Cu toate acestea, atunci când ajungi să te cunoști profund, vei putea deschide porțile iubirii.

 Înainte de a-ți umple casa cu un bărbat sau cu o femeie, umple-o cu tine.

Înainte de a te limita la viața cuiva, explorează-ți propria lume.

Completează-ți cartea de identitate interioară, pentru că fără ea vei fi un călător rătăcit, imitând pașii cuiva care până de curând era un simplu străin.

Cu toate acestea, atunci când ajungi să te cunoști profund, vei putea deschide porțile iubirii.
Nu vei mai avea nicio teamă sau nesiguranță, nimeni nu te va putea răni sau să-ți ia ceva, pentru că știi cine ești și cât valorezi .

Unii oamenii nu-s răi că-s răi, ci-s răi că-s vorbiți de răi, de rău.

Unii spun despre oameni c-ar fi rai,
Altii spun despre oameni c-ar fi buni.
Eu cred ca…
Unii oameni sunt buni din rautate
Altii sunt rai din bunatate.
Oricum,
n-ai dezmierda de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina.
Si n-ai zambi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plins n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai
Cu mana ta n-ai unge rani straine,
N-ai jindui dupa un colt de rai
De n-ai avea un strop de iad in tine.
Si nu te-nalti pana nu cazi
cu fruntea, greu, in pulberea amara
Iar daca-nvii in cantecul de azi
E pentru c-ai murit in lacrima de-aseara.

Sinaxar 14 Aprilie

 În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Martin Mărturisitorul, papă al Romei.

Acest sfânt a trăit pe vremea împărăţiei lui Constantin, cel poreclit Pogonat, adică bărbosul, care Constantin a fost ucis în baia Dafnei în Sicilia, lovit în cap cu un vas. De aceea pentru dreapta lui credinţă, trimiţând împăratul a adus de la Roma în capitală cu sila pe fericitul acesta, care a pătimit multe necazuri la mergerea şi la întoarcerea sa. Şi fiind împăratul tot una şi la un gând cu eresul monoteliţilor, şi punându-l în legături, ca şi cum ar fi fost făcător de rele, l-au pus la închisoare; după aceea l-au trimis în surghiun la oraşul Cherson, unde săvârşindu-şi rămăşiţa vieţii ca un luptător, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirca sfinţilor mărturisitori episcopi de Apus: Serghie, Pir şi Teodor, care au fost împreună cu sfântul Martin.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ardalion comediantul.

Acest sfânt a fost pe vremea împăratului Maximian, aflându-se prin teatre şi făcând schimele unuia şi altuia, şi făţărnicindu-se, arăta patimile şi întâmplările celorlalţi. Fiindcă odată a socotit să se făţărnicească, arătând împotrivirea creştinilor către tirani în vremea muceniciei, pentru aceasta s-a spânzurat singur, şi se zgâria; ca şi cum nu voia să aducă jertfă zeilor. Poporul văzând acestea plesnea cu mâinile şi lăuda prefacerea lui cea iscusită şi vitează. Atunci Ardalion a strigat cu glas mare către popor ca să tacă, şi aşa s-a mărturisit pe sine că este adevărat creştin. Guvernatorul iarăşi l-a sfătuit să-şi prefacă socotinţa, dar el nevrând, şi rămânând în credinţa lui Hristos, a fost aruncat într-un cuptor ce era ars cu foc, şi aşa săvârşindu-se a primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Tomaida.

Această sfântă Tomaida s-a născut în Alexandria, şi bine fiind crescută şi învăţată de părinţii săi, a fost însoţită cu bărbat şi era în casa bărbatului său, cu multă credinţă, şi petrecea cu întreagă înţelepciune şi cinste. Şi vieţuia împrenă eu ei şi trupescul părinte al tânărului, care luase luişi noră pe Tomaida. Într-una din zile, neaflându-se acasă fiul său, pierzătorul de suflete diavol, a băgat în bătrânul cuget de ocară împotriva nurorii sale, şi cugeta să se împreuneze cu tânăra, în toate chipurile uneltind spre împlinirea scopului său. Însă fericita Tomaida, mult sfătuind şi rugând pe bătrânul, nimic nu isprăvea; căci întunecat cu mintea de diavol, luând sabia fiului său, şi lovind pe tânăra foarte tare a tăiat-o în două; şi ea şi-a dat sufletul Domnului, şi s-a făcut muceniţă pentru întreaga ei castitate; iar bătrânul, îndată pierzindu-şi vederile, umbla prin casă orb. Şi mergând oarecare spre aflarea fiului său, au aflat pe tânără zăcând moartă pe pământ şi bătrânul se purta orb încoace şi încolo, rătăcind, prin casă; acesta întrebat ce este aceasta ce se vede, a descoperit adevărul şi mustrându-se pe sine, că cu mâna sa a făcut ucidere, adăugând încă şi rugându-se ca să fie dus de ei la guvernator şi să-şi primească osânda. Aceştia plecându-se l-au dus la guvernator şi cunoscându-se adevărul, din porunca lui s-a tăiat capul bătrânului. Înştiinţat fiind de acestea ava Daniil de la Sketis s-a coborât la Alexandria, şi luând moaştele sfintei, le-a dus la Sketis, şi le-a aşezat în cimitirul său, pentru că sfânta s-a nevoit prin sânge şi s-a săvârşit pentru curăţie. Şi un oarecare din Sketis, fiind stăpânit de pofta desfrâului, s-a dus la mormântul fericitei, şi luând untdelemn din candela ei şi ungându-se, luând încă şi binecuvântarea ei, când s-a arătat lui în vis, deşteptându-se s-a izbăvit de patimă. De atunci şi până astăzi fraţii din Sketis au mare ajutor pe fericita Tomaida în luptele împotriva trupului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei

Troparul Sfântului Ierarh Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei,glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Martin, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmos

Cea tăiată pe cea netăiată a tăiat-o şi a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe tiranul vrăjmaş apa l-a înecat şi pe cale neumblată a trecut Israel şi cântare a cântat; Domnului să-I cântăm; căci Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dureri preamulte ai răbdat, Sfinte Părinte Martin, pentru Hristos Dumnezeu şi acum luptându-te bine, te-ai mutat către viaţa cea fără durere. Pentru aceasta uşurează-mi durerile sufletului cele cumplite ca să te laud pe tine luminat fiind prin rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduit-ai pe Unul din Preacinstita Treime, pe Hristos Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, în două firi şi în două voiri şi în două lucrări, fericite; şi pe cei ce nu cred într-acest clip, pe toţi i-ai lepădat, Sfinte Martin, Preasfinţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe scaun înalt te-a pus Domnul tuturor ca pe un sfeşnic luminos, ca săluminezi pe cei ce dormeau în noaptea înşelăciunii şi să-i povăţuieşti către Lumina cea adevărată a credinţei. Drept aceea pe toţi îi luminezi cu dogmele tale, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce după Firea Cea Dumneze­iască este Nevăzut, S-a văzut Prunc din tine făcându-Se Om, arătând cu adevărat două voiri şi două lucrări într-un Ipostas, Căruia roagă-te, Preacurată, ca să ne mântuim noi toţi, cei ce cu dragoste te cinstim pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Frica de Tine, Doamne...

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind plin de Dumnezeiască râvnă, preafericite, ai adunat cinstit sobor şi ai întărit dogma Bisericii, Sfinte Ierarhe Martin.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În mijlocul soborului ai lepădat pe Pir, pe Serghie, pe Teodor şi pe Chir şi pe cei ce ocărau asemenea cu dânşii, cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvoarele eresurilor le-ai uscat şi ai izvorât râuri de dogme sfinte, cu care adăpi faţa Bisericii, mărite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de cuvânt ai născut pe Cel de o cinste şi de un Scaun cu Tatăl, Care poartă două lucrări şi două voiri, Preasfântă Fe­cioară.

Irmosul

Frica de Tine, Doamne, sădeş­te-o în inimile robilor Tăi şi fii nouă Întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Suitu-Te-ai ca pe cai pe Apostolii Tăi, Doamne şi ai luat cu mâinile Tale frâiele lor şi mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-ţi cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind tu cel drept izgonit din scaunul tău fără dreptate de oamenii cei nedrepţi, ai ales mai bine a pătimi rău, ca să păzeşti nevătămată dogma cea dreaptă a Bisericii, înţelepte părinte.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu cel după Lege nevoitor, stând în mijlocul celor fărădelege şi de ei fiind chinuit, batjocorit şi târât în zadar, ai rămas neclintit la minte, de Dumnezeu cuprinsule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bine cugetând în Legea Domnului, preasfinţite, ai socotit rele legile celor fărădelege. Iar credin­cioşilor le-ai dat Legea cea Dumnezeiască, întărind dogma dreptei credinţe foarte tare, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai pe Unul din Treime, cunoscut în două firi, Dumne­zeiască şi omenească, Dumnezeu împreună şi Om, având voiri asemenea cu firile Lui, Fecioară Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pe mine cel ce de-a pururea mă rătăcesc în noaptea necunoştinţei, spre calea cea pierzătoare de suflet, cu Lumina cunoştinţei Tale, Doamne, povăţuieşte-mă, ducându-mă la cărarea Porun­cilor Tale.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu preasfinţitul tău cuvânt, părinte, arătat ai întărit dogma cea preasfântă şi ai surpat ceata eresurilor, răbdând izgoniri şi închisori şi strâmtorări foarte multe.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai dat aţipire genelor tale, cuvioase, până ce te-ai făcut locaş lui Dumnezeu şi ai răsturnat din temelie toată rătăcirea eresurilor, muceniceşte nevoindu-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucind întru virtuţi, ai şezut pe scaunul cel preaînalt, înţelepte şi cu lumina dogmelor tale celor Dumnezeieşti, ai luminat toată turma ta, Sfinte Ierarhe Martin, de trei ori fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară Neispitită de nuntă, care ai născut cu Trup pe Dumnezeu Cel Necuprins, omoară-mi patimile trupului şi-mi înviază sufletul cel omorât de păcate.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul păcatelor...

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

S-a sfârşit vicleanul înaintea cinstitelor tale picioare, purtătorule de Dumnezeu şi prin cuvântul tău s-au îngrădit gurile cele fără de uşă ale oamenilor celor vicleni şi se arată dogma cea Dumnezeiască, strălucind mai mult decât soarele.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei înşelători te întindeau fără cruţare şi cu funii te legau pe tine cel ce ai legat toată înşelăciunea şi ai rupt legătura eresurilor cu legăturile Dumnezeieştilor tale dogme, Sfinte Ierarhe Martin, Preasfinţite Părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un soare luminos strălucind în sobor, ai întunecat înşelăciunea ereticilor ca pe o negură, iar mulţimile credincioşilor le-ai luminat cu razele învătăturilor tale cele adevărate, Părinte Martin.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legile firii întru tine se dezleagă, Prealăudată, că în chip de negrăit ai născut pe Ziditorul tuturor ca pe un Dumnezeu şi Om, în două voiri şi în două lucrări, Născă­toare de Dumnezeu, Maică Fecioară.

Irmosul

Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi în adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci, îmi întinde şi mie mâna Ta cea tare ca Apostolui Petru şi mă mâtuieşte.

 

CONDAC

glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Între arhierei vieţuind cu dreaptă credinţă şi muceniceşte calea săvârşindu-ţi, bârfelile eresurilor le-ai stins, făcându-te apărător dreptei credinţe, Preasfinţite Părinte Martin. Pentru aceasta te rugăm, izbăveşte-ne de nevoi şi de scârbe prin rugăciunile tale, mărite ierarhe al lui Hristos.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce au ajuns din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii au călcat văpaia cuptorului, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce au lipsit pe Hristos de două lucrări şi de douăvoiri, te-au lipsit de scaun, dându-te la surghiunuri preaîndepărtate, părinte, care strigai: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suferind închisorile cele îndelun­gate, ca un păzitor al credinţei celei fără prihană, ai micşorat întunericul eresurilor şi ai luminat pe credincioşi a cânta: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Chinuindu-te cu multele surghiu­nuri şi cu necazurile, nicicum nu te-ai clintit, părinte, ci te bucurai, fericite, neîncetat strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce în chip de negrăit S-a născut din tine, cu două voiri şi cu două lucrări, Preacurată, Acela păzeşte pe cei ce cred într-acest chip, care strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tinerii cei grăitori...

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strâmtorându-te de boli şi de surghiunuri cumplite şi de multe feluri de chinuri, ca un mucenic ai primit cununa muceniciei, părinte.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind prigonit ca unul ce te ţineai de dreptate, ai izgonit din mijloc eresul cel fără dreptate,şi te-ai învrednicit fericirii celei spuse de Dumnezeu, Părinte Martin.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe tine te-am cunoscut temei arhiereilor şi stâlp Ortodoxiei şi învăţător al dreptei credinţe. Drept aceea cu credinţă te lăudăm, Sfinte Ierarhe Martin.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Sfântă decât Oştile cele de sus şi mai presus decât Heruvimii eşti Maica lui Dumnezeu. Drept aceea fă-mă şi pe mine mai presus de patimile păcatului.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând cu văpaia cea de foc şi rătăcirea, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hotarele firii le-ai trecut...

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te preasfinţit lucrător de cele sfinte şi mărturisitor şi mucenic, dupăvrednicie te veseleşti împreună cu cetele patriarhilor, Preaalesule Părinte Martin. Pentru aceea cu credinţă te fericim.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un soare luminos răsărind de la Apus către Răsărit, ai luminat tot pământul cu razele dreptei credinţe şi ai izgonit întunericul cel preaadânc al ereticilor, Sfinte Fericite Martin.

Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să stăm în casa Dumnezeului nostru, propovăduind nevoinţele, luptele şi mărturisirile părintelui nostru, Sfântului Martin, cugetătorul de cele cereşti şi cu dragoste să-l fericim pe el.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucit-a pomenirea ta, fericite, ca steaua cea de ziuă la marginile pământului şi luminează pe toţi, cei ce te laudă pe tine cu cântări vrednice, de Dumnezeu, Mărite Părinte Martin.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Urmând graiurile părinţilor, cu credinţă mărturisim pe Unul din Treime, Care S-a născut din tine în două firi şi în două voiri şi pe tine Fecioară Curată te mărim.

Irmosul

Hotarele firii le-ai trecut, pe Ziditorul şi Domnul zămislind şi Uşă de mântuire lumii te-ai făcut. Pentru aceasta de Dumnezeu Născătoare, pe tineneîncetat te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 6-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Din pruncie fiind dat lui Dumnezeu şi crescând întru virtuţi duhovniceşti, te-ai învrednicit a fi următor Apostolilor, păstorind cu dreaptă credinţă turma Domnului şi alungând cetele ereticilor, prealăudate. Pentru aceasta la sfârşitul tău te-a încununat cu cununa muceniciei, pururea pomenite, ca un pătimitor nebiruit, o Sfinte Ierarhe Martin, de Dumnezeu insuflate! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 6-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Alunecând după cugetele cele rele, am căzut întru adânc de păcate şi suspinând strig din inimă: fă minunată întru mine mila cea bogată şi noianul cel nemărginit al milostivirii, Preacurată şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale şi-mi dă pocăinţă şi iertare greşelilor, ca totdeauna să strig ţie: roagă-te Fiului şi Dumne­zeului tău, să mi se dea iertare de păcate, că pe tine te am Nădejde eu robul tău, Preacurată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 6-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Mieluşeaua văzând pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul înălţându-Se pe Cruce pe nedrept, tânguindu-se striga: vai mie, Preaiubite Fiu! Fiul meu Cel Preadulce, cum voi suferi să privesc la această vedere înfricoşătoare? Cele dinlăuntru mi se rup, inima mi se răneşte şi nu pot suferi junghierea Ta cea fără dreptate. Dar Tu, Cel din fire Îndelung Răbdător, grăbeşte de Te scoală şi iute împlineşte făgăduinţa Ta, ca să mă înalţi în mărire, Fiul meu, pe mine, cea care Te-am născut pe Tine.

Sinaxar 13 Aprilie

 

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfântului mucenic Artemon.

Sf. Mucenic Artemon s-a născut din părinţi creştini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al III-lea. Încă de mic s-a pus în slujba bisericii, fiind cititor timp de 16 ani.

Pentru râvna sa Episcopul Sisinius l-a hirotonit diacon. Sf. Artemon şi-a îndeplinit şi această datorie cu fervoare şi conştiinciozitate timp de 28 de ani după care a fost făcut preot. Ca preot Sf. Artemon a slujit Biserica creştină 33 de ani, ducând numele creştinismului printre păgâni. Când împăratul Diocleţian (284-305) a început persecuţia îngrozitoare împotriva creştinilor, Sf. Artemon era deja bătrân. Împăratul a scos un edict prin care îi obliga pe creştini să jertfească la idoli.

Sf. Sisinius, ştiind de ameninţarea sosirii comandorului militar Patricius în Laodiceea, au mers împreună cu Preotul Artemon şi alţi creştini la templul zeiţei Artemis, unde au zdrobit şi au dat foc idolilor, făcîndu-i una cu pământul.

După aceea, Sf. Sisinius şi Sf. Artemon au adunat creştinii în biserică, încurajîndu-i să nu se lepede de credinţa lor şi să nu se teamă de chinuri.

Când a ajuns în Laodiceea, Patricius a sărbătorit festivalul de 5 zile închinate unor zei păgâni, după care s-a îndreptat spre templul lui Artemis ca să aducă ofrande zeilor. Aflînd cine a distrus templul, a mers cu un detaşament de soldaţi la biserica unde creştinii se aflau la rugăciune.

Cînd s-a apropiat de biserică a simţit dintr-o dată un fior, după care a făcut febră încât abia mai sufla. Soldaţii l-au dus acasă şi l-au pus în pat. El a spus că l-au blestemat creştinii şi că Dumnezeul lor îl chinuie. Deşi s-a rugat la idolii săi, aceştia nu l-au făcut bine. Atunci a trimis după Sf. Sisinius şi i-a cerut ajutorul promiţînd să-i ridice statuie din aur în mijlocul oraşului dacă îl ajută. Sfântul i-a răspuns: "Păstrează-ţi aurul, dar dacă vei crede în Dumnezeu, El te va tămădui."

Temîndu-se că va muri, Patricius a declarat că crede în Dumnezeu şi s-a vindecat. Dar această minune nu a putut vindeca sufletul înrăit al păgânului. Chiar dacă nu s-a atins de Sf. Sisinius, el nu a renunţat la edictul imperial împotriva altor creştini din oraşul Cezareea. Pe drum s-a întâlnit şi cu Sf. Artemon, care era urmat de şase măgari sălbatici şi două căprioare.

Când Patricius l-a întrebat cum putea controla acele animale sălbatice, sfântul i-a răspuns că o face prin cuvântul lui Dumnezeu. Păgănii i-au descoperit lui Patricius că şi Sf. Artemon a participat la distrugerea templului lui Artemis şi a dat ordin să fie arestat şi dus în Cezareea. Sf. Artemon a plecat cu soldaţii fără frică dar a trimis animalele la Sf. Sisinius. Văzînd animalele, Sf. Sisinius s-a întrebat de ce au venit acele animale la el, iar o cerboaică, primind grai prin har dumnezeiesc i-a răspuns că slujitorul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necredinciosul Patricius şi că îl duce în lanţuri în Cezareea. El ne-a poruncit să venim aici şi să îţi spunem ce s-a întâmplat." Să nu te minunezi că Domnul, Care a dat glas asinului lui Valaam (Num. 22:28), a făcut să grăiască şi cerboaica." Episcopul l-a trimis pe diaconul Phileas la Cezareea ca să verifice această informaţie.

În Cezareea Patricius l-a pus la judecată pe Sf. Artemon, obligîndu-l să se închine în templul lui Asclepius. În templul acela al păgânilor trăiau multe vipere veninoase. Preotul păgân nu a deschis niciodată uşile şi nici nu a pus cele pentru jertfă în faţa idolului. Dar Sf. Artemon, chemînd numele lui Dumnezeu, a deschis uşile şi a dat drumul şerpilor. Păgânii au dat să fugă dar sfântul i-a oprit şi a ucis şerpii dintr-o suflare. Unul din preoţii păgâni, Vitalius, a crezut în Dumnezeu şi l-a rugat pe Artemon să-l boteze.

Patricius a crezut că Sf. Artemon a ucis şerpii cu vrăjitorie, aducîndu-l iar la judecată şi la chinuri trupeşti. Între timp, cerboaica a ajuns în Cezareea şi s-a lăsat la picioarele mucenicului, lingîndu-i rănile. Din voia lui Dumnezeu aceasta a glăsuit din nou, vorbind împotriva păgânilor fără credinţă. Cerboaica i-a spus lui Patricius că va fi luat de două păsări de pradă şi va fi aruncat într-un cazan cu smoală fierbinte. Enervat la culme, el a dat ordin soldaţilor să tragă cu arcul în animal dar acesta a scăpat. De frică să nu vină tot mai mulţi spre credinţa Sf. Artemon pentru minunile pe care le-a făcut, Patricius a dat ordin să fie executat.

Ei au umplut un cazan uriaş cu smoală fiartă vrînd să-l arunce pe sfânt în el. Patricius a mers călare până la gura cazanului ca să vadă dacă într-adevăr cazanul fierbea. Atunci doi îngeri în formă de vultur l-au ridicat pe păgân şi l-au aruncat în smoala fiartă, astfel că nu a mai rămas nici urmă de os din el.

La văzul minunii, toţi au fugit în afară de Sf. Artemon care l-a binecuvântat şi slăvit pe Dumnezeu. Când sfântul a terminat rugăciunea, din pământ a izvorât un firicel de apă. Sf. Artemon a botezat pe preotul păgân Vitalius şi pe mulţi alţi păgâni care au ajuns să creadă în Hristos. În dimineaţa următoare, Sf. Artemon i-a împărtăşit pe noii botezaţi cu Sfintele Taine.

Mulţi din cei botezaţi au fost hirotoniţi diaconi şi preoţi iar Vitalius a devenit Episcopul Palestinei. Sf. Mucenic Artemon, călăuzit de pronia cerească a propovăduit Evanghelia în Asia Mică. Apoi un înger l-a dus într-un loc care i s-a descoperit şi unde a convertit pe mulţi la Creştinism. Acolo şi-a aflat sfârşitul, pentru că păgânii l-au prins şi i-au tăiat capul (+ 303).

Sf. Artemon este prăznuit în 24 martie după calendarul grecesc.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dimitrie Peloponisiu care s-a nevoit la anul 1803.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor muceniri Maxim, Cvintilian şi Dada.

În zilele împăraţilor Maximilian şi Diocleţian, fiind prinşi sfinţii aceştia în satul Oxivia, au fost duşi la Tavrichie şi Gaiu. Şi guvernatorii stând la cercetare, sfinţii mărturisind pe Hristos, au fost băgaţi la închisoare; iar când dormeau ei a venit diavolul semuindu-le lor cele dimpotrivă; şi după ce s-au sculat ei au stat la rugăciune, întărindu-se unul pe altul, şi venind îngerul Domnului i-a făcut pe ei îndrăzneţi. Iar după ce s-a făcut ziuă, sculându-se ei şi foarte silniciţi fiind de rău-credincioşi, nu s-au lepădat de Hristos, ei în chip limpede şi cu îndrăzneală mărturisindu-L Dumnezeu adevărat şi Făcător al totului, au fost bătuţi cumplit şi puşi la închisoare; apoi mai în urmă, împreună cu ceilalţi fiind cercetaţi li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Elefterie Persul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teodosie.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Zoil.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga: Mântuito­rului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dătătorul înţelepciunii descope­rind vistieriile ei, din destul dă darul cuvintelor, celor ce cu credinţă laudă pe pătimitorul Său, Sfântul Mucenic Artemon.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine cel ce te-ai rănit cu săgeata dragostei celei preadulce a lui Hristos, pătimirea trupului, din tinereţile tale, nu a putut să te despartă de dragostea acesteia, Înţelepte Artemon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu deadinsul privind la adân­cimea dumnezeieştii Scripturi, Sfinţite Mucenice Artemon, înţelepțeşte ai scos avuţia cea mai bună a înţelepciunii, cu care pe toţi credincioşii i-ai îmbogăţit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noi cei de pe pământ născuţi, de pe pământ la înălţimea cerului ne­am înălţat prin naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu Curată şi cu starea cetelor îngereşti ne-am împreunat.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea Duhului îmbrăcându-te, ai biruit taberele cele asupra Ziditorului, Preaviteazule Mucenice Artemon.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploile sângiurilor tale cele pătimitoare, ai stins văpaia necredinţei, Preacuvioase Artemon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înfierbântându-te cu grija şi aprinzîndu-te cu dragostea cea dumnezeiască, Preacuvioase, pentru aceasta ai pătimit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Naşterea ta, Preacurată, a dezlegat greşelile noastre şi cu dreptate a legat pe toţi credin­cioşii.

Irmosul

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfa ta s-a înălţat la jertfelnicul cel ceresc şi s-a făcut acum bine primită Stăpânului tuturor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-ţi cugetul către privirea cea mai aleasă, te-ai învăţat tainele lui Hristos, pentru care ai şi pătimit, Preacuvioase Artemon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întemeindu-te pe piatra cea neclintită a dragostei Ziditorului, Preacuvioase, nicicum nu te-ai clintit cu cugetul de asupririle şi întreitele valuri ale vrăjmaşului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o vistierie nedeşertată a darurilor avându-te pe tine, Stăpână, toţi primim de la tine darurile minunilor.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu Poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oprind valurile necredin­ţei, ai mântuit pe poporul cel bine plecat şi l-ai îndreptat către limanul credincioşilor, Înţelepte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un luminător luminos cu lu­mina bunătăţilor ai descoperit întunericul înşelăciunii şi pe oameni i-ai îndreptat către lumină.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcându-te tăinuitor al lui Hristos, al tainelor Lui cele negrăite, prin patimă te-ai adus pe tine jertfă plăcută, Prea­cuvioase Artemon.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De spurcăciunea patimilor şi de tină curăţind sufletul meu, curat du-l înaintea lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege pătimind pentru Hristos, Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, porunca cea rău credincioasă a vrăjmaşi­lor celor fărădelege ai înfruntat. Pentru aceasta te-ai şi arătat mucenic după Lege, încununându-te cu biruinţele cele dumneze­ieşti.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul cuvintelor tale secând pâraiele cele tulburi ale necre­dinţei, ai izvorât credincioşilor râuri luminoase ale credinţei, Preacuvioase Artemon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu alcătuirea cea vitejească într-armându-ţi cugetul asupra şarpelui celui luptător, surpându-l pe acesta l-ai arătat mort şi ai primit de la Dumnezeu cununa biruinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu harul cel dumnezeiesc al naşterii tale, cei muritori ne-am făcut nemuritori şi ne-am mântuit de stricăciunea cea dintâi şi cu haina nestricăciunii ne-am împodobit, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat şi auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii au călcat văpaia cuptorului cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-te cu focul cel dumnezeiesc al dragostei Stăpâ­nului, Mărite Mucenice, prin voie cu osârdie ai alergat către nevoinţa ostenelilor, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-te cu puterea Mângâietorului, prin răbdarea ta cea vitejească, ca şi Sfinţii Apostoli ai biruit, Mucenice, taberele înşelă­ciunii şi ai cântat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa cu întreagă înţelepciune şi trupul cu curăţie înfrumuseţându-ţi, curat ai lucrat cele sfinte, lui Hristos cântând şi cu mulţumire strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să aducă pe toţi către Slava cea Cerească, Ziditorul tuturor a binevoit a Se naşte din tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu şi ca un Iubitor de oameni şi Făcător de bine, Dumnezeu împreună cu noi a vieţuit cu Trupul.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul Ceresc...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Împăratul Cel Ceresc după vrednicie socotindu-L mai presus de cele pământeşti, împreună cu Dânsul te bucuri Sfinte Mucenice Artemon în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine cel ce cu sufletul te-ai înălţat către Ziditorul, asuprirea chinuitorilor nicicum n-a putut să te despartă de dragostea Lui, răbdătorule de chinuri.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Luminându-te cu strălucirile luminii celei dumnezeieşti, ca un tăinuitor al celor negrăite, ai intrat în jertfelnicul cel nespus al tainelor, răbdătorule de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este mai presus de cuget şi de cuvânt a luat firea omenească din tine, Născătoare de Dumne­zeu şi pe fiii omeneşti i-a făcut ai Săi.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trecând iarna necredinţei, ai ajuns către primăvara dreptei credinţe şi te-ai învrednicit de lu­mina Soarelui slavei.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ochii sufletului şi ai cugetului văzând pe Domnul mai înainte stând de-a dreapta ta, nu te-ai clătinat de valurile chinurilor, Sfinte Artemon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce împreună cu răbdătorii de patimi şi cu ucenicii lui Hristos te-ai învrednicit de mărirea cea de negrăit a Lui cea dumneze­iască, roagă-L pentru noi ca pe un bun şi preaîndurat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu, cu îndurarea ta, cercetează de sus sărăcia noastră şi de stricăciune şi de nevoi izbăveşte-ne pe noi.

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară, noi cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără trup mărindu-te pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Asemănându-te cu mărturisirile cele sfinţite şi muceniceşti, săvârşind viaţa, la cer te-ai suit, Înţelepte Mucenice Artemon şi ai primit de la Dumnezeu cunună neveşte­jită. Pentru aceasta prăznuim sfântă pomenirea ta, strigând: adu-ţi aminte de noi, Sfinţite Mucenice, stând înaintea lui Hristos.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Nu vom tăcea niciodată noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu. Că de nu ai fi stat tu înainte, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta, de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea de tot felul de răutăţi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Mieluşeaua cea Preacurată şi Fecioara, dacă a văzut pe Fiul său pe Care L-a născut, pe Cruce întins, cu dureri de moarte şi-a tulburat sufletul şi cu osârdie a strigat: Unde este pomenirea darurilor şi a minunilor Tale, Preaiubite Fiu, cu care s-a îndulcit poporul cel nemulţumitor? Însă ca să mântuieşti neamul ome­nesc, acestea acum le pătimeşti.

ULTIMA SĂRUTARE A MAICII DOMNULUI, "SĂRUTAREA SUFLETULUI" SAU "SĂRUTAREA ÎNGERILOR"—SĂRUTAREA DE SUB CRUCE; AȘA SE NUMEȘTE ICOANA, AȘA SE NUMEȘTE ȘI POVESTEA

 

(..o poveste de despărțire cu multă iubire)

"Am rugat- o pe Maria Magdalena să ia crinii și să ne dea coșul pentru a pune în el cârpele însângerate.

Nicodim îmi dădea la mână feșele înmuiate în apă de aloe și vin, pentru spălat, iar Iosif, ulei, unsori aromate și mirodenii.....

Am tras cu atenție primul piron din mână, pe care l-a luat Iosif. Apoi Nicodim İ-a spălat palmele, degetele și le-a uns. Am scos pironul al doilea, pe care l-a luat Nicodim.

Coroana de spini era tare îndesată pe cap, și, silindu-mă să o scot, m- am rugat în gând" Doamne, ajută- mă să nu rup Sfânta-Ți frunte mai mult"

Atunci mi- a venit ideea să torn de jur împrejurul coroanei de spini, ulei cât mai mult, și astfel cele trei nuiele din care era împletită s-au desprins lesnicios, lăsând spinii în cap. Coroana fără de spini a fost luată de Manachen.

Doamne, Dumnezeule mare!!!... tot creștetul era numai cocoloașe de sânge închegat, amestecat cu păr.

İ-am spălat capul, İ l-am masat cu ulei de migdale și am cules toți spinii înfipți în piele.

Au fost patruzeci și doi și i-am vârât într-un buzunar al meu.

În locul lor, au rămas tot atâtea găuri.

İ-am uns pielea cu aromate și mirodenii, İ-am pieptănat barba, pe care o curățasem de scuipat și de sânge.

Fața și chipul fuseseră numai șiroaie de sânge închegat.

Dar când am ajuns la umeri și la spate, am crezut că mă pierd, căci, până la brâu, era o masă de carne tocată și ciopârțită. În douăzeci și șase de ani, cât am practicat medicina, am întâlnit tot felul de chinuiți, rupți, flagelați, arși, ciopârțiți, cu ochii scoși, jupuiți, dar n-am văzut un spate așa sfărâmat.

Vai, câtă durere îndurase !

Și fără să murmure, măcar !

De aceea, pe drumul Golgotei, cădea la tot pasul. Deși bărbați, toți plângeam, inclusiv încercatul Antonius. Numai eu și cu Manachen ne-am ținut firea, însă mulțumită licorii băută din timp, care nu-și pierduse încă efectul.

Văzându-i cum hohotesc, le-am șoptit:

- Întoarceți-vă capetele spre noi, să nu mai vadă Maria că plângeți, că o ucideți.

Manachen L-a ținut în sus, pe când eu İ-am spălat spatele, L-am acoperit cu mirodenii, L-am dat cu unsori, L-am acoperit cu o fașă curată, după care am pus, între El și cruce, alt așternut de cârpe și apoi am trecut mai departe.

Tot restul trupului era numai șiroaie de sânge închegat.

În picioarele răsucite unul peste altul bătuseră un piron cât degetul mare de gros și lung de un cot.A vrut să-l ia Dionisos.

I-am șoptit:"-E al tău. Dar nu acum" Și l-am vârât în buzunarul jiletcii mele.

Ocupat cum eram, nu am băgat de seamă că se înnoptase. Abia când Manache ne-a spus să privim în sus, am observat întunericul dimprejur, iar când am ridicat ochii, am văzut deasupra capetelor noastre o splendoare de nor de forma unui disc, mare cât roata carului, având culorile curcubeului și răspândind o lumină mângâietoare.

Tot Manachen ne-a șoptit:

-Prezența lui Dumnezeu e cu noi ! Curcubeul este simbolul cerului și al lui Dumnezeu !................

M-am ridicat în picioare ca să privesc mai cu luare-aminte feericul nor. Abia atunci urechile mi-au vibrat, percepând o melodie armonioasă, ca un ecou îndepărtat; nu mi-am dat seama pe loc dacă era vocală sau instrumentală; știu doar că mă umplea de încântare și distingeam doar cuvintele:

" Osana, Osana, Osana..."

În același timp am simțit o mireasmă balsamică, de parcă intrasem într-o grădină și toate florile se întreceau să-mi dezmierde nările și întreaga ființă cu proaspătul și suavul parfum pe care îl răspândea. Nicodim m-a trezit din visare.

Trebuie să punem trupul pe pat.

L-am înfășurat în giulgiu, L-am trecut trecut binișor pe năsălie și am pornit spre groapă, urmați de femei. Feericul nor înainta odată cu noi, oprindu-se în același timp cu micul cortegiu, deasupra gropii. Alături de mormânt am așezat năsălia, de care s-a apropiat

Maria-Mamă și a îngenuncheat împreună cu noi.

Mă uitam la ea. Era o adevărată Mater Dolorosa. Câtă umilință, câtă supunere și ascultare față de voia lui Dumnezeu !

În același timp decență, demnitate și noblețe imperială.

În necuprinsa-i durere sufletul ei plângea...Maria-Mama, a vârât mâna pe sub ceafa Fiului ei, I-a înălțat puțin capul, s-a aplecat și I-a atins obrazul de-al ei, dându-İ "Sărutul sufletului"...

... Sărutul sufletului este pură atingere, de la obraz la obraz, este sărutul Ingerilor din Cer.

Punându-I apoi capul, cu mare grijă, la loc s-a retras în colțul stâng al gropii, lângă Ioan, pe când Nicodim făcea ultimele pregătiri înaintea îngropăciunii. Eu priveam cu luare- aminte scena pe care o aveam în față: la fiecare colț al gropii era o Marie îndoliată;"

( DIN JURNALUL DOCTORULUI

SOTIRIOS CROTOS )

Icoana Maicii Domnului Izvorâtoare de Mir din Hawaii

Pe 6 octombrie 2007, la ora 22.30, o copie pe hârtie, de 18×23 cm, a Icoanei din Iviron a Maicii Domnului a început să izvorască mir. Icoana fusese dăruită ipodiaconului Nectarie de către părintele Anatolie Lyovin, preotul paroh al bisericii ortodoxe din Honolulu, Hawaii, de sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei. Pe 14 octombrie, dată care corespundea cu prăznuirea Acoperământului Maicii Domnului pe stil vechi, icoana a fost prezentată comunității.

În iunie 2008, după ce a fost verificată de către episcopi, Icoana Maicii Domnului din Hawaii a fost recunoscută oficial de Biserica Ortodoxă Rusă drept făcătoare de minuni și demnă de cinstire și a primit binecuvântarea și încurajarea de a călători pe la diferitele biserici și mănăstiri din lumea ortodoxă. De atunci Icoana a ajuns la peste 1000 de lăcașuri ortodoxe din Statele Unite, Canada, Europa și alte părți ale lumii, fiind venerată de milioane de oameni.

Maica Domnului a făcut foarte multe minuni prin intermediul acestei icoane smerite – vindecări de orbire, de cancer, de posedări demonice etc. –, dintre care câteva sute au fost verificate și fixate în scris. Oriunde merge sfânta Icoana, harul Domnului nostru Iisus Hristos și al Sfintei Sale Maici abundă cu prisosință.

În cele ce urmează prezentăm mărturia actualului preot paroh, Părintele Atanasie Kone, despre propriile experiențe miraculoase cu Icoana.

Sfintele Paști 2019

Icoana este una mică și fără mare valoare materială, din hârtie. Și este uimitor că deși izvorăște mir de 11 ani hârtia nu s-a deteriorat și nu s-a decolorat. Icoana este prinsă într-un cadru de lemn, căptușit cu un material plasticizat pentru a împiedica mirul să curgă în afară, cu un spațiu dedesubt unde se pune vată pentru captarea mirului.

Mirul izvorăște chiar din Icoană și nu este ulei, este cu totul altceva.

Biserica noastră este foarte mică și foarte săracă și este localizată într-un cartier cam primejdios, așa că nu ținem Icoana în biserică, ci în casa ipodiaconului Nectarie, care o are în grijă. E trist și dureros că avem această Icoană minunată, iar biserica noastră este așa, ca o încăpere gen magazin.

Anul acesta de Sfintele Paști Icoana a fost adusă în biserică în jurul orei 21:00 în Sâmbăta Mare. Atât anul acesta cât și anul trecut, ea a izvorât atât de mult mir, încât a trebuit ca până la biserică să o pună într-o pungă de plastic. În cele 20 de minute până să ajungă la biserică, a curs atâta mir în punga de plastic cât să umpli un borcan. Când Icoana vine la biserică, preotul, înveșmântat în epitrahil și felon, o întâmpină ca și cum ar întâmpina un arhiereu: în timp ce se cântă troparul Icoanei, o primește, intră cu ea prin ușile împărătești, binecuvânteză cele patru laturi ale altarului, apoi așază Icoana pe analog și o tămâiază.

Anul acesta, când am luat în mână Icoana a fost ca și cum aș fi luat un prosop plin de apă, care, când îl apuci, curge peste tot. Așa a și fost. În timp ce binecuvântam altarul cu ea, a lăsat dâră de mir peste tot, cam o jumătate de pahar de mir. Chiar și acum veșmintele mele sunt îmbibate cu mir de la Paști. Și anul trecut mi s-au îmbibat veșmintele tot așa. Atunci eram îmbrăcat cu toate veșmintele pentru Liturghie – dulamă, stihar, epitrahil, felon – și până să fac înconjurul altarului, preț de un minut, mirul a trecut prin toate straturile de veșminte și m-a udat până la piele.

Icoana încetează să izvorască mir
În fiecare an din Duminica Floriilor și până la Liturghia din Sâmbăta Mare Icoana încetează să izvorască mir. Deci, în Săptămâna Patimilor este complet uscată, nu mai izvorăște mir. Este uluitor cum icoana se usucă complet.

Dar, de obicei, atunci când oamenii se roagă, icoana izvorăște mir, iar când nu este rugăciune, nu izvorăște. Reacționează, într-un fel, la evlavia oamenilor.

Alaska 2014

Pe când eram preot în Walla Walla, împreună cu un alt prieten preot care-l cunoștea pe ipodiaconul Nectarie, am avut această idee să luăm binecuvântare și să mergem cu Icoana în Alaska la toate bisericile vechi de acolo și de pe Insula Kodiak. A fost un pelerinaj de două săptămâni.

În fiecare zi în Alaska, vata de bumbac din partea de jos a chivotului se îmbiba cu mir încât trebuia să o înlocuim, lucru pe care-l făceam în mod normal din două în două săptămâni. Au fost atâtea minuni în Alaska! Atâtea vindecări! A fost extraordinar!

Oceanul Pacific. Când trebuia să mergem la satele din largul coastei, mergeam cu barca pe ocean. De îndată ce am urcat cu Icoana în barcă, oceanul s-a liniștit și s-a calmat de parcă ar fi fost un lac – cel mai calm lac care poate exista. Și așa a fost timp de trei zile. Însă de îndată ce ne-am terminat călătoria și am ajuns pe continent, erau valuri de jumătate de metru.

Vindecare vedere dublă. Când eram la catedrala Sfântul Inochentie din Anchorage, o doamnă care suferea de dublă vedere de peste 7 ani a venit și ne-a cerut să-i facem o rugăcine. Am ținut icoana peste ea și am simțit cum o căldură cobora din icoană peste această doamnă. S-a dus acasă și a dormit puțin, iar când s-a trezit, vederea ei fusese complet vindecată. Soțul ei era chirurg oftalmolog, care nu o putuse vindeca. Minuni ca aceasta au avut loc în fiecare zi.

Curgea ca dintr-un furtun. În timpul Liturghiei săvârșite în satul de pe Spruce Island la un moment dat a curs așa de mult mir din Icoană, încât se revărsa în afara icoanei. Curgea ca și cum cineva turna cu furtunul, un furtun invizibil. Aceasta s-a întâmplat timp de zece minute. Oamenii își puneau eșarfele și icoanele în mir. Se vedea cu ochiul liber, toată lumea din biserică a văzut. Minunea aceasta a avut un mare impact.

Pocăință. Dar cel mai impresionant lucru a fost, nu atât minunile, cât pocăința pe care Icoana o trezea în oameni. Am văzut pescari din Alaska înăspriți, duri, cu lacrimi în ochi în fața icoanei și cerându-ne să-i spovedim. Într-una dintre biserici, duhul de pocăință a fost atât de puternic, încât s-a format un rând de 30 de oameni care ne-au cerut să-i spovedim atunci, pe loc. Pentru că oamenii erau atât de pătrunși la inimă, a trebuit ca noi, preoții, să-i spovedim în noaptea aceea. Iar aceștia erau oameni care nu se mai spovediseră de 7, 10, 13 ani. Adică erau ortodocși înăspriți și înstrăinați de Biserică, pe care prezența icoanei i-a umplut de pocăință, încât, cu inimă înfrântă au cerut să se spovedească și să pună început bun atunci și acolo.

Este o minune extraordinară ca oamenii să aibă un așa duh de pocăință.

Icoana inspiră un mare duh de pocăință și cred că acesta este cel mai important lucru de subliniat. Când Dumnezeu ne vizitează, primul lucru pe care îl experiem este pocăința. Minunile sunt uimitoare și sunt atât de pline de har, dar este important să înțelegem că Maica Domnului întotdeauna îndreaptă oamenii spre Fiul ei, iar acest duh de pocăință pare să fie cu adevărat ceva extraordinar în întâlnirile cu Icoana ei.

Persoane de alte confesiuni
Sunt mulți romano-catolici din împrejurimi care vin la slujbe și sunt uimiți de Icoană. Ei vin cu mare dăruire și evlavie pentru a se ruga. Este un lucru care se întâmplă destul de frecvent în parohia noastră. Ca să fiu sincer, mulți catolici par să se vindece și ei când se roagă în fața Icoanei. Este neașteptat și uimitor faptul că vindecările nu se petrec numai în cazul persoanelor ortodoxe evlavioase, ci și în cazul unora care provin din tot felul de medii sau se află pe diferite trepte ale vieții duhovnicești. Se întâmplă tot timpul. Este uluitor.

Mir trimis în întreaga lume
Au avut loc foarte multe vindecări. Am văzut și am auzit despre oameni vindecați. Noi trimitem vată cu mir picurat de pe Icoană în toată lumea, gratuit, oricui cere. Și au fost oameni literalmente orbi sau cu niște forme teribile de cancer care s-au rugat în fața icoanei, sau s-au uns cu mirul pe care l-am trimis și câteva luni mai târziu ne-au spus sau ne-au scris că au fost vindecați.

Icoana mângâie și îndreptează
Icoana aduce mare mângâiere pentru toată lumea. Este greu de explicat cum se întâmplă aceasta și cum au loc atâtea minuni. Pe de altă parte, însă, de multe ori Icoana merge în parohii și, la scurtă vreme după ce pleacă, lucrurile în neregulă din parohiile respective ies la iveală dintr-o dată. Este ca o mamă care mângâie, dar care și corectează și curăță când vizitează.

Nu folosim icoana pentru evanghelizare
Icoana pare să le fie de ajutor doar oamenilor care cred deja în Dumnezeu. Nu pare să le fie de ajutor celor agnostici sau atei. Și observăm acest lucru. Când cei foarte educați ajung la Icoană și văd minunea chiar cu ochii lor, pe fețele lor se citește: „Cum reușesc aceștia să facă asta? Nu poate să fie adevărat!” Și nu pot să creadă, le este foarte greu. În loc să simtă harul, nu acceptă pur și simplu. Însă noi nu folosim Icoana pentru a evangheliza. Suntem slujitori ai Icoanei și nu folositori ai ei.

Dificultatea pentru o persoană cu mentalitate occidentală este că este atât de instruită să gândească într-un anumit fel și să privească lucrurile într-un mod științific, încât nu poate vedea miracolul cel mai evident din fața ei, nu poate nici măcar simți abundența harului. Este uluitor. Un lucru pe care l-am înțeles în legătură cu populația băștinașă din Alaska, este că ei nu au mentalitate occidentală. Când se află înaintea Icoanei ei izbucnesc în lacrimi și se pocăiesc. Și am văzut pescari înăspriți cu lacrimile șiroind pe obraji în momentul când Icoana abia a aterizat pe pistă. Chiar înainte ca Icoana să debarce din avion ei o simțeau. Și erau emoționați și mișcați până la lacrimi. În mintea lor nu era niciun gând despre cum această minune putea fi reală sau nu. Ei reacționau la harul lui Dumnezeu. E uimitor! Chiar dacă nu mai merseseră la biserică de 20 de ani și nu se spovediseră, ei aveau o înțelegere înnăscută că Icoana este sfântă și reacționau la ea. Occidentalii au pierdut acest lucru prin educație. Sunt atât de educați, încât nu mai pot răspunde cu inimile lor.

 

Din Mila lui Dumnezeu si din dragostea Maicii Domnului am avut bucuria sa avem in mijlocul nostru icoana Maicii Domnului izvoratoare de Mir din Hawaii.

Icoana, care o descrie pe Fecioara Maria ţinând pruncul Iisus în braţe, este o replică a unei alte replici, dar calităţile sale vindecătoare sunt un adevăr. Icoana Iveron originală a Maicii Domnului se află în vechea Mănăstire Iveron de pe Muntele Athos, o peninsulă independentă, plină de mănăstiri ortodoxe, situată în afara Greciei. Tradiţia monastică susţine că a fost realizată chiar de catre Sfântul Apostol Luca.

O copie a icoanei a fost dusă la Montreal, Canada, în 1982, urmând ca la scurt timp să apară relatările despre izvorârea de mir, asemănător celui cu care miruiesc preoţii ortodocşi. Cu ani mai târziu, Biserica Societăţii Sofrino din Rusia a realizat o replică a Icoanei de la Iveron Montreal. Ea a intrat în posesia unui preot ortodox din Hawaii, dăruindu-i-o unul dintre enoriaşii săi în vara anului 2007.

Iată şi un comunicat al Bisericii, care însoţeşte Icoana:

 “Era în octombrie 2007, pe când un credincios, citetul Nectarios, a simţit un miros puternic de trandafiri provenind din zona în care Icoana era aşezata în casa sa. Pe măsură ce s-a apropiat de zona cercetată, cu intenţia de a descoperi sursa acelei arome puternice, a observat că Icoana Maicii Domnului, pe care el o primise cadou, era complet scăldată în mir frumos mirositor. După notificarea preotului paroh, icoana a fost adusă la biserică şi a fost ştearsă şi uscată complet. O slujbă de mijlocire a avut loc înaintea icoanei şi, până la sfârşitul slujbei, Icoana era din nou scăldată în smirnă, biserica fiind umplută de parfumul de trandafiri.

“Din această zi, foarte mulţi oameni din toate mediile etnice şi religioase vin să venereze Icoana Maicii lui Dumnezeu şi să ceară ajutorul ei, pentru necazurile şi lipsurile lor, precum şi pentru bolile lor fizice şi nevoile spirituale”.

În iunie 2008 Arhiepiscopul Kyrill, episcopul de San Francisco, al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, a recunoscut-o oficial, ca fiind miraculoasă şi autentică: “Icoana Iveron a Maicii Domnului, izvorâtoare de mir”.

Istoria Icoanei

Icoana izvorâtoare de Mir din Hawai

“În prezent toţi membrii parohiilor din Honlulu au auzit despre binecuvântarea care a coborât peste noi păcătoşii, din milă Celui Atotputernic şi din grijă şi dragostea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu deşi poate suntem nevrednici. I-am cerut citeţului Nectarios (în a cărui casa cele 2 icoane au început să izvorască mir) să descrie cu cuvintele lui ce s-a întâmplat.”                                                                  Preot Anatole Lyovin

Scrisoare de la citeţul Nectarios…

Iubiţi credincioşi,

Cu smerenie şi profundă emoţie voi încerca să povestesc ce s-a întâmplat cu adevărat, înainte de a fi lansate zvonuri care până urmă se vor dovedi neadevărate. Mulţi mi-aţi cerut să explic evenimentele ce au avut loc în ultimele săptămâni cu privire la cele două icoane izvorâtoare de mir de la Biserica Ortodoxă Rusă Sfânta Născătoare de Dumnezeu de Iviron din Honlulu, Hawai. A fost greu să exprim în cuvinte evenimentele recente care mi-au schimbat viaţa. Nu îmi pot imagina cum ar fi reacţionat alte persoane, dacă ar fi fost în locul meu, numai Dumnezeu ştie. Mă rog lui Dumnezeu să mă călăuzească pe mine şi familia mea, să fac şi să spun lucruri care să nu fie împotriva voinţei Lui. Voi încerca să povestesc cum aceste icoane au intrat în viaţa mea şi cum au schimbat-o. Tot ce scriu aici este adevărat.

Icoanele respective sunt două:

1)              Una este imprimată şi montată, cred, la fabrica bisericii Sofrino de lângă Moscova. Este o copie exactă a icoanei izvorâtoare de mir a Maicii Domnului de Iviron din Montreal; aceasta a fost icoana avută în grijă de către cuviosul martir Jose Munoz. Este o icoană mică, aproximativ 7-9 inch (17.78-22.86 cm) şi cam 1 inch (2.54 cm) grosime. Preotul meu paroh, Părintele Anatole Lyovin, mi-a dăruit-o cu ocazia zilei mele onomastice (în 1997). Părintele a spus că a cumpărat-o din librăria unei biserici din Toronto unde el a crescut, atunci când biserica sărbătorea cincizeci de ani de la înfiinţare. Icoanele din Sofrino au un stil distinctive, cu o frumoasă acoperitoare de mătase (oklad în rusă, Pokamiso în greacă) încorporată în icoană. Icoana aceasta este făcută pentru cei care nu îşi pot permite icoane frumoase şi foarte scumpe dar vor să aibă ceva la fel de frumos din Sofrino pentru un preţ mai mic.

2)              A doua icoană este pictată de mână în stil iconografic tradiţional bizantin sub forma unei Cruci, cu imaginea Domnului Nostru Iisus Hristos răstignit. A pictat-o un călugăr grec de la Muntele Athos. Este în jur de 20 X 27.94 cm (8 X 11 inch) şi aproximativ 3.81 cm. (1 ½ inch) grosime. Am cumpărat un set de două icoane sub formă de cruce aproape identice şi una am dăruit-o tatălui meu, iar pe cealaltă am păstrat-o.

Înainte de va relata întreaga istorie a icoanelor, lăsaţi-mă să vă spun cum a început totul…

Acum mai bine de trei luni, prin mai, iunie, sau iulie 2007, eu şi soţia mea am simţit un iz de parfum de trandafiri în preajma coltului unde ţinem icoanele în camera de rugăciune a casei. Ceva ne-a făcut să ne uităm la icoana noastră în formă de Crucea Mântuitorului (ce era aşezată în spatele raclei cu moaşte), am observat o picătură mică de lichid pe imaginea lui Iisus Hristos, în jurul rănii; unde “soldatul I-a împuns coastă cu suliţa”. Lichidul mirosea foarte dulce, ca şi mirul (nu am prea multe cunoştinţe despre mir, decât că am atins vată cu mir de la icoana de Iviron izvorâtoare de mir din Montreal şi mai multe bucăţi de vată de la icoana izvorâtoare de mir Sfântul Nicolae). Nu am spus nimănui despre asta şi am continuat să “urmărim” icoana să vedem dacă “curgerea” de mir va continua. Picurii de mir s-au uscat până la urmă şi noi am uitat să mai urmărim.

Acum ce s-a întâmplat între timp…

În timpul ultimei săptămâni din septembrie am început să simt un miros de mir incredibil de puternic în casă, în maşină, chiar şi la serviciu. Nu-mi puteam explica. Era doar imaginaţia mea? Am întrebat-o pe soţia mea şi ea mi-a spus că nu simţea nici un miros. Am vorbit cu mai multe persoane care ne-au vizitat şi nici ei nu au simţit nici un miros în casă. (Una dintre aceste persoane a fost naşa noastră sârboaica ortodoxă – nici ea nu a simţit nimic.) Am fost convins că a fost doar în imaginaţia mea. Asta a fost în 27 septembrie, sărbătoarea Sfintei Cruci.

Apoi, în prima săptămână din octombrie, eu şi soţia mea am fost foarte bolnavi şi am lipsit de la vecernie în seara aceea. Nu lipsim prea des de la slujbele de la biserică deci n-am uitat dată, 6 octombrie (sărbătoarea zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul). În seara aceea, în jur de 22:30, am lucrat în birou, care este şi camera noastră de rugăciune (unde se afla şi colţul cu icoane). Motanul a intrat în birou şi a început să miroase împrejur ca şi cum a simţit ceva. Eu nu am mirosit nimic. Motanul a continuat să meargă către unde e este aşezată racla cu moaştele. Am considerat asta ciudat pentru că motanul nu mergea niciodată lângă racla; mereu ceva îl opera, deşi este un motan curios. Însă de data aceasta, el stătea pe labele din spate şi mirosea, să înţeleagă ce miros era, bănuiesc. Eu tot nu miroseam nimic. Am mers să îl ridic în braţe şi atunci am sesizat parfumul. Era atât de puternic, chiar îmbătător. Niciodată în viaţa mea n-am mai mirosit ceva la fel. Nu-mi pot explica de ce nu am simţit mirosul înainte. Era ca şi cum o mie de trandafiri au căzut în cameră. Mi-am făcut cruce şi am spus rugăciunea inimii. Am lăsat motanul jos şi am privit icoanele. Recunosc că mi-a fost frică să mă uit la icoanele de lângă racla. Până la urmă m-am uitat şi la icoana Cruce şi am observat că picătură de mir de lângă rana de la coaste a lui Christos era tot uscată. Pentru o fracţiune de secundă mi-am recăpătat luciditatea, chiar dacă mirosul de trandafiri devenise şi mai puternic. M-am uitat în jos şi mâna îmi era udă – era mir. Cum a ajuns mir pe mâna mea? Icoana era uscată, sau nu? Apoi am observat că pe genunchiul stâng al imaginii Domnului nostru Iisus se formă o picătură de mir chiar sub ochii mei. Am chemat-o pe soţia mea care a a venit alergând. Când am întrebat-o dacă a vărsat ceva pe icoane, mi-a răspuns că nu, că nici măcar nu s-a apropiat de ele. I-am arătat icoană. A fost şocată. I-am spus că mirosul e prea puternic. Am rugat-o să mă ajute şi împreună am început să inspectăm şi cele lete icoane. În birou meu am două rafturi de cărţi, iar deasupra ţin icoanele. Avem multe icoane, poate prea multe. Am stat amândoi pe vârfuri să ajungem la icoanele de deasupra rafturilor. Până la urmă am ajuns la icoana de Iviron dăruită mie de către părintele Anatole. Era complet udă, iar mirosul devenise şi mai puternic, încât nici soţia mea nu mai putea să suporte. Pentru cine nu o cunoaşte pe soţia mea, simţul ei de miros este destul de scăzut; poate să simtă doar mirosul de citrice. Am început să ne speriem. Ne întrebam unul pe altul dacă am curăţat ori uns icoanele recent, amândoi am negat. M-am întrebat ce se întâmplă. Am pus icoanele la loc şi am făcut câteva fotografii cu camera noastră digitală. Am făcut Acatistul Maicii Domnului în cinstea icoanei de la Iviron, apoi am mers la culcare şi am încercat să dorm.

Următoare zi, duminică 7 octombrie, după multe discuţii, am lăsat icoana acasă şi am plecat la biserică. După slujba am vorbit cu naşa noastră, care ne-a spus să discutăm cu părintele imediat. I-am povestit părintelui ce se întâmplase. El a ascultat cu răbdare şi apoi a spus: “Aduceţi icoana la biserică!” Am stabilit cu părintele să aducem icoanele la biserică miercurea următoare, în 10 octombrie. Până miercurea aceea, icoanele au continuat să izvorască. Am colectat mirul în vată şi m-am rugat în fata icoanelor pentru sora mea care era bolnavă şi pentru alţii. [Nota părintelui Anatole: În următoarea zi sora lui şi-a sunat tatăl să-i spună că doctorii n-au putut să explice, dar pancreasul ei; care s-a oprit din funcţionare, şi-a revenit complet şi diabetul ei este sub control.]

Noi de-abia am aşteptat să fie miercuri!

Miercuri, 10 octombrie, am adus icoanele la biserică şi le-am pus pe două strane în centrul bisericii. Părintele Anatole le-a inspectat, le-a şters cu vată şi a început Acatistul Imn al Icoanei de Iveron. După slujbă, icoanele au fost şterse încă o dată, pentru că au mai izvorât un pic de mir în timpul slujbei. Părintele Anatole ne-a confirmat că erau într-adevăr izvorâtoare de mir şi că este un mir foarte pur. Mirosul de trandafiri a înmiresmat aerul. L-am întrebat pe părinte: “ce ar trebui să facem acum?” Părintele ne-a spus să lăsăm icoanele în biserică pentru moment. Nimeni altcineva nu ştia despre icoane, deci erau în siguranţă la biserică.

Sâmbăta următoare, în 13 octombrie s-a întâmplat să fie ziua de curăţenie la biserică. Pregăteam biserică pentru următoarele sărbători: hramul bisericii noastre (24 noiembrie), Crăciunul, vizita episcopului Sârb, etc. Eu, soţia mea şi încă o persoană am fost însărcinaţi cu curăţenia. În timp ce făceam curăţenie, nu ne puteam lua ochii de la cele două icoane izvorâtoare de mir, care izvorau încet mir în timp ce noi curăţăm. Mirosul de trandafiri era destul de pregnant. Icoanele păreau că emană un miros puternic de trandafiri; icoana Maicii Domnului părea că mirosea mai tare a trandafiri decât cealaltă icoană (care avea un miros mai aromat). Nu pot să explic mai bine. În timp ce făceam curăţenie, nasul nostru a venit să vadă icoanele, că multe alte persoane care n-au putut aştepta până la vecernie în seara aceea. Naşa noastră mi-a spus mai târziu că a fost “Toma necredinciosul” şi nu i-a venit să creadă până n-a văzut icoanele cu ochii ei. Era de înţeles. Ea nu a înţeles că icoanele izvorau mir în timp ce noi curăţăm biserica (mirul nu izvoraşte continuu). Ea s-a închinat la icoana Cruce şi a sărutat picioarele Mântuitorului şi atunci a simţit în gură o bună cantitate de mir. La fel ca apostolul Toma, care şi-a pus degetele în mână şi coasta lui Hristos, şi naşa a pus gura chiar în mir. Nu m-am putut abţine şi am râs.

În următoarea zi, duminică 14 octombrie, a fost sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, şi părintele Anatole a arătat credincioşilor icoanele. Icoanele izvorau mir destul de puternic; era destul mir pentru toată lumea. De atunci până în prezent icoanele continuă să izvorască mir. Mulţi au venit să vadă icoanele: ruşi, greci, sârbi, romano-catolici, protestanţi şi toţi au simţit puterea Duhului Sfânt. Sunt zile când icoanele sunt complet uscate şi alte zile când sunt acoperite cu mir, însă mereu produc un miros îmbătător de trandafiri. Este cu adevărat un miracol! Câteodată mă întreb dacă este un avertisment.

Când mă uit în urmă, mi se pare că “revelaţie” este “temă centrală” în ultimul timp. I-am mărturisit nasului nostru despre parfum în ziua Înălţării Sfintei Cruci. Am descoperit că icoanele izvorăsc mir şi le-am arătat preotului nostru de sărbătoarea Zămislirii Sf. Ioan Botezătorul (el a fost cel care l-a “arătat” lumii pe Iisus). Preotul nostru a arătat icoanele izvorâtoare de mir celor din biserică cu ocazia sărbătorii Acoperământul Maicii Domnului. Astea nu pot fi coincidenţe!

Parohia noastră e dedicată icoanei originale izvorâtoare de mir din Iviron, o icoană care nu a fost în Hawaii niciodată. Fratele Jose a vrut să vină, dar nu s-a potrivit să vină niciodată. Trebuie să vă mărturisesc, că uneori cred ca fraţii noştri ortodocşi de pe continent au uitat de mica noastră parohie şi comunitate. Trăind aici, în mijlocul Oceanului Pacific, ne străduim să supravieţuim că parohie ortodoxă; ne străduim din greu să ne plătim facturile, ne străduim din greu să plătim chiria. Mă întreb câteodată: “când vom avea o biserică a noastră? Ne-a uitat Dumnezeu? Trebuie să ne fie greu pentru totdeauna? Am greşit cu ceva? Te-am supărat, Doamne? Dacă ceilalţi ortodocşi ne-au abandonat sau nu, un lucru e sigur… Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu nu ne-a uitat, ea nu ne-a abandonat şi nici n-o să ne abandoneze! Prin icoanele acestea, am acum nădejde că EXISTĂ luminiţă la capătul tunelului. Dacă suntem binecuvântaţi sau nu să avem o biserică a noastră, nu contează; Dumnezeu ne-a arătat că nu ne-a uitat! Şi asta-i tot ce contează. Dumnezeu ne spune că e adevărat! Îndrăznim să ignorăm revelaţia asta? Îndrăznim să ne întoarcem spatele acestei mari minuni? Îndrăznim să uităm de Hristos? Dumnezeu să ne ierte dacă facem asta!

Cu dragoste în Hristos,

Citeţ Nectarios (decembrie 2007)

Actualizare: Noiembrie 2012

În iunie 2008, Icoana de Iviron izvorâtoare de mir din Hawai a fost recunoscută oficial de către Biserica Ortodoxă Rusă din afară Rusiei, ca şi făcătoare de minuni şi demnă de cinstire, şi i s-a dată binecuvântarea să călătorească la diferite biserici şi mănăstiri ortodoxe. Proprietarul icoanei, citeţul Nectarios, a fost desemnat de Biserica Ortodoxă Rusă să fie gardianul ei, şi să aibă grijă de miraculoasă icoana a bisericii lui Hristos.

Prin harul Domnului, icoana Sfânta Cruce a încetat treptat să producă mir, aşa cum a făcut, acum o face doar cu anumite ocazii de-a lungul anului (Paştele fiind cel mai recent). Spre alinarea credincioşilor, Sfânta Cruce continua să emane un miros îmbătător de parfum, chiar dacă izvoraşte mir sau nu. În timp ce icoana Maicii Domnului de Iviron din Hawaii, călătoreşte şi duce harul Domnului, Sfânta Cruce rămâne mereu în Hawai să ofere protecţie şi mângâiere credincioşilor.

Din iunie 2008, icoana Maicii Domnului de Iviron din Hawai a fost la mai mult de 500 de biserici din Nord America (din toate jurisdicţiile canonice) şi a fost cinstită de aproximativ 250 de mii de oameni din Statele Unite. În multe oraşe icoana este dusă de la o parohie la alta, fiind cinstită de toţi clericii ortodocşi, şi ajutând la stabilirea şi îmbunătăţirea relaţiilor între credincioşii ortodocşi, cât şi întărirea relaţiilor dintre bisericile surori. Cereri că icoana făcătoare de minuni să ajungă la ei au fost făcute de Rusia, Georgia, Ucraina, Grecia, Cipru, America de Sud, Europa, Pământul Sfânt, România, Muntele Athos şi Serbia.

Numeroase minuni au fost legate de Sfânta Născătoare de Dumnezeu prin această umilă iconiţa, ele se colectează în prezent şi într-adevăr sunt multe. Vindecările spirituale şi fizice au inclus vindecări de orbire şi boli de ochi, cancer, posesie demonică, paralizie, boli de rinichi, dureri cronice, şi viruşi puternici.

Oriunde merge icoană, Harul Domnului nostru IIsus Hristos şi al Mamei Sale sfinte se simte din plin. Oamenii au spus că doar fiind în prezenţa icoanei pot să simtă o dragoste şi o bucurie nespusă; este cu adevărat de nedescris. Suntem atât de binecuvântaţi că Dumnezeu şi-a arata dragostea către noi şi ne-a îngăduit să simţim ceea ce sfinţii numesc “adevăratul miros al sfinţeniei”. Adevăratul înţeles al apariţiei icoanei îl ştie numai Dumnezeu şi timpul le va dezvălui pe toate. Cu toate acestea, ceea ce ştim este că Dumnezeu ne iubeşte şi asta este tot ce contează…

Deasemenea vă rugăm să aveţi răbdare când aşteptaţi sfânt mir. Până acum am primit mii de cereri. Până de curând citeţul Nectarios a fost singurul care se ocupă cu trimiterea coletelor, ca să nu mai menţionăm călătoriile lui nesfârşite în întreaga lume ca să ducă tuturor credincioşilor ortodocşi binecuvântările sfintei icoane de mir izvorâtoare a Maicii Domnului de Iviron din Hawai. Deci, vă rugăm să aşteptaţi un pic pentru a primi sfântul mir.

Acatistul Sfintei Icoane a Maicii Domnului din Hawaii

25 februarie şi 26 octombrie

Audio Player

00:00

00:00

Use Up/Down Arrow keys to increase or decrease volume.

Preotul:       Binecuvantat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor

Cantaretul: Amin.  Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, care pretutindeni esti si  toate le implinesti,  Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne  curateste de toata intinarea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi,

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe  noi

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii  vecilor. Amin.

Prea Sfanta Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne curateste pacatele noastre;  Stapane iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.  Amin.

Tatal nostru, Care esti in cerurui, sfinteasca-se numele Tau,vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbazveste de cel rau.

Preotul: Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Cantaretul:        Amin.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi, robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit arma tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apără pe noi toţi de vrăşmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Icosul 1

Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorţii slujirii apostoleşti în pământul Iviriei:” De Ierusalim nu te îndepărta şi nu te desparţi, iar sortul ce ţi-a căzut ţie, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu vă voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;

Bucură-te, prin care înşelăciunea idolească se va surpa;

Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va ruşina;

Bucură-te, prin care împărăţia lui Hristos se va întări;

Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuţi în întunericul slujirii idoleşti;

Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;

Bucură-te, slujitoare a Fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;

Bucură-te, înălţimea faptelor bune;

Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;

Bucură-te, prin care credincioşii cunosc pe Făcătorul;

Bucură-te, prin care credincioşii se fac fii Tatălui;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 2

Văzând Sfânta Fecioară minunată voie a lui Dumnezeu, pentru Sine, ca o roabă a Domnului pururi s-a supus să fac voia lui, strigând: Aliluia!

Icosul 2

Înţelegerea cea neînţeleasa a graiului îngerului, Domnul făcând-o înţeleasă ţie, Preacurata, a îndreptat mergerea ta către muntele Athosului, unde s-a grăit de tine celor ce se nevoiesc intru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigam către tine:

Bucură-te, Ceea ce ai sfinţit Athosul cu venirea ta;

Bucură-te, Ceea ce ai surpat idolii;

Bucură-te, Ceea ce ai sădit acolo credinţa cea adevărată;

Bucură-te, Ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredincioşi;

Bucură-te, Ceea ce ţi-ai ales gradina ţie Muntele acesta;

Bucură-te, Ceea ce locului acestuia darul tău l-ai făgăduit;

Bucură-te, dătătoarea bunătăţilor pământeşti tuturor credincioşilor ce locuiesc pe el;

Bucură-te, chezăsuitoare mântuirii celei veşnice;

Bucură-te, mijlocitoare caldă celor ce locuiesc în grădina ta;

Bucură-te, înfricoşarea tuturor vrăşmaşilor;

Bucură-te, Ceea ce ai făgăduit mila Fiului tău locului acestuia, până la sfârşitul veacurilor;

Bucură-te, Ceea ce ai prevestit cu darul Lui nu se va depărta de la Sfântul Munte;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 3

Puterea Celui Preaînalt cu apărarea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfântul Munte, surpăturile şi văile lui, ca un sălaş prea larg, l-a arătat tuturor celor ce în viaţa călugărească doresc să culeagă mântuire, şi vor cânta: Aliluia!

Icosul 3

Având purtare de grijă pentru grădina ta şi pentru poporul din pământul Iriviei bine ai voit a se zidi, în locul unde însăţi ai statut când ai venit la Athos, un locaş al neamului lor ca un liman celor ce cauta mântuirea, şi ai voit a le da icoana ta, ca toţi să zică ţie:

Bucură-te, Ceea ce ai fost aleasă ocrotitoare pământului Iviriei;

Bucură-te, că ţara aceasta s-a întors de la înşelăciunea idolească la lumina lui Hristos;

Bucură-te, Odrasla mlădiţei celei neveştejite care ai odrăslit acum viaţa luminată;

Bucură-te, Ceea ce ai crescut strugurii minunilor şi ai bunei credinţe;

Bucură-te, livada duhovnicească pe Athlon sădita;

Bucură-te, Ceea ce ai izvorât curgere cu duhovnicească lumânare pentru pământul Iviriei;

Bucură-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;

Bucură-te, a lui Ioanichie cetate nebiruită;

Bucură-te, a călugărilor îngrădire;

Bucură-te, liman lin celor ce caută mântuire;

Bucură-te, Ceea ce făgăduieşti acelora odihnă veşnică;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 4

Izvor de gânduri de nedumerire având întru sine, cinstită văduvă, cea din Niceea, s-a tulburat văzând Sfânta şi prea lăudata icoana a Maicii lui Dumnezeu, impusă cu suliţa ostaşului celui stricător de icoane, dintru care îndată a curs sânge şi ea de frică fiind cuprinsă, ca să nu fie batjocorita Sfânta Icoană, cu rugăciuni şi lacrimi vărsând-o mergând spre apus, cu veselie a strigat: Aliluia!

Icosul 4

Văzând călugării Sfântului Munte, flacăra ce se arată pe mare ca un stâlp de foc, a cărui înălţime ajungea până la cer şi strălucea ca un soare, şi venind noaptea la malul mării au văzut Sfânta Icoana a Maicii lui Dumnezeu purtându-se pe mare cu putere dumnezeiască şi au strigat celei pline de dar

Bucură-te, Rug nears ce te-ai văzut de puitorul de lege;

Bucură-te, stâlp de foc care povăţuieşti pe cei din întuneric;

Bucură-te, scara care ajungi până la cer, pe care s-a pogorât Dumnezeu;

Bucură-te, pod care treci la cer pe cei de pe pământ;

Bucură-te, raza zilei celei de taină;

Bucură-te, Ceea ce ai născut lumina cea neapusa;

Bucură-te, Ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;

Bucură-te, Ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu darul şi cu slavă în toată lumea;

Bucură-te, stea care arăţi soarele;

Bucură-te, fulger care luminezi sufletele şi străluceşti gândurile celor credincioşi;

Bucură-te, strălucire care luminezi pe cei din întuneric;

Bucură-te, ca din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 5

Icoana ta cea cu Dumnezeiasca mergere vrând să o dai lăcaşului Mănăstirii Ivirii, zis-ai dumnezeiasca Maica Arhimandritului Gavriil: “mergi cu ceata călugărilor la malul mării şi te pogoară în luciul ei şi primeşte Icoana mea”. Deci, el întraripat cu credinţa şi cu dragoste a mers pe apă ca pe uscat şi au luat icoana în braţele sale şi dobândind acea vistierie s-au bucurat zicând: Aliluia!

Icosul 5

Vazut-au călugării din Mănăstirea Ivirului de multe ori Icoana Maicii lui Dumnezeu din Biserica scoasă cu putere nevăzută stând deasupra porţii, pe zidul curţii, şi spăimântându-se au zis unele ca acestea:

Bucură-te, Ceea ce bine ai voit a ne da Sfânta Icoana ta;

Bucură-te, Ceea ce ne-ai făgăduit-o acoperământ a fi nouă;

Bucură-te, Ceea ce ai arătat dragostea ta către lăcaşul nostru;

Bucură-te, Ceea ce ai arătat purtarea ta de grijă pentru el;

Bucură-te, ajutorul nostru în ţară străină;

Bucură-te, bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi;

Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;

Bucură-te, izbăvitoarea lacrimilor noastre;

Bucură-te, apărarea noastră a celor sărmani;

Bucură-te, îngrădirea noastră;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 6

Propovăduitor al voii tale făcând pe Gavril, ai zis către el, Stăpâna:” N-am venit să fiu păzită de voi, ci ca să fiu Eu păzitoare vouă, nu numai în veacul acesta de acum ci şi în cel viitor. Iată, dau semn vouă, până când veţi vedea icoana mea în mănăstire nu va lipsi de la voi darul şi mila Fiului meu, ca toţi să strige Lui: Aliluia”

Icosul 6

Bucurie mare s-a făcut la toţi cei ce au auzit făgăduinţele tale, Maică lui Dumnezeu, şi ţie, Portăriţei cereşti, Biserica ţi-au ridicat călugării în poarta mănăstirii, strigând aşa:

Bucură-te, stătătoarea înainte pentru noi, în cele viitoare;

Bucură-te, Ceea ce frică Domnului ne înveţi pe noi;

Bucură-te, Ceea ce ne îndreptezi pe calea cea bună;

Bucură-te, îndrăznirea şi nădejdea noastră;

Bucură-te, aşteptarea noastră şi acoperământul;

Bucură-te, Ceea ce ce ai plecat către noi milostivirea Fiului tău;

Bucură-te, Ceea ce ne vesteşti că darul Lui va fi cu noi;

Bucură-te, Ceea ce Icoana te cea sfântă ne-ai dat-o noua arvuna a milei Fiului tău;

Bucură-te, Ceea ce ai dat ei darul facerii de minuni;

Bucură-te, Ceea ce depărtezi de la noi tot răul;

Bucură-te, Ceea ce deschizi intrarea a tot binele;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul

Vrând rău credinciosul Amira să strice lăcaşul Mănăstirii Ivirului şi obştea de călugări ce era adunată acolo să o risipească, de grabă au cunoscut apărarea lăcaşului de către Maică lui Dumnezeu, văzând corăbiile sale în adâncimea marii înecate şi pe ostaşii pierduţi prin valurile mării. Deci înfricoşându-se ei şi venind cu smerenie au dat la mănăstire aur şi argint, cerând iertare. Iar călugării văzând acestea au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Multe şi nenumărate minuni ai arătat, Maică lui Dumnezeu, plinind în mănăstire lipsa de vin, de faină şi de untdelemn, pe cei îndrăciţi vindecând, şchiopilor dăruind umblare, orbilor vedere şi toată neputinţa vindecând, ca văzând aceste minuni să-ţi cântăm ţie:

Bucură-te, Apărătoare Doamnă, care biruieşti pe vrăşmaşi;

Bucură-te, cea grabnică spre ajutor celor ce te cheamă pe tine;

Bucură-te, Ceea ce nu treci cu vederea rugăciunea noastră;

Bucură-te, Ceea ce de la făgăduinţa nu te întorci;

Bucură-te, Ceea ce întristarea intru bucurie o prefaci;

Bucură-te, Ceea ce lipsă din mănăstire tu o acoperi cu îndestulare;

Bucură-te, a orbilor vedere;

Bucură-te, a şchiopilor umblare;

Bucură-te, a tuturor scârbiţilor mângâietoare;

Bucură-te, că nu încetezi a ne purta de grijă şi a ne mântui pe noi;

Bucură-te, ca dintru atâtea rele ne izbăveşti pe noi;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 8

Auzind Patriarhul Nicon de lăcaşul Mănăstirii Ivirului cel minunat, acoperit de Icoana Maicii Domnului, a dorit ca şi ţara lui să aibă împărtăşire de darul ei. Pentru această zidind locaş în cinstea acestei preaslăvite Icoane, cu osârdie a cerut închipuirea Sfintei Icoane cea făcătoare de minuni a Maicii lui Dumnezeu, ca prin acoperământul ei, acoperiţi fiind, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul intru cei de sus fiind şi de cei de jos despărţindu-te, bine ai voit, Maică lui Dumnezeu, să dăruieşti aceeaşi binecuvântare a Athos ului şi peste lăcaşul Mănăstirii Pecersca, al robului tău Antonie, prin asemănarea cinstitului tău chip cu care ai binecuvântat Athosul. Pentru aceea strigam ţie:

Bucură-te, acoperământul cel mai lat decât norul;

Bucură-te, îngrădirea şi întărirea drept credincioşilor;

Bucură-te, stâlp nemişcat al Bisericii dreptmăritoare;

Bucură-te, înfruntarea eresurilor şi a dezbinărilor;

Bucură-te, Ceea ce mulţimea credincioşilor o luminezi cu strălucitoarele raze ale Icoanei tale celei făcătoare de minuni;

Bucură-te, Cea ce izvorăşti de la ea darurile vindecărilor şi ale minunilor tale;

Bucură-te, îngrozirea vrăşmaşilor;

Bucură-te, veselia arhiereilor şi a preoţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea călugărilor şi mântuirea a tot neamul creştinesc;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 9

Toată osârdia având-o adunarea pustnicilor Mănăstirii Ivirul pentru zugrăvirea Preacinstitului chip al milostivei Portăriţe, săvârşind cântări de rugăciune şi cu apă de la minunată Icoana spălând scândură pe care voia să zugrăvească cinstitul ei chip, au sfinţit pe cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toată obştea părinţilor, în post şi rugăciuni, au zugrăvit închipuirea Icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururi strigăm: Aliluia!

Icosul 9

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, a fi ca nişte peşti fără de glas, că nu se pricep după vrednicie să laude toate minunile tale care le-ai arătat, neamului omenesc, de la Sfânta Icoana ta. Căci încă pe cale fiind spre ţara rusească, s-au făcut minuni, poruncind binecredinciosului Emanoil să dea preţul răscumpărării celor necredincioşi care împiedicau mergerea Sfintei Icoane şi îndoit după aceea întorcându-i lui. Iar noi pentru această cu credinţa strigam aşa:

Bucură-te, izvorul minunilor cel nedesertat;

Bucură-te, ca totdeauna eşti mijlocitoare către Dumnezeu;

Bucură-te, scăparea celor din nevoi;

Bucură-te, mângâierea celor scârbiţi;

Bucură-te, vindecarea bolnavilor;

Bucură-te, Maică milostivă a celor sărmani;

Bucură-te, întoarcerea la calea adevărului a celor robiţi;

Bucură-te, chemarea păcătoşilor la pocăinţă;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 10

Vrând să mântuieşti mulţi oameni din nevoi şi din tot felul de scârbe, izvor de milă neîmpuţinata izvorăşti, dumnezeiasca Maică, de la Icoana ta, neamului nostru. Că iată eşti grabnic ajutătoare în lăcaşul Ivirului celui nou, înmulţind darurile tale şi în alte oraşe şi mănăstiri şi sate, celor ce te cinstesc pe tine toate cererile le împlineşti, pentru aceea slăvim pe Dumnezeu, care ne-a dat nouă un aşa dar, şi strigăm: Aliluia!

Icosul 10

Zid eşti, Născătoare de Dumnezeu, cinului călugăresc şi tuturor celor ce aleargă la tine, ca Făcătorul cerului şi al pământului sălăşluindu-se în Feciorescul tău pântece, a învăţat pe toţi râvnitorii de curăţie şi de întreaga înţelepciune să strige către tine:

Bucură-te, vas ales al curăţiei;

Bucură-te, cununa fecioriei;

Bucură-te, cămara nunţii celei fără de de sămânţă;

Bucură-te, Mireasa nenuntita;

Bucură-te, Ceea ce ai născut pe semănătorul curăţiei;

Bucură-te, Ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioşi;

Bucură-te, grabnică ajutătoare în viforul ispitelor;

Bucură-te, Ceea ce izgoneşti asupririle vrăşmaşilor;

Bucură-te, Cea ce risipeşti întunecarea patimilor celor de suflet pierzătoare;

Bucură-te, Ceea ce curăţeşti gândurile;

Bucură-te, Ceea ce ne înveţi a urî dulceţile cele pământeşti;

Bucură-te, Ceea ce îndreptezi minţile şi inimile către cele de sus;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 11

Se biruieşte toată cântărea care vrea să tindă către mulţimea milelor tale celor multe, ca de-ţi vom aduce cântări la număr tocmai ca nisipul mării, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru această cantam ţie: Aliluia!

Icosul 11

Făclie primitoare de lumină arătată celor ce sunt în mulţimea necazurilor, vedem pe Preasfânta icoana a Maicii lui Dumnezeu ca primind focul cel nematerialnic al darului, luminează pe toţi cu razele minunilor, învăţându-i a cânta aşa celei prea binecuvântate:

Bucură-te, că eşti grabnică ajutătoare;

Bucură-te, Ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie şi de năvălirea altor neamuri;

Bucură-te, Ceea ce ne izbăveşti pe noi de foamete şi de moarte năprasnică;

Bucură-te, Ceea ce ne păzeşti pe noi de toate relele cele aducătoare de moarte;

Bucură-te, ajutătoarea pe cale, pe uscat şi pe ape, a celor necăjiţi;

Bucură-te, vindecarea durerilor celor sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, milostiva mângâietoare a celor scârbiţi şi împovăraţi;

Bucură-te, Ceea ce pe cei deznădăjduiţi îi întorci din groapa pierzării;

Bucură-te, Ceea ce nici pe mine nu mă laşi fără ajutorul şi apărarea ta;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 12

Vrând să dea har datoriilor celor omeneşti, dătătorul de bine venit-a singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, şi rupând zapisul a dăruit nouă puternică mijlocire pe cea de dumnezeu cu dar dăruită, pe Maica lui Dumnezeu, ca prin rugăciunile ei să strigăm pururi: Aliluia!

Icosul 12

Cântând minunile tale cele arătate în viaţa aceasta, te lăudam pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfârşit al milei. Deci, căzând către tine înaintea Icoanei tale celei făcătoare de minuni, cu smerenie te rugăm, fii noua acoperământ în ziua sfârşitului nostru, când vom sta la înfricoşatul scaun de judecată al Fiului tău, ca să cântăm ţie:

Bucură-te, ceea ce intru slavă stai lângă scaunul Fiului tău şi acolo îţi aduci aminte de noi;

Bucură-te, Cea ce dimpreună cu Fiul tău şi Dumnezeu împărăţeşti în veci şi pentru noi mijloceşti;

Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc la tine le dăruieşti sfârşit vieţii fără durere şi paşnic;

Bucură-te, Ceea ce ne izbăveşti de rănile cele amare;

Bucură-te, Ceea ce ne izbăveşti de duhurile cele din văzduh;

Bucură-te, ştergerea păcatelor prin pocăinţă;

Bucură-te, după Domnul, nădejdea noastră a vieţii celei fericite;

Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc spre tine le rânduieşti starea de-a dreapta a Fiului tău;

Bucură-te, ca fericitul glas care ne făgăduieşte moştenirea împărăţiei cerurilor, a-l auzi ne învredniceşte;

Bucură-te, nădejdea cea tare a veşniciei mântuirii a tuturor creştinilor;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 13

O, Maică prea lăudată, Preasfânta Doamnă, Fecioara Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi, cei ce cu smerenie şi cu lacrimi aducem aceste puţine rugăciuni înaintea Preacuratei Icoanei tale, şi toată aşteptarea şi nădejdea spre tine o punem. Izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile şi ispitele din viaţa aceasta, şi ne scoate din muncă ce va să fie, că prin tine să fim mântuiţi şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

Icosul 1

Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorţii slujirii apostoleşti în pământul Iviriei:” De Ierusalim nu te îndepărta şi nu te desparţi, iar sortul ce ţi-a căzut ţie, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu vă voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;

Bucură-te, prin care înşelăciunea idolească se va surpa;

Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va ruşina;

Bucură-te, prin care împărăţia lui Hristos se va întări;

Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuţi în întunericul slujirii idoleşti;

Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;

Bucură-te, slujitoare a Fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;

Bucură-te, înălţimea faptelor bune;

Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;

Bucură-te, prin care credincioşii cunosc pe Făcătorul;

Bucură-te, prin care credincioşii se fac fii Tatălui;

Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi, robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit arma tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apără pe noi toţi de vrăşmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţa bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Troparul Sfintei Icoane

Din icoana ta, Născătoare de Dumnezeu Doamnă,  neîncetat a curs mir binecuvântat. Tu ai mângâiat pe cei din exil credincioşi ţie şi ai luminat pe cei necredincioşi cu lumina Fiului tău. De aceea, Stâpână, cu lacrimi ne închinăm ţie: milostiveşte-te spre noi la ceasul judecăţii, ca prin mila ta să nu fim pedepsiţi ca unii ce au nesocotit-o, ci prin rugăciunile tale dă-ne har ca să aducem roade duhovniceşti şi mântuieşte sufletele noastre.