Coada calului – tratamente naturiste – ceai coada calului

 

Denumire stiintifica Coada Calului:

Equisetum arvense, fam. Equisetaceae

Denumire populara Coada Calului:

barba-sasului, barba-ursului, bota-calului, bota-cucului, brădişor, coadă-goală, iarbă de cositor, mânzoaică, nodăţică, opintici, părul-porcului, peria-ursului, şiruliţă.

Proprietati terapeutice Coada Calului:

Toată planta

Intern:

- este un bun antiseptic gastric și intestinal

- coada calului impiedică formarea calculilor renali

- este de asemenea un bun analgezic

- antidiareic

Extern:

- previne infecțiile microbiene – antiseptic

- cicatrizant

- hemostatic – ușurează coagularea sângelui

Afectiuni tratate cu Coada Calului:

boli tratate cu coada calului: inflamații gingivale, leucoree (scurgere albă vaginală), ulcerații cutanate, boli: anemie, convalescență, artrite, hipermenoree (menstre abundente), dismenoree, enterocolite (inflamația intestinului subțire și gros), colici gasterice, diaree, calculoză renală

Atentionari Coada Calului:

- nu se bea pe nemâncate deoarece provoacă iritația mucoasei gastrointestinale

Contraindicatii Coada Calului:

- coada calului nu se administreaza la persoane care sufera de afecțiuni cornice renale și hepatice

Tratamente naturiste Coada Calului:

- pentru afectiuni precum: sângerări menstruale abundente, hemoroizi sângerânzi, epistaxis, anemie posthemoragică – se administreza pulbere de coada calului, aproximativ 6 linguriţe rase pe zi, inainte de mese pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 5-7 zile. După aceasta perioada se va trece la 3-4 administrări pe zi.

- pentru cei care sufera de tuberculoză, fracturi, carii dentare sau sunt in convalescenţă dupa o boala – se administreaza pulbere de coada calului, in cure de 20 de zile cu 10 zile pauză, timp de 6 luni.

- este un bun adjuvant în infecţiile cu streptococ hemolitic, infecţiile cu stafilococ auriu sau infrabacterii care sunt rezistente la tratamentul cu antibiotice – se administreaza pulbere de coada calului

- in afectiuni precum nefrită, cistită, retenţii de urină se administreaza decoct de coada calului combinat cu alte plante Daca se doreste oprirea sângerărilor se combină cu coada şoricelului, iar contra infecţiilor se combina cu ienupărul

- in boli precum cancer – folosit ca adjuvant, boli de piele (precum dermatoză de contact, eczeme infecţioase, acnee, acnee rozacee), pentru afectiunile precum gută şi reumatism, puseu eritematos (adjuvant) – se administreaza decoct combinat, se beau 3 căni pe zi. Se realizează cure destul de lungi, de 5-6 luni.

- in cazul unor edeme cardio-renale, hipertensiune – se administrează sub formă de pulbere de coada calului, tinut sub limba.

- pentru cei care sufera de ulcer gastric şi gastrită hiper-acidă – administreaza sub forma de pulbere, uneori asociată cu muşeţel, tei sau cu alte plante calmante .

- pentru cei care sufera de afectiuni mai grave precum leziuni canceroase, rani sau arsuri care se pot maligniza, tuberculoză osoasă, prurit, se poate administra sub forma comprese cu decoct combinat sau cataplasme cu coada calului

- in caz de hemoroizi sângerânzi, ulcere varicoase, ulcere ale pielii produse de infecţii cu fungi – se fac spălări blânde sau comprese cu decoct combinat superconcentrat. Daca aveti hemoroizi care nu sângerează se pot face la băi de şezut cu macerat concentrat din plantă, efectele fiind foarte rapide

- coada calului se mai foloseste si in cazuri de hemoragie nazala

- miros urat al picioarelor – se fac băi ale tălpilor cu decoct de coada calului in combinatie cu salvie

- in cazul afectiunilor oculare precum inflamaţii oculare, blefarită, conjunctivită – se pun comprese pe pleoape cu decoct combinat. Acestea se aplică de 2-3 ori pe zi

- daca aveti vergeturi – se foloseste unguent cu coada calului sau comprese cu decoct de coada calului superconcentrat

- in caz de cistite – se fac băi calde de şezut. Aceste bai de sezut se fac în perioadele acute in acelasi timp cu tratamentul intern

- praf de coada calului – se obtine prin macinare. Din aceasta pulbere se va lua un vârf de cuţit care se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite. Acest praf se poate adauga la orice mâncare.

Tinctură de coada calului – mod de preparare: se vor pune 50 de grame de praf de coada calului in 250 de ml de alcool alimentar e 70 de grade. Timp de 15 zile se va tine la temperatura camerei si se va agita des. La final se strecoara. Se pot administra 10 picături – 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluat cu apă sau ceai. Aceasta tinctura se ia înainte de mese cu 15-30 minute.

- extern – se foloseste pentru băi - la 5 litri de apa se pun 100-200 g de coada calului. Acest amestec se fierbe timp de jumatate de ora şi se pune în cada de baie unde se va sta jumatate de ora – apa trebuie sa aiba temperatura corpului si este de preferat să se facă aceste băi zilnic.

- pentru răni - se vor pune comprese dintr-un decoct de coada calului din 3- 4 linguri de plantă la 500 ml apa– se fierbe 20 de minute si apoi se strecoara.

- pe rani se poate pune direct praful de coada calului – este bun in oprirea hemoragiilor sau pe ulcerele zemuinde.

Mod de preparare Coada Calului: ceai de Coada calului si decoct de Coada Calului

Intern – decoct de coada calului – mod de preparare: se pune o linguriță și jumătate in 500 ml de apă rece; apoi se fierbe timp de 15 minute si se bea caldut inainte de mesele principale

Extern – decoct de coada calului – se poate folosi pentru spălături vaginale

Coada calului in traditia populara

Tulpinile fertile de coada calului se foloseau fierte în apă contra diareei la copii. O largă întrebuinţare aveau tulpinile sterile peste tot, decoctul se lua contra durerilor de stomac, de rinichi, a diareei, a răcelilor, năduşeli şi boli de piept.

Pentru răceli se făceau şi abureli, iar pentru plămâni se fierbea în unele părţi cu urzici mărunte (Urtica Urens) şi pătlagină. În Hunedoara, contra reumatismului, tulpinile fierte se înveleau într-o cârpă şi se aplicau bolnavului, calde cât se putea suporta, în locul unde-l ţinea durerea.

Fiertura de coada calului se dădea în ascită, dureri de ficat, boli de beşică, leucoree şi în constipaţie.

Extern – contra bubelor, pecingine, răni, tăieturi, bătături, furunculoză, scrofuloză.

Intern se mai folosea la calmarea durerilor de stomac, în ulcer duodenal, în boli de rinichi, pentru combaterea răcelilor, a bolilor de gât şi a astmului bronhic, în tratamentul tuberculozei şi ca diuretic

(postat de evenimentul)

❤️ Un zâmbet este sistemul de iluminare al feței și sistemul de încălzire al inimii.💝 🎵 🙏💕☀️🌈🌻😑✨✨

 

Acatistul Sfantului Samson, primitorul de straini (27 iunie)

 

Condacul 1

Alesule al Domnului, doctor binecuvantat si milostiv primitor de straini, pe tine te cinstim si cu dragoste ne inchinam icoanei tale, fericindu-te, cuvioase parinte Samson. Tu, care ai indrazneala la Dumnezeu, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam: Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Icosul 1

Ingerilor celor ceresti, care Il slavesc de-a pururi pe Creatorul si Stapanul tuturor, pe pamant te-ai asemanat, insuflatule de Dumnezeu Samson, prin fapte minunate si cu truda slavind pe Tatal Cel ceresc, iar oamenilor mila si bunatate de negrait aratand. Acum, in salasurile ceresti fiind, nu ne uita pe noi, cei ce-ti cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, preaalesule urmator al ingerilor;

Bucura-te, slujitor urmator si credincios al Imparatului slavei;

Bucura-te, minte sfanta si luminata de Dumnezeu;

Bucura-te, in inaltimi si rugaciuni neincetate arzatorule;

Bucura-te, ca jugul cel bun al lui Hristos pe umeri ai luat;

Bucura-te, ca ai primit cununa cea nevestejita de la Domnul;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 2

Vazator fiind cu ochii credintei, ca unul ce ai urmat pe Dumnezeu in vietuire, in salasurile dreptilor, unde este lumina cea neinserata, te-ai salasluit acolo si vrednic de Dumnezeu ai fost socotit, mostenind Imparatia lui Hristos cea vesnica, pentru care si cantam Domnului, Celui Ce a binevoit intru tine: Aliluia!

Icosul 2

Intelepciune in virtuti ai aratat, Samson, infrnare avand si rabdare, iar in rabdare evlavie si in evlavie iubire de frati, aratandu-ne cu adevarat cum sa traim si noi in vapaia credintei. Pentru aceasta, cuvioase, laudam vietuirea ta cea virtuoasa si te fericim cu laude ca acestea:

Bucura-te, luminare preaaleasa a vechii Rome;

Bucura-te, odrasla nobila a unor parinti cinstit si buni;

Bucura-te, ravnitor din tinerete al evlaviei;

Bucura-te, in sufletul tau fauritor intelept al scarii virtutilor omenesti;

Bucura-te, preaintelepte intru invataturile omenesti;

Bucura-te, ca ai primit intelepciunea doctorilor pentru a sluji  saracilor;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 3

Umbrit fiind de puterea Celui de Sus, in credinta, nadejde si dragoste ai crescut, preafericite, invatand Scripturile cele dumnezeiesti pe langa scrierile oamenilor si mestesugul doctorilor intelegand, putere vindecatoare de la Dumnezeu ai primit, inaintea Caruia si stai cu indrazneala si dragoste, cantand: Aliluia!

Icosul 3

Ravna multa avand la Dumnezeu, Caruia I-ai slujit cu toata inima intreaga ta viata, lepadandu-ti firea, Samson, minunatule ascet, averile si pamanturile le-ai parasit, crucea luand si urmand lui Hristos; bogatia parinteasca ai dat-o saracilor, iar robilor libertatea, mergand in lume ca un strain. Pentru aceasta, cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca ai urmat cu adevarat indemnul evangheliei;

Bucura-te, ca nu ai pregetat sa faci ceea ce voiai;

Bucura-te, ca numai pe Hristos ai iubit in aceasta viata;

Bucura-te, ca pe Acela, Unul, L-ai si cautat;

Bucura-te, ca din dragoste pentru Hristos ti-ai schimbat mintea;

Bucura-te, ca ai lasat averea cea pamanteasca pentru averea cea cereasca;

Bucura-te, ca in ceruri iar nu pe pamant, ti-ai dobandit comoara;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 4

Furtuna de ganduri avea tanarul in minte, dupa cum spune Evanghelia: “Mergi, vinde-ti averea si da-o saracilor si apoi urmeaza-Mi!”, dar acela a plecat mahnit. Tu insa, parinte, cu bucurie, dupa cuvantul lui Hristos ai facut, de bogatie despartindu-te si numai cu hainele ramanand, desavarsirea ai dobandit, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Glasul Domnului care te chema auzind, de Dumnezeu purtatorule parintele nostru Samson, vechea Roma ai parasit si in pustie ai locuit, ca odinioara Ilie, pentru a dobandi virtutile. Dar ai slujit apoi in noua Roma, cetatea lui Constantin, unde ai si facut asezamant pentru saraci si flamanzi. Acolo, pentru Hristos ai savarsit multe fapte bune, saracii si strainii primind, iar bolnavii vindecand. Noi insa, vazand unele ca acestea, te laudam cu cantari ca acestea:

Bucura-te, crin al pustiului, crescut de Dumnezeu in marea cetate, pe care ai si infrumusetat-o;

Bucura-te, ca ai aratat milostenia cetatii imparatesti, ca sa se preaslaveasca credinta sfanta;

Bucura-te, ca pe Hristos Cel strain, flamand si insetat L-ai primit;

Bucura-te, ca pe Acesta, gol fiind, L-ai imbracat;

Bucura-te, ca pe Hristos, bolnav fiind, L-ai cercetat;

Bucura-te, ca lui Hristos ai facut, prin fratii acestia mai mici;

Bucura-te, ca ai auzit fericitul Sau glas: “ Vino, binecuvantatul Parintelui Meu, si mosteneste Imparatia cea gatita tie!”;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 5

Facerea de minuni ai acoperit, cuvioase, cu mestesugul doctoriei omenesti, din smerenia ta cea mare, ca sa nu fii slavit de oameni ca facator de minuni. Dar nu poate lumina sa fie pusa sub obroc si nici sa  se ascunda cetatea cea din varful muntelui. Pentru aceasta, vazand puterea cea dumnezeieasca, cea facatoare de minuni, preot te-a facut patriarhul, pentru ca in soborul clericilor sa canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Icosul 5

Bolnav vazandu-se, Justinian imparatul a chemat pe multi dintre doctori, dar nu au putut sa-l vindece, si atunci cu lacrimi catre Domnul a strigat. Milostivindu-Se de el, Dumnezeu in vis i te-a aratat pe tine, parinte, ca pe un doctor binecuvantat, care poti sa-l vinceci. Chemandu-te cu credinta fierbinte imparatul, cu lacrimi te-a rugat sa-l vindeci de boala lui grea. Pentru aceasta, iti cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, rob al Imparatului celui de Sus si sol al Acestuia catre imparatul cel pamantesc;

Bucura-te, doctor preaales, care minunat pe imparat ai vindecat;

Bucura-te, mangaietor al celor necajiti si datatorule de bucurie;

Bucura-te, bucuria credinciosilor si veselia imparatului;

Bucura-te, minunatule fara de arginti, ca nu ai primit darurile de aur si argint;

Bucura-te, milostivule primitor de straini, care l-ai facut pe imparat sa zideasca asezamantul;

Bucura-te, ziditor minunat care fara aur si argint bolnita ai facut;

Bucura-te, ca ai iubit pe saraci si lor le-ai slujit pana la sfarsitul vietii;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 6

Biserica propovaduieste pomenirea ta cea cinstita, Sfinte Samson, ca ai ajuns la batranete, trudind evlavios pentru saraci si straini, iar la sfarsitul vietii pamantesti nu te-ai infricosat de moarte, ci bucuros te-ai despartit de cele pamantesti, la Domnul mergand, cu Care vei si locui totdeauna, impreuna cu cetele cele ingeresti, cantand: Aliluia!

Icosul 6

Dragostea ta cea buna pentru saraci stralucind in vietuirea cea pamanteasca, parinte Samson, ai facut asezamantul pentru acestia si chiar dupa mutarea ta nu ai parasit bolnita, in chip minunat aparand-o de navala focului. Pentru aceasta, minunandu-ne noi, cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, evlavios primitor de straini;

Bucura-te, ocrotitor al asezamantului tau chiar dupa mutarea ta la Domnul;

Bucura-te, in aceasta viata scapare si liman al celor saraci;

Bucura-te, scapare si mijlocire in curtile cele ceresti;

Bucura-te, ca ai scapat asezamantul tau de vapaia focului;

Bucura-te, ca la rugaciunile tale ploaia a inceput;

Bucura-te, limanul celor straini si scaparea celor bolnavi;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 7

Voind Iubitorul de oameni Dumnezeu sa arate prin tine, parinte, mila Sa cea negraita pentru oameni, vindecator ales pe tine te-a aratat, chiar si dupa adormire: caci lui Teodoret, cel care patimea, in vis i-ai aparut, dezlegandu-l dupa cum si lui Leon cel grav bolnav, impreuna cu Cosma si cu Damian vindecare i-ai dat. Pentru aceasta, cei bogati, cat si cei saraci Ii canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Un nou izvor vindecator a aparut dupa adormirea ta, facatorule de minuni, in biserica trupeasca si sufleteasca a rudei tale, Mochie mucenicul, care, fiind pus in groapa a inceput sa izvorasca mir vindecator, din care bolnavii ungandu-se cu credinta, primesc sanatate si iti canta tie unele ca acestea:

Bucura-te, adanc al smereniei, de Dumnezeu inaltatule;

Bucura-te, ca ai fost preaslavit prin multe minuni, dupa adormirea ta;

Bucura-te, rau de minuni vindecatoare;

Bucura-te, ca Dumnezeu a preaslavit mormantul tau prin vindecari minunate;

Bucura-te, ca pe marele Leon, cel slabit, l-ai intarit cu mir de la mormantul tau;

Bucura-te, ca ai insufletit pe cei care continuau slujba ta de primire a strainilor;

Bucura-te, ca prin ungerea cu mir de la mormantul tau, Gheorghe, cel bolnav de idropica, s-a vindecat;

Bucura-te, ca multime de minuni savarsesti, incat vreme nu avem a le povesti;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 8

Primirea de straini a ta cinstind si de minunile tale minunandu-se, crestinii evlaviosi au zidit casa de primire si bolnita, iar locul unde ai vietuit l-au rugat pe patriarh ca biserica sa-l sfinteasca, unde sa fie preaslavite minunile tale, pentru ca in cantari bisericesti acestia sa-I cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

In Domnul fiind cu toata mintea si de slava neputrezitoare bucurandu-te, nu te-ai lasat mahnit de lipsuri si dojana, parinte, ci ai primit pe strainii fugiti de la stapanii lor si pe bolnavi in casa ta, pe toti aparandu-i. Cu acestia impreuna, te rugam cuvioase, de rautatea omeneasca si de suparari ne pazeste, prin  mijlocirea ta cea puternica, ca sa-ti cantam tie cu dragoste unele ca acestea:

Bucura-te, pedepsitor nemitarnic al obijduitorilor;

Bucura-te, grabnic aparator al celor obijduiti;

Bucura-te, ca l-ai incredintat de adevar pe Enesie ziditorul;

Bucura-te, ca pe acela l-ai facut mut si bolnav, pentru mantuire;

Bucura-te, ca l-ai indreptat pe el cu iertarea cea buna;

Bucura-te, ca pe Eustratie ziditorul l-ai invata sa aiba grija de bolnavi si de straini;

Bucura-te, ca prin aparitia ta cea manioasa si vindecarea bolii l-ai facut vrednic slujitor;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 9

Orice dregatorie lumeasca, imparat sau rob, sarac sau bogat, te cinsteste pe tine, cuvioase, in cetatea si imparatia lui Constantin cel intocmai cu apostolii, de unde a si pornit credinta ortodoxa cea sfanta si cu aceasta si pomenirea ta. Tie inchinandu-se, parinte, credinciosii orodocsi, de la slugi la imparati, cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult graitori nu pot sa laude dupa vrednicie minunile tale din toata lumea, caci aparare ai aratat poporului si oastei in zilele pomenirii tale. Pentru aceasta, cazand inaintea ta iti cantam: fii pururea aparator de cei ce ni se impotrivesc, pazind Biserica cea sfanta in pace si intelegere, ca sa-ti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, ca ai iubit pamanturile credinciosilor care te cinstesc pe tine;

Bucura-te, ca ai intarit ostile crestine in lupta lor cea dreapta;

Bucura-te, ca izbavire ai daruit celor ce alearga la tine;

Bucura-te, cel ce ai intarit pe principele Vsevolod;

Bucura-te, ca pe vrajmasii acestuia minte i-ai invatat;

Bucura-te, ca i-ai ascultat pe cei ce se rugau tie si Maicii Domnului;

Bucura-te, ca in ziua pomenirii tale ne-ai dat biruinta asupra vrajmasilor si opresti lupta cea dintre noi;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 10

Vrand sa mantuiesti pe cei ce alearga la tine si iti cer ajutorul, le arati mila Atotbunului Stapan iar acestia, laudandu-te si cinstindu-te ca pe un aparator intru necazuri si ocrotitor al tarii, canta lui Dumnezeu ca oarecand parintii nostri, pentru Cel Care le-a ascultat rugaciunile: Aliluia!

Icosul 10

Zis puternic esti tarii noastre si ajutator statornic impotriva dusmanilor. Parinte si aparatorule Samson, prin mijlocirea ta in fata Celui puternic in lupta, Domnul Dumnezeu daruieste biruinta voievozilor. Pentru aceasta, cu multumire si umilinta iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ai ingradit tara noastra de robie;

Bucura-te,  cel ce ai infrant pe dusmanii trupurilor si ai sufletelor noastre;

Bucura-te,  ca ai daruit biruinta voievozilor crestini;

Bucura-te,  ca ai intarit tara noastra cea ortodoxa;

Bucura-te, luptatorule pentru noi, lauda si bucuria noastra;

Bucura-te,  ca ai facut cunoscuta popoarelor puterea credintei ortodoxe;

Bucura-te,  Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 11

Cantare de umilinta aducandu-ti, cuvioase, ca unui grabnic aparator si mijlocitor adevarat, pilda luam din vietuirea ta cea cu multa truda si iti urmam minunile, fiind  indrazneti in rugaciune si cantand lui Dumnezeu Cel minunat intre sfintii Sai: Aliluia!

Icosul 11

Luminator stralucit ai fost pentru Rasarit, ca un soare care alunga intunericul deznadejdi si al necazurilor, luminand prin nadejdea inimii pe cei care sunt manati de vantul necredintei. Pentru aceasta, credinciosii iti canta tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca de popoarele ortodoxe esti slavit;

Bucura-te, ca multe tinuturi iti sunt tie multumitoare;

Bucura-te, ca ai intarit cetatile cele credincioase;

Bucura-te, ca biserici s-au ridicat intru pomenirea ta;

Bucura-te, ca in bisericile tale credinciosii se inchina cu evlavie;

Bucura-te, ca in fata icoanei tale lacrimi de pocainta si smerenie se varsa;

Bucura-te, ca cei fara de casa si orfani prin tine isi afla mangaierea;

Bucura-te, ca parinte te numesc pe tine si cei saraci, si cei bogati;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 12

Har si mila cere pentru noi din ceruri, parinte cuvioase Samson, si roaga-te Domnului sa pazeasca tara noastra, iar Biserica Sa de necredinta sa nu fie atinsa si de erezie nebiruita, si pe noi, cei ce alergam cu credinta la tine, sa ne izbaveasca de necazuri si boli, ca sa cantam cu multumire: Aliluia!

Icosul 12

Cantari primind in Biserica Ortodoxa, pe tine te fericim, cuvioase parinte Samson, zicand: nu ne lasa pe noi, ci ne ajuta, ca necredinciosi, neajutorati si necajiti suntem, ca sa mergem in Imparatia cerurilor impreuna cu sfintii cei fericit si sa-ti cantam din suflet unele ca acestea:

Bucura-te, prietenul lui Hristos, care poruncile Lui ai implinit;

Bucura-te, ca ai iubit pe aproapele tau mai mult decat pe tine insuti, la fel ca Hristos;

Bucura-te, doctor binecuvantat si vindecator fara de arginti;

Bucura-te, ca ai largime de necuprins a dragostei si mangaiere in necazuri;

Bucura-te, bucuria celor vindecati;

Bucura-te, ascultatorule al suspinurilor tainice de pe pamant si grabnice ajutator;

Bucura-te, ca stiind faptele tale cele bune, slavim pe Tatal nostru Cel ceresc;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 13

O, preacuvioase parintele nostru Samson, preaminunate vindecator, bunule mangaietor, milostivule de straini primitor si grabnic aparator, primeste aceste laude si, stand in fata Tronului Treimii Celei de viata facatoare, roaga-te pentru noi, cei care cinstim sfanta ta pomenire, sa se reverse asupra noastra mila Domnului cea negraita, care mantuieste pe cei credinciosi din nevoile acestei vieti si de moartea cea amara in viata cea viitoare, ca sa cantam cu nadejde: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ingerilor celor ceresti, care Il slavesc de-a pururi pe Creatorul si Stapanul tuturor, pe pamant te-ai asemanat, insuflatule de Dumnezeu Samson, prin fapte minunate si cu truda slavind pe Tatal Cel ceresc, iar oamenilor mila si bunatate de negrait aratand. Acum, in salasurile ceresti fiind, nu ne uita pe noi, cei ce-ti cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, preaalesule urmator al ingerilor;

Bucura-te, slujitor urmator si credincios al Imparatului slavei;

Bucura-te, minte sfanta si luminata de Dumnezeu;

Bucura-te, in inaltimi si rugaciuni neincetate arzatorule;

Bucura-te, ca jugul cel bun al lui Hristos pe umeri ai luat;

Bucura-te, ca ai primit cununa cea nevestejita de la Domnul;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 1

Alesule al Domnului, doctor binecuvantat si milostiv primitor de straini, pe tine te cinstim si cu dragoste ne inchinam icoanei tale, fericindu-te, cuvioase parinte Samson. Tu, care ai indrazneala la Dumnezeu, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam: Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Rugaciune catre Sfantul Samson, primitorul de straini

O, mijlocitor al nostru in fata Domnului si fierbinte rugator, cuvioase parinte Samson, vezi din ceruri cum pierim noi in necazuri si nevoi! Necredinta noastra creste, faradelegile, ispitele, bolille si necazurile multor oameni fara casa, flamanzi si orfani se inmultesc. De unde vom avea putere, parinte, sa rabdam ispitele acestei lumi, sa pastram in inimi credinta si dragostea lui Hristos si nadejdea crestineasca, ingrijindu-ne de bolnavi si de saraci, daca nu ne vei ajuta, prin mjlocirea ta cea fierbinte, cerand ajutor de la Dumnezeu? Cu rugaciunile tale pazeste pacea lumii si pacea Bisericii lui Hristos, iar pe noi ne ingradeste sa nu fim doborati de necredinciosi si hulitori; pazeste-ne de ispite, inmoaie inimile bogatilor spre miluirea celor napastuiti, hranirea flamanzilor, adaparea celor insetati, gazduitorul celor fara de casa si ajutorul orfanilor. Inceteaza bolile si necazurile, foamea, si daruieste sanatate pruncilor celor bolnavi, trimite-ne intarire de la Dumnezeu, mangaiere si bucurie celor care sunt in spitale, inchisori si robie, pentru ca toti sa slaveasca pe Dumnezeu, Cel in Treime laudat: Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Amin!

Rugaciunea a doua

O, rugatorule fierbinte, parinte cuvioase Samson, roaga-te lui Dumnezeu pentru mine, pacatosul, si trimite-mi de la Stapanul ajutor si izbavire, ca viata mea este scurta si plina de schinuri, necazuri si dureri. Intareste inima mea ca sa pot duce ascultarea fara ispite, si cu apararea ta sa indrepti calea mea spre Imparatia cerurilor, ca sa slavesc pe Domnul, Care intru tine este preaslavit, in veci. Amin!

Tropar, glas 8

Intru rabdari ti-ai agonisit rasplata, parinte cuvioase; intru rugaciune toate ai rabdat, pe cei saraci ai iubit si sinele l-ai parasit; fericite Samson, pe Hristos Dumnezeu roaga-l sa se mantuiasca sufletele noastre.

Condacul, glas 8

Ca la un doctor ales si rugator bineplacut venind in fata raclei tale celei dumnezeiesti, inteptitule Samson, ne bucuri cu cantare de dragoste, psalmi si alauta si preaslavim pe Hristos, Care ti-a dat harul vindecarilor.

Marimurile

Fericimu-te pe tine, cuvioase parintele nostru Samson, si cinstim pomenirea ta, ca tu esti monahilor indrumator si vorbitor cu ingerii.

Amin.  

Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini

 

Glasul 8

În răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini

 

Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini

Glasul al 8-lea

În răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cel ce stai purtând cunună înaintea Scaunului, preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu cântări prăznuirea ta cea prealuminată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dorind numai de cele ce te îndemnau către viaţă, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii şi ai câştigat moştenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea adunându-ne, te cinstim pe tine, Părinte Samson.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi1

Plecându-te Legii lui Dumnezeu, minunate, cu bucurie ai alergat către culmea virtuţii, făcându-te întru toate îndurat; pentru aceea acum te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai, cuvioase, ajutător săracilor preamilosârd şi bolnavilor doctor preaales şi celor necăjiţi apărător; pentru aceasta Dumnezeu te-a mărit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Dumnezeu, ca pe o sprijinitoare întărită tuturor celor supăraţi, neîncetat te slăvim şi te fericim, Preacurată.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu mila lui Dumnezeu ai câştigat mila cea dumnezeiască şi te-ai învrednicit a auzi glasul care te chema pe tine către dumnezeiasca cămară, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Să lăudăm pe Sfinţitul Samson, căci urmând milostivirii lui Dumnezeu, s-a făcut milostiv către bolnavi şi îmbrăcăminte tuturor celor goi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Petrecându-ţi viaţa cea dumnezeiască cu sfinţenie şi cu cinste, te-ai numărat împreună cu sfinţii şi ai ajuns la locaşurile cuvioşilor, învrednicindu-te de lumina cea de negrăit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fericit eşti tu şi bine îţi va fi ţie, părinte, celui ce ai păzit legile Domnului şi Dumnezeului nostru; pe Care roagă-L să mântuiască turma ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Alungă, Preacurată, întunericul sufletului şi al cugetului meu şi dă-mi a vieţui ca ziua cu bună cuviinţă, împlinind poruncile cele mântuitoare.

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca o stea prealuminoasă luminezi inimile noastre, ale tuturor celor ce după vrednică datorie te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lepădând somnul de la ochii tăi, ai privegheat şi toate dezmierdările trupului le-ai adormit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe săraci iubind, cuvioase, pentru dragostea lui Hristos, ai luat moştenirea cea de sus, bucurându-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie ai vieţuit pe pământ, purtătorule de Dumnezeu preafericite şi ai câştigat veseliile cele veşnice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Stăpână Preacurată, Palatul cel Luminos al Cuvântului, te lăudăm cu cuvinte şi te fericim.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorul de lumină şi Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Odihnindu-se întru tine lumina cea preacurată, te-a făcut cu chip luminos părinte cuvioase, cel ce ai luminat pe credincioşi cu strălucirile virtuţilor tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu multă milostivire te-ai făcut îmbogăţitor al săracilor şi doctor al celor bolnavi, ridicându-le lor casă de doctorie curăţitoare de boli.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţindu-te pe tine de tina patimilor, cu adevărat te-ai arătat locaş curat Preasfântului şi Cinstitului Duh, purtătorule de Dumnezeu, părinte; pentru aceea te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Preasfântă Curată, ceea ce eşti podoaba lui Iacov, cu credinţă te lăudăm prin glasuri dumnezeieşti, ca pe Una care ne ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat, de Care se cutremură toate.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iubind milostivirea, Părinte Samson, pururea pomenite şi deschizând săracilor milostivirile tale cu cuget desăvârşit, te-ai îmbogăţit cu comorile cele cereşti.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Zidit-ai casă preasfinţită întru slava Dumnezeului nostru, la care alergând credincioşii, se curăţă de multe feluri de boli, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie ţi-ai săvârşit viaţa şi ai locuit împreună cu cuvioşii, ca un cuvios, rugându-te pentru noi care te cinstim cu credinţă, de Dumnezeu însuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Cer înalt lui Dumnezeu, Împăratul tuturor şi Palat Preacurat şi Cămară Prealuminată cu dumnezeiescul har, Preacurată.

Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

Condac

Glasul al 8-lea

Podobie: Ca nişte pârgă a firii...

Ca la un doctor preaales şi rugător bine primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Sfinte Samson, de Dumnezeu înţelepţite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel Ce ţi-a dat ţie un dar ca acesta de tămăduiri.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Având pe Hristos Putere Întărită întru supărări, ai trecut furtuna vieţii neînecat, preafericite şi ai ajuns a te odihni la limanul cel lin, cuvioase, cu veselie strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind îndemnat de multa înţelepciune şi de dragoste duhovnicească, cuvioase, părinte fericite, ai zidit casă mare, la care cei ce scapă îşi iau vindecare toţi, cei ce strigă şi zic: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, te-ai arătat luminător luminos şi ai luminat marginile lumii, Părinte Samson. Pentru aceea adunându-ne, cu credinţă te fericim pe tine, cântând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lâna odinioară însemna mai înainte pântecele tău cel curat, Preacinstită, care a primit roua cea cerească, ceea ce a răcorit pe toţi cei cuprinşi de setea păcatului, Prealăudată. Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mişcându-ţi limba cu bucurie spre laudele lui Dumnezeu, Părinte Samson, ai supus sufletului patimile trupului cu înfrânarea şi te-ai arătat slugă preacurată lui Hristos şi moştenitor cetăţii celei de sus.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cugetul tău cel preacurat fiind luminat de dumnezeieştile luminări, s-a arătat foarte luminos şi primitor de curate şi dumnezeieşti străluciri. Pentru aceea cu cântări te cinstim, purtătorule de Dumnezeu preafericite.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Prealăudate, având viaţă preasfinţită, Preafericite Samson  şi mutându-te către Dumnezeu, cu adevărat te-ai preamărit, căci iată pomenirea ta şi dreptatea petrece în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Încetează acum furtuna cea cumplită a patimilor mele, Pruncă Preacurată, Binecuvântată; dă război asupra vrăjmaşilor celor fără de trup, care fără milă se pornesc asupra sărăciei mele, ca şi cu credinţă să te laud, Fecioară.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând în laude îl slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iată că tuturor a răsărit ca soarele pomenirea ta, părinte, arătat luminând pe cei ce te măresc pe tine într-însa, ca pe o cinstită slugă a lui Hristos şi moştenitor împărăţiei Lui şi întocmai numărat cu toţi cuvioşii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cât este de luminată viaţa ta, cât este de mare slava ta, cât este de fericit mormântul tău, în care zăcând cinstitul tău trup izvorăşte sănătate celor ce cu credinţă aleargă la dânsul şi cer ajutorul tău totdeauna, înţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cel ce străluceşti raze de soare celor ce te cinstesc pe tine, părinte, luminează-ne simţirile sufletului nostru şi ne rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi să ne facem părtaşi dumnezeieştii străluciri, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca razele soarelui strălucind, luminează simţirile noastre cele sufleteşti ale celor ce te cinstim şi ne rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi a fi părtaşi dumnezeieştii străluciri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce te  ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin credinţă ne luminăm cu strălucirile cele prealuminate ale Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de cuget, Preasfântă Fecioară şi ne mântuim de întunericul patimilor şi al primejdiilor şi de toate nevoile vieţii.

Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând în laude îl slăvim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Câştigând suflet milostiv, părinte, ai ajutat pe săraci cu dare îndestulată şi acum te-ai mutat către împărăţia cea de sus, ca să iei răsplătirile ostenelilor tale. Pentru aceasta întru veselia inimii te fericim pe tine, Preacuvioase Părinte Samson.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Ceea ce singură eşti tare părtinitoare credincioşilor, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să mântuiască sufletele noastre de tot necazul, de nevoi şi de primejdii; Maică Fecioară, folositoarea păcătoşilor şi ajutătoarea lumii.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea Preacurată văzând pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu lacrimi ca o maică grăia: Cum voi răbda smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule?

Sfantul Cuvios Samson, primitorul de straini

• 

  
  

Samson cel Mare tămăduia pe cei cuprinși de boli netămăduite; pentru că pe lângă meșteșugul doctoricesc, i se adăugase și darul Domnului, care dă tămăduiri, pentru faptele lui cele bune în care sporea și pentru credința pe care o câștigase către Dumnezeu.

Samson cel Mare, despre care străbătea vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a născut din părinți cinstiți și bogați, de neam mare, care se trăgeau din sânge împărătesc. Acesta învățând bine învățătura din afară, se deprinsese și la meșteșugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru îmbogățirea sa, pentru că avea destulă bogăție ci, pe de o parte, ca să nu petreacă în deșertăciune, iar pe de alta, ca din meșteșugul său să poată sluji lui Dumnezeu și săracilor. El tămăduia pe cei cuprinși de boli netămăduite; pentru că pe lângă meșteșugul doctoricesc, i se adăugase și darul Domnului, care dă tămăduiri, pentru faptele lui cele bune în care sporea și pentru credința pe care o câștigase către Dumnezeu.

Pe lângă învățătura cea din afară, el avea și înțelegerea dumnezeieștii Scripturi și se îndeletnicea mult la citirea sfintelor cărți, și spre dragostea lui Hristos se deștepta cu credința și cu nădejdea. Apoi, murind părinții lui și lăsând multe averi, n-a zăbovit a face cele cuviincioase lui, ci îndată a început să schimbe bogăția cea degrabă pieritoare și vremelnică cu cea nepieritoare și veșnică, urmând cuvântului Evangheliei. Și dădea milostenie cu îndurare, precum se grăiește, împărțind cu amândouă mâinile la toate nevoile săracilor și flămânzilor, câștigând prin pântecele lor cel stricăcios, vistieria cea nestricăcioasă. Și aceasta o făcea în toate zilele vieții sale, căci pe milostivire o avea născută și crescută împreună cu el. Apoi, voind să se îndrepteze la o viață și mai smerită, a slobozit mulțimea robilor, oprind numai unul pentru slujba sa. Căci ce nevoie avea de atâția robi, de vreme ce singur se dăduse rob adevărat și apropiat Domnului? Astfel s-a dezlegat de bogățiile cu care era ținut ca și cu niște legături, mulțumindu-se cu o haină și cu o funie pentru ținerea mijlocului.

Și dorind Samson ca pe sufletul său să-l îmbogățească mai bine prin bogăție duhovnicească, a defăimat lumea și toate cele din lume și, urmând lui Hristos, s-a făcut străin, căci, lăsându-și rudele și cunoscuții, a ieșit din Roma cea veche și s-a sălășluit în pustie, ca și Ilie de demult. Dar Dumnezeu, voind ca robul său să le fie multora de folos, l-a adus din pustie în Roma cea nouă, adică în Constantinopol, unde el aflându-și o casă oarecare, petrecea într-însa, odihnind la el pe cei străini și săraci și slujindu-le în tot chipul, primind pe cei neputincioși și tămăduindu-i de boli. Și nu numai îi vindeca de toate bolile prin meșteșugul său doctoricesc; dar cu atâta osârdie le făcea și toată plăcerea în hrană și în așternuturi, încât se părea că acea milostivire este firească lui. Căci precum firea soarelui este ca să lumineze și a focului ca să ardă, așa lui Samson îi era ca din fire silința cea cu osârdie spre cei săraci, bolnavi și străini.

Deci Dumnezeu, Care S-a obișnuit a binecuvânta dragostea către aproapele ce se face pentru Dânsul și a socoti ca pentru El aceea pe care o face cineva săracilor, a cinstit ostenelile robului Său cu minuni mari, care se făceau la bolnavi. Pentru că pe toți care îi primea în casa sa, având boli nevindecate, îi tămăduia cu minune. Iar darul și puterea facerii de minuni, care i se dăduse lui de la Dumnezeu, le acoperea cu meșteșugul chipului cel doctoricesc, ca să nu se cunoască sfințenia lui; pentru că, fiind smerit cu inima, nu voia să fie slăvit și cinstit de oameni. Dar n-a putut să se ascundă lumina sub obroc, nici cetatea deasupra muntelui, căci strălucind cu lumina lucrurilor celor bune și suindu-se la muntele desăvârșitei plăceri de Dumnezeu, a venit tuturor în înștiințare. Și aflând și patriarhul de el, l-a chemat la sine și l-a hirotonisit preot, deși el nu voia. Și s-a aflat slava faptelor lui celor bune până la palatele împărătești în acest chip: împăratul Iustinian a căzut într-o neputință și bolea foarte din vătămarea părților ascunse ale trupului său și acea durere era netămăduită. Și chemând el doctori mulți și aceia stând lângă el după obiceiul lor, se sfătuiau între ei și multă vreme îi făceau curaj de tămăduire, dar numai cu cuvintele, iar cu lucrul nu puteau să-l vindece, nici să dea ușurare celui ce pătimea.

Deci au căutat prin toată stăpânirea grecească și romană doctori foarte învățați, dar nu s-a găsit nici unul care să poată tămădui pe împărat de acea nesuferită boală. Deci mâniindu-se împăratul, a po­runcit să gonească pe toți doctorii din ochii săi, iar el, întorcându-se spre Dumnezeu, Care este izvorul tămăduirilor și ziditor a toată făptura, și-a încredințat Aceluia boala sa, cerând ajutor de la El cu lacrimi. Iar Dumnezeu n-a trecut cu vederea rugăciunea lui cea cu dinadinsul, căci adormind puțin împăratul, a văzut în vedenie mulțime de doctori cu rânduială stând înaintea lui îmbrăcați în haine luminoase. Și apropiindu-se de el un tânăr oarecare purtător de lumină, îi arăta pe fiecare dintre doctori, cine și în ce fel de rânduială și în care ani a fost. Intre aceștia i-a arătat și pe unul smerit la față, cărunt la păr și îmbrăcat în haină preoțească, pe care lăudându-l către împărat, a zis: „Acesta, iar nu altul, o, împărate, poate să te tămăduiască de durerea cea aducătoare de moarte!”.

Deci, deșteptându-se împăratul din somn, s-a bucurat de acea vedenie, prin care a luat bună nădejde pentru sănătatea sa, și mulțumea lui Dumnezeu. Deci, având în minte chipul bărbatului văzut, a poruncit ca iarăși să cheme la dânsul pe toți doctorii, ca să-i vadă. Și căutând între dânșii pe cel văzut în vis și negăsindu-l, a căzut iarăși în mâhnire și a început a se întrista. Insă, punându-și nădejdea în Dumnezeu, a poruncit să caute mai cu dinadinsul pe un doctor ca acela, care i se arătase în vis, spunând tuturor asemănarea feței lui și făgăduind multe daruri și cinste cui îl va afla pe el.

Deci mulți căutându-l pretutindeni și negăsindu-l, una din slugile împărătești care era și cunoscut al împăratului și prieten al lui Samson, auzind asemănarea spusă de împărat a omului văzut în vis, și-a adus aminte de fericitul Samson, cel care avea acel fel de asemănare și tămăduia pe cei neputincioși. Deci a spus împăratului de dânsul, iar acela a poruncit să-l aducă pe Samson cu cinste la dânsul. Și când l-a  văzut pe el intrând, îndată l-a cunoscut că este acela pe care îl văzuse în vis. Și umplându-se de bucurie, s-a sculat degrabă de la locul său și, alergând înaintea lui, i-a cuprins grumajii și i-a sărutat nu numai gura, ci și capul și mâinile bătrânului, zicându-i: „Cu adevărat, părinte, tu ești acela pe care Dumnezeu mi l-a arătat în vis; și prin tine mi-a făgăduit că îmi va da mie sănătate”. Acestea zicându-le, l-a băgat pe cuviosul în odaia lui și, șezând cu dânsul, se îndulcea de vederea feței lui. Apoi, lipind mâinile aceluia de ochii săi, le săruta cu dragoste și, udându-le cu lacrimi, cerea de la dânsul tămăduire.

Iar fericitul Samson, mâhnindu-se de atâta smerenie din partea împăratului, i-a zis: „O, împărate, nu face aceasta, nici nu te pogorî așa prin nemăsurată smerenie, ca să nu mă aduci pe mine în mândrie și să fii pricinuitor al osândirii mele. Pentru că în ce covârșesc eu pe ceilalți oameni? Fiind sărac și păcătos, eu însumi am trebuință de căutarea cea milostivă a lui Hristos pentru tămăduirea păcatelor mele. Dar credința ta cea mare și nădejdea ta cea fierbinte vor pleca spre milă pe Împăratul Hristos și te va tămădui, fiindcă Acela toate câte le voiește, poate să le facă”.

Acestea zicându-le, s-a atins cu mâna de locul unde pătimea împăratul, ca și cum ar fi pus oarecare doctorie, vrând să-și tăinuiască darul tămăduirii dat lui din cer. Astfel, numai cu o atingere a mâinilor lui s-a făcut ușurare de boală și grabnică tămăduire. Iar împăratul, câștigând desăvârșit sănătatea sa, se bucura nu numai pentru tămăduire, ci și pentru că s-a învrednicit de vederea unui bărbat plăcut lui Dumnezeu ca acesta. Apoi, vrând să mulțumească sfântului, îi dădea mult aur și argint, dar sfântul a grăit împăratului: „O, împărate, eu am avut aur, argint și o mulțime de alte averi, dar pe toate le-am lăsat pentru Hristos, ca să câștig bunătățile cerești cele veșnice! însă, de vrei să-mi arăți a ta bunătate, fă pentru Dumnezeu și pentru mântuirea ta aceasta: zidește-mi lângă locuința mea o casă, în care aș putea să primesc pe cei neputincioși și străini cărora m-am obișnuit a le sluji, și să-i odihnesc după puterea mea; pentru că așa și ție îți vei mijloci răsplătire veșnică de la Dumnezeu și mie îmi vei mângâia bătrânețile”.

Aceasta auzind împăratul și socotind-o mai mult o dăruire, decât o cerere, a poruncit să-i zidească o casă pentru străini și o bolniță, precum a poftit cuviosul. Și sfârșindu-se zidirea aceea, împăratul a îndestulat-o cu multe averi pentru nevoia străinilor ce se odihneau acolo și pentru bolnavii ce se tămăduiau.

Deci Cuviosul Samson, petrecând mulți ani în obișnuita slujbă a primirii de străini și a doctoriei și ajungând la adânci bătrânețe, a slăbit cu trupul și s-a îmbolnăvit puțin. Iar când sufletul lui s-a despărțit de trup, s-a arătat luminos la față, cu nimic mâhnindu-se de moarte, precum este obiceiul la celelalte suflete, care se tem de moarte, fiind cuprinse de grijile trupești și mirenești și ținute de multe păcate. Pentru că știa Cine îl cheamă pe el, de la ce osteneli și la ce fel de odihnă, și ce fel de răcoriri aștepta sufletul lui cel fericit; că vrednic era lucrătorul acesta de plata sa. Și astfel sufletul lui, fiind plăcut lui Dumnezeu, s-a dus în părțile cerești, iar trupul lui a fost îngropat cu cinste în biserica Sfântului Mucenic Mochie, din a cărui seminție se trăgea cu nașterea trupească Sfântul Samson, marele plăcut al lui Dumnezeu și moștenitor al faptelor celor bune și duhovnicești ale aceluia.

El a fost slăvit cu mari minuni nu numai în viața aceasta, ci și după moarte, din care aici se pomenesc câteva: Odată a fost în Constantinopol un foc care a început de la biserica Sfintei Sofia și a fost atât de mare, încât nimeni din oameni nu putea să-l stingă. Și au ars toate palatele cele mai alese și cele mai frumoase zidiri din toată cetatea. Și a ajuns văpaia și la casele de străini ale Cuviosului Samson, pe care înconjurându-le de pretutindeni, nu putea să se atingă de ele. Și se vedeau casele acelea ca rugul cel nears, încon­jurate de atâta văpaie. Și mulți dintre oameni au văzut pe Cuviosul Samson, care se arăta deasupra zidirii, umblând împrejur degrabă pe îngrăditura casei de străini și certând cu mânie văpaia aceea ce se repezea. Iar focul, ca și cum s-ar fi rușinat de sfânta lui față, supu- nându-se poruncii, se dădea în lături de la casa aceea. Apoi deodată, auzindu-se dintr-un loc un tunet puternic, și vărsându-se o ploaie mare, toată vâlvătaia aceea s-a stins cu rugăciunile sfântului.

El tămăduia toate bolile, precum în viața sa, așa și după moarte. Unui om vestit, cu numele Teodorit și cu dregătoria spătar, i s-a întâmplat, când alerga din casa lui pe trepte după oarecare trebuință, de și-a vătămat din încheietură piciorul. Din această pricină, trei zile a zăcut foarte rău bolnav, neputând să guste nici mâncare, nici băutură, și nici măcar să adoarmă puțin din pricina durerii piciorului, încă nu putea nici să grăiască, fiind mut și fără de glas. Însă cu min­tea sa cea sănătoasă se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu și Sfântului Samson, chemându-l în ajutor. Iar după a treia zi, venind noaptea, l-a văzut pe cuviosul pe care îl chema, stând la picioarele sale și atingân- du-se de glezna cea vătămată. Și i-a zis Sfântul Samson: „Scoală-te, că nimic mai mult nu vei pătimi”. Acestea zicând, s-a făcut nevăzut. Iar Teodorit îndată simțindu-se sănătos, a început a mulțumi lui Dumnezeu cu bucurie și cu mare glas, zicând: „Cu adevărat, Sfântul Samson este mare plăcut lui Dumnezeu”. Apoi, pipăindu-și piciorul său și văzându-l tămăduit desăvârșit, s-a sculat și umbla. Și făcându-se ziuă, s-a dus cu sârguință la mormântul cuviosului și s-a închinat, spunând tuturor de tămăduirea ce i se făcuse.

Un alt boier din Constantinopol, cu numele Leon, mergând călare, din întâmplare și-a zdrobit un picior, lovindu-se de un zid de piatră. Din această pricină pătimea greu și, din zi în zi, durerea se întărea mai cumplit, iar casnicii lui îl sfătuiau să cheme un doctor, ca să-i scoată sânge de la locul cel vătămat. Și apropiindu-se a patra zi în care urma să cheme doctorul, s-a făcut într-acea noapte lui Teodo­rit, cel pomenit mai înainte, care mai înainte a câștigat tămăduire, o vedenie în acest fel: Vedea trei oameni intrând în casa acelui boier, dintre care unul i se părea că este Sfântul Samson, precum îl văzuse în neputința sa, iar ceilalți doi, Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian. Și i-a întrebat, zicând: „Unde mergeți?”. Iar ei, privind cu dragoste spre dânsul, i-au răspuns: „Mergem la boierul Leon”. Teodorit le-a zis: „Au nu știți, stăpânii mei, că el pătimește, fiind cuprins de durere, și în viitoarea zi vor veni doctorii să-i tămăduiască piciorul cel sfărâmat?”. Sfinții au răspuns: „Să nu fie aceea, căci noi vom veni la dânsul iarăși în ziua de vineri și-l vom tămădui”. Și deșteptându-se Teodorit din vedenie, a alergat la acel bolnav și i-a spus ceea ce a văzut și a auzit. Iar bolnavul, crezând cuvintele lui, n-a primit la sine pe doctori; ci, nădăjduind spre Dumnezeu, aștepta ziua de vineri. Deci, rugându-se și sosind ziua de vineri, piciorul lui cel bolnav a primit tămăduire desăvârșită și s-a făcut sănătos ca și celălalt, netrebuindu-i nici o doctorie. Atunci cel tămăduit a alergat la mormântul Cuviosului Samson, dând mulțumire lui și celor ce se arătaseră cu dânsul.

Preamărind Dumnezeu cu mai multe minuni pe plăcutul Său, Samson, a făcut ca din mormântul lui să izvorască mir tămăduitor, cu care bolnavii se ungeau cu credință și câștigau sănătate pentru toate neputințele lor. Și s-a întâmplat iarăși aceluiași boier, Leon, de a căzut în neputință cu tot trupul. Deci zăcea ca un slăbănog, fiindu-i toate mădularele înțepenite. Iar când a fost uns peste tot trupul cu mirul care ieșea din mormântul Sfântului Samson, îndată s-a făcut sănătos. Asemenea, odată, durându-l ochii foarte tare, s-a tămăduit cu același mirtămăduitor. Deci, dând mulțumire doctorului său cel fără de plată,a luat asupra sa îngrijirea casei de străini a Sfântului Samson, fiindatunci în nevoie, și îi dădea toate cele de trebuință din averile sale cuîndestulare.

Este cu cuviințăsă pomenim aici și aceasta: în această casă de străini era în vremea aceea un rânduitor, anume Enesie, leneș cu viața și nebăgător de seamă la slujba sa, împlinind toate nevoile bolnavilor și ale străinilor cu nebăgare de seamă. Deci, într-o noapte, Cuviosul Samson arătându-i-se lui nu în vis, ci la arătare, l-a bătut cu toiagul, zicându-i cu mânie: „Pentru ce nu te îngrijești de slujba ta și nu împlinești nevoile străinilor și ale bolnavilor?”. Din acea bătaie Enesie atâta a bolit, încât i s-a luat glasul și a rămas mut, și trupul i s-a făcut vânăt peste tot de bătăile ce i se dăduse.

Iar a doua zi, venind mulți la el, nu putea să vorbească nimic, decât numai își arăta trupul său cel vânăt. Apoi, luând o hârtie și un condei, a scris pedeapsa care i-o dăduse sfântul. Și înștiințându-se Leon, cel mai sus pomenit, de acest lucru, a venit să cerceteze pe acel rânduitor bolnav, și văzându-l peste tot trupul vânăt de bătaie și neputând vorbi, a început a se ruga cu căldură către Sfântul Samson, zicând: „Sfinte plăcutule al lui Dumnezeu, știi credința și osârdia mea către tine, deci fa aceasta ca Enesie să mărturisească singur cu limba sa ceea ce a pătimit și a scris pe hârtie, spre mai marea încredințare a minunii și spre proslăvirea numelui lui Dumnezeu”. Astfel rugân- du-se el, s-a dezlegat limba lui Enesie și gura i s-a deschis și pe toate cele ce i s-au făcut lui le-a spus cu de-amănuntul și din acea vreme și-a îndreptat viața în bine.

Și sfătuindu-se poporul cel cucernic, a rugat pe patriarh ca acea casă primitoare de străini a Cuviosului Samson să o sfințească ca să fie biserică și s-a făcut așa. Iar spre primirea străinilor și spre odihnirea neputincioșilor s-a zidit altă casă și bolniță lângă biserica aceea. După aceasta, trecând multă vreme, era alt rânduitor la acea casă de străini, cu numele Evstratie, care de asemenea nu se îngrijea de cei bolnavi și străini, și pe lângă aceasta era și zgârcit. Iar într-o vreme n-a dat untdelemn multe zile. Pentru aceasta, cu dumnezeiască pedepsire s-a îmbolnăvit la ochi. Iar unul din prietenii lui, anume Leon, nu acela de care am grăit mai înainte, ci altul cu același nume, slujind în aceeași casă de străini, i-a zis lui Evstratie: „Dă untdelemn destul pentru cei bolnavi și străini și vei fi sănătos la ochi; iar de nu vei crede cuvintelor mele, îți voi da pentru adeverire zapisul meu”.

Deci șezând, a scris astfel: „Iată eu, Leon, nădăjduindu-mă spre Sfântul Samson, făcătorul de minuni, și întărindu-mă cu credință neîndoită spre dânsul, chezaș mă pun ție de față, că, de vei da destul untdelemn spre mâncarea săracilor și a străinilor, te vei tămădui la ochi, pentru că Sfântul Samson îți va cere ție sănătate de la Dumnezeu”. Iar Evstratie, luând acest zapis și făgăduind să dea din destul untdelemn, în aceeași zi i s-a vindecat ochiul. Dar, de vreme ce era zgârcit cu obiceiul, iarăși a început a nu da untdelemn. Iar într-o noapte, i s-a arătat Cuviosul Samson, grăindu-i cu mânie: „Oare pe mine mă batjocorești?”. De acea vedenie înfricoșându-se Evstratie, a chemat dimineața pe prietenul său Leon și i-a dat mult untdelemn, rugându-l să se roage către sfânt pentru iertarea păcatului său.

Un bărbat cinstit, anume Varda, unul din sfetnicii împărătești, a căzut într-o boală, care se numea „carbuncul”, din care pricină i s-au făcut pe piept și pe spate mari răni netămăduite și a pătimit multă vreme. Și sosind pomenirea Sfântului Mucenic Mochie, doctorii care erau lângă el și ceilalți casnici s-au dus la biserica mucenicului, pentru cântarea cea de toată noaptea. Iar bolnavul zăcând pe pat, se mâhnea foarte că n-a putut să se ducă în biserică la praznic și să se închine mormântului cel făcător de minuni al Cuviosului Samson. De aceasta mâhnindu-se el, i s-a arătat un bărbat bătrân, zicându-i: „Scoală-te!”. Bolnavul a răspuns: „Cum voi putea să mă scol, fiind toate mădularele mele slabe de durerile cele grele?”. Acela i-a zis: „Eu îți grăiesc să te scoli și să vii în biserica Sfântului Mucenic Mochie, a cărui prăznuire este astăzi, și să te rogi la mormântul Sfântului Samson”. Zicând aceasta, s-a făcut nevăzut.

Iar bolnavul, simțind putere în el, a început a se scula încetișor de pe pat, nemaisimțind durerea rănilor sale. Apoi, dezlegând de la răni legăturile cele doctoricești și plasturile, a aflat rănile vindecate desăvârșit. Atunci, umplându-se de bucurie, s-a îmbrăcat în hainele de sărbătoare și s-a dus în biserică. Și văzându-l pe el toți sănătos, deodată s-au minunat și au preaslăvit pe Dumnezeu.

Era obiceiul la mulți, că, de cădea cineva în vreo neputință, poruncea să-l ducă în bolnița Sfântului Samson, și acolo, după credința sa, primea sănătate. O slugă oarecare, anume Gheorghe, a unui preot pe nume Efedim, pătimea foarte tare de greutatea apei. Deci stăpânul lui l-a trimis la bolnița Sfântului Samson, unde a petre­cut câteva zile, și necâștigând ușurare, s-a întors la casa stăpânului său. Iar stăpânul, văzându-l, s-a mâniat pentru necredința lui și l-a trimis iar la bolniță, poruncindu-i să ceară din mirul izvorât din mormântul cel făcător de minuni și să se ungă cu dânsul. Deci sluga s-a dus și a rămas noaptea acolo, iar dimineața s-a întors la stăpânul său sănătos și i-a spus cum s-a însănătoșit. „Am văzut - zicea el - în această noapte, în vedenia visului, pe Sfântul Samson, arătându-mi-se -se cu mâna de pântecele meu, și mi-a zis: «Du-te de aici, că ești sănătos acum!» Iar eu, deșteptându-mă, m-am simțit sănătos”. De aceeași boală pătimea și o femeie a slujitorului bisericii, anume Irina. Aceea a văzui în vedenia visului venind la dânsa pe Sfântul Samson cu Sfinții cei fără de arginți Cosma și Damian și, atingându-se de ea, din acea vedenie s-a făcut sănătoasă.

Acestea și multe alte minuni se făceau și se dădeau tămăduiri, cu rugăciunile Cuviosului Samson. Pentru aceasta toți cei credincioși preaslăveau pe Dumnezeu cel minunat întru sfinții Săi, Căruia și de la noi să-I fie cinste, slavă, închinăciune și mulțumire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.