Nu toți cei care rătăcesc sunt pierduți!

 

Echilibrare, armonizare cu Busola vietii:

Nord - spiritual

Est -emotional

Sud- fizic

Vest- mental

Sunt multe momente în viața noastră când mai rătăcim... și rătăcim... și ne simțim pierduți în imensitatea lumii. Ne adâncim și ne identificăm cu situațiile dificile prin care trecem, uneori! Ne mai uităm esența divină, care, de multe ori, aici, pe pământ, în acest mediu al uitării, pare că nu răzbate întotdeauna.

Traversăm împreună vremuri noi, nemaitrăite, nemaisimțite și nemaipomenite! Suntem într-un proces de integrare, de transmutare a energiilor stagnante din toate corpurile noastre. Dar cu fiecare zi care trece devenim mai buni, mai puternici, atât în fizic, cât și în spirit! Ne transformăm încontinuu, chiar și în somn (mai ales)!

De multe ori așa mi se întâmplă, eu împărtășind doar din experiența proprie ființei mele.

Mie mi se mai întâmplă să am dubii, să mă întreb dacă încă sunt pe calea sufletului meu, dacă m-ar trage cumva, cineva (sinele înalt, la el mă refer) de mânecă și m-ar atenționa, în caz că mai pierd direcția... Consider că este important să ne întrebăm, să fim receptivi la răspunsurile care vin uneori instantaneu, alteori când nu te aștepți! Este benefic să ne tratăm în această perioadă cu compasiune și blândețe, noi pe noi!

Dacă simțim că nu mai facem față, că nu reușim să ne centrăm în sine, să ne găsim acel echilibru interior, este indicat să apelăm la prietenii de încredere, care știu cine suntem în esența spiritului nostru și care ne vor întinde o mână de ajutor! Să nu uităm că suntem veniți în grupuri de suflete, suntem familii întregi care ne recunoaștem la nivel de suflet și care jucăm diferite roluri unii în viețile celorlalți!

De multe ori este de ajuns o priviere, o vorbă înțeleaptă și o reamintire a ceea ce suntem ca să ne ridicăm și să ne continuăm drumul! Nu suntem singuri! Dar uneori nu cerem ajutor considerând că suntem puternici și ne descurcăm (cel puțin eu așa sunt) dar acest lucru nu este mereu în beneficiul nostru!

Prietenii adevărați oricum te simt chiar și de la kilometri depărtare... aceia ți-o iau înainte și te întreabă ei dacă ești bine... aceia sunt suflete cu care ai împărțit multe povești, ați trecut împreună prin multe „războaie”, ați mâncat mai multe pâini și ați petrecut în bucurie dar și la greu, ați fost martorii plecărilor lor, iar ei au fost prezenți la ale voastre, aceia sunt camarazii de drum, iubiții, prietenii care vă știu de eoni de timp!

Aceștia vă pot ajuta să vă găsiți calea înapoi, nici nu le trebuie mult pentru că ei vă știu durerile, vă știu potențialul și vă recunosc acea esență divină despre care vorbeam!

Pas cu pas, situație după situație trecute cu bine, noi ne vindecăm împreună! Iar dacă tu ai rămas fără busolă pentru un timp, ai atâtea busole în jurul tău! Toate vor arăta Nordul – calea! Iar tu vei fi ghidat din interior să ți-o regăsești pe a ta! Nu vei fi lăsat să orbecăi mult în derivă!

Cu toții tindem către evoluția personală, tindem câtre variantele noastre cele mai bune de până acum! Dar se întâmplă să mai rătăcim câteodată, pe câte o cărare! Chiar și „rătăcirea” aceasta poate face parte din planul sufletului nostru!

Atunci când rătăcești și te întorci cu bine pe cale, revii cu mai mult sârg, cu ceva învățat, cu mai multă recunoștință pentru viață, cu sentimentul că viața nu este în zadar, că nu suntem aici singuri și abandonați, că atât cât încă avem clipe de trăit, să le folosim cu înțelepciune, cu prețuire a vieții (cu bune și cu lecții), acolo unde suntem acum! Și să nu uităm de puterea noastră interioară care este infinită! Infinitul însuși stă așezat înăuntrul nostru!

Întotdeauna cu iubire,

Lumea interioară a traumei

 Cum ai putea vreodată înțelege de unde vin eu?
Chiar dacă întrebi, chiar dacă asculți, tu nu auzi cu adevărat, tu nu vezi cu adevărat, tu nu simți. Tu nu îți amintești povestea mea. Tu nu ai mers pe calea mea, nu ai văzut ce am văzut eu. Trecutul meu mă definește.
Asta sunt Eu.
Eu sunt nevăzută, neauzită, nedorită.
Asta e ceea ce sunt.
Se pare că același lucru mă va ridica și mă va trage în jos. Într-o lume întoarsă cu susul în jos.
Nimic nu a fost așa cum ar fi trebuit să fie.
O tristețe apăsătoare mi-a umplut sufletul. Am căzut tot mai adânc în interiorul meu și nimic nu mă putea scoate de acolo. Prinsă în mizeria din viața mea, pierdută în tristețea sufletului meu, incapabilă să văd lumina, incapabilă de a privi răsăritul, incapabilă să simt, să sper, să visez. Am descoperit că trăiesc cele mai negre zile din viața mea și cele mai negre nopți ale sufletului nu încetau. Parese că au fost doar nopți negre și coșmaruri, și niciodată dimineți.
Și poate că te întrebi 'de ce?'.
De cele mai multe ori nu te mai gândești la ele încercând să le depășești, încercând să supraviețuiești. Toate celelalte lucruri par să semene cu nimic altceva decât dorința ca cel mai important lucru să se întoarcă... Asta mă face să mă simt neajutorată, dependentă, disperată.
Dar ce se întâmplă când cei de care tu ai cea mai mare nevoie îți amenință cel mai mult existența? Toate promisiunile sună la fel și, mai devreme sau mai târziu, toate se dovedesc a fi goale.
Mi-aș dori ca cineva să îmi spună că totul va fi bine, că într-o zi mă voi simți normală, că nu voi fi pentru totdeauna singură...
Am nevoie să știu că acesta e trecutul meu, istoria mea, povestea mea.
Am nevoie să știu că nu e vina mea, nu e așa din cauza mea și nu trebuie să îmi definească viitorul. Am nevoie să știu că sunt demnă de a primi iubire.

Corpul se manifestă in funcție de afecțiunile sufletului:

 Când mănânci mult, ai de fapt ,nevoie de afecțiune. Imbrățisează, mângâie și ingrijeste o formă de viață , un om și chiar pe tine.
Când îți vine să plângi, ai trecut de curând printr-o perioadă stresantă, ai fost mâhnit, supărat, iar chimia organismului tău s-a schimbat (ai deficit de calciu , magneziu, fier, ele fiind primele consumate foarte mult de supărare ) . Fă plimbări in natură, vizitează-ți rudele, mergi la un spectacol.
Nu poți dormi decât 3..4 ore pe noapte. Ești obosit , ori preocupat , sau plictisit de o situație anume. Aerisește camera de dormit și inainte de culcare, lasă problema in grija subconștientului. Roagă-ți esența divină să îți deschidă calea. Apoi, eliberează-te de gânduŕi și cu ochii inchiși, mergi mental în grădini inflorite, cu soare mult și pietre prețioase, aur, parfumuri și liniște.
Când ești nervos, iritat, nerăbdător ,ori reacționezi supărat la tot ce ți se spune, ai de fapt o nesiguranță pe tine, te crezi incapabil de a fi iubit, de a fi apreciat, vrei să demonstrezi ca ești bun dar nimeni nu observă adevărata ta fire. Ai o stima de sine extrem de scăzută. Caută sufletul din tine, vezi cât este de bun și iubitor, comportă-te la fel de iertător și indulgent ca el și ai încredere că bunătatea ta va schima energiile din jur.
Când ai pierdut pe cineva drag, nu plânge, și regreta , căci sufletul plecat nu are nevoie de suferința ta. Preia îndatoririle, planurile , proiectele celui dus și consumă energia lui rămasă la tine prin împlinirea viselor și responsabilităților pe care le avea. Fă totul din perspectiva celuilalt. Și intelege, că nu a murit, ci a plecat în altă dimensiune.
   Toate au un remediu. Orice neplăcere vine ca o treaptă firească de evoluție și sufletul le-ar lua pe toate ca atare, dacă este la comandă. Subordonează-ți mintea lăsând sufletul să îți organizeze viața.

Zâna din buzunarul meu

 -        Nu, mi-a raspuns zana, cu voce tare, razand. Nicidecum. Vreau sa vad daca ma pot bizui pe tine pentru ceea ce urmeaza. Da! Acum pot sa-mi chem prietenele.  A scos un fel de fluier micut din parul ondulat si aramiu si a inceput sa cante. Nu am mai auzit nimic asemanator. Era o muzica la fel de fantastica precum fiinta din fata mea.  Deodata, au rasarit , ca la comanda, milioane – da! -, milioane de zane, care au inceput un joc foarte vesel. Dansau, radeau, cantau. Se bucurau, ce mai!

Asa de “contagios” era totul, ca picioarele mele incepusera sa valseze fara mine. Radeam, ma bucuram, ba chiar m-am trezit ca si eu cantam alaturi de fiintele extraordinare, care imi creasera cea mai buna dispozitie pe care am simtit-o vreodata.  Intre timp, floricica pusa pe pamant si care, la inceput, parea lipita incepuse sa vibreze, iar eu am putut sa vad cu ochii mei cum a inceput sa prinda radacini. Tulpina era acum perfect vindecata si floarea era plina de prospetime.

-        Cum e posibil? am intrebat-o pe zana mea.

-        Vezi? Ti-am spus. Trebuie doar sa crezi in miracole. Invita-le in viata ta si totul va fi asa cum iti doresti tu.  Tu esti un miracol, viata este un miracol si de aceea vezi atata sarbatoare aici.  Si… ar  mai trebui sa pui un praf in aluatul vietii.

-        Care? intreb eu.

-        Mult optimism si incredere.

Am tacut. Ce era sa spun? Avea dreptate. Ori eu nimerisem o zana foarte inteleapta, ori toate sunt asa. Si cred mai degraba in ultima varianta.

-        Vreau sa-ti mai spun ceva.

-        Te rog, am soptit eu foarte ganditoare.

-        Cand ai flori in casa, din cele cumparate, care nu cresc in Pamant, sa nu le arunci la gunoi dupa ce se ofilesc. Sa le multumesti ca te-au bucurat, sa le duci in gradina si sa le pui pe pamant , redandu-le astfel mamei lor. Ea va sti ce sa faca.

-        Cum te cheama? am intrebat-o eu.

-         Zana Miracolelor. Iar acum fac niste cursuri de specializare pentru zanele mai mici.

-        Specializare?

-        Exact! Dorim sa fie cat mai multe, pentru ca din ce in ce mai multi oameni incep sa creada in noi si trebuie sa facem fata. Marim armata.

-        Am zambit numai la gandul cum ar arata o armata de zane specializate pe crearea miracolelor. Imi placea ideea. Am imbratisat-o pe Zana Miracolelor si i-am multumit pentru sfaturile ei atat de pretioase.

-        Cand ne mai intalnim? am intrebat-o.

-        Oricand vezi o floare. Si imi dai o invitatie, desigur, vin cu placere.

-        De fapt…, as vrea sa nu mai pleci.

-        Si asta se poate. Cauta-ma in inima ta. Sunt acolo. Si vezi, cand ajungi acasa, te asteapta o surpriza.

 

Am plecat fara sa-mi iau ramas bun. De ce sa ma despart de ea, daca nu voiam, nu?

Cand am ajuns acasa, pe masa din bucatarie ma astepta o casoleta cu capsuni. Mari, frumoase, rosii, proaspete. Da! Era chiar ea, surpriza !

„CEL CE SE VEDE PE SINE ÎNSUȘI, AJUNGE LA PACEA LĂUNTRICĂ”

Să nu judeci neputința celuilalt că de vei judeca vei cădea și tu negreșit în același păcat. Dacă însă ne pocăim Dumnezeu ne iartă răutățile și trece cu vederea greșelile noastre.
  
Ascultarea este poarta Raiului. Cel care nu ascultă se dezbracă de vrednicia omenească și devine mai prejos și decât animalul necuvântător care știe să se supună stăpânului său.
  
Să învățăm de la animale dragostea și supunerea față de stăpânul lor. Că de multe ori nu știm să mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care ni le trimite. Noi trebuie să avem inimă iubitoare și față de animale, pentru că cel ce azi rănește un animal, mâine poate răni și un om.
  
Să nu zicem că animalele sunt spurcate. Nu prezența animalului ne spurcă pe noi, ci păcatele noastre.
  
Cel ce iubește pe fratele său va scăpa de urgia lui Dumnezeu.
  
Omul invidios nu va fi niciodată fericit în viață și fericirea fuge din fața lui.
  
Să avem deosebită grijă față de bătrâni și să îi iubim, pentru că cel ce îngrijește un bătrân cu dragoste, va fi acoperit de multe necazuri în viață și Maica Domnului îl va păzi pe el.
  
Dumnezeu suferă pentru neputințele și slăbiciunile celor bătrâni și mult Își dorește ca noi să purtăm grijă de fiii Lui cei smeriți de bătrânețe.
  
Cea mai plăcută lui Dumnezeu virtute este să ai grijă de bolnavii Săi. Celui milostiv față de suferința bolnavilor i se deschid cerurile și mai mare decât cel ce face minuni este.
  
Cea mai sfântă educație pentru copiii tăi este propriul tău exemplu. Uneori trebuie să arătăm și varga, toiagul iubirii, ca nu cumva din slăbiciunea firii noastre să se păgubească cei pe care îi avem în grijă.
  
Cel ce rabdă ocara se umple de Har și pe Însuși Dumnezeu Îl îndatorează.
  
Cel ce își taie voia este mai mare decât împărații și generalii de război.
  
Minciuna este în firea noastră. Cel ce leapădă minciuna a ajuns la adevăr. Mincinosul nu poate să își îndrepte greșelile sale.
  
Să nu stăm niciodată pe gânduri, pentru că cel ce crede gândurilor sale, își slăbește voința și cade în întristarea cea păgubitoare. Omul harnic nu are timp să asculte gândurile. Întotdeauna să avem ceva folositor de lucru. Să nu lenevim!
  
Lenea este boala secolului nostru. Lenea se naște din comoditate și nerecunoștință.
  
Să fim întotdeauna mulțumitori și recunoscători, că așa este omul cu inimă veselă. Dacă suntem urâcioși și supărăcioși, inima se înăsprește și e nefericită.
  
Dacă L-ai pierdut pe Dumnezeu, caută-l în aproapele tău și așa Îl vei regăsi pe El.
  
Cel ce ține tăcerea pentru Dumnezeu, va dobândi multă înțelepciune. Nu poți dobândi daruri duhovnicești, dacă nu ai reușit sa taci înlăuntrul tău. Inima noastră trebuie să fie ca o peșteră tăcută în care să Se nască Hristos.
  
Om duhovnicesc este cel ce se interiorizează și vorbește cu Dumnezeu în inima sa. Dar nu ne putem interioriza dacă inima noastră este ocupată cu frumuseți străine. La fel, nu ne putem curăța mintea dacă ea caută permanent cum să fie mai presus de ceilalți, ori prin frumusețe, ori prin inteligență, ori prin hărnicie, ori prin orice altă calitate.
  
Rugăciunea este cea mai importantă armă împotriva vrăjmașului. Prin rugăciune ne smerim și cerem lui Dumnezeu ajutorul. Dar când ne rugăm, să cerem lui Dumnezeu să ne arate să vedem neputințele noastre, pentru că de multe ori ele sunt acoperite de părerea noastră de sine. Cel ce se vede pe sine însuși, ajunge la pacea lăuntrică.
  
Cel ce își protejează trupul peste măsură și lasă greutatea pe umerii fratelui său, nu a învățat nimic încă din viața duhovnicească. Acela se iubește pe sine mai presus de orice, iar Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va aduce asupra lui necazuri mai mari.
  
Cel ce are somnul odihnit este un om sănătos. Un trup nemuncit nu doarme bine noaptea. Uneori și din pricina tristeții nu putem dormi, atunci este de folos spovedania și socializarea cu cei din jur. Să luptăm să nucădem în meteahna asta a întristării, ci să fim
veseli și senini. Când vezi un om întristat, ajută-l și mângâie-l cu cuvântul tău.
  
Călugărul să nu iasă din mănăstirea lui decât din ascultare sau vreo necesitate. Acolo, în chiliuța ta, este tot Harul lui Dumnezeu, dar noi nu mai știm să vorbim cu Dumnezeu sau doar avem impresia că ne rugăm și căutăm în lucrurile exterioare bucuria Harului. Dar ea vine dinlăuntrul tău, acolo unde Domnul așteaptă să Îl găsești.
  
(Extras din Revista Atitudini Nr. 78)

Să nu regreți nimic.

Viața trebuie trăită în așa mod, încât să-ți fie rușine să o povestești dar al naibii de frumos să ți-o amintești !
Trebuie să știi să trăiești.

Să nu regreți nimic.
E ca și cum ai regreta că te-ai născut. Să trăiești dincolo de monotonia lumii și dincolo de superstițiile ei bolnăvicioase. Nu te teme să lași în urmă. Ce e al tău, va fi, va aștepta și va veni. Nu te teme să lupți. Ce e al tău, trebuie să-l meriți. Nu-ți fie frică de dușmani și nici să-i lași în urmă. Asta demonstrează că trăiești viața după placul tău. Dacă e timpul să pleci, pleacă. Dacă e timpul să te întorci, întoarce-te. Dacă vei fi leneș, așa și-ți va merge în viață. Dacă vei munci, vei reuși. Nu căuta să facă altcineva în locul tău. O va face, dar pentru el. Nu te gândi când va fi ultima zi, doar trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima. La maxim, din plin. Bucură-te de fiecare mărunțiș și nu aștepta ca lucrurile mari să vină peste noapte. Dacă vei fi fericit, înseamnă că ai meritat asta. Dacă vei suferi, la fel. Așa că tu alegi, să fii fericit sau să suferi. Doar tu. Înconjoară-te de oameni mai deștepți ca tine de la care să înveți multe. trăiește dragostea cu tot sufletul și toată vibrația corpului tău. Simte. Oferă. Iubește. Așa, vei trăi împlinit, vei trăi fericit și nu vei fi singur. ❤️

• 
  

Împacă-te cu toți cei care te urăsc!

 

"Pentru mine Iisus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor!

Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi.

Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea.

Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.),

Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică.

Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile pe științele actuale.

Știți ce aduce Iisus în plus față de Buddha?

Nu numai Iubirea, ci si Iertarea.

Este extraordinar!

Ce înseamnă Iertarea?

Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie.

Din punct de vedere ștințific, știți ce înseamnă Iertare?

Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN ului, adică al fundamentului nostru genetic.

Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală).

Prin Iertare, la nivelul ADN ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic.

E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer.

Asta nu se poate șterge decât prin IERTARE.

Mai simplu spus: vrei să îți vindeci o boală gravă?

Împacă-te cu toți cei care te urăsc!

Este exact mesajul Mântuitorului dat celor care veneau și cereau vindecare.

Iisus ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales să spună „CREDINŢA TA TE-A VINDECAT ”.

Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare.

Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul.

Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu.

Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde.

Iată, dupa 2.000 de ani, explicat acest fantastic îndemn al lui Iisus, Iertarea prin genetică.

Realizați că ceea ce spun eu este un adevăr, că Iisus este cel mai mare Învățător al tuturor timpurilor?

Eu discut despre Iisus nu din punct de vedere teologic, pentru că nu este nici competența și nici datoria mea, eu discut despre Iisus din punct de vedere al omului de știință, de cunoaștere ștințifică.

Faptul că astăzi putem explica toate cuvintele lui Iisus prin termenii științelor moderne, mie mi se pare extraordinar de important.

Dupa 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența Divinității..."

Prof. Dumitru Constantin Dulcan

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie)

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie)

Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)

Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare: Doamne și Stăpânul vieții mele…