) înmagazinate!

Și încă ceva…
Știi de ce sunt continuu umflați oamenii mândri? Pentru că ei nu trec niciodată la capitolul următor din viața lor!
Îl citesc continuu numai pe cel în care au prins aere!

Încearcă să rămâi totdeauna pe poziția în care te-a așezat Dumnezeu!
Vorba lui Balzac: „Nu te urca pe scaune mai înalte decât cărțile care le-ai citit!”

„Inima îngâmfată e o candela a celor răi”, ne avertizează Solomon.
Nu încercați să aprindeți neprihănirea cu ea!

Canon de rugăciune către Sfinții Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria

 

Troparul Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria

Pe-ai Moldovei luceferi și pe stâlpii smereniei, care pe pământ cu credință într-un gând nevoitu-s-au, pe marele Cleopa cel smerit, pe gura tunătoare-a lui Hristos, și pe Paisie duhovnicul cel preablând cu râvnă să-i cinstim, zicând: Slavă Celui ce v-a slăvit pe voi, slavă Celui ce v-a întărit, slavă Celui ce minunați v-a arătat și rugători pentru noi.

 

Canonul

Glasul al 4-lea

Cântarea 1

Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împără­tesei Maici. Şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Pe Τine, Cuvântule, Te rog, trimite robului Tău cuvintele Duhului ca să slăvesc în cântări pe Paisie și marele Cleopa, în care Te-ai odihnit, Însuți slăvindu-Te.

Luceferi făcându-vă ai Răsăritului cel de sus, părinte Paisie dumnezeiescule și slăvitule Cleopa, către Dânsul pe toți îndreptatu-i-ați în chip nerătăcit.

Slavă...

Unirea râvnindu-o cea a credinței cu Dumnezeu, un suflet ați dobândit în două trupuri fiind; ci cu Unul Sfânt unindu-vă în ceruri, una, slăviților, vă e și lauda.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Cetatea lui Dumnezeu, Stăpâna lumii, Bucură-te! Bucură-te, munte sfânt și scară până la cer și palatule cu ziduri aurite; Bucură-te, tronule al Împăratului.

Catavasie: Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie, lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Ferindu-vă cu înțelepciune de toată ispita celui rău și-mplinitori făcându-vă dumnezeieștilor porunci, în bucuria Domnului vostru intrat-ați, slăviților.

Răbdarea desăvârșit lucrând-o, pe cea dobândită-n strâmtorări, cei netrupești miratu-s-au, oamenii minunatu-s-au și dracii spăimântatu-s-au, de-Dumnezeu-întăriților.

Slavă...

Ispita răbdând-o bărbătește, în ceruri acum vă bucurați, că încercați făcându-vă, ați câștigat cununile făgăduite de Hristos, ale vieții, slăviților.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ieși-va din tine, Preacurată, cu trup Dumnezeu Cel Preaînalt, strigatu-ți-a Arhanghelul, bunevestirile purtând, spre mântuirea tuturor celor ce-ți cântă măririle.

 

Sedelnele

A Cuviosului Paisie

Glas 4

Arătatu-te-ai astăzi lumii

Lacrima făcându-ți-o pururea pâine, sufletele fraților ziua și noaptea ai spălat într-însa, Sfinte Paisie; și’n cer cu lacrimi te rogi pentru fiii tăi.

Slavă...

A Cuviosului Cleopa

Glas I

Mormântul Tău

Fugind de fiarele cu numire de oameni, preablândă turturea a pustiei, Cleopa, în munți nevoitu-te-ai, între fiare ca îngerul, întărindu-te de Dumnezeu, ale Cărui legi purtatu-le-ai ca Moisi, ca pe table, pe limbă și-n inimă.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Cu cel ce l-ai scăpat în pruncie din boală, și până în sfârșit l-ai păzit, cu Cleopa, și marele Paisie preaplăcut slujitorul tău, mijlocește-ne la Iubitorul de oameni celor ce-ți cântăm, de-Dumnezeu-Născătoare, iertare solindu-ne.

 

Cânatarea a 4-a

Irmos: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Mărire, Hristoase, Puterii Tale!

Μaicii Domnului, Părinte, maica ta închinându-te, prunc fiind în boală, ai scăpat din moarte cu harul ei, de care, Sfinte Cleopa, întăritu-te-ai în lucrarea ta și-n îngereasca petrecere.

Οlăria sufletească, cuvioase Paisie, lucrând-o cu apa sudorilor tale și-a lacrimii, vas al cereștilor daruri și-al virtuților arătatu-te-ai și făcător al minunilor.

Slavă...

La limanul mântuirii cu blândețe și dragoste, cu înțelepciune și dumnezeiescă pricepere pe toți de-a pururi, Cleopa și Paisie, îndreptatu-i-ați, ca niște luceferi ai Domnului.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Dătătorul de viață în curatul tău pântece locuind trupește, Maică a Vieții te-a arătat, de-Dumnezeu-Născătoare, pentru care toți glasul Îngerului aducem ție cu dragoste.

 

Cântarea 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Ochiul curățindu-vi-l cel sufletesc, slăviților, harul l-ați luat, al prorociei și-al străvederii, și cel al lacrimilor, și cel al curatei rugăciuni, și cel al ascunderii, și-al răpirii, prin Duhul Sfânt.

Vederea, slăviților Cleopa și Paisie, cea făpturitoare dobândind-o, din ea unirea cu Dumnezeu vi s-a dat, prin darul dumnezeieștilor luciri îndumnezeindu-vă după har, fericiților.

Slavă...

Ieșind, Cuvioșilor, pe calea strâmtă și cu chin, prin dumnezeieștile suișuri puse în inimi și cu vederile, pe-aceasta largă o ați făcut și’n cetatea cea din cer stați acum, veselindu-vă.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Maica Ta pururea aducem Ție, robii Tăi, spre înduplecare, Milostive, cu ale căreia rugăciuni, Bunule, bogatele Tale îndurări dă-ne, mântuindu-ne din robia vicleanului.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Pășune bună făcutu-s-au de-Duh-înmiresmate cuvintele voastre și cărțile și fapta cea după Dumnezeu turmei cuvântătoare, dumnezeieștilor.

Adie, Sfinte Paisie și blândule Cleopa, miresmele vieții veșnice praznicul vostru dumnezeiesc; pentru aceasta astăzi cu toții vă cinstim.

Slavă...

Izvoare noi ale Harului, arșița alungând a păcatului, la toți v-ați arătat preacuvioase Paisie și bunule Cleopa, în vremea de apoi.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpână, Maică a Domnului, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, pururi acoperă cu sfântul tău acoperământ pe cei care îți cântă pururi măririle.

 

Condac

Glas 8

Apărătoare Doamnă...

Cu-a nevoințelor cunună’mpodobindu-vă, încununat-ați cu viețile Biserica, fericiților Paisie și Cleopa, ci luminii lui Hristos părtași făcându-vă, luminarea pocăinței străluciți-ne, să strigăm: Bucurați-vă, de-a pururi pomeniților.

 

Icosul

Doamne, de robul Tău îndurându-Te, iartă-mi mulțimea greșalelor, mila rărunchilor Tăi dăruindu-mi-o, ca să cinstesc în cântări și cu laude pe cei doi minunați slujitori ai Tăi, cei de-un-suflet și cu obiceiul asemenea, și cu petrecerea întocmai cu îngerii; pe Paisie blândul duhovnic, învățătorul smereniei, și pe Cleopa cel mare, dreptarul monahilor, cel cu glasul de tunet și cu mintea ca fulgerul; pe păstorii cei buni ai mulțimilor, în care pus-ai vistieriile Tale de daruri și luminările; pe rugătorii fierbinți către Tine ai tuturor  celor ce-aleargă la ei cu credință, strigându-le: Bucurați-vă, de-a pururi pomeniților.

 

Cânatarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

a Cuviosului Paisie

Iconom fiind al harului lui Dumnezeu, Sfinte Paisie, blând, iubitor și smerit, poverile fraților cu dragoste-ai purtat, și de-suflete-îndreptător făcutu-te-ai și cetate de scăpare.

a Cuviosului Cleopa

Evangheliei crainic te-ai arătat slăvit, arzând cu inima ca cei pe cale cândva, cu graiul și cărțile și nevoința ta și prigoanele ce le-ai răbdat pentru Hristos, fericitule Cleopa.

Știutorului de inimi arătându-vă, preacuvioșilor, Cela ce vede’n ascuns cu cinste v-a răsplătit la arătare azi, proslăvindu-vă cu facerea minunilor și’ndrăznire către Dânsul.

Slavă...

Iată, buzele voastre, dumnezeieștilor, crini arătatu-s-au de smirnă picurători, pe toți învățându-ne pururea a cânta: Prealăudate Doamne al Părinților și al nostru bine ești cuvântat.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Cort al Domnului, și sfeșnic, chivot și toiag și Sfânta Sfintelor, năstrapa Manei din cer, Marie, vestindu-te, Fiului tău cântăm: Dumnezeule și Doamne al Părinților și al nostru bine ești cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întu toţi vecii.

a Cuviosului Cleopa

Leului ce strigă din pustie, Cleopa, preaminunat asemănându-te, gura necredincioșilor ca un viteaz ai astupat, și-ai învățat mulțimile să cânte lui Hristos: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

a Cuviosului Paisie

Oaia cea pierdută aducând-o în staulul lui Hristos, Sfinte Paisie, preot arătatu-te-ai Mai-Marelui Păstorilor și către El mijlocitor, Căruia toți strigăm: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Stih: Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Pacea care-ntrece toată mintea, în inima voastră deplin sălășluindu-se, Tatălui și Fiului și Mângâietorului Treimii celei veșnice, sălaș ați fost, cântând: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Armă nebiruită și slăvită nădejde de mântuire dobânditu-te-am, Maica Ziditorului cerului și pământului, și ajutor ne-ntârziat al păcătoșilor; ci toți vestim măririle tale, lăudând pe Fiul tău întru toți vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Laudă aduc Ție, Dumnezeule, Cel minunat în Sfinți, Care odihnitu-Te-ai șí în Cleopa și în Paisie, a căror prăznuire azi aduce-a Harului primăvară în iarna acestei lumi, cu miresme cerești îndulcindu-ne.

Astăzi minunat, pe toți mângâindu-ne și luminându-ne, strălucit-a praznicul nou-arătaților și slăviților Cleopa și Paisie, stelele Soarelui Celui mare, comoara de nefurat a Moldovei și-a toată Biserica.

Unule-Născut, Cuvinte al Tatălui și Dumnezeule pentru rugăciunile și mijlocirea preacuvioșilor Cleopa și Paisie, iartă greșalele celor care cinstim pomenirea lor, de osânda de veci izbăvindu-ne.

Dragoste de fii având către Dumnezeu, prealăudaților, ca o doică ați grijit de fii voștri, blânzi între ei fiind, cum zice și Apostolul, pururi trudindu-vă, că iubindu-i, nu doar Evanghelia, ci și sufletul vostru le-ați dat în dar.

Slavă...

Iarna izgoniți– pe cea a păcatelor mele – și viforul, celui ce nevrednică laudă vouă v-am împletit acum, cu minunate razele solirii voastre fierbinți către Domnul, blândule Paisie și părinte Cleopa, slăviților. 

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Scară către cer, munte netăiat și rug nemistuit arzând, și scaun Stăpânului și masă sfântă, năstrapă și toiag te-au arătat Scripturile, Maică a Domnului, pentru care taina ta vestindu-o, te cinstim, Preacurată, mărindu-te.

Acatistul Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Cei ce cununi ați dobândit prin nevoințe mari, lucrând răbdarea și smerenia în suflete, Cuvioșilor Paisie și Cleopa, voi luminii neapuse v-ați făcut părtași, la lumina pocăinței aducând pe toți cei ce vă laudă, cântând: Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Icosul 1

Îngerilor ați urmat cu viețuirea voastră, slăviților Paisie și Cleopa, că, Domnului slujind, cu osârdie ați împlinit pururea poruncile Lui; pentru aceea, vă cântăm acestea:
Bucură-te, odrăslire spre slava Domnului; 
Bucură-te, colț de taină al Raiului;
Bucură-te, Paisie, cel de trei ori fericit; 
Bucură-te, Cleopa cel insuflat de Duhul Sfânt; 
Bucură-te, munte cu două culmi al purtării cerești;
Bucură-te, mir de mare preț al obștilor românești;
Bucură-te, a Sihăstriei veselie îndoită; 
Bucură-te, adunare de Dumnezeu rânduită;
Bucură-te, lauda și cinstea monahilor;
Bucură-te, înfrumusețarea sihaștrilor;
Bucură-te, lumina a toată Bucovina;
Bucură-te, slava a toată Biserica;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 2

Voia dumnezeiască în toate căutând-o, pe calea cea îngustă ați pornit și în Cetatea de sus ați ajuns, unde, primind moștenirea cea nestricăcioasă, cu ceata Cuvioșilor cântați lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Om care ține cu Domnul – cum zicea a ta maică – te-ai făcut, Sfinte Paisie, și, ca un pom sădit lângă izvor, ai adus, întru Hristos, roadele de care se îndulcesc sufletele noastre, ale celor ce îți strigăm acestea:
Bucură-te, vlăstar al bunei cinstiri;
Bucură-te, odor al sfintei viețuiri;
Bucură-te, umblător pe cărarea spre cer;
Bucură-te, al cetății cerești locuitor;
Bucură-te, chip al blândeții, în tristeți mângâietor;
Bucură-te,  grâu ales al Domnului, de virtute roditor;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, sfeșnic al luminii necreate;
Bucură-te, că din pruncie liniștirea ai iubit;
Bucură-te, că viețuirea Sfântului Sava ai râvnit;
Bucură-te, sălaș al tainelor Duhului;
Bucură-te, aleasă floare a Raiului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 3

Viața pustnicească ai dorit-o cu râvnă de tânăr, Paisie slăvite, iar în război pe tine te-ai legat ca, de vei scăpa, să urmezi nevoința monahilor și pururea cu îngerii să cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Cuvioase Cleopa, maica ta din pruncie te-a încredințat Născătoarei de Dumnezeu, prin care, de la moarte scăpând, te-ai arătat dorit Fiului ei, Căruia cu totul te-ai dăruit; pentru aceasta, toți îți cântăm:
Bucură-te, lăstar al Viței-Hristos;
Bucură-te, plăcut al Maicii-Fecioare;
Bucură-te, că de prunc te-a ales Ziditorul tău;
Bucură-te, că de El te-ai lipit cu tot cugetul;
Bucură-te, vas al Duhului, cu totul minunat;
Bucură-te, cel cu duhul lui Ilie, după nume însemnat;
Bucură-te, că de la frați ai învățat rugăciunea;
Bucură-te, că în noapte te îndulceai cu aceasta;
Bucură-te, lăcaș al venirii harului;
Bucură-te, noian al apelor Duhului;
Bucură-te, de-Duh-purtătoare sămânță;
Bucură-te, a neamului nostru mlădiță;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 4

Din rădăcină curată ca o stâlpare aleasă ai odrăslit, fericite Cleopa, și drept te-ai înălțat spre Hristos, ca un falnic chiparos, nicicum plecându-te de vântul strâmtorărilor, ci lui Hristos pururea cântând: Aliluia!

Icosul 4

Grabnic făgăduința împlinindu-ți, ai intrat, Cuvioase Părinte Paisie, în Schitul Cozancea, în care, ascultare făcând, ți-ai câștigat ca bogăție smerenia, treptele virtuților suindu-le; pentru care și auzi acestea:
Bucură-te, făclie a rugăciunii curate;
Bucură-te, văpaie ce arzi tot păcatul;
Bucură-te, lucrător al trezviei și al postirii;
Bucură-te, culme a pătrunderii în adâncul gândirii;
Bucură-te, mare a smereniei, pe toți întru ea curățind;
Bucură-te, zare a sfințeniei, tuturor strălucind;
Bucură-te, al străvederii luminos luceafăr;
Bucură-te, a privegherii nesurpată cetate;
Bucură-te, pahar plin cu vinul cunoașterii;
Bucură-te, părinte al nădejdii și al dragostei;
Bucură-te, cămară a toată virtutea;
Bucură-te, comoară a cereștilor daruri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 5

Râvnă dumnezeiască și cuprindere mare, Cuvioase Paisie, văzând în Părintele Cleopa, ai vrut să-l ai totdeauna aproape; și cu făgăduință v-ați legat amândoi să fiți nedespărțiți în veci și să înălțați lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul 5

Fraților tăi urmat-ai, înțelepte Părinte Cleopa, rănindu-te cu dorul ceresc, și, în schitul Sihăstriei intrând, îngerescul chip ai luat, spre Cel dorit pe calea nevoințelor pășind; pentru aceasta, te lăudăm:
Bucură-te, ostaș neplecat la cuget;
Bucură-te, ales al nunții de taină;
Bucură-te, lucrător neobosit al poruncilor;
Bucură-te, suitor pe scara virtuților;
Bucură-te, fiu al ascultării, că în pom trei zile ai lovit;
Bucură-te, stâlp mare al răbdării, prin care ai biruit;
Bucură-te, cel ce nume de apostol ai primit;
Bucură-te, cel ce lucrarea acestuia ai râvnit;
Bucură-te, spic de taină pregătit pentru prescură;
Bucură-te, vistiernic ce hrănești cu învățătură;
Bucură-te, cel prin care Hristos se slăvește;
Bucură-te, cel prin care vrăjmașul se rănește;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 6

Străin ai viețuit, priveghind lângă turme, de lume înstrăinându-te cu totul; că tainele zidirii pricepând și luminările dumnezeiești primind, pe muntele virtuților ai suit, Părinte Cleopa, și lui Hristos ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Glas și cântare îngerească auzind, Cuvioase Paisie, făcutu-ți-ai schit în poiană, și, în post și rugăciuni stăruind, cu sfințenie te-ai liniștit, pășind pe urmele sihaștrilor; iar, în ceata lor ajungând, auzi acestea:
Bucură-te, tainic ostenitor;
Bucură-te, al păcii împlinitor;
Bucură-te, iubitor de singurătate;
Bucură-te, povățuitor al cugetării la moarte;
Bucură-te, cunoscător al sufletelor omenești;
Bucură-te, vestitor al tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce ai urmat sărăciei Domnului;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut oglindire dragostei Lui; 
Bucură-te, frumusețe a cetei monahilor;
Bucură-te, strălucire a nevoințelor;
Bucură-te, potir îndestulat al blândeții;
Bucură-te, lăcaș luminat al Treimii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 7

Înțelepciune duhovnicească ai dobândit, dascăl al ascultării fiind, Sfinte Paisie, și, în osteneli neîncetat aflându-te, duhovnic mângâietor al monahilor te-ai arătat și tuturor celor ce cântă: Aliluia!

Icosul 7

Nou David, Sfinte Cleopa, Ziditorul arătându-te, te-a chemat de la turme, și păstor înțelept și vrednic Sihăstriei te-a așezat, călăuzind, cu toiagul dragostei, obștea care cu mulțumire îți glăsuiește:
Bucură-te, făclie sfântă la icoană așezată; 
Bucură-te, că aceasta nu se stinge niciodată;
Bucură-te, al monahilor păstor încercat;
Bucură-te, vas al alegerii preaminunat;
Bucură-te, trâmbiță a cuvintelor insuflaților Părinți;
Bucură-te, pom al Raiului, plin de rod dumnezeiesc;
Bucură-te, nerătăcită cale de mântuire;
Bucură-te, neclătinată cetate de scăpare;
Bucură-te, dreptar al isihiei;
Bucură-te, povățuitor al multor obști;
Bucură-te, de cele cerești văzătorule;
Bucură-te, al numelui sfânt iubitorule;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 8

Schitului Sihăstriei rânduială punându-i, Sfinte Cleopa, l-ai făcut grădină înflorită, și mulți, precum albinele, venind la învățătura ta plină de har, obștile și numărul sihaștrilor au sporit, pe toți învățându-i să cânte: Aliluia!

Icosul 8

Pustnicii călăuză și dreptar te au, Sfinte Paisie, și obștile Moldovei scăpare, că, prin a ta nerăutate și smerenie, ai întors cugetul cumplitului prigonitor; pentru aceasta, toți cu mulțumire îți cântă:
Bucură-te, cărare nerătăcită;
Bucură-te, prin care aflăm pe Tatăl;
Bucură-te, iscusitule doctor de suflete;
Bucură-te, al monahilor bunule sfetnic;
Bucură-te, leacul bolilor trupești și sufletești;
Bucură-te, sprijinul bătrânilor și al celor în nevoi;
Bucură-te, cel ce harul Duhului l-ai chemat către oameni;
Bucură-te, cel ce mii de suflete ai adus către Domnul;
Bucură-te, olar iscusit de suflete ziditor;
Bucură-te, al dreptății și al milei bun cumpănitor;
Bucură-te, cel ce ești al Sihăstriei păzitor;
Bucură-te, cel ce ești tuturor ajutător;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 9

Al răbdării stâlp, al isihiei vas, Părinte Paisie, de Domnul slăvite, cum vom izbuti a-ți vesti negrăitele daruri cerești și mulțimea minunilor? Că, prin acestea, pe toți îi îndemni să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Arcul și-au încordat păcătoșii împotriva credinței, iar tu, fericite Părinte Cleopa, întru Hristos îndrăznind, ca un viteaz ai răbdat săgețile lor și, toate biruindu-le, auzi acum de la noi acestea:
Bucură-te, viteaz  întărit de Domnul;
Bucură-te, cel ce grăiești adevărul;
Bucură-te, păzitor al credinței creștinilor;
Bucură-te, văditor al minciunii ateilor;
Bucură-te, că de-al tău suflet neînfricat toți ne-am minunat;
Bucură-te, cel ce cursele vrăjmașilor le-ai sfărâmat;
Bucură-te, întăritor al turmei celei slăbite;
Bucură-te, învățător minunat al răbdării;
Bucură-te, părtaș al Pătimirii Domnului;
Bucură-te, biruitor al necredincioșilor;
Bucură-te, strălucire a credinței curate;
Bucură-te, văpaie ce arzi tot eresul;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 10

Multa ta îndrăzneală în cuvânt, o, Părinte Cleopa, voind a o opri împotrivitorii credinței, prigoană asupra ta au adus, dar tu, fugind în munți ca o pasăre, de lațul lor te-ai păzit, cântând: Aliluia!

Icosul 10

Dragoste părintească ne arăți tuturor, Paisie, Părintele nostru, că, nevoindu-te, în preadoritul Rai ai ajuns, și, har primind și facerea de minuni, auzi la arătare acestea:
Bucură-te, al Raiului rod preadulce;
Bucură-te, a noastră comoară mare;
Bucură-te, om ceresc și înger pământesc;
Bucură-te, rai înțelegător și grădina virtuților;
Bucură-te, cel ce povara sufletească ne-o ridici;
Bucură-te, alesule al Părintelui ceresc;
Bucură-te, ploaie a binecuvântării din ceruri;
Bucură-te, lacrimă care ne speli tot păcatul;
Bucură-te, cunună a nevoitorilor;
Bucură-te, arvună a milelor Domnului;
Bucură-te, spre noi revărsare de daruri;
Bucură-te, a noastră solire la Domnul;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 11

Viu ești și după moarte și te rogi pentru lume, Paisie, Părinte înțelepte, că și mai mult din cer ne ajuți, mijlocind pentru noi pururea și calea netezindu-ne spre Împărăție, ca să cântăm cu tine: Aliluia!

Icosul 11

Vas al cereștilor daruri te-ai făcut, Părinte Cleopa, primind dumnezeiasca știință, pe care, ca un nou Moise, ai adus-o lumii, minunat scriind-o în cărți și în inima celor ce îți cântă acestea:
Bucură-te, năvod al înțelepciunii;
Bucură-te, izvod al învățăturii;
Bucură-te, al vieții cerești vestitorule;
Bucură-te, de preabune nădejdi dătătorule;
Bucură-te, vultur al vederilor din dumnezeiescul nor;
Bucură-te, susur al cuvintelor din duhovnicescul dor;
Bucură-te, cel ce ai alungat nălucirea drăcească;
Bucură-te, cel ce uneltirile lui le-ai surpat de îndată;
Bucură-te, condei al gurii Cuvântului;
Bucură-te, temei al vieții creștinilor.
Bucură-te, fântână a apei credinței;
Bucură-te, pârâu curat al minunii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 12

Zid ești creștinilor, Cuvioase Cleopa, și mult ajutător în necazuri; pentru aceasta, și sfintele tale moaște izvorăsc har îmbelșugat și apele minunilor celor ce cântă cu credință: Aliluia!

Icosul 12

Viața voastră cântând-o, mulțumire aducem Treimii celei de o ființă; că, întru voi făcându-Și lăcaș, fericiților Paisie și Cleopa, v-a sfințit, v-a slăvit și ne-a îndemnat pe toți să zicem:
Bucură-te, doime care cinstești Sfânta Treime;
Bucură-te, în Domnul sfântă unime;
Bucură-te, Cuvioase Paisie, bunule;
Bucură-te, Părinte Cleopa, slăvitule;
Bucură-te, praștia cu două strune a Prorocului David;
Bucură-te, paloș cu două tăișuri ce tai cetele drăcești;
Bucură-te, dumnezeiască izvorâre de daruri;
Bucură-te, lui Dumnezeu bineplăcută însoțire;
Bucură-te, tăria dreptcredincioșilor;
Bucură-te, surparea rău-cinstitorilor.
Bucură-te, cetate cu două turnuri;
Bucură-te, comoară cu multe daruri;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 13

O, cinstită și sfântă doime de sihaștri, slăviților Paisie și Cleopa, cântarea cea smerită primind, izbăviți-ne de toate uneltirile urâtorului de suflet, ca, împreună, cu mulțumire să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

 Icosul 1

Îngerilor ați urmat cu viețuirea voastră, slăviților Paisie și Cleopa, că, Domnului slujind, cu osârdie ați împlinit pururea poruncile Lui; pentru aceea, vă cântăm acestea:
Bucură-te, odrăslire spre slava Domnului; 
Bucură-te, colț de taină al Raiului;
Bucură-te, Paisie, cel de trei ori fericit; 
Bucură-te, Cleopa cel insuflat de Duhul Sfânt; 
Bucură-te, munte cu două culmi al purtării cerești;
Bucură-te, mir de mare preț al obștilor românești;
Bucură-te, a Sihăstriei veselie îndoită; 
Bucură-te, adunare de Dumnezeu rânduită;
Bucură-te, lauda și cinstea monahilor;
Bucură-te, înfrumusețarea sihaștrilor;
Bucură-te, lumina a toată Bucovina;
Bucură-te, slava a toată Biserica;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 1

Cei ce cununi ați dobândit prin nevoințe mari, lucrând răbdarea și smerenia în suflete, Cuvioșilor Paisie și Cleopa, voi luminii neapuse v-ați făcut părtași, la lumina pocăinței aducând pe toți cei ce vă laudă, cântând: Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Rugăciune

O, Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri, Paisie și Cleopa, cei ce din tinerețe Crucea ca jugul pe umeri ați luat și, întru ascultare, cu plugul nevoințelor sihăstrești v-ați brăzdat țarina sufletelor, cu frică și cu cutremur lucrând mântuirea voastră; o, mlădițe ale Viței celei adevărate, Hristos, cei ce întru El ați rămas și pe care Însuși Lucrătorul, Dumnezeu-Tatăl, le-a curățit, ca, aducătoare de multă roadă făcându-vă, Însuși să Se slăvească întru voi; o, bunilor lucrători ai Stăpânului, care sămânța cea curată a Evangheliei ați sădit-o în suflete și roadă însutită ați adus; o, înțelepților nevoitori, care v-ați arătat sălaș minunat al Sfintei Treimii și v-ați făcut vase de bun folos, umplându-vă de înțelepciune și întreagă cunoștință, de tot darul duhovnicesc și de lucrările minunilor; o, ucenici adevărați și slujitori credincioși ai Stăpânului, care în cămările cerești ale Împărăției astăzi vă bucurați ca niște bineplăcuți și prieteni ai Lui, ascultați rugăciunea noastră, pe care cu evlavie și cu suflet umilit o aducem, plecându-ne genunchii la icoana voastră și la cinstitele voastre moaște purtătoarele de har și izvorâtoare de minuni. Nu treceți cu vederea strigarea noastră, ci întâmpinați-ne pe noi, cei ce cu dragoste alergăm la voi, ajutătorii noștri calzi și păzitorii noștri buni, depărtând de la noi toată lucrarea cea rea a vrăjmașului, toată tulburarea și neputința trupească și sufletească, prin minunata voastră mijlocire la atotînduratul Dumnezeu; ca, întru milostivirea Lui, să ne pocăim de fărădelegile noastre şi să fim vouă următori, precum și voi ați fost lui Hristos, să pășim cu credință pe calea pe care Însuși El, ca un milostiv, ne-a arătat-o, și pe care voi, preaînțelepților, ați umblat. 

Preablânde și mult-nevoitorule Părinte Paisie, de suflete îndreptătorule mult-iscusite, învățătorule al smereniei și al isihiei iubitorule, rugătorule cu inimă curată către Dumnezeu pentru tot sufletul cel necăjit și întristat, la tine venim și noi, cerând ca, prin rugăciunile tale fierbinți către Dumnezeu, să ne întărești a pune început bun pocăinței noastre, trimițând ochilor noștri lacrimi, care să ne spele noroaiele patimilor noastre și ale păcatelor, pentru a birui toate ispitele ce ne vin de la trup, de la lume și de la diavol. Și precum pe toți îi primeai, toate ale lor binecuvântându-le – și masa, și casa –, așa și acum binecuvintează-ne din înălțimea slavei la care te-a înălțat Dumnezeu, trimițând asupră-ne îmbelșugatele revărsări ale darurilor și ale mijlocirilor tale.

Asemenea și tu, minunate Părinte Cleopa, cel cu nume și râvnă de apostol, care pe Hristos neîncetat L-ai vestit și prigoniri ai răbdat pentru numele Lui, rătăcind prin munți și prin peșteri; cel ce tuturor, ca o făclie în sfeșnic, lumina dumnezeieștilor porunci ai strălucit, cu razele nevoințelor tale sihăstrești mai presus de fire și cu fulgerele cuvântului tău celui tunător; apărător neînfricat al dreptei-credințe și propovăduitor al viețuirii după voia lui Dumnezeu; povățuitor minunat al obștilor Moldovei, care mulțimile la apa curată a credinței le-ai călăuzit, însuți și acum, prin rugăciunile tale fierbinți către Dumnezeu, pe noi, cei ce venim la tine, ajută-ne să ducem viață curată, bineplăcută Stăpânului, și întărește-ne să călcăm toate cursele viclenilor demoni și fără de frică să mărturisim pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Slăviților Părinți Paisie și Cleopa, ne rugăm cu credință să mijlociți la Dumnezeu să ne ierte și să ne păzească de venirea altor neamuri asupra noastră, de cutremur, de foc, de secetă și tot necazul care cu dreptate ne amenință pentru păcatele noastre. Și, precum oarecând doreați a se face toți locuitori ai Raiului, așa și acum faceți-ne pe noi părtași, prin mijlocirile voastre, unui colțișor de Rai; ca dimpreună cu voi și cu toți sfinții – deși suntem nevrednici – să lăudăm și noi și să slăvim preacinstitul și de mare cuviință nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Despre clăci, şezători şi petreceri

 

Despre clăci, şezători şi petreceri

Un obicei bun şi de folos, practicat în sat, era şi acela de a se ajuta unii pe alţii cu clăcile. Dacă cineva nu avea cal şi căruţă şi avea de adus lemne de la pădure, ori de cărat gunoiul la câmp, atunci chema la clacă pe câţiva gospodari din cei care aveau cal şi căruţă şi treaba era îndată făcută. La asemenea lucru nu se plăteau bani, dar omul cu claca îi cinstea pe cei care veneau să-l ajute. Se mai făcea clacă la prăşit popuşoiul, la cosit iarba, iar femeile făceau clacă la tors cânepa. Aşa se ajutau unii cu alţii şi când cineva avea nevoie, ceilalţi săreau să-l ajute. Cea mai de seamă dintre clăci era aceea care se făcea cu ocazia construirii unei case noi. După ce casa era clădită din bârne, după modelul obişnuit din Bucovina, casă trainică din lemn sănătos, pe temelie de piatră, atunci se făcea clacă de uns casa la care erau adunaţi oameni tineri şi flăcăi. Cei care aveau cai şi căruţe, veneau cu căruţa în care puneau două, trei poloboace pentru cărat apă. Ceilalţi veneau cu hârţele şi sape ori cu furci de fier. Uneori se întâmpla că veneau şi meşteri cu bărzi şi topoare şi cu toţii se apucau de lucru. Mai întâi se săpa o groapă în care se sfărma lutul cu paie şi cei cu căruţele cărau apa necesară.
Flăcăii intrau în groapă şi frământau lutul cu picioarele în cântecul de joc al scripcarilor şi ţâmbălarilor, care şi ei cântau fără plată. Cu furcile de fier se scotea lutul din groapă şi se punea pe tărgi, alţii îl cărau la îndemâna celor ce trebuiau să ungă casa. Pentru uns casa se alegeau câţiva oameni mai în vârstă şi mai pricepuţi la această treabă. Lucrul ieşea bun şi casa părea ca dată cu tencuială. Uneori veneau şi meşteri să bată draniţa şi câteva ceasuri casa era şi unsă şi drăniţâtă.
Când toate erau gata, cu toţii se spălau iar gospodarul cel cu casa îi ospăta şi îi cinstea pe cei care l-au ajutat. Se aşternea pe iarbă şi un lăicer peste care se puneau feţe de masă albe, curate şi toţi clăcaşii se aşezau jos la mâncare. Gătitul acestei mâncări tot cu clacă se făcea de către unele femei, rude sau vecine. Unele găteau mâncarea iar altele făceau pâinea. Câte odată, gospodinele coceau câte un cuptor de mălai pe frunze de curechi. Mai întâi se dădea la masă borş cu barabule dres cu smântână apoi găluşte, friptură şi alte mâncări bune. Dacă era post, se făcea mâncare de post. Unii mai dădeau brânză de oi sau de vacă cu smântână şi lapte dulce cu mămăligă. Mâncarea se făcea afară a foc, în oale mari de lut cu două torţi şi legate cu sârmă. Clăcaşii era cinstiţi cu holercă şi fiecare bea câte două pahare, apoi trecea paharul mai departe, la altul. Astfel, holerca se bea de către toţi pe rând din acelaşi pahar. Rândul cu paharul se făcea de câte 3-4 ori, aşa că fiecare putea să bea 6-8 pahare de holercă.
Oamenii mâncau mai mulţi din aceeaşi strachină, iar femeile aveau grijă ca străchinile să fie pline până ce se săturau toţi clăcaşii. Borşul ori zeama se mânca cu linguri de lemn, iar carnea şi găluştele se mâncau cu mâna; nimeni nu folosea furculiţe. După ce se termina cu cinstea şi cu mâncarea, cei tineri se prindeau la joc şi ca din pământ răsăreau şi fetele, astfel că se înjgheba o petrecere în toată regula. Scripcarii trăgeau din arcuş cu foc, iar flăcăii cu fetele jucau de duduia pământul. Nimeni nu se simţea şi nu se plângea că ar fi obosit, măcar că a frământat mult lut cu picioarele, necesar la ungerea casei.
Tot aşa, când venea vremea prăşitului mulţi se ajutau între ei cu claca. Cel care avea de prăşit chema atâtea persoane după cum credea că ar fi necesare să termine într-o zi o anumită bucată de porumb. Mai pe urmă, le întorcea şi el zilele de prăşit celorlalţi, pe rând, după cum aveau ei nevoie.
Bune şi frumoase au fost acele obiceiuri de a se ajuta unii pe alţii şi mai ales de a-i ajuta pe cei nevoiaşi. După război aceste obiceiuri au început să dispară, să se schimbe.
În afară de clăcile care se făceau la unsul caselor sau la prăşit, se mai făceau clăci de cosit, de secerat, de desfăcut porumb, de cărat cu căruţa de la câmp sau de la pădure.
Femeile mai făceau clăci la scărmănat lână sau la tors. În felul acesta oamenii se ajutau foarte mult într-aolaltă. La clăcile de prăşit păpuşoii sau barabulele luau parte mai ales fetele, femeile şi mai puţin bărbaţii. Claca la prăşit, cosit sau secerat, nu ţinea toată ziua şi nu se făcea dimineaţa, ci de la amiază în jos. Cu ajutorul clăcii, lucrul se făcea într-un timp scurt şi omul scăpa de grijă.
La clăcile de cosit erau chemaţi bărbaţii şi flăcăii. Dintre aceştia, unii erau cosaşi de frunte şi cum aveau şi coase bune, ei mergeau înainte cu brazdele şi în urma lor veneau ceilalţi cosaşi. Clăcile de cosit se făceau mai rar. Pentru cosit se angajau cosaşi cu plată. Nici la secerat pâinea albă sau popuşoii, clăcile nu se făceau aşa des. Atât prăşitul cât mai ales cositul şi seceratul se considerau munci grele şi trebuiau în acelaşi timp bine făcute şi bine plătite. La aceste munci se cerea o mâncare foarte bună, iar cosaşii primeau şi băutură.
Toamna, se făceau, serile, multe clăci de desfăcat păpuşoi la care venea cu plăcere tineretul, flăcăi şi fete. Se lucra până noaptea târziu şi chiar până după miezul nopţii.
Clăcile cu căruţa se făceau pe vremea căratului pâinii albe, a fânului şi a păpuşoilor. Fiecare căruţaş făcea câte un transport, cel mult două.
Încă din timpurile vechi, în Voloca era obicei să se facă şezători de scărmănat şi de tors. Aceste şezători se făceau toamna târziu şi mai ales iarna, când nopţile sunt lungi şi lucrul pe afară este aproape terminat. Lucrul se concentra mai mult în casă, fiind afară frig sau zloată.
Se torcea, se depăna, se cosea, se scărmăna lâna sau pene; de obicei se făcea lucru femeiesc. De aceea la aceste şezători se strângeau neveste şi fete dintr-un cot al satului. Rareori luau parte şi femei mai în vârstă.
Seara, se adunau la câte o casă mai multe fete şi neveste ca să lucreze împreună, dar fiecare pentru sine. Lucra fiecare ce-şi aducea de acasă: de cusut, de tors, etc. Una avea de cusut vreo cămaşă de mire sau altceva, alta avea de tors şi venea cu furca, iar alta avea de răsucit nişte gheme de lână ori de împletit nişte ciorapi sau mănuşi cu cârligaşul. Toate se adunau cu multă plăcere la aceste şezători. Lucrul în comun e mai plăcut şi mai cu spor. Lucrând acasă singure, nici fetele nici nevestele nu ar fi prea avut chef de lucrul şi le-ar fi fost şi somn, mai devreme, dar la şezătoare situaţia era alta. Aici se întâlneau multe fete şi neveste, unde se spuneau poveşti frumoase, puteau să cânte împreună, se făceau glume şi se spuneau cimilituri. Pe lângă toate acestea se mai puteau afla noutăţile din sat, cele privitoare la vreo nuntă, ori vreo dragoste mare sau despre cine ştie ce farmece sau făcături cu draci ori vrăji. Cum la aceste şezători mai veneau şi feciori, se înţelege că timpul petrecut în asemenea ocazii era cât se poate de plăcut. Câte un fecior mai înzestrat cânta din gură sau scotea de după curea un fluieraş, ori fluier mare şi trăgea nişte doine sau cântece de mai mare dragul să le asculţi. Nu arareori la aceste şezători se înfiripa vreo dragoste mare sau se punea la cale vreo căsătorie.
La şezători nu se obişnuia ca gazda să pregătească şi să servească celor veniţi masa, deoarece ea nu trăgea foloase personale, fiecare îşi făcea lucrul său. Aceste strânsuri se făceau cu scopul de a lucra mai cu spor şi de a petrece, în acelaşi timp cu glume, poveşti, cântece, etc. Aceasta era singura posibilitate de a se distra în sat, mai ales dacă era şi post şi jocul oprit. Pe atunci nu existau biblioteci, radio, televizoare, teatru sau cinematograf şi tineretul din sat nu avea altcum să petreacă. De aceia aceste şezători se organizau foarte des.
Totuşi, uneori gazda servea şi câte o gustare, dacă nevestele şi fetele, mai lăsau lucrul lor la o parte şi îi ajutau şi ei fie la scărmănat nişte lână sau pene. Câteva îndoituri ori plăcinte cu mac (varzare), nişte pâine ori mălai şi un şâp de holercă, apărea îndată mare pe masă. Aşa o gustare era cât se poate de binevenită şi producea mare bucurie.
Când eram de vreo 17-18 ani, am fost şi eu la câteva şezători. Mai ales îmi plăcea să mă duc la mătuşa Zamfira lui Ion. Acolo se torcea şi se ţesea mult. Mătuşa făcea catrinţe foarte frumose, brâie şi frânghii. Cum avea şi o fetişoară frumuşică pe nume Saveta, pe lângă neveste şi fete se mai strângeau şi băietani; de aceea şezătorile de acolo erau plăcute şi oarecum vestite. Eu eram chemat să citesc poveşti, pentru că se aflase în sat că aveam cărţi cu poveşti tare frumoase. Într-adevăr printre multe altele, nu-mi lipseau cărţile cu poveşti ale lui Ion Creangă, Slavici ori Ispirescu. Când aveam timp şi mă aflam pe acasă, precum şi în vacanţa de iarnă, îmi luam cărţile cu poveşti şi plecam la şezătoare. Era o mare bucurie şi mulţumire când îmi făceam apariţia cu cărţile mele. Se făcea linişte în casă, iar eu începeam să citesc “Soacra cu trei nurori”, “Stan păţitul”, “Dănilă Prepeleac” şi altele. Erau ascultate cu atenţie, iar la sfârşit întrebau unele fete sau femei “Oare aşa să fi fost?“. Pentru multe dintre ascultătoarele mele, poveştile păreau nişte întâmplări dintr-un trecut îndepărtat. În imaginaţia lor poveştile păreau a fi povestiri de fapte reale. Participau cu toată fiinţa lor la aceste poveşti. Le trăiau şi se bucurau ori sufereau alături de eroii din poveste. În trecut, aşa a fost.
Când n-am mai putut merge la şezători, am dat prin sat cărţile mele cu poveşti şi nu s-au mai întors la mine. Totuşi, n-a fost o pagubă, ci un câştig.
Era bun acest obicei de a face clăci ori şezători, când se adunau să lucreze împreună, în care timp se şi distrau. Lucrul se făcea mai cu spor şi mai repede. Odată cu munca lor, se desfăşurau adevărate întreceri în a spune poveşti frumoase ghicitori, basme, glume. În asemenea împrejurări erau prezente şi cântecele noastre bătrâneşti, iar uneori jocul. Atât la şezători cât şi la clăci, lumea muncea dar şi petrecea. Pe lângă muncă, oamenii au totdeauna nevoie şi de o oarecare destindere, altfel, viaţa ar fi prea monotonă. Aşa după cum munca este o necesitate firească, tot astfel şi dorinţa de a petrece este firească. În vremurile îndepărtate, omul muncea din greu şi ducea o viaţă aspră şi nesigură. Războaiele, cotropirile, jafurile şi alte nenorociri îl pândeau la tot pasul. Totuşi, când lucrurile se mai linişteau oamenilor le era dor de petrecere şi căutau să se întâlnească şi să veselească. Petreceau la anumite ocazii şi sărbători, dar petrecerea şi cu prilejul şezătorilor şi clăcilor. Aceste petreceri era simple. Oamenii se întâlneau, munceau, cinsteau, ospătau şi apoi jucau, cântau şi glumeau. Într-adevăr la aceste petreceri, cântecul era nelipsit. Se cânta şi de unul singur, dar cântau şi un cor pe o singură voce (la unison). Acele cântece erau de o netăgăduită valoare pentru autenticitatea şi originalitatea lor. Nu era cântece aduse de undeva ci erau cântece izvorâte din inima lor. Cu ele îşi însoţeau munca şi tot cu ele îşi înveseleau traiul lor, prea adesea chinuit şi amărât peste măsură.

Maica Pelaghia , de ce o rugaciune de la 12 noaptea e cat 40 rugaciuni spuse ziua

 

Cuvioasa Maica Pelaghia de la Reazani.

Maica Pelaghia s-a născut în satul Zaharovo, regiunea Reazani (Rusia) în anul 1890. Oarbă din naştere a primit de la Dumnezeu darul de văzătoare cu duhul. Din cauza unui tratament greşit al mamei sale care era însărcinată, fetiţa s-a născut oarbă. Ea ştia toată psaltirea pe de rost. A fost un om deosebit. În copilărie când avea cinci-şase ani, era vizitată de o călugăriţă care o învăţa despre credinţa adevărată. Îi citea fetiţei psalmi şi rugăciuni. Tânăra avea o memorie extraordinară, orice psalm putea să-l memoreze numai după ce i se citea de trei ori.
După mărturiile contemporanilor cuvioasa Pelaghia nicicând nu mânca carne, iar în prima şi a şaptea săptămînă a postului Mare îşi întreţinea puterile doar cu o prescură şi puţină apă. Mulţi credincioşi au fost vindecaţi datorită rugăciunilor ei. Primeau de la ea îndrumări şi sfaturi. Ea însăşi se ruga şi cîte paisprezece ore pe zi, însoţind rugăciunea cu până la zece mii de metanii. O mare atenţie acorda faptului cum ne facem însemnul Sfintei cruci. După spusele ei la unirea corectă a degetelor din ele iese foc. Şi acest foc ne sfinţeşte şi curăţeşte corpul nostru, sângele nostru trecând prin această cruce de foc se curăţeşte de tot răul – totul arde. Deci cu cît mai des ne însemnăm cu simbolul Sfintei Cruci , cu atît este mai curat sângele nostru şi cugetările noastre. Cu atât sîntem mai aprope de Dumnezeu, şi mai repede ajung la El rugăciunele noastre.
Din amintirele protodiaconului Pavel Smirnov (Reazani):” E foarte greu să povesteşti despre Maica Pelaghia fără să-ţi reţii lacrimile. În viaţa mea n-a existat un om mai sfânt ca ea… Încă din copilărie a fost alungată de acasă de proprii părinţi şi locuia la cei care vroiau s-o primească. Era foarte aproape de Dumnezeu şi Sfinţii lui, cu care vorbea de la o vârstă fragedă, în deosebi cu Sfântul Serafim de Sarov care a devenit ocrotitorul şi îndrumătorul ei…”
Ea a vindecat foarte mulţi oameni cu puterea rugăciunii sale. Înainte de a fi arestată i-a zis stăpânei casei unde locuia “în curând vor veni să mă ia…”. La întrebarea de nedumerire de ce şi unde, a răspuns “că timpul este aşa”. Fiind arestată îşi petrecea timpul în arest citind toate acatistele pe care le ştia. Şi în curând a fost eliberată, dar cu condiţia că nu va mai primi oameni pentru sfaturi şi vindecări. De aceea o perioadă s-a retras de la această activitate. Dar totuşi nu putea sa nu-i ajute pe toţi acei care aveau nevoie de ajutorul ei. Ultima dată a fost arestată în anul 1939.
Ea a prezis războiul cu Germania cu mult timp înainte, chiar şi ziua începerii. Într-o zi a zis : „ Iată, astăzi s-a început războiul.” Nu a fost crezută de la început , fiindcă ştirea ajunse abea peste vreo patru zile. Prezise că trupele fasciste vor ajunge până la localitatea unde locuia ea şi ca de acolo nu va mai putea înainta mai departe.
Din alte amintiri despre ea „ A fost un om sfânt. Şi cît de mult era iubită de oameni …La ea oamenii vin amărâţi , dar se întorc înaripaţi. O mare putere avea de la Dumnezeu ” . Unul din cazurile întâmplate cu ea îl povestesc martorii: S-a întâmplat înainte de război. Câţiva consăteni , însoţiţi de Maica Pelaghia veneau din localitatea învecinată. Pe drum ea le citea după memorie fragmente din psaltire. Brusc a început o furtună şi o ploaie foarte puternică, care îi inconjura, dar de ei nu se atingea.
Înainte de a trece la cele veşnice le spunea celor ce o cunoşteau că atunci când nu va mai fi să mearga la ea la mormânt şi să continuie să-i spună durerile . Şi chiar de nu o vor auzi pe ea, ea îi va auzi…şi le va ajuta. Şi îi ajută.
A fost o adevărată credincioasă. Un exemplu minunat pentru noi toţi. Contemporanii ei mărturisesc că avea un râs de copil. Şi la ultima sa împărtăşanie o bucurie de copil. Noi nu sântem în stare să-i înţelegem această bucurie.

Maica Pelaghia a trecut la Domnul în anul 1966.
Maica Pelaghia spunea despre importanţa deosebită a Sfintei Împărtăşanii din Joia Mare că, de s-ar întâmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte Împărtăşanii poţi rezista trei ani.
Pentru agonisirea tăriei şi a neclintirii în credinţă să ne rugăm în faţa icoanelor „Vladimirskaia”, „Grebnevskaia”, proorocului Amos, poorocului Daniel (el dăruieşte rugăciunea buzelor), Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Apostol Pavel şi Fericitului Augustin (ambii încă dăruiesc cunoştinţe, minte deosebită şi ajută copiilor la învăţătură).
Maica Domnului prin chipul Său „Izvorul de viaţă dătător” dăruieşte har pentru cunoaşterea adevărului.
De orice lucru straşnic – Sf. Mc. Bonifatie.
Pentru iertarea păcatelor grozave – Mântuitorului, înaintea icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi”, Sf. Arh. Mihail, Drept. Iosif Logodnicul, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Părinte Ierarh Nicolaie, M. Făcător de Minuni, tuturor sfinţilor.
Pentru izbăvirea de necazuri, scârbe şi pieire – înaintea sfintei icoane „Izbăvitoarea”.
De toate bolile – la icoana „Tămăduitoarea”, Sf. Arhanghel Rafail, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Sfinţitul Mc. Pancratie, Cuv. Serafim de la Sarov şi de citit cât mai des psalmul 26 (de 40 de ori nu mai puţin de trei nopţi la rând).
De dureri de cap – Sf. Prooroc Înaintemergător şi Botezător al Domnului Ioan.
De bolile ochilor – rugăciuni la icoana Maicii Domnului „Kazanskaia”.
De bolile pieptului şi a pântecelui – Sf. Ap. Ioan Teologul.
De bolile plămânilor, boli femeieşti şi pentru ajutor la naştere – înaintea icoanei „Feodorovskaia” (la bolile de plămâni de citit cât mai des „Împărate Ceresc…”, de 40 de ori, noaptea).
De bolile mâinilor – la icoana Maicii Domnului „Trichirusa” („Троеручица”).
De bolile picioarelor – Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Mc.Trifon, Cuv. Serafim de la Sarov.
De boli canceroase – la icoana Maicii Domnului „Împărăteasa Tuturor” („Pantanasa”), Cuv. Macrina, Drept. Nicodim.
De boala sângelui – Sf. Mc. Smaragd.
Pentru ca să fii iubit, ca oamenii să aibă faţă de tine o atitudine binevoitoare – Sf. Împărat şi Prooroc David.
Pentru ca copiii să aibă dragoste faţă de părinţi- Sf. M. Mc. şi Tămăduitor de boale Pantelimon.
Pentru a trăi în îndestulare – înaintea icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” („Спорительница хлебов”), Sf. Proor. Ilie, Sf Ap. şi Evang.Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Făcătorul de Minuni, Sf. Spiridon al Trimitundiei, Sf. Sfinţit. Mc. Haralampie.
Pentru a primi serviciu, loc de muncă – Sf. Mc. Boris şi Gleb.
Pentru a avea casă – la icoana Maicii Domnului „Zid Nesurpat” („Нерушимая Стена”), Sf. Părinte Ierarh Nicolae, Mare Făcător de Minuni, Sf. Împărat şi Prooroc David, Cuv. Serafim, celor 12 fraţi-zidari ai bisericii din Kiev.
Să ne însemnăm cu Sfânta Cruce cu multă luare aminte şi cu evlavie: pe frunte, pe pântece, pe umărul drept şi stâng (nu deasupra umărului, ci din faţă). Atunci când adunăm corect degetele mâinii drepte, noi chemăm ajutorul Preasfintei Treimi, cine-I va putea sta împotrivă?
Metaniile să le batem corect: după însemnarea cu Sf. Cruce, privind cu evlavie la Sf. icoană sau la Sf. Cruce facem metanie şi îndată ne îndreptăm. Este de nepermis ca, stând în genunchi, să culcăm fruntea pe podele sau pe mâini şi să „înmărmurim” pe mai mult timp în această poziţie (cu dosul în sus). E un păcat foarte grav. Aşa procedează dracii şi vrăjitorii în zilele marilor sărbători ale Sfintei Treimi, ale Pogorârii Duhului Sfânt. Harul îi ţintuieşte la pământ şi ei îşi ascund capetele (dracii îşi bagă râtul în mocirla mlaştinii), însă, în semn de nesupunere lui Dumnezeu, îşi expun dosurile goale spre cer. O vrăjitoare din Reazan a fost surprinsă, chiar la ea acasă, de ziua Sfintei Treimi în această poziţie ruşinoasă.
În colţul camerii unde se află sfintele icoane ţineţi deschisă Psaltirea (de exemplu, la psalmul 26), chiar dacă încă nu citiţi psalmii, dracii deja şi de la aceasta se scutură.
Pelagheia din Reazan, fecioară văzătoare cu duhul, spunea că rugăciunea de noapte (metania) este.

Acatistul Sfinților Nobili Mucenici Boris și Gleb – numiţi după botez Roman şi David (2 mai găsirea moaștelor, 24 iulie mucenicia Sfântului Boris, 5 septembrie mucenicia Sfântului Gleb)

 

Traducere din limba rusă

Condacul 1

Aleșii făcători de minuni și slăviți purtători de chinuri ai lui Hristos, care și-au împodobit sufletele cu virtuți și au trecut de pe câmpul vieții vremelnice pe calea lui Dumnezeu, se roagă lui Hristos Dumnezeu pe care L-au iubit până la capăt, să ne mântuiască din necazuri, nenorociri și din moartea veșnică, pe noi cei care aleargăm la ei cu credință și îi chemăm cu dragoste: Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Icos 1

Toată făptura îngerească s-a bucurat de viața voastră, Sfinților Boris cel feciorelnic și Gleb cel blând, căci voi de dragul lui Hristos ați lăsat în urmă împărăția trecătoare a pământului, căutându-L pe Domnul pe care L-ați iubit din tot sufletul vostru. Pentru aceasta, noi, mulțumind lui Dumnezeu care Și-a arătat puterea harului Său în voi, vă strigăm cu dragoste:

Bucurați-vă, că împreună cu tatăl vostru prințul Vladimir, Sfântul Luminător al Rusiei, v-ați abătut de la idolii deșerți;

Bucurați-vă, că v-ați lipit de adevăratul Dumnezeu cu tot sufletul vostru;

Bucurați-vă, frumoasa înflorire a pământului proaspăt luminat al Rusiei;

Bucurați-vă, stele strălucitoare ale luminii veșnice a lui Hristos;

Bucurați-vă, că Dumnezeu a iubit curăția sufletului vostru;

Bucurați-vă, că v-ați făcut casă a Duhului Sfânt;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 2

Văzând că această lume este plină de deșertăciune și păcat, ați iubit a trăi în Hristos, Sfinți cinstiți frați Boris și Gleb, dobândind liniștirea sufletului în rugăciune și izbândă în feciorie. Vă rugăm, eliberați-ne de patimile sufletului și ale trupului prin rugăciunile voastre, pe cei ce vă cinstesc și Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 2

După ce ți-ai luminat mintea cu învățătura cărților, citind Sfânta Scriptură și scrierile despre suferința mucenicilor, Sfinte fericite Boris, l-ai adus la cunoașterea de Hristos și pe fratele tău Gleb, si amândoi v-ați rugat cu lacrimi Domnului Iisus Hristos să nu vă lase purtați de deșertăciunea acestei lumi, dorind să urmați și voi pătimirii sfinților; Noi vă lăudăm curajul și rugăciunea, și vă strigăm:

Bucurați-vă, că ați câștigat drumul cel bun către Împărăția Cerurilor;

Bucurați-vă, căci ați crezut în Hristos neclintit;

Bucurați-vă, că ați renunțat a propria voie, facând loc ascultării de credință;

Bucurați-vă, slujindu-L pe Hristos cu toată inima;

Bucurați-vă, hrana duhovnicească pământului rusesc;

Bucurați-vă, luminând întreaga lume;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 3

Întăriți de puterea harului lui Dumnezeu ați luat calea Evangheliei în viața voastră, Sfinți nobili Boris și Gleb. Întăriți-ne și pe noi cu rugăciunile voastre din toate înșelăciunile diavolului cel rău, astfel încât să putem umbla neîncetat în poruncile lui Dumnezeu și să cântăm: Aliluia.

Icos 3

Ați avut mereu în fața ochilor Chipul lui Iisus Hristos Domnul, după ce ați primit de la tatăl vostru, prințul Vladimir, stăpânirea orașului Rostov și Murom, unde ați propovăduit credința lui Hristos și evlavia, întrecându-vă în osteneli și dreptate, blândețe, smerenie și milă față de săraci, dobândind dragostea oamenilor prin bunătatea voastră, Sfinților Mucenici Boris și Gleb. Pentru aceasta, primiți aceste laude spune din râvnă pentru voi:

Bucurați-vă, ucenici credincioși al lui Hristos;

Bucurați-vă, stâlpii statorniciei evlaviei;

Bucurați-vă, că v-ați onorat părinții cu dragoste;

Bucurați-vă, că v-ați iubit unii pe alții ca frații, cu dragoste sinceră;

Bucurați-vă, feciorie pură;

Bucurați-vă, păzitori ai fecioriei;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 4

Fratele vostru Svyatopolk a fost însă stăpânit de  invidie și furie și a vrut să vă ia împărăția pământească, Sfinților Boris și Gleb, dar voi ați vrut să moșteniți Împărăția nesfârșită a lui Hristos care v-a fost dată prin mucenicie, fiind acum în ceruri cu armata îngerească, iar noi vă rugăm să ridicați rugăciuni și pentru noi, chemându-L pe Dumnezeu cu dragoste: Aliluia.

Icos 4

Auzind Sfântul prinț Boris, stând pe râul Altei cu ostașii lui, despre intenția rea ​​a lui Svyatopolk care a trimis să-l omoare, nu credea pe acel vestitor, ştiindu-se pe sine că n-a greşit cu nimic împotriva fratelui său, şi nici nu nădăjduise vreodată la o răutate ca aceea. Însă se tulbura cu gânndul şi era cuprins de mîhnire, și intrînd în cortul său, se ruga cu lacrimi lui Hristos Dumnezeu şi Preacuratei Maicii Sale. A doua zi, Duminică, sculându-se foarte de dimineaţă, a poruncit preotului să cânte Utrenia şi însuşi se ruga cu umilinţă Domnului. Și iată, ucigaşii cei ticăloşi, ca nişte fiare cumplite au năvălit deodată cu arme, cu suliţe şi cu săbiile scoase, ucingându-l ca un miel fără vină. Și astfel, sfinții frați au ajuns pe rând în Împărăția Cerească lui Hristos Dumnezeu, bucurându-se. Noi, cinstind mucenicia lor, strigăm cu zel:

Bucurați-vă, cu toți sfinții mucenici și cu toți sfinții care stau la Tronul Preasfintei Treimi;

Bucurați-vă, trăind acum o bucurie necontenită;

Bucurați-vă, că voi vărsați bogăția vindecărilor către credincioși;

Bucurați-vă, că îi salvați de la moartea subită pe cei care vă cinstesc amintirea;

Bucurați-vă, că ne umpleți inimile de bucurie duhovnicească;

Bucurați-vă, că prin mijlocirea voastră înaintea lui Dumnezeu ne alinați durerile;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 5

Ați fost lumini sfinte voi  cei plini de bunătate, Sfinților purtători de chinuri Boris și Gleb, fiind temelia ​​zorilor creștinismului în Rusia prin viața voastră evlavioasă, mijlocind pentru mântuirea credincișilor și întărirea credinței ortodoxe, învățându-ne sa Îi cântăm cu recunoștință lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 5

Văzând cum frații Boris și Gleb sunt sfinți, tânjim și noi după binecuvântărea vieții veșnice în dragostea lui Iisus Hristos, lăsând deoparte împărăția pământului și slava ei. Sfântul Boris nu a încercat să lupte cu trimișii fratelui lui, ca să nu facă vărsare de sânge, primind cununa de mucenic, iar noi îi lăudăm pe Sfinți cu cântece duhovnicețti și îi cheamăm cu bucurie:

Bucurați-vă, mijlocitori ai celor credincioși;

Bucurați-vă, ostași care învingeți prin rugăciunile armatele demonilor;

Bucurați-vă, măslini roditoari crescând în casa lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, cei îmbogățiți cu virtuți sporite;

Bucurați-vă, că îi exorcizați pe cei bolnavi și posedați de demoni;

Bucurați-vă, grabnici ajutători în necazuri și întristări pentru cei care vă cheamă cu credință;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 6

Urmând predicile lui Hristos despre dragostea pentru aproapele, Gheorghe Ungurul slujitorul tău credincios, fratele Sfântului Moise Ungurul, și-a dat sufletul pentru tine, Sfinte Mucenic Boris, căci deși ți-a acoperit cu trupul lui trupul tău, a fost ucis și el. Apoi, la câteva luni, același frate trădător Svyatopolk a trimis oaste să te ucidă și pe tine, Sfinte Gleb, iar tu la fel nu ai dorit să te aperi ca să nu moară și alții.  Acum împreună sunteți toți trei în Împărăția Cerească, unde strigați către Dumnezeu cu oștile îngerești: Aliluia.

Icos 6

Sunteți două stele ce străluciți pe bolta cerească a bisericii,  Sfinților Mucenici Boris și Gleb, căci ne-ați arătat calea către Lumina lui Hristos prin viața voastră dumnezeiască și prin mucenicie, așa că vă rugăm să alungați  de la noi necredința și păcatele, ca noi cu o singură minte să strigăm:

Bucurați-vă, luminatori al țării rusești, odrasle cinstite ale prințului Vladimir;

Bucurați-vă, rădăcina înflorită a ortodoxiei, aducând mireasma properității;

Bucurați-vă, că ați pierdut moștenirea Rostovului și Muromului dar ați primit Raiul;

Bucurați-vă, alungând întunericul necredinței;

Bucurați-vă, că luminați mințile întunecate cu lumina cunoașterii lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că încălziți inimile reci cu căldura rugăciunilor voastre;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 7

Dumnezeu cel iubitor de oameni v-a arătat ca slujitorii Lui demni,  fiind o nouă sursă a harului Său dând putere moaștelor voastre cinstite, iubitori de Dumnezeu Boris și Gleb, căci s-au proslăvit prin mulțime de minuni. Ne minunăm de atotputernicia și bunătatea lui Dumnezeu, strigând către El: Aliluia.

Icos 7

După ce Cain, cel ucigător de frați Svyatopolk a fost învins și omorât de fratele Iaroslav, acesta a căutat mormintele voastre și a primit multe semne și minuni despre locul acestora, Sfinții purtători de chinuri Boris și Gleb, și apoi cu binecuvântarea Mitropolitului Ilarion a construit în cinstea voastră o biserică în Vyshgorod. Noi, sărbătorind sfânta voastră amintire, vă chemăm cu emoție:

Bucurați-vă, cununi de mucenici încoronați în ceruri;

Bucurați-vă, dăruind minuni celor care vă slăvesc pe pământ;

Bucurați-vă, că înainte de preamărirea voastră pe mormântul vostru a apărut un semn minunat;

Bucurați-vă, că pe el s-a aprins un stâlp de foc și lumini necreate de om;

Bucurați-vă, că s-a  auzit cântarea îngerească;

Bucurați-vă, că întreaga biserică a fost umplută cu mireasmă la deschiderea sfintelor moaște;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 8

Ați fost ca doi Apostoli ai lui Hristos, purtători de chinuri Boris și Gleb, dispețuind vremelnicia acestei lumi, iubindu-vă cu dragoste frățească, dăruindu-I lui Dumnezeu toate gândurile voastre, umblând cu evlavie și propovăduind credința. Ajutați-ne cu rugăciunile voastre să ducem și noi o viață plină de virtuți, ca să ne inchinăm cu demnitate lui Hristos: Aliluia.  

Icos 8

Cu tot sufletul și din toată inima L-ați iubit pe Hristos și Biserica Sa, Sfinți frați binecuvântați, și după trecerea la viața veșnică nu renunțați să îi avertizați pe cei care încalcă legea Evangheliei și legile bisericești. Pentru aceasta, Sfânta Biserică vă binecuvântează cu aceste laude:

Bucurați-vă, cei care ați vrut să fiți plăcuți Domnului, și nu oamenilor;

Bucurați-vă, păzitori ai legii lui Hristos;

Bucurați-vă, căci în orașul Dorogobuzh ați pedepsit pe femeia care a lucrat la sărbătoarea Sfântului Nicolae, distrugându-i casa și mâna;

Bucurați-vă, că trei ani apoi femeia aceea s-a închinat cu credință la sfintele voastre moaște până i-ați dat vindecarea;

Bucurați-vă, eliberând prin minune din temniță doi oameni în Vyshgorod;

Bucurați-vă, căci prin minune, marele prinț al Kievului, fratele vostru care va ucis Mihail-Svyatopolk nu a fost dat morții, ca semn al îndurării voastre;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 9

Ați primit harul de a vindeca toate bolile, Sfinților Boris și Gleb, asemănându-vă Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, apărându-i în vis unui orb, spunându-i să vină să se inchine la moastele voastre; iar el, venind la Vyshgorod, a stat câteva zile în biserica voastră rugându-se cu ardoare și primind vindecarea, a strigat cu recunoștință lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 9

Ritorii cei mulți grăitori nu vă pot lăuda după cuviință, purtători de chinuri ai lui Hristos, Boris și Gleb, având  dragoste și milă pentru toți oamenii suferinzi; lumea este plină de strălucirea minunilor voastre care ne uimesc, strigându-vă cu credință:

Bucurați-vă, că îi vindecați pe toți cei care vă cheamă cu credință de diferite boli;

Bucurați-vă, ca prin rugăciunile voastre vindecați orbirea;

Bucurați-vă, că prin mijlocirea voastră oamenii renasc și trupește și sufletește;

Bucurați-vă, căci în Vyshgorod băiatul grădinarului Miron v-a văzut în vis făcându-i semnul crucii peste piciorul său uscat și răsucit, primind vindecare pe loc;

Bucurați-vă, căci în orașul Turov l-ați vizitat pe călugărul Martin care zăcea în boală gravă în chilia lui și i-ați dat vindecare;

Bucurați-vă, ajutoare grabnice pentru toți cei au servici sau care își caută loc de muncă;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 10

V-ați salvat sufletele de moarte veșnică, binecuvântați Sfinți Boris și Gleb, căci sufletele voastre au fost împodobite cu feciorie, smerenie, blândețe și alte virtuți și, după ce ați trecut de vieța vremelnică, ați fost cinstiți cu cununi nepieritoare în Cer. Iar acum, stând în fața Tronului Domnului slavei, rugați-vă cu sârguință pentru cei care vă cinstesc amintirea și strigă către Dumnezeu: Aliluia.

Icos 10

Sunteți zidul și mijlocirea noastră, având înțelepciune dumnezeiască Sfinților Boris și Gleb, fiind cu noi în vremea durerii și a dezordinii din lume, ca un refugiu pentru toți cei care, cu credință, vă cheamă în ajutor în toate necazurile și nenorocirile, și care vă cer cu îndrăzneală să vă rugați lui Hristos Dumnezeu pentru a-i ajuta și a-i salva pe cei care strigă:

Bucurați-vă, sursă inepuizabilă de vindecări sfinte;

Bucurați-vă, râuri de minuni și daruri duhovnicești;

Bucurați-vă, că aduceți izbăvire celor necăjiți și nenorociți;

Bucurați-vă, readucând vederea ochilor prințului Mstislav și ai lui Yaropolk Yaroslavich, ambii orbiți, care au venit la biserica voastră din Smyadyn închinându-se cu evlavie la moaștele voastre;

Bucurați-vă, că l-ați ajutat pe Dimitri Donskoy să-l învingă pe țarul tătar Mamai;

Bucurați-vă, că ați  apărut pe câmpul de luptă ajutându-l din cer pe binecuvântatul prinț Alexander Nevsky împotriva lui Welger Sveiskago;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 11

Cântând laudă și mulțumire, ridicăm această rugăciune minunaților Sfinți Boris și Gleb, care au fost dăruiți de Dumnezeu ca făcători de minuni ai Bisericii Sale, care sunt acum în rândurile îngerești și cu toți sfinții striga în cer: Aliluia.

Icos 11

Faptele bune ale Sfinților Boris și Gleb sunt lumini ale Soarelui Adevărului IIsus Hristos Domnul, căci Rusia le poartă hramul ca țară și le sărbătorește cu sfințenie amintirea, ia noi în duioșia sufletelor și a inimilor noastre strigăm:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucurați-vă, bucurie și încântare peste tot în lume;

Bucurați-vă, construind cetăți de credință unde adunați soldații iubitori de Hristos;

Bucurați-vă, stând la Tronul Domnului slavei;

Bucurați-vă, zorii Luminii Sfintei Treimi;

Bucurați-vă, că vi s-au deschis porțile Edenului;

Bucurați-vă, văzându-L acum pe Domnul față în față.

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 12

Cereți-i lui Dumnezeu harul unității și al iubirii frățești, făcători de pace Sfinților Boris și Gleb, ca toți oamenii să se iubească și să mărturisească într-un singur glas credința ortodoxă, cântând un cântec lui Hristos, Mântuitorul nostru: Aliluia.

Icos 12

Cântând viața voastră virtuoasă, plină de iubire sinceră față de Dumnezeu și de aproapele, ați primit slavă în Cer prin moarte mucenicească, iar noi vă rugăm, binecuvântați frați Boris și Gleb: nu ne alungați căci deși suntempăcătoși și nevrednici, vă chemăm:

Bucurați-vă, cei ce ați slujit Domnului cu credință;

Bucurați-vă, lumina strălucind prin moaștele voastre;

Bucurați-vă, că ați imitat virtutea tatălui vostru;

Bucurați-vă, intrând împreună cu el în bucuria Domnului;

Bucurați-vă, mucenici ostași ai lui Hristos;  

Bucurați-vă, înălțați cu multă slavă la Dumnezeu;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 13

Sfinți slăviți și purtători de chinuri Boris și Gleb, primiți de la noi această mică rugăciune care vi se aduce și cu rugăciunile voastre la Tronul lui Dumnezeu, aduceți pacea și evlavia în țara noastră; Mântuiți Sfânta Biserică de erezii și schisme și protejați-i pe toți creștinii ortodocși de dușmanii văzuți și nevăzuți, de necredință și de stricăciune, de necazuri, boli și dureri, ca noi mulțumindu-vă cu recunosștință, să strigăm Mântuitorului Hristos Dumnezeul nostru: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Toată făptura îngerească s-a bucurat de viața voastră, Sfinților Boris cel feciorelnic și Gleb cel blând, căci voi de dragul lui Hristos ați lăsat în urmă împărăția trecătoare a pământului, căutându-L pe Domnul pe care L-ați iubit din tot sufletul vostru. Pentru aceasta, noi, mulțumind lui Dumnezeu care Și-a arătat puterea harului Său în voi, vă strigăm cu dragoste:

Bucurați-vă, că împreună cu tatăl vostru prințul Vladimir v-ați abătut de la idolii deșerți;

Bucurați-vă, că v-ați lipit de adevăratul Dumnezeu cu tot sufletul vostru;

Bucurați-vă, frumoasa înflorire a pământului proaspăt luminat al Rusiei;

Bucurați-vă, stele strălucitoare ale luminii veșnice a lui Hristos;

Bucurați-vă, că Dumnezeu a iubit curăția sufletului vostru;

Bucurați-vă, că v-ați făcut casă a Duhului Sfânt;

Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Condacul 1

Aleșii făcători de minuni și slăviți purtători de chinuri ai lui Hristos, care și-au împodobit sufletele cu virtuți și au trecut de pe câmpul vieții vremelnice pe calea lui Dumnezeu, se roagă lui Hristos Dumnezeu pe care L-au iubit până la capăt, să ne mântuiască din necazuri, nenorociri și din moartea veșnică, pe noi cei care aleargăm la ei cu credință și îi chemăm cu dragoste: Bucurați-vă, Sfinți Mucenici Boris și Gleb, înălțând lui Dumnezeu calde rugăciuni pentru noi!

Rugăciune:

O, Sfinților Boris și Gleb, frați frumoși și purtători de chinuri!  Încă din tinerețe I-ați slujit lui Hristos prin credință, curăție și dragoste, cu sângele vostru v-ați împodobit moartea și acum trăiți în Cer cu El! Nu uitați de noi, care suntem pe pământ dar care alergăm cu căldură la voi ca mijlocitorii noștri puternici înaintea lui Hristos Dumnezeu, să îi apărați  pe tineri în sfântă credință și în curăție, feriți de orice întinare, protejați-ne pe toți de toate întristarea, furia și moartea deșartă, îmblânziți orice dușmănie și răutate venită de la vecini și străini prin acțiunea diavolului. Vă rugăm, purtători de chinuri iubitori de Hristos, cereți-i lui Dumnezeu să ne ajute să ne părăsim păcatele, să ne întărească mintea și sănătatea trupului și a sufletului, să ne elibereze de invazia străinilor, de războiul cel dintre noi, de necazuri și să ne dea bucurie. Dăruiți mijlocirea voastră tuturor celor care vă cinstesc sfânta amintire până la sfârșitul vieții. Amin.

Altă rugăciune:

Sfinți Mucenici iubitori de Dumnezeu, nobili credincioși prinți Boris și Gleb, având din tot sufletul iubirea pentru Hristos, castitate, blândețe, smerenie și alte virtuți, ați fost dați la moarte ca niște miei nevinovați de către fratele vostru, dar Dumenzeu a primit jertfa voastră și v-a dăruit cununile nepieritoare ale Sfințeniei. Căzând la icoana voastră cea cinstită, vă rugăm cu umilință și smerenie într-un duh: ridicați rugăciunile voastre fierbinți către Mântuitorul nostru Milostiv, ca El să ne dea nouă, care cinstim sfânta voastră amintire, marile și bogatele Lui îndurări. Sfânta Biserică să o ferească de erezii și schisme, să ne creștem copii în duhul credinței drepte și al iubirii, în duhul cunoașterii și al evlaviei,și să ne dea viață veșnică tuturor. Voi, Sfinților Mucenici, grăbiți-vă să ne ajutați așa cum l-ați ajutat si pe ruda voastră credinciosul prinț Alexander Nevsky, și eliberați țara noastră de dușmanii văzuți și nevăzuți, de foame, foc, boli aducătoare de moarte, de toate necazurile și nenorocirile.

Îndepărtați întunericul necredinței și al patimilor care ne înconjoară, astfel încât să trăim liniștiți și evlavioși și să fim avem parte de moarte creștinească și de răspuns bun la Judecata de Apoi a lui Hristos Dumnezeu, care este închinat și  slăvit împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.