Toți ne cernem într-un mod sau altul! Toți trecem prin procesul de schimbare. Chiar dacă  nu conștientizăm, suntem unul. Drept e, planul lor merge înainte, chiar dacă avem speranța și cumva simțim că nu vor câștiga. Ne slăbește, ne face nerăbdători, ne disperă, ne scoate partea negativă din noi, însă este benefic. Așa știm ce se află dincolo de ochii noștrii, într-o cutie din colțul minții. Că nu doar calități avem, la fel sunt și defecte… Ale noastre sunt!!!!!

Cât mai avem? Unde ne îndreptăm? Sper să aflăm în curând….

Mulțumesc și mulțumește-i omului de lângă tine, așa cum e, căci întâlnirea nu e coincidență!!!!

Hai să iertăm și să ne iertăm!!!! E omenesc să greșim și sufletesc să acceptăm!!!!

Eliberează-ți conștiința pentru că poți și simți!!!

Sfârșit de săptămână luminos să avem!!!!

Extras din Convorbirea Pr. Ioanichie cu Pr. Justin:

Extras din Convorbirea Pr. Ioanichie cu Pr. Justin: "-- Părinte, dar după ce nu o să mai fiți sfințiile voastre, noi unde o să mergem? P.I. : Foarte grea întrebare. Părinții ăștia noi care sunt, nu au echilibru duhovnicesc, nu-și pun problema mântuirii… P.J. : Vremurile care sunt și care vor veni sunt din ce în ce mai defavorabile vieții duhovnicești. P.I. : Nu ai cu cine vorbi deloc, nici măcar cinci minute. Părinte dragă, dă-mi și mie un cuvânt de dus acasă… P.J.: Cum vă spuneam, și călugării și mentalitatea lumii vor lua din ce în ce mai mult o întorsătură spre modernism, ca să dispară încetul cu încetul, cum spun ei, „balastul ăsta canonic învechit”, să dispară oricum. Acum e o tendință nu numai în lumea monahală, că ai teama că te urmărește cineva, ai o frică nejustificată. Măi, n-ai de ce să te temi! Călugărul nu are de ce să se teamă. În viața aceasta pe care o ducem noi, ei vor să imprime frica în sufletul omului, să fie mereu pus în nebunia asta, în teamă, că așa îl pot consuma și așa îl pot înnebuni pe om, că sunt oameni care o iau razna din cauza tensiunii în care trăiesc. La un moment îți iei câmpii, că ei au metode pentru asta. -- Părinte, ce făceați în închisoare când nu aveați cu cine vă sfătui? P.J. : Acolo era vorba de harul lui Dumnezeu care lucrează. Nu mai ai pe nimeni. Când te vezi acolo, te gândești că nu ești de pomană, că ai ajuns cu un scop, ori că te mai întorci înapoi ori că nu te mai întorci. Oricând erai gata să mori, pentru că ori că trăiești ori că mori, ai Domnului suntem. Așa e viața creștinului. Ori dacă trec, la Domnul sunt. Dacă trăiesc, la Domnul sunt. -- Sfinția voastră, cum ați biruit suferința, că până la urmă, omul se teme de suferință. P.J. : Măi, nu te mai impresiona de nimic! Spune-ți: tot ce fac, fac cu socoteala că dau răspuns înaintea lui Dumnezeu și a omului. Lasă totul în grija Domnului! ... P.J. : Ne-am cunoscut în vremuri anevoioase la Bistrița. Am stat acolo împreună vreo 12 ani. P.I. : Părinte, mai rabdă un pas și du-mă cu gândul și cu speranța că mă voi mântui și eu. P.J. : Păi, ne găsim amândoi, ne găsim neapărat. P.I. : Domnul și Maica Domnului să nu ne lase! Părinte, ești ca tatăl meu. P.J. : Dumnezeu să ne binecuvinteze și să dea Domnul să ne mântuim! P.I. : Părinte, s-a mâniat cineva pe mine. Ce e de făcut? P.J. : Nu ne lăsăm, nu ne lăsăm! P.I. : Da, nu ne lăsăm. Și sper ca bunul Dumnezeu să-mi dăruiască și mie mântuire. Și să nu cădem din cele bune în cele rele. P.J. : Să nu cădem din har! Părinte, bogdaproste că ați trecut pe aici, că ne-am mai văzut oleacă! P.I.: Aș dori să vă văd sănătos și bun și să mai calc pe pământul mănăstirii Părintelui Justin. Acum ce-o mai fi… Domnul și Maica Domnului!" (Convorbirea a avut loc în chilia Părintelui Justin Pârvu, mănăstirea Petru Vodă, anul 2007)