Crăciunul este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranță pentru viitor.
Un nou început, plin de speranțe, fericire și sentimente nobile.
Pace-n gânduri, seninatate-n suflet!
Purtând în inimi bucuria acestei sfinte sărbători, vă doresc tuturor să o petreceţi cu pace, sănătate şi alese bucurii!
Crăciun Fericit!
Fie ca Sfânta sărbătoare a Crăciunului să vă aducă multa sănătate, liniște în suflete, belșug în casă și multe bucurii alături de cei dragi! 🎄🎅🤗Să fim mereu buni și darnici! Crăciun binecuvântat!Hristos Se naște, slăviți-L !
Cine poate
opri neobosita
stradanie
a Mântuitorului de a ne aduna
pe Cale
de pe cărarile noastre pierdute ?!
Așa de mult a iubit
că S-a Întrupat !
Așa de mult a iubit
că Iubirea
S-a născut în Bethleem și lumea a rastignit-O în afara Ierusalimului !
Cine odata ajuns la Bethleem la Biserica Nașterii, pe Câmpul Pastorilor
și la picioarele Crucii ,pe lespedea Învierii
mai poate oare îndrazni să se smulgă din îmbratisarea Sa răstignită,
din veșnica Iubire adevarată ??!!
Numai IUBIREA putea să parasească
Cerul pentru o iesle de paie !
Numai SMERENIA lui HRISTOS a putut sa foloseasca un magăruș ca și tron spre Egipt și în Ierusalim !
Numai SPERANȚA
a putut să schimbe o Coroana Veșnică pentru una de spini și să lase sceptrul divin
pentru o trestie cu oțet si fiere !
Numai Logosul Întrupat al Iubirii , IISUS HRISTOS,
DUMNEZEU-OMUL
,a luat de buna voie moartea pe cruce,
pirone,
scuipari,
loviri,
chinuri,
sulița
pentru a ne darui VIATA SA ,
pentru a ne oferi TRUPUL SI SANGELE SAU,
numai IISUS
S-a pogorit la iad să învie neamul omenesc !
Numai FIUL LUI DUMNEZEU,
putea să renunțe la tot ce merita pentru a ne da ceva ce niciodata nu puteam castiga si dobândi prin noi însine :
VIATA VESNICA ȘI LUMINA IUBIRII VEȘNICE !!
DOAMNE,
ne iartă cu frumos Cuvântul Colindului Tău !
Doamne, binecuvintează pe fiecare suflet întru neobosita lucrare a Iubirii Tale pe calea spre Acasă !
Fie
Pacea și Bucuriea în inimi pururea prin Hristos-Iisus, Domnul nostru! Amin !
Citatul zilei de azi:
..."Dumnezeu este iubirea pe care Cerul o coboara pe pamant,iar omul este iubirea care inalta pamantul la cer"(Sf. Isaac Sirul),
...
Vă doresc din toată inima sărbători binecuvântate cu pace și bucurii sfinte ! Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos să ne fie un îndemn la smerenie , dragoste , iubire , bucurie , bunătate, recunoștință , rugăciune și la toate cele bine plăcute Bunului Dumnezeu!
Cozonac de Crăciun
De mult, în ajunul Crăciunului, Dumnezeu a coborât pe pământ împreună cu Sf. Petru, pentru a vedea cum se pregătesc oamenii să întâmpine Sărbătoarea Naşterii Domnului.
Prima dată au mers la casa unui om bogat. De cum au intrat în curte începuse să se simtă miros de cozonac, friptură, sarmale şi alte bunătăţi care sunt pregătite de Crăciun.
Au bătut la uşă şi, când a ieşit bogatul i-au spus:
– Omule bun, suntem doi călători obosiţi şi îngheţaţi !
Te rugăm, lasă-ne să înnoptăm la tine şi, dacă s-ar putea, să ne dai si nouă o coajă de pâine ţi-am fi foarte recunoscători, că n-am mâncat nimic toată ziua.
Auzind bogatul ce au avut de spus călătorii, le-a răspuns:
-Îmi pare rău, dar aştept nişte invitaţi în seara aceasta. Nu am nici unde să vă culc, nici ce să vă dau de mâncare.
Mergeţi la casa de alături, acolo o să găsiţi de toate. Şi spunând acestea, a închis uşa râzând satisfacut.
Alături locuia o femeie văduvă împreună cu cei doi copilaşi ai săi. Dumnezeu şi Sântul Petru, deşi ştiau, s-au dus să o încerce şi pe femeie.
I-au bătut în uşă şi i-au spus ce îi spusese şi bogatului.
Spre surprinderea lor, femeia le-a răspuns că îi lasă să înnopteze la ea:
– Puteţi rămâne peste noapte aici dar, de mâncare nici pentru copilaşii mei nu am nimic !
Când au intrat cei doi călători, au văzut copiii plângând de foame, căci nu mâncaseră nimic toată ziua.
După câtva timp, femeia s-a hotărât să meargă la vecinul cel bogat pentru a-i cere puţină mâncare pentru copilaşi.
Evident, şi ea a primit acelaşi răspuns.
La întoarcere, a trecut pe lângă grajdurile bogatului şi a adunat de pe jos câteva baligi, le-a pus în sort si a plecat spre casă.
Când a intrat copiii au sărit bucuroşi din pat strigând:
– Mami, mami, ne-ai adus de mâncare?
Plângând în suflet, femeia le-a răspuns:
– Culcaţi-vă liniştiţi, că v-am adus mâncare.
Mâine, de Nașterea lui Hristos , o să aveţi ce să mâncaţi.
Auzind aceasta, copiii s-au culcat fericiţi, dar flămânzi , însă mama şi cei doi călători ştiau adevărul.
Pentru a nu-şi da seama copilaşii, femeia a pus baligile în cuptor.
După puţin timp, nu mică i-a fost mirarea când Dumnezeu i-a zis:
– Haide femeie, deschide cuptorul şi scoate mâncarea, că de acum s-o fi făcut !
– De ce vă bateţi joc de mine?
Parcă domniile voastre nu ştiţi ce am pus în cuptor… spuse femeia plângând !
-Nu auzi ce ţi-am spus? Deschide! insistă Dumnezeu.
De gura străinului, femeia a deschis cuptorul, şi nu mică i-a fost mirarea când a văzut tot felul de bunătăţi înăuntru, la fel ca pe vremea când trăia bărbatul ei.
Doi cozonaci proaspeți rumeniți împrăștiau miros de sărbătoare.
În acel moment şi-a dat seama cine sunt străinii, şi a căzut la picioarele lor mulţumindu-le !
Dar Dumnezeu a oprit-o spunându-i:
– Scoală-i pe copii şi dă-le să mănânce.
De astazi veți avea pace și spor în casa voastră !
Şi în acel moment, cei doi s-au făcut nevăzuţi.
În acest timp, la casa bogatului începuseră să sosească invitaţii. Când au ajuns toţi, s-au aşezat la masă pentru a începe ospăţul.
Dar ce să vezi, când să scoată slugile mâncarea din cuptoare pentru a o servi, în toate era numai baligă de animale.
Din fericire, povestirea noastră are un final fericit.
După ce au plecat invitaţii, bogatul şi-a pus slugile să pregătească din nou din toate bunătăţile, iar apoi a chemat-o pe vecina văduvă cu copilaşii ei să petreacă împreună Sărbătoarea Crăciunului.
Și după sărbători, pentru a se asigura că are din ce să trăiască, a angajat-o la conacul său.
Slavă Ție, Treime Sfânta, Slavă Ție!
"Să-I fie cald Lui Hristos în inimile noastre ! "
Colind rodnic !
Adaug un gând :
Dumnezeu , Mântuitorul nostru ,
să Vă dăruiască tuturor puterea de a iubi ,
de a Vă bucura de fiecare clipă a vietii,
de a Vă minuna de fiecare răsarit al luminii,
de fiecare pas divin din viață ,
de armonia unui petec de cer sau a unui pâlc de verdeată ,
de o îmbrățișare !
Mulți ani buni , prieteni dragi !
https://youtu.be/ZsSLhmwQmB0?feature=shared
La multi ani binecuvantati ,frate Eugen!
Sf Eugenia sa va ocroteasca de tot raul!
La multi ani celor care poarta numele sfintilor sarbatoriti astazi!
https://youtu.be/_tgJvz80dDQ?si=UOBqlUFGNF8Ej6jZ
Un Om, un exemplu pentru toți!
https://youtu.be/XJzT-8b9g3o?si=rYpK3YfSVqiQYTzq
Fiți fericiti, români, se naște Hristos!
Cerul râde, pământul cânta, iar in suflet plouă cu stele. E sărbătoare!
Bucurosi, să pornim într-o călătorie interioară, catre Betleem, spre ieslea cea săracă, ca să primim Darul divin, din care să împărțim, ca să avem! Dacă ne oprim din dăruit, sufletul coboară pe pământ si împovărat de griji, rămâne limitat în cele văzute.
Va doresc sa primiți Darul Ceresc si să-l duceți cu voi, o viață, împărțind bucurie celor care vor sa-si scuture sufletul de povara grijilor. Poate, la rândul lor vor călători spre ieslea cea săracă, dar atât de bogată, de unde vor primi bucurie, ca să ducă mai departe...si astfel, Nasterea Domnului sa nu lipseasca din nici un suflet deschis.
Cerul râde, pământul cântă, iar in suflet plouă cu stele.
E sărbătoare!
Se Naște Hristos! Crăciun cu Hristos!Domnul Iisus îmbrățișat cu căldură de un orfan!…
Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa, orfanul Domnului… Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea…
Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului.
Le-am vorbit despre Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.
După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot oraşul nu se putea găsi nici un fel de hârtie colorată. Urmând instrucţiunile noastre, copiii au făcut fâşii hârtia galbenă, închipuind paiele din iesle. Câteva pătrăţele de stofă din pijamaua pe care o americancă o azvârlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc. Păpuşi cu chip de copil au fost decupate cu răbdare de pe foile colorate aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbiţi de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata să-i ajutăm la nevoie.
Aşa am ajuns şi la măsuţa lui Mişa, un copil cam de 6 anişori, care tocmai îşi terminase treaba. Uitându-mă la ieslea lui, am tresărit de mirare, căci în ea nu era unul, ci doi copii!
Am chemat îndată translatorul, să-l întrebe pe Mişa de ce erau doi copii în iesle.
Mişa şi-a pus mâinile la piept şi a început să ne recite istoria naşterii lui Iisus, cu multă seriozitate şi acurateţe. Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dată povestirea biblică de Crăciun, ne-a relatat foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, până în momentul în care Fecioara Maria a pus Pruncul în iesle.
De aici încolo, Mişa a început să adauge de la el, fabricând un sfârşit propriu al povestirii!
… Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul în iesle. Iisus s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă am o casă în care să dorm. I-am spus că nu am mamă, nu am tată, şi nici casă în care să stau. Atunci Iisus
mi-a spus că pot să stau cu El. Eu însă
i-am răspuns că nu pot sta cu El, pentru că nu pot să-I dau nici un dar, aşa cum
I-au dat cei ce au venit să-L vadă. Eu însă îmi doream foarte mult să stau cu Iisus în iesle, şi m-am gândit că I-aş putea ţine de cald şi că ăsta ar fi fost un dar plăcut pentru El.
Şi L-am întrebat: < Dacă ţi-aş ţine de cald, ar fi un dar bun pentru Tine? > Şi Iisus
mi-a răspuns: <Dacă îmi ţii de cald, ăsta este cel mai mare dar pe care mi-L poate face cineva.>
Atunci m-am culcat în iesle, lângă El, şi Iisus m-a privit şi mi-a spus că pot sta pentru totdeauna cu El.
Când Mişa şi-a terminat povestea, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Şi-a acoperit faţa cu palmele, şi-a pus capul pe măsuţă şi a tot hohotit de plâns, zgâlţâindu-şi umerii.
Micul orfan găsise, în sfârşit, pe cineva care-I promitea că nu-l va părăsi şi că va fi blând cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna…
(Material furnizat de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, din Washington D.C.)
,, Lumea credinţei ”, Magazin ilustrat – luna februarie 2004ragostea înseamnă spiritul sărbătorilor! Nu uitați că Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât ni l-a dăruit pe Fiul Său. Să îl sărbătorim astăzi! Pace în suflet va doresc.
Hristos Se naşte, slăviţi-L!
