Atunci cand florile de vara sunt deja pe trecute, in gradini straluceste frumoasa dalie, care infloreste din miezul verii pana la primul inghet. Deosebit de versatila, decorativa, colorata in nenumarate nuante, impunatoare si iesind in evidenta indiferent de locul in care creste, dalia este una dintre cele mai atragatoare si cautate flori, dupa cum ne spun si peisagistii... Fiind atat de iubita si apreciata, o vedem adeseori la expozitiile florale, in competitii ale horticultorilor sau si la nunti. Si nu este deloc de mirare ca, datorita frumusetii sale, Dalia a devenit si un prenume feminin destul de popular. Dalia este o planta ornamentala originara din Mexic, mai exact de pe campiile intinse de acolo si din alte zone din America Centrala si de Sud - Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica etc. Este foarte probabil ca ea sa fi fost descoperita de catre tolteci sau de catre stramosii acestora, insa se stiu foarte putine lucruri despre ea inainte de epoca azteca.
Delia creste sub forma de tufa si face parte din familia Compositae, care mai e numita si Asteraceae, datorita formelor stelate ale florilor pe care le fac aceste plante. Prin urmare, ea este inrudita cu margareta, cu floarea-soarelui si cu crizantema. Este din subfamilia Heliantheae, iar genului sau i-a fost dat numele gresit de Georgina, in anul 1803, drept care si astazi in multe tari din estul Europei, inclusiv la noi, e cunoscuta sub numele de Gherghina...
Povestea daliei este lunga si interesanta. Spaniolii au facut cunostinta cu ea in anul 1525, in Mexic. Putin mai tarziu, in 1570, regele Filip al II-lea al Spaniei l-a trimis pe Francisco Hernandez in Mexic pentru a cerceta resursele naturale ale acelui tinut. Acesta a ramas acolo timp de sapte ani si a descris pentru prima data daliile. Un colaborator de-al sau a desenat primele schite cu dalii, care au fost publicate in anul 1651. Aztecii cultivau dalia (dar o recoltau si din salbaticie) si o considerau aliment, consumandu-i tuberculii. De asemenea, o foloseau la tratarea epilepsiei. Mai mult, utilizau tulpinile tubulare ale soiului Dahlia imperialis (numita astazi si dalia-copac) pe post de conducte pentru transportarea apei, caci acestea aveau o lungime de pana la 6 metri!
Numele original al acestei dalii era Acocotle sau Cocoxochitl, care in traducere ar veni bat de apa, teava de apa. De altfel, atunci cand a fost adusa prima data in Europa, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in gradina botanica din Madrid, daliei i se spunea inca pe numele ei original: Acoctli. Numele genului Dahlia a fost dat un pic mai tarziu de catre botanistul spaniol Abbe Cavanille, director al Gradinilor Regale din Madrid, in onoarea lui Andres Dahl, un botanist suedez din secolul al XVIII-lea (elev al lui Carl Linnaeus), primul botanist care a inregistrat aceasta planta, clasificand-o initial drept leguma, datorita tuberculilor sai comestibili. Intr-adevar, la inceput, europenii erau interesati mai mult de tuberculii comestibili decat de potentialul ornamental al florilor acestei plante. Inainte de descoperirea insulinei, tuberculii de dalie erau folositi pentru a echilibra nivelul de zaharuri din sange, gratie continutului lor bogat de fructoza. Iar petalele erau utilizate in tratarea pielii uscate, infectiilor, ranilor si intepaturilor de insecte.
Astazi se cunosc nu mai putin de 42 de specii diferite de dalie si zeci de mii de varietati. Practic, dalia este una din florile cu cea mai mare varietate de forme, culori si marimi din lume. A existat o intreaga dezbatere referitoare la clasificarea daliilor. In anul 1904, oficial existau doar cinci tipuri: cactus, pompom, single, show si fancy. Intre timp au aparut multe alte varietati, create special pentru a fi cultivate in gradina, astfel ca, incepand din anul 2010, daliile sunt impartite in 14 grupe principale.
Soiurile de dalie sunt foarte diferite intre ele. Primele specii cu care a facut cunostinta Europa au fost Dahlia pinnata, Dahlia rosea si Dahlia coccinea. Primele dalii cultivate in afara Madridului aveau flori de tip single, adica cu mijlocul deschis, si de tip multi-ray, asemanatoare razelor soarelui. Dar horticultorii au descoperit in scurt timp faptul ca dalia este un hibrid natural si ca, atunci cand e cultivata din seminte, isi schimba foarte rapid forma si culoarea.
Florile daliei au forme foarte diverse, unele sunt duble, altele sunt sferice, si au dimensiuni care merg de la 5 cm (soiurile Topmix sau Lilliput) pana la 30 cm in diametru! Primele soiuri cu floare dubla au fost denumite Show si Fancy. Daliile Show aveau o singura culoare si forma de minge, in timp ce daliile Fancy erau multicolore. Pe la mijlocul anilor 1800, aceste tipuri de dalie detineau un statut privilegiat printre gradinari - in acea perioada au fost inregistrate cateva mii de varietati diferite! Au urmat alte forme: in anul 1829 a aparut prima dalie cu floare tip Anemona, iar in 1850 in Germania a fost creata prima dalie Pompon, care a fost denumita asa dupa ciucurele de pe palariile marinarilor francezi. Primele dalii de tip Cactus si Decorative se pare ca au fost din soiul Juarrezii (numit asa dupa un presedinte al Mexicului). In anul 1872, M. Van de Berg din Utrecht, Olanda a importat tuberculi de dalie din Mexic, insa doar unul singur a supravietuit calatoriei peste Atlantic.
Din acest tubercul a iesit o dalie de un rosu aprins, cu petale rasucite si ascutite la varfuri. Van de Berg a lansat noul soi pe piata doi ani mai tarziu, iar interesul horticultorilor pentru dalii a renascut. Putin mai tarziu, soiul Juarrezii a fost introdus in Marea Britanie de catre W. Cullingford. Un alt tip de dalie a fost Collerettes, obtinuta in Franta din daliile din Gradina Botanica din Lyon, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Dupa aceea au fost obtinute numeroase combinatii interesante din aceasta varietate noua incrucisata cu varietati mai vechi. Calea spre multitudinea de varietati de astazi fusese deschisa. Tot in acea vreme, Dahlia coccinea, cu flori stacojii, a fost incrucisata cu o specie cu flori mov, posibil Dahlia pinnata, ceea ce a dus, in final, la primul hibrid modern de dalie (Lawrence 1929). Acesta era usor de cultivat si de hibridizat, astfel ca a ajuns rapid foarte popular in gradinile din Europa si din America.
Astazi, exista varietati in forma de nufar, de bujor, de orhidee, de crizantema, de anemona, exista unele forme decorative cu petale late si plate, exista tipurile Cactus si Semicactus, cu petale rulate si ascutite, precum si forme globulare, a caror ruda mai mica in dimensiuni este Pompon Dahlia, foarte populara printre cultivatorii din zilele noastre. Pana in anul 1936 erau inregistrate deja nu mai putin de 14.000 de varietati de dalie, iar in secolul XX au fost inregistrate aproape 50.000 de varietati, toate fiind obtinute din cele trei soiuri originale aduse din Mexic. Florile daliei nu au miros, astfel ca, pentru a atrage insectele pentru polenizare, sunt colorate in tonuri vii, acoperind aproape tot spectrul de culoare, cu exceptia albastrului (horticultorii inca incearca sa obtina dalii albastre!). Interesant este ca inflorescentele daliei sunt numite gresit petale (chiar si de catre unii horticultori!), caci fiecare dintre ele este, de fapt, o floare de sine statatoare.
Tuberculii de dalie, folositi pentru a echilibra nivelul de zaharuri din sange
Ingrijirea daliei
Dalia poate fi plantata in monoculturi sau in combinatii. Tuberculii se planteaza direct in pamant, primavara, cand deja solul este cald si nu mai exista pericolul de a ingheta. Un punct de reper ar putea fi momentul in care se planteaza rosiile. Locul de plantare trebuie sa fie bine drenat si sa fie partial insorit sau foarte insorit. Pentru ca dalia sa infloreasca mai devreme, ea poate fi plantata in interior, la lumina buna, cu o luna inainte de acest moment. Astfel, ea poate fi transplantata in gradina primavara, fiind deja avansata in crestere - va inflori mult mai devreme. E interesant faptul ca, in vreme ce culturile orientale considera dalia o floare de august, culturile vestice o considera o floare de noiembrie.
Cele mai multe dalii au nevoie de un suport de sprijin. Batul ar trebui pus in pamant inainte de plantare, pentru a nu deteriora radacina plantei. La plantare, tuberculul se planteaza neaparat cu „ochiul” in sus - acest punct numit „ochi” este locul din care va creste planta. Daliile cumparate la ghiveci se transplanteaza direct in strat, in gradina.
Daliile tinere pot atrage limacsii - acestia trebuie indepartati manual sau cu ajutorul unei substante care ii respinge. Gandacii japonezi sunt atrasi de florile de dalie exact cand acestea sunt pregatite pentru a fi taiate. Una din cele mai bune metode de a scapa de ei este de a-i indeparta manual. Daca sunt probleme cu alte specii de insecte, inclusiv afide, poate fi folosit un insecticid sau un pesticid, dar trebuie ales unul potrivit.
Aceasta planta nu are nevoie de multa apa. De fapt, udarea in exces, primavara, poate duce la putrezire. De aceea, trebuie monitorizat mereu solul. Daca e plantata in ghiveci, ea are nevoie de mai multa apa, evident. Fertilizatorii potriviti sunt cei solubili in apa sau cei granulari. Traditional, la inceputul sezonului, daliei i se da un fertilizator cu continut mare de nitrogen, apoi, la mijlocul sezonului, se trece la un fertilizator cu mai putin nitrogen si cu mai mult potasiu si carbonat de potasiu. Fertilizarea se opreste cam la inceputul lui septembrie.
Pentru ca daliile taiate sa tina cat mai mult, vaza se pune intr-un loc racoros si umbros. Tulpinile se taie regulat, iar apa se schimba la fiecare doua zile. Se pune ingrasamant sau, ca substitut, o lingura de zahar, doua-trei picaturi de inalbitor si o lingurita de otet.
Dalia, simbol al romantismului
O floare cu demnitate si cu... demnitati
In limbajul florilor, cunoscut si ca florografie, dalia are unele dintre cele mai frumoase si nobile semnificatii. Ea inseamna gratie si bunatate, inseamna regasirea tariei interioare in fata adversitatilor vietii, precum si dedicarea noastra fata de o persoana. De asemenea, ea reprezinta demnitatea si o declaratie de genul „recunostinta mea depaseste grija ta pentru mine”. Astfel, este o alegere minunata pentru a fi daruita drept cadou in semn de multumire. In plus, prin faptul ca sta singura deasupra tuturor, ea reprezinta unicitatea si puterea deciziilor noastre, fiind insa asociata si cu avertizarea unor posibile tradari...
Sa nu uitam ca, gratie simetriei perfecte a petalelor sale, dalia a fost una dintre florile preferate la curtea reginei Victoria, fiind cultivata la scara larga in toate tarile ce faceau parte din Commonwealth. In epoca victoriana, dalia era un simbol al romantismului. Era pusa in buchetele de nunta ca semn al unirii pentru vesnicie si se purta ca bratara florala in timpul dansurilor de societate pentru a favoriza relatiile romantice care tocmai inmugureau...
In context contemporan, a avea o dalie la ghiveci acasa inseamna a intra intr-o religie noua sau a initia unele noi obiceiuri de viata. Iar cei care isi tatueaza o dalie trimit un mesaj puternic celor care cunosc simbolismul acestei flori. E potrivita pentru cei care au asteptat multa vreme pana sa inceapa o viata noua sau pentru cei care sunt fericiti ca au luat o decizie majora in viata. De asemenea, e potrivita pentru cei care vor sa arate ca inca isi urmeaza visul si ca sunt pregatiti sa infrunte tot ceea ce urmeaza.
Pe scurt, floarea de dalie inseamna putere interioara, decizia de a sta drept in fata sortii, faptul ca stii ceea ce vrei si esti hotarat sa mergi in directia pe care o doresti, indiferent de context. Incepand din anul 1963, Dahlia pinnata este floarea nationala a Mexicului, ea fiind inregistrata in aceasta tara inca din anul 1615. De asemenea, dalia este floarea oficiala a oraselor Seattle si San Francisco. Iar in anul 2019 a fost aleasa Floarea Anului de catre societatea de horticultura National Garden Bureau din SUA. https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/10186-dalia-splendoare-multicolora-in-gradina
