Triste vremuri trăim, în mare veselie.
Sfânta sărbătoare a Învierii Domnului am redus-o la niste bieti iepurași!
Inventează omul orice,
numai ca să se îndepărteze de adevăr.
Aceste zile, de mare durere, pentru patimile si răstignirea Domnului
și mai apoi de bucurie, pentru Învierea Lui, ar trebui să fie un
început pentru fiecare. Să ne înalțe, să schimbe vieți, să vindece
depresii, să spele suflete, prin Sfânta Spovedanie...ar trebui, dacă
trăim, dar câți mai trăiesc, azi?
E cruntă constatarea, dar trăim într-o lume care a murit, deja!
O lume care sărbătorește, dar nu stie ce, sau, chiar de știe, i se pare
atât de nesemnificativ, că nici măcar o dată, poate, nu auzi, să se
pomenească de patimile si Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, în casa lor, și nici unde, în "marile pregătiri" de la care, cu conștiinciozitate, nu se abate nimeni.
O lume, care ignoră cu desăvârșire poruncile și postul rastignirii si invierii Domnului,
o lume căreia i se pare normal să petreacă în post, o lume care nu vrea
să vadă, nu vrea să audă, dar căreia i se pare nedrept, când o acoperă
necazurile, aduse de propriile fapte, după care.. vin de ce-uri
nesfârșite, fără rost, fără răspunsuri.
Părinți, care spun că își iubesc copiii, dar Il ignoră pe Cel care îi ține în viața!
Dumnezeu m-a ajutat să conștientizez drama lumii, care este și a mea!
Mamelor, așa cum nu uitati să vă schimbați culoarea părului, a unghilor, să vă gătiti trupul, să cumpărați, să preparati
mormane de meniuri, care doar golesc, suflete, în această sărbătoare a
învierii, nu uitati nici de ceea ce vă dăruiește viața, bucuria, nu
uitați să îl aduceți în casă și în sufletul copiilor voștri, pe Iisus
Hristos, nu uitați că sînteți răspunzătoare pentru puii voștri, care vor
crește păgubiți de faptele părinților lor, care văd, bieții, că de
Pasti trebuie să ai părul vopsit, haine noi, masa bogată și multe
cadouri aduse de iepurași.
Ati asezat iepurașii în fața Lui Iisus Hristos, care s-a răstignit
nevinovat, și a înviat a treia zi după Scripturi, pentru mântuirea
noastră!
E plânsul si jalea, dar sărbătorim pieirea!
Ce vă spun este viața mea, urmare a nepăsării în care am trăit!
Să nu vă amăgiti că sînt povești, că așa e lumea, că e normală nepăsarea, că este mult mai profund decât vă imaginați.
Mă doare, când îi văd pe cei de lângă mine, cum își pregătesc, pas cu pas, dramele vietii, de aceea vă împărtășesc.
Înțelepții cugetă, se cutremură și vor încerca să trăiască prin Iisus Hristos, iar gloata, piere, râzând!Iertare că am îndrăznit să supăr, poate, pe mulți, dar așa am simțit că trebuie să spun.
Domnul să ne lumineze pe toți!
