„CEL CE SE VEDE PE SINE ÎNSUȘI, AJUNGE LA PACEA LĂUNTRICĂ”

Să nu judeci neputința celuilalt că de vei judeca vei cădea și tu negreșit în același păcat. Dacă însă ne pocăim Dumnezeu ne iartă răutățile și trece cu vederea greșelile noastre.
  
Ascultarea este poarta Raiului. Cel care nu ascultă se dezbracă de vrednicia omenească și devine mai prejos și decât animalul necuvântător care știe să se supună stăpânului său.
  
Să învățăm de la animale dragostea și supunerea față de stăpânul lor. Că de multe ori nu știm să mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care ni le trimite. Noi trebuie să avem inimă iubitoare și față de animale, pentru că cel ce azi rănește un animal, mâine poate răni și un om.
  
Să nu zicem că animalele sunt spurcate. Nu prezența animalului ne spurcă pe noi, ci păcatele noastre.
  
Cel ce iubește pe fratele său va scăpa de urgia lui Dumnezeu.
  
Omul invidios nu va fi niciodată fericit în viață și fericirea fuge din fața lui.
  
Să avem deosebită grijă față de bătrâni și să îi iubim, pentru că cel ce îngrijește un bătrân cu dragoste, va fi acoperit de multe necazuri în viață și Maica Domnului îl va păzi pe el.
  
Dumnezeu suferă pentru neputințele și slăbiciunile celor bătrâni și mult Își dorește ca noi să purtăm grijă de fiii Lui cei smeriți de bătrânețe.
  
Cea mai plăcută lui Dumnezeu virtute este să ai grijă de bolnavii Săi. Celui milostiv față de suferința bolnavilor i se deschid cerurile și mai mare decât cel ce face minuni este.
  
Cea mai sfântă educație pentru copiii tăi este propriul tău exemplu. Uneori trebuie să arătăm și varga, toiagul iubirii, ca nu cumva din slăbiciunea firii noastre să se păgubească cei pe care îi avem în grijă.
  
Cel ce rabdă ocara se umple de Har și pe Însuși Dumnezeu Îl îndatorează.
  
Cel ce își taie voia este mai mare decât împărații și generalii de război.
  
Minciuna este în firea noastră. Cel ce leapădă minciuna a ajuns la adevăr. Mincinosul nu poate să își îndrepte greșelile sale.
  
Să nu stăm niciodată pe gânduri, pentru că cel ce crede gândurilor sale, își slăbește voința și cade în întristarea cea păgubitoare. Omul harnic nu are timp să asculte gândurile. Întotdeauna să avem ceva folositor de lucru. Să nu lenevim!
  
Lenea este boala secolului nostru. Lenea se naște din comoditate și nerecunoștință.
  
Să fim întotdeauna mulțumitori și recunoscători, că așa este omul cu inimă veselă. Dacă suntem urâcioși și supărăcioși, inima se înăsprește și e nefericită.
  
Dacă L-ai pierdut pe Dumnezeu, caută-l în aproapele tău și așa Îl vei regăsi pe El.
  
Cel ce ține tăcerea pentru Dumnezeu, va dobândi multă înțelepciune. Nu poți dobândi daruri duhovnicești, dacă nu ai reușit sa taci înlăuntrul tău. Inima noastră trebuie să fie ca o peșteră tăcută în care să Se nască Hristos.
  
Om duhovnicesc este cel ce se interiorizează și vorbește cu Dumnezeu în inima sa. Dar nu ne putem interioriza dacă inima noastră este ocupată cu frumuseți străine. La fel, nu ne putem curăța mintea dacă ea caută permanent cum să fie mai presus de ceilalți, ori prin frumusețe, ori prin inteligență, ori prin hărnicie, ori prin orice altă calitate.
  
Rugăciunea este cea mai importantă armă împotriva vrăjmașului. Prin rugăciune ne smerim și cerem lui Dumnezeu ajutorul. Dar când ne rugăm, să cerem lui Dumnezeu să ne arate să vedem neputințele noastre, pentru că de multe ori ele sunt acoperite de părerea noastră de sine. Cel ce se vede pe sine însuși, ajunge la pacea lăuntrică.
  
Cel ce își protejează trupul peste măsură și lasă greutatea pe umerii fratelui său, nu a învățat nimic încă din viața duhovnicească. Acela se iubește pe sine mai presus de orice, iar Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va aduce asupra lui necazuri mai mari.
  
Cel ce are somnul odihnit este un om sănătos. Un trup nemuncit nu doarme bine noaptea. Uneori și din pricina tristeții nu putem dormi, atunci este de folos spovedania și socializarea cu cei din jur. Să luptăm să nucădem în meteahna asta a întristării, ci să fim
veseli și senini. Când vezi un om întristat, ajută-l și mângâie-l cu cuvântul tău.
  
Călugărul să nu iasă din mănăstirea lui decât din ascultare sau vreo necesitate. Acolo, în chiliuța ta, este tot Harul lui Dumnezeu, dar noi nu mai știm să vorbim cu Dumnezeu sau doar avem impresia că ne rugăm și căutăm în lucrurile exterioare bucuria Harului. Dar ea vine dinlăuntrul tău, acolo unde Domnul așteaptă să Îl găsești.
  
(Extras din Revista Atitudini Nr. 78)