„Să nu alegi să faci rău, chiar dacă ai fost rănit. Lasă răul să se ducă, iertarea îți va aduce liniște.
 Să nu spui cuvinte grele, chiar dacă ți se par meritate și perfect adevărate. Ecoul lor se stinge greu. Rănind un suflet, vei purta povara durerii lui.
Să nu îți lași frustrarea să se reverse pe oamenii dragi. Oricine are dreptul de a fi trist, supărat și nervos, dar nu vom găsi niciodată liniște furând liniștea altcuiva.
Să nu ții minte răul. Și nici pe omul care ți l-a făcut. Vei zbura mai ușor, fără ca apăsarea dezamăgirilor să-ți îngreuneze aripile.
 Să uiți. Și să-ți amintești doar binecuvântările din viața ta: zilele și clipele care trec și adaugă rost vieții. Oamenii și bucuria. Toate trec, cu bune și rele.
Depinde doar perspectiva din care vrei să le privești pe toate. Și, alegând iertarea, bunătatea și liniștea interioară, niciodată nu vei avea de pierdut."
          
         Pr. Constantin Necula

 "Capacitatea stomacului nostru este aproximativ cât doi pumni de-ai noștri, sau, comparativ vorbind, cât intră în două cești. Aceasta este o măsură pe care n-ar trebui să o depășim la o masă, dacă dorim să nu afectăm în timp energia organelor noastre. Observăm că atunci când ne rugăm și alocăm înainte de masă momente de mulțumire și recunoștință, nevoia noastră de alimente scade. Motivul este acela că sufletul are o capacitate infinit mai mare de a primi hrană, în vreme ce organele structurale sunt limitate la a primi porții pe măsura capacității lor de stocare.
Acesta este un exercițiu pe care putem să îl facem nu numai la masă, ci și la începutul fiecărei activități dintr-o zi obișnuită. Odată ce primește hrană din mulțumire, altruism, generozitate, sufletul încarcă într-un mod nevăzut și corpul fizic, îi reduce tensiunea și îl ajută să acceseze energii din ce în ce mai subtile, necesare pentru refacere, hrănire, vindecare."

<< CONŞTIENŢĂ >>

 "NUMAI printr-o schimbare a conştienţei, schimbându-ţi în mod real conceptul despre sine, poţi „construi odăi tot mai măreţe” – manifestările conceptelor tale tot mai înalte. (Prin manifestare se înţelege experimentarea rezultatelor acestor concepte în lumea ta.) Este de importanţă vitală să înţelegem ce este conştienţa de fapt.
Motivul stă în faptul că singura, unica realitate este conştienţa, prima şi numai una substanţă-cauză a fenomenelor vieţii. Nici un lucru nu are existenţă pentru om decât prin conştienţa pe care o are el asupra acelui lucru. Aşadar, către conştienţă trebuie să te întorci, fiindcă este singurul temei prin care fenomenele vieţii se pot explica.
Dacă acceptăm ideea unei prime cauze, ar urma că evoluţia acelei cauze nu ar putea rezulta niciodată în altceva străin sieşi. Adică, dacă prima substanţă-cauză e lumina, toate evoluţiile ei, roadele şi manifestările, ar rămâne lumină. Prima substanţă-cauză fiind conştienţa, toate evoluţiile ei, roade şi fenomene, trebuie să rămână conştienţă. Tot ce s-ar putea observa ar fi o formă mai joasă ori mai înaltă sau variaţii ale aceluiaşi lucru. Cu alte cuvinte, dacă propria ta conştiinţă este singura realitate, trebuie să fie şi singura substanţă. Prin urmare, ceea ce îţi pare ca fiind circumstanţe, condiţii şi chiar obiecte materiale este de fapt numai produsul propriei tale conştienţe. Natura, atunci, ca lucru sau complex de lucruri externe minţii tale, trebuie respinsă. Tu şi mediul tău nu puteţi fi priviţi ca existând separat. Tu şi lumea ta sunteţi una.
Aşadar, trebuie să te întorci de la aparenţa concretă a lucrurilor spre centrul subiectiv al lucrurilor, conştienţa ta, dacă doreşti cu adevărat să cunoşti cauza fenomenelor vieţii şi cum să foloseşti cunoaşterea asta pentru a-ţi realiza cele mai de preţ vise. În mijlocul contradicţiilor, antagonismelor şi contrastelor aparente ale vieţii tale, este un singur principiu în acţiune, numai conştienţa ta operând totul. Diferenţa nu constă în varietatea substanţei, ci în varietatea aranjamentului aceleiaşi substanţe-cauză, conştienţa ta.
Lumea se mişcă din necesitate nemotivată. Prin aceasta se înţelege că nu are un motiv în sine, ci se află sub necesitatea de a manifesta conceptul tău, aranjamentul minţii tale şi mintea ta este întotdeauna aranjată în imaginea a tot ceea ce crezi şi consimţi tu ca fiind adevărat.
Bogatul, săracul, cerşetorul sau hoţul nu sunt minţi diferite, ci aranjamente diferite ale aceleiaşi minţi, în acelaşi sens în care o bucată de oţel, când e magnetizată, diferă nu în substanţă de starea ei demagnetizată, ci în aranjamentul şi ordinea moleculelor sale. Un singur electron rotindu-se într-o orbită anume stabileşte unicitatea magnetismului. Când bucata de oţel sau orice altceva se demagnetizează, electronii ce gravitează nu se opresc. Aşadar, magnetismul nu a dispărut din existenţă. S-a produs numai un rearanjament al particulelor, astfel încât ele nu mai produc un efect exterior sau perceptibil.
Când particulele sunt aranjate la întâmplare, amestecate în toate direcţiile, substanţa se spune că este demagnetizată; dar când particulele sunt rânduite în categorii astfel încât o parte se îndreaptă într-o direcţie, substanţa este un magnet. Magnetismul nu e generat; este afişat.
Sănătatea, bogăţia, frumuseţea şi geniul nu sunt create; ele sunt numai manifestate prin aranjamentul minţii tale – adică, prin conceptul tău despre tine [şi conceptul tău despre tine este tot ceea ce accepţi şi consimţi ca fiind adevărat. La ce consimţi poate fi descoperit numai printr-o observaţie necritică a reacţiilor tale la viaţă. Reacţiile tale descoperă unde trăieşti psihologic; şi unde trăieşti psihologic determină cum trăieşti aici, în lumea vizibilă exterioară]. Importanţa acestui lucru în viaţa ta de zi cu zi ar trebui să fie evidentă imediat.
Natura de bază a cauzei primare este conştienţa. Aşadar, substanţa fundamentală a tuturor lucrurile este conştienţa."

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie

 

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie

🙏Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre.
   Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne , prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu, despre care Scriptura spune: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare”, fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului , ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin.

Fugim mai incet decat teama.

 

Despre iubire

Iubirea nu este atașament. Mulți dintre noi facem greșeala de a confunda cele două noțiuni și nu înțelegem că iubirea reală este legată întotdeauna de momentul prezent. Numai atașamentul ține de trecut, numai atașamentul nu poate accepta schimbarea, numai atașamentul aduce teamă. Iubirea e liberă și nu se teme, nu e geloasă, nu îl investește pe celălalt cu așteptări.

”Atunci când iubeşti totul, nu eşti ataşat de nimic. Ataşamentul este un fel de forţă a gravitaţiei; lipsa de ataşament este o graţie, un zbor. Ceea ce oamenii numesc iubire nu este altceva decât o formă de ataşament; iubirea autentică este sinonimă cu detaşarea. Iubirea comună îşi face tot timpul griji. Cea adevărată ţine cont de starea partenerului, dar nu îşi face niciodată griji. Atunci când iubeşti cu adevărat pe cineva, ţii cont de nevoile sale, dar nu îţi faci griji în legătură cu fanteziile lui stupide. Ii respecţi necesităţile, dar nu faci nimic pentru a-i respecta dorinţele bolnave. Când iubirea înfloreşte și ajunge la apogeu, tot ce rămâne este existenţa. Teama de ziua de mâine dispare. De aceea, nu se mai pune problema unui contract, a unei căsnicii, a ataşamentului de orice fel.” ( Din Iubire, libertate și solitudine)

Despre Adevăr

Numai acceptarea duce la adevăr. Să ne acceptăm așa cum suntem, să nu ne mai întoarcem ochii de la realitatea noastră, să nu mai fugim atunci când ceva nu ne place.

”Adevărul nu este o credință, ci este inteligență pură. Este o explozie puternică a izvoarelor ascunse ale vieții tale, o experiență iluminatoare a conștiinței tale. Dar va trebui să-i creezi cadrul ca să se poată produce. Iar cadrul potrivit este acela de a te accepta așa cum ești. Nu nega nimic, nu te diviza, nu te simți vinovat. Bucură-te! Îți repet, bucură-te așa cum ești.” ( Din Destin, libertate și suflet)

Despre Acceptare

Adesea fugim de noi înșine pentru că nu ne place ceea ce vedem, ceea ce suntem. Ne putem măști și ne mințim. Nu suntem capabili să înțelegem că doar în starea de acceptare răsar adevărul și inteligența, nu suntem capabili să înțelegem că doar în acceptare putem să ne bucurăm de viață. Nu strădania e calea, ci acceptarea. Cu cât încercăm mai tare cu atât mai mult riscăm mai mult să eșuăm și să ne pierdem încrederea în noi înșine și în viața.

”Acceptarea este cheia magică. Acceptă-te așa cum ești! Iar în acceptarea aceea răsare inteligența. De ce răsare inteligența în acceptarea aceea? Fiindcă de fiecare dată când te accepți, încetezi să mai fii divizat; scindarea dispare. Scindarea e între tine și ar trebui, între tine și s-ar cuveni. În asta e înrădăcinat tot secretul schizofreniei. Sunt asta și trebuie să devin ailaltă. În felul acesta ai două posibilități: fie o iei razna încercând să devii ailaltă, fie te accepți.” ( Cum să trăiești în felul tău. Ce înseamnă să fii rebel)

Despre Meditatie

În tăcere se ascund marile răspunsuri.

”Meditația este curajul de a sta în tăcere și singur. Încet, încet, începi să simți că ai o nouă calitate, o nouă vivacitate, o frumusețe nouă, o inteligență nouă – care nu este împrumutată de la nimeni, ci crește înăuntrul tău. Are rădăcini în existența ta și, dacă nu ești laș, se va împlini, va înflori. ” ( Din Destin, libertate și suflet)

Despre fericire:

Fericirea apare numai când alegem să fim în armonie cu noi înșine și cu dorințele noastre.

”Fericirea apare atunci cand te potrivești cu viata ta, cand te potrivești atat de armonios încat tot ce faci e bucurie. Atunci, pe neașteptate, ajungi sa știi că meditația te urmează. Dacă iubești munca pe care o faci, daca iubești felul în care trăiești, atunci meditezi. Atunci nimic nu te distrage. Când lucrurile te distrag, asta dovedește doar că nu te interesează cu adevărat acele lucruri. Atenția ne este distrasă de preocupări nenaturale: bani, prestigiu, putere. Ascultatul păsărilor nu îți aduce bani. Ascultatul păsărilor nu o să-ți confere prestigiu, putere. Privitul unui fluture nu o să te ajute economic, politic, social. Aceste lucruri nu sunt profitable, însă aceste lucruri te fac fericit. Unei ființe umane adevărate îi trebuie curaj să meargă în pas cu lucrurile care o fac fericită. Dacă rămâne săracă, rămâne săracă, nu se plânge de asta, nu îi e ciudă. Spune: „Eu mi-am ales calea – eu am ales păsările și fluturii și florile. Nu pot să fiu bogat, nu-i nimic! Sunt bogat fiindcă sunt fericit”.  ( Din Bucuria – Fericirea care vine din interior)

Despre sinceritate

Sinceritatea are legătură cu noi înșine, ci nu cu ceilalți. Omul sincer nu ascultă de ceilalți și nici nu încearcă să-i schimbe pe ceilalți Omul sincer își ascultă întotdeauna vocea interioară. Atât.

”Sinceritatea înseamnă autenticitate – să fii sincer, adevărat, să nu fi fals, să nu porți măşti. Indiferent care îți este fata adevărată, arat-o cu orice preț. Reţine, asta nu înseamnă că trebuie să-i demaşti pe alţii; dacă ei sunt mulţumiţi de minciunile lor, e treaba lor să decidă. Nu demasca pe nimeni. Subliniez asta pentru că oamenii aşa gândesc; ei spun că trebuie să fii sincer, autentic, înţelegând prin asta că trebuie să despoaie pe toată lumea. Nu. Trebuie să fii autentic față de tine însuti. Nu e nevoie să reformezi pe nimeni altcineva. Dacă poţi să evoluezi tu însuţi, e destul. Nu fi reformator şi nu îi dăscăli pe alţii, nu încerca să îi schimbi pe alţii. Dacă te schimbi tu, e un mesaj suficient. Să fii autentic înseamnă să rămâi fidel faţă de propria fiinţă.” ( Din Intimitatea – Încrederea în sine și în celălalt)

Despre frică

Teama nu este altceva decât o umbră. Primul pas spre vindecarea ei este să recunoaștem că există, că se află în fiecare dintre noi.

”Frica acceptată devine libertate, frica negată, respinsă, condamnată devine, vinovăție. Este firesc ca omul să se teamă, să tremure. Dacă însă accepți că așa e viața, dacă accepți total acest lucru, tremuratul încetează imediat, iar frica devine libertate – e aceeași energie. ” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos.)

Despre Curaj

Curajul înseamnă să ne asumăm riscuri în ciuda fricii ce strigă din noi.

”Curajul înseamnă să te avânți în necunoscut în ciuda tuturor temerilor. Curajul nu înseamnă lipsa de teamă. Lipsa de teamă apare pe măsură ce ești din ce în ce mai curajos. Lipsa de teamă înseamnă experiența supremă a curajului. Ea este încununarea curajului absolut. Însă la început nu există mare diferență între omul laș și cel curajos. Singura diferență e că cel laș își ascultă temerile și le urmează, iar curajosul le pune deoparte și merge înainte. Omul curajos se avântă în necunoscut  în ciuda tuturor temerilor sale. El își cunoaște temerile, știe că există.” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos.

Despre libertate

Omul cu adevărat liber este sigur de alegerile lui, își asumă responsabilități și nu se teme de necunoscut.

”Libertatea naște teamă. Oamenii vorbesc despre libertate, dar se tem de ea. Iar omul care se teme de libertate nu e încă om. Eu îți ofer libertate, nu îți ofer siguranță. Eu îți ofer înțelegere, nu îți ofer cunoștiințe. Viața merge înainte cu o mie și una de incertitudini. Asta e libertatea ei. Nu o numi nesiguranță.” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos )

Despre fata originală

Fața originală ia naștere când ne eliberăm de condiționările societății, de părerile celorlalți și de ideile cu care ne-au îmbrăcat, fața originală ia naștere în îmbrățișarea adevăratului eu.

”Fața originală este o expresie poetică frumoasă, dar asta nu înseamnă că vei avea o altă față. Aceeași față își va pierde toată încordarea, va fi relaxată. Un vechi proverb spune: Eroul este omul care nu a avut curajul să fie laș. Dacă ești laș, ce-i rău în asta? Ești laș, foarte bine. E nevoie și de lași, altfel de unde am mai avea eroi? Ei sunt o necesitate absolută pentru a oferi cadrul apariției eroilor. Fii tu însuți, oricum ai fi. Problema e că nimeni nu ți-a spus vreodată să fii tu însuți. Toată lumea își bagă nasul, îți spune că trebuie să fii așa sau așa, chiar și în probleme banale. Nimeni nu lasă pe nimeni să fie el însuși. Ți-ai însușit atât de bine ideile altora, încât ți se pare că sunt ideile tale. Abandonează toate acele condiționări, leapădă-te de ele așa cum se leapădă copacii de frunzele veștede. E mai bine să fii un copac gol, fără frunze, decât să ai frunze și flori din plastic. Chipul original înseamnă să nu fii dominat de nici un fel de moralitate, religie, societate, de părinți, profesori, preoți, de nimeni. Înseamnă să-ți trăiești viața conform simțului tău lăuntric.” (Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos )

Sunt oameni care se gândesc la tine, care te iubesc frumos și care te trezesc, ca să poți visa din nou.

 “Sunt oameni care au magie, care fac mânia frumoasă, care transformă lacrimile în râs, care îți strâng mâna, care nu uită ziua de naștere, care au arta în ochi, și pe buze.

Da, sunt oameni care au muzică, care au lumea de schimbat, care au în interiorul lor un spiriduș, care surprind, care te scot la dans. Sunt oameni care fac dragoste cu tine, cu un mesaj, cu un mi-e dor de tine, cu o soapta, cu un sărut.

Sunt oameni care-ți fură suspinele și versurile, care îți fac să dispară fricile, care îți sărută rănile, care folosește cântece pentru a-ți spune bună dimineața.

Sunt oameni rupți, sparți în interior, dar se uită la tine si te fac să zâmbești, fără ca tu să știi. Sunt oameni care oferă, oferă momente, oferă fotografii care există doar în amintirile tale, oferă dorință, motive și încurajări.

Sunt oameni care caută coincidențe pentru a le face să pară doar așa. Sunt oameni care au grija de tine, cu un simplu fel in care ești, care îți trimit flori care nu au nevoie de un răspuns,care te fac sa te pierzi, sa te caute si sa te regăsești in tăcere.

Sunt oameni care se gândesc la tine, care te iubesc frumos și care te trezesc, ca să poți visa din nou.

Acei oameni, care nu găsești niciodată cum să le spui mulțumesc, mulțumesc pentru toate acestea...
Acei oameni care rămân, chiar dacă pleacă, în ceea ce este propria ta poveste.”

Continuã sã cauți !

 

•  Nu poti lucra cu tine și cu neajunsurile tale emoționale fârã o formã de terapie.
  
   Nu existã cã "eu sunt propriul meu psiholog" . Asta e o limitare și un refuz ferm de a distruge rezistențele. Dacã spui asta, ești în negare.
  
   Nimeni nu se schimbã decât dacã dorește și dacã cere ajutor. Oamenii nu se schimbã pe parcurs, pot doar sã evolueze de la rãu la mai rãu dacã refuzã sã stea în fața cu tot ceea ce le-a adus neliniște .
  
   Scopul terapiei este acela de autocunoaștere și evoluție, transformare și echilibru și este PERSONAL. Nu vii la terapie sã schimbi pe cei din jur, doar legat de tine poți face asta și nu e simplu mereu.
  
   Nu existã schimbare dacã NU faci nimic și nu lucrezi cu tine în afara orelor de terapie. Orice mãiestrie presupune muncã personalã fãcutã constant. Dacã lași munca în sarcina terapeutului, orice demers de a fi mai bine e în zadar.
  
   Terapeutul tãu este un ghid spre a te lumina, e omul care ține corect lanterna în rãtãcirile tale, dar reușitele transformãrii vin din procese personale și se datoreaza celui ce dorește schimbare dacã acesta CU ADEVÃRAT o dorește.
  
   Dacã vii într-un proces terapeutic fã-o deschis și încrezãtor și condimenteazã asta cu multã rãbdare....dureazã !!!!
  
   Dacã nu ai gãsit persoana potrivitã alãturi de care sã începi transformarea și cãutãrile, nu e nimic. Continuã sã cauți !!! Cineva e acolo perfect pentru nevoile tale 
  

  Activați pentru a vizualiza o imagine mai mare.

  • 
    
• 
  

Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru

 Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.

Dumitru Dulcan

„Dumnezeu ne încearcă în toate felurile”, a spus Maestrul.

 „Dumnezeu ne încearcă în toate felurile”, a spus Maestrul.
„El ne dezvăluie slăbiciunile, pentru ca noi să le conștientizăm și să le transmutăm în puncte forte.
Ne poate trimite încercări care par insuportabile; poate părea uneori aproape că ne alungă.
Dar devotatul inteligent va spune:
„Nu. Doamne, Te vreau.
Nimic nu mă va descuraja în căutarea mea.
Rugăciunea mea din inimă este aceasta: Nu mă supune niciodată testului uitării prezenței Tale.” Adevăratul ţel al vieţii este să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Tentaţiile acestei lumi vă sunt prezentate pentru a vă ajuta să vă dezvoltaţi discernământul. Preferaţi plăcerile simţurilor sau beatitudinea divină?
Plăcerile exercită o anumită atracţie, dar dacă nu le veţi rezista, vă veţi trezi într-un moment în care problemele şi greutăţile nu mai încetează. Obţinerea sănătăţii, a liniştii interioare şi a fericirii este imposibilă celor care se lasă dominaţi de plăcerile senzuale. Cunoaşterea lui Dumnezeu aduce o fericire
infinită. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare fiinţă trebuie să înveţe de la viaţă această lecţie.

 Acolo unde există Iubire și Înțelepciune, nu există nici Frică, nici Ignoranță.
Acolo unde există Răbdare și Smerenie, nu există nici Mânie, nici Supărare.
Acolo unde există Sărăcie și Bucurie, nu există nici Cupiditate nici Avariție.
Acolo unde există Pace și Contemplare, nu există nici Îngrijorare, nici Neliniște.
Acolo unde este Frica de Dumnezeu care să păzească locuința, acolo niciun dușman nu poate intra.
Acolo unde există Milă și Prudență, nu există nici Abuz, nici Asprime.
Francisc de Assisi

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 29 august

,,Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 29 august. Este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc, pentru ca pe 1 septembrie incepe un nou an. Ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este o zi de post. Ni se cere sa postim in aceasta zi, pe de o parte ca sa nu ne asemanam cu Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul, iar pe de alta parte, ca sa ne asemanam cu viata infranata a lui Ioan. Exista persoane care au sustinut ca ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul prefigureaza Vinerea Patimilor. Si dupa cum postim in fiecare vineri, ca zi a rastignirii Domnului, tot astfel se cuvine sa postim si in aceasta zi. Mentionam ca in afara posturilor de lunga durata, avem si posturi de o zi: - miercurea, ziua in care Mantuitorul a fost vandut; - vinerea, ziua in care a fost rastignit; - pe 14 septembrie - Inaltarea Sfintei Cruci, in amintirea Patimilor Mantuitorului; - pe 5 ianuarie, in Ajunul Bobotezei, in amintirea postului pe care il tineau in vechime catehumenii care urmau sa fie botezati in ziua praznuirii Botezului Domnului. Sunt si persoane care postesc si lunea, in ziua inchinata sfintilor ingeri. Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este o sarbatoare cu semnificatie eshatologica, precum este si Schimbarea la Fata a Domnului si Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Fata ni se descopera chipul pe care il va avea omul unit cu Hristos - chip de slava, prin Adormirea Maicii Domnului se arata ca cel care L-a purtat pe Hristos se muta de la stricaciune la nestricaciune, in vreme ce prin aceasta sarbatoare ni se reveleaza ca toti cei care nu au fost straini de pocainta vestita de Sfantul Ioan Botezatorul vor ajunge in rai. Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca cele trei sarbatori sa fie praznuite in luna august, ultima luna din anul bisericesc, ca semn ca acest chip al lumii va trece, ca cer nou si pamant nou vor fi (Apocalipsa cap 21).