Să-ţi stabileşti o oră pe zi sau pe noapte în care să spui rugăciunea cuvânt cu cuvânt, pătrunzându-o cu mintea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluişte-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Aşa să spui rugăciunea. Iar cu timpul, în funcţie de curăţia ta, în funcţie de râvna ta, primul lucru pe care îl vei întâlni va fi bucuria. Bucuria îţi va da şi mai multă râvnă să spui de şi mai multe ori rugăciunea.Mai multa rugăciune îţi va aduce o şi mai mare bucurie. Înlăuntrul tău va străluci o altă bucurie pe care nu o cunoşteai până atunci; altă strălucire, altă frumuseţe, altă dulceaţă, altă fericire. Vei vedea întreaga natură îmbibată în frumuseţe, în dulceaţă. Vei vedea întreaga natură ca fiind creaţia Dumnezeului Celui Nevăzut, Celui de Necuprins cu mintea. Dar acestea nu reprezintă mai nimic. Sunt foarte mici. Sunt ca un fir de nisip de pe malul mării.
Sunt altele mult mai măreţe pe care le vei trăi dacă vei spune rugăciunea. După aceea, vei simţi un alt orizont duhovnicesc, o altă hrană duhovnicească, o altă îmbrăcăminte duhovnicească, pe care acum nici măcar nu le poţi concepe. Când Dumnezeu va vedea râvna și evlavia ta pe care le ceri de la El prin rugăciune, atunci și tu vei vedea ce înseamnă acele lucruri duhovniceşti, acele bunătăţi de negrăit, ce este raiul, care, încă de aici, încă din această viaţă, îl vei trăi, îl vei pregusta, îl vei vedea. Bunătăţile cele veşnice încă de aici se trăiesc și îţi vor da multă râvnă ca să-L slujești şi mai mult pe Hristos.
Stareţul Efrem Katunakiotul
