7, 7, 7, 7.

7, 7, 7, 7...!!! Dacă nu ştiaţi...
 --------------------------------------
Există „7 minuni ale lumii antice”; ele sunt: Marea Piramidă de la Giza, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeiţei Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria
-------------
 Există și ”7 minuni ale Evului Mediu”: Colosseum-ul din Roma,Catacombele din Alexandria, Marele Zid Chinezesc, Stonehenge, Turnul din Pisa, Turnul de Porţelan din Nanjing, Moscheea de la Hagia.
----------
Sunt definite și „7 minuni naturale ale lumii” și anume: Muntele Everest, Cascada Victoria, Marele Canion, Marele Recif de Corali, Aurora Boreală, Vulcanul Paricutin, Portul Rio de Jane
---------------
Există „7 continente”: Europa, America de Nord, America de Sud, Africa, Asia, Antarctica, Australia (sau Oceania).
------------
Curcubeul are „7 culori”.
 - roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet
---------------------------
 „Cerul este împărtit în 7”: atmosfera, exosfera, ionosfera, termosfera, mezosfera, stratosfera si troposfera.
-------------------------
Cele „7 păcate” capitale sunt: lăcomia, desfrâul, avaritia, invidia, mânia, lenea, trufia.
----------------------
Cele ”sapte virtuti” ale omului sunt: smerenia, dărnicia, bunătatea, răbdarea, modestia, abstinența si sârguința.
-----------------
În Biblie se descriu cele „7 zile” în care Dumnezeu a creat lumea.
-----------------
Grupul de „7 stele” denumit „Pleiade” este singura constelatie cunoscută în fiecare cultură de pe Pământ, actuală sau dispărută, datând de cel puţin 40.000 de ani; în mitologia greacă, Pleiadele erau șase surori împreună cu mama lor, care au fost fugărite prin păduri de Orion Vânătorul până ce Zeus s-a îndurat de ele si le-a transformat în stele; Aborigenii numesc această constelatie „Wurunna” și o asociază cu zeul vânătorii, iar amerindienii o cunosc sub numele de „Constelația celor șapte Fecioare”, urmărite de un urs.
 --------------------------
Pleiadele se regăsesc si în legendele aztecilor, ale incașilor, polinezienilor, chinezilor, hindușilor, africanilor, precum și ale egiptenilor.
-----------
Cobra de la Angkor Wat din Cambogia are „7 capete”, copacul cosmic al samanilor are 7 ramuri si tot 7 sunt sferele sau treptele ceresti.
 -----------
Există „7 zile” ale săptămânii denumite după cei 7 zei romani, care au dat numele lor celor 7 planete.
-----------------
„7” este considerat un „număr norocos” în mai multe culturi; de exemplu, în Japonia, mitologia vorbeste despre Cei sapte Zei ai Norocului (Shichifukujin).
----------------
În cultura chinezilor, numărul 7 este proeminent; de exemplu, a saptea zi după prima lună plină din an este Ziua Omului; această zi este considerată ziua universală a tuturor fiinţelor umane de pe planetă; de aceea fiecare chinez îsi sărbătoreste ziua de nastere la data respectivă (nu înseamnă, totusi, că nu și-o sărbătoreste si în ziua calendaristică în care a apărut pe Pământ).
-------------
Se spune că dacă visezi „cifra 7” îti vei întâlni sufletul pereche.
------------
Cultura hindusă vedică susţine că omul are „7 puncte energetice” sau chakre.
 --------------
Vaca, un animal sacru în India, are 21 de nume, de trei ori cifra sapte.
 --------------------
Bushido sau „calea războinicului” din cultura japoneză este un cod care îi ajută pe samurai să-și însușească „7 virtuti”.
 ------------
În legendele budiste se spune că după ce s-a născut, Buddha s-a ridicat în picioare si a făcut „7 pasi”.
 ------------------
Consiliul suprem al babilonienilor se compunea din „7 zei”, fiecare legat de un astru.
--------------
În folclorul irlandez, al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu are puteri magice.
---------------



 În folclorul iranian, pisica are 7 și nu 9 vieti si îsi poartă pisoii de sapte ori în sapte locuri diferite.
----------
Potrivit mai multor credinte, există „sapte trepte” ale Raiului care corespund celor sapte corpuri ceresti (Pământ, Soare si celelalte 5 planete care se pot vedea cu ochiul liber); în iudaism si mahomedanism, al „saptelea Rai” este denumit Araboth si este casa Tronului Gloriei, care este păzit de cei „șapte arhangheli”.
-------------
La nunţile evreieşti, există „sapte zile” de binecuvântări (Sheva Brachot).
------------
Dintre multele denumiri pe care vechii evrei le aveau pentru Dumnezeu, cele „sapte nume” ale acestei Divinităti, pe care scribii trebuiau să se îngrijească să le scrie corect, erau: El, Elohim, Adonai, Yhwh (Yehova), Ehyeh-Asher-Ehyer, Shaddai si Zebaot.
------------------
Templul lui Solomon avea „7 trepte”.
Roma a fost construită pe „sapte coline”: Palatina, Capitolina, Quirinal, Viminal, Esquilina, Caelan, Aventina; Roma a fost, de asemenea, condusă, la început, de o linie de „șapte împărati”.
------------------
Există:
„7 perioade” ale elementelor în tabelul chimic al lui Mendeleev;
„7 note muzicale”;
„7 compusi principali ai celulei vii: apă, substanţe proteice, lipide, polizaharide, acizi nucleici ADN si ARN, molecule organice, săruri minerale;
„7 este neutru pe scara PH-ului, apa pură are PH-ul 7.
Există 7 stadii ale dezvoltării umane: embrionul, fătul, sugarul, copilul, adolescentul, adultul, bătrânul. Mărimea capului intră de 7 ori în înăltimea corpului.
Dimensiunea ochiului este a 7-a parte din lătimea totală a capului.
Sunt 7 articulatii ale membrelor superioare.
Potrivit studiilor stiinţifice, 7 este numărul de ore pe care trebuie să îl doarmă un om pe noapte.
În traditia hipocratică, numărul 7 guvernează bolile corpului uman.
Gărgăritele au 7 buline negre.
Gâtul majoritătii mamiferelor este format din 7 oase.

Traditii si Sarbatori Dedicate Frigului si Iernii

 

Omenirea a fost dintotdeauna intr-o cursa continua cu vremea, dar in ultimele doua secole s-a intamplat ceva interesant in aceasta cursa: s-a schimbat scopul ei. Daca la inceput interesul oamenilor era sa se asigure ca supravietuiesc chiar si in cele mai extreme de conditii, in prezent dezvoltarea tehnologica ne-a permis sa ne axam pe altceva si anume confortul nostru si al locuintei noastre.

Totusi, pentru a ne face oponentul mai dulce, - in acest caz oponentul fiind iarna, insotita indeaproape de frig - am ales sa dezvoltam de-a lungul istoriei nu doar metodele si echipamentele de incalzire pe care le folosim astazi, ci si modul in care privim vremea rece, decorand acest sezon cu traditii, sarbatori si festivaluri colorate.

In Rusia si in tarile nordice precum Norvegia, Finlanda, Suedia si Danemarca exista o multime de traditii legate de iarna si de frig. Cel mai interesant nu e insa numarul sau specificul acestora, ci modul in care s-au adaptat contemporaneitatii si cum sunt practicate in prezent.

 

1. Baile cu apa rece in gradinitele siberiene

Iarna este extrem de grea in Siberia, spre exemplu, dar zapada abundenta transforma aceasta regiune cu clima sub-arctica intr-un peisaj de basm in fiecare sezon rece. Astfel, nu e de mirare faptul ca locuitorii Siberiei au creat o multitudine de traditii si sarbatori dedicate frigului si iernii. Aici, gerul nu este un inamic, ba din contra, este un prieten de nadejde care iti intareste simturile si sistemul imunitar, iar aceasta prietenie se leaga inca din copilarie.

In miezul iernii, la gradinitele siberiene, copiii intre 3 si 6 ani ies afara in frig, in costume de baie, si isi toarna deasupra capului galeti cu apa rece ca gheata, zilnic! Acest obicei nu este obligatoriu, dar multi copii considera activitatea extrem de distractiva, iar parintii sunt de parere ca acest dus rece este cel mai bun medicament pentru intarirea sistemului imunitar.

Temperatura minima la care se practica obiceiul difera de la gradinita la gradinita, insa anul acesta copiii gradinitei Sibiryachok au iesit chiar la -30° C! Educatorii sustin ca traditia este extrem de benefica pentru bunastarea copiilor si ca le intareste rezistenta, fapt sustinut de foarte multi doctori din regiune.

Desigur, pe parcursul iernii, multi copii renunta deoarece obiceiul necesita extrem de multa vointa pe termen lung. Din cauza gradului de abandon in timp, dar si din cauza dificultatii administrative a activitatii (educatorii trebuie sa ceara acordul in scris al parintilor), multe gradinite au optat sa mute dusurile reci in interior sau chiar sa renunte complet la ele.

 

2. “Hygge” sau conceptul danez pentru #confortdinplin

Daca inca nu ai facut cunostinta cu “Hygge”, atunci sigur o sa te familiarizezi cu acest termen in urmatorii ani. Acesta este un concept danez din ce in ce mai indragit in intreaga Europa, care se refera la gesturile si activitatile calduroase si primitoare pe care le fac oamenii iarna. Serile petrecute la caldura unui semineu cu o paturica si o cana de ciocolata calda sunt hygge; intalnirile cu prietenii la un vin fiert sunt hygge; baile lungi si fierbinti cu lumanari parfumate sunt hygge. Practic, toate activitatile placute din miezul iernii apartin acestui concept, simbol al sentimentului calduros pe care il resimtim atunci cand ne inconjuram de lucruri frumoase si oameni dragi noua.

Acest concept rezoneaza foarte bine cu hashtag-ul Ferroli #confortdinplin, un concept-valoare care ne reprezinta produsele si serviciile. O centrala termica, un radiator sau un termosemineu nu iti aduc doar caldura in casa; aceste obiecte creeaza mediul perfect pentru tine si familia ta ca sa te poti bucura in fiecare moment de #experientepozitive fara sa te ingrijorezi de vremea de afara si cum aceasta poate influenta confortul termic din locuinta ta.

 

 

3. Ziua Cartitei

Pentru multi dintre noi, “Ziua Cartitei” este numele filmului din 1993 jucat de Bill Murray si Andie MacDowell, in care meteorologul Phil Connors este trimis intr-un orasel american sa pregateasca un reportaj despre festivalul cartitei. Cumva, personajul ajunge intr-un continuu temporar in care e fortat sa repete aceeasi zi la infinit. In ciuda numelui, aventurile prezentatorului meteo sunt in prim plan in film si nu festivalul in sine.

Adevarata sarbatoare cunoscuta sub numele de “Ziua Cartitei” are loc in fiecare an, pe data de 2 februarie, in orasul Punxsutawney din statul Pennsylvania, SUA. Locuitorii orasului, dar si turistii dau startul festivalului inca de dimineata, cand se aduna sa observe cum iese cartita din pamant. Se spune ca daca insectivorul iese in momentul in care este innorat, atunci primavara va veni mai devreme. Daca cerul este, in schimb, senin, atunci se spune ca, observandu-si umbra, cartita se va speria si se va retrage inapoi in barlogul sau, prevestind inca 6 saptamani de iarna si de frig.

Desi majoritatea studiilor au demonstrat ca traditia este extrem de inexacta in a prezice trecerea sezoanelor, locuitorii statului Pennsylvania o sarbatoresc fara exceptie an de an.

 

 

4. Legendele ghiocelului

Nici poporul roman nu se sustrage de la traditiile si sarbatorile ce inconjoara iarna si frigul. V-am povestit deja de foarte multe traditii din perioada sarbatorilor de Craciun, dar si primele doua luni ale anului sunt bogate in mituri. Unul dintre acestea este Legenda Ghiocelului, acea floare mica si gingasa care, in ciuda zapezii, este prima care rasare in fiecare an. Cateva mituri spun ca fie un inger, fie o printesa au cules firava floare si impresionati fiind de modestia sa, i-au oferit orice dar ceresc isi dorea. Ghiocelul nu a ales parfumul trandafirului sau culoarea intensa a liliacului, ci sansa de a da startul primaverii in fiecare an, iar dorinta i-a fost indeplinita.

O alta legenda frumoasa spune ca atunci cand a creat si a colorat lumea, Dumnezeu i-a oferit zapezii sansa de a-si alege propria culoare din paleta larga oferita Pamantului. Intai, zapada a rugat iarba sa-i imprumute nuanta sa de verde viu, dar aceasta a refuzat-o. Neaua s-a indreptat atunci catre flori, dar, la fel cum a facut iarba, toate au respins-o. Observand tragedia zapezii, ghiocelul induiosat si-a oferit cu modestie propria sa culoare, cel mai pur alb, iar omatul a acceptat cu bucurie.

 

 

Parcurgand aceste povesti si stiluri de viata din intreaga lume, e posibil sa privesti frigul, iarna si zapada cu alti ochi. Desigur, in concediile la munte, nimic nu e mai frumos ca un strat gros de nea care-ti face iesirile pe partie mai distractive si, chiar si acasa, prima ninsoare abundenta a anului deseneaza un zambet larg pe chipurile multora. Pentru marea majoritate insa, sezonul rece reprezinta un deranj: masina e greu de deszapezit, iar orice drum devine instant mai anevoios, fie din cauza gerului, fie din cauza zapezii. Asa ca noi va invitam ca in urmatoarele saptamani de iarna sa va bucurati totusi de acest anotimp. Iesiti fara teama la o bulgareala zdravana, unde va mai permite zapada de afara, si apoi retrageti-va la caldura caminului vostru si bucurati-va de #confortdinplin si #experientepozitive impreuna cu cei dragi!

IANUARIE

 La mulți ani, dragilor – vă dorim un AN minunat, plin doar cu bucurii, sănătate și împliniri!

 

Numele lunii ianuarie (latină: Ianuarius) vine de la zeul Ianus din mitologia romană, zeu cu două fețe: una orientată spre anul care se încheie și alta spre anul care vine. Așadar, ianuarie este luna lui Ianus – începutul cel bun.

Ianus, literalmente, s-ar traduce prin “Mergătorul” sau “faptul de a merge”, de a trece, a parcurge, a păși, a înainta, a avansa, a intra, a ieși, a pleca, a se duce, a trece de la o stare și de la o formă la alta. Ianus mai denumea și orice loc de trecere, de regulă un pasaj în formă de arc boltit.

Dar Ianus era cu siguranță mai mult decât un paznic al porților și al drumurilor. Era, mai degrabă, “ceasul cel bun”, când ieși “cu bine” pe poarta casei și când te întorci “cu bine” acasă sau când “îți merge bine” în toate drumurile pe care le ai de făcut și de străbătut. Prin urmare, Ianus era și un patron al călătorilor.

Înfățișarea lui ciudată, de zeu cu două fețe, una care privește înainte și cealaltă care privește înapoi, simbolizează un “dus” și un “întors” bun, o binecuvântare continuă, neîntreruptă: plecare și întoarcere binecuvântată.

Luna Ianuarie a fost introdusă în calendarul roman în jurul anului 700 î.Hr. Până atunci anul avea doar zece luni (304 zile).

Grecii numeau luna ianuarie Camelion.

În România, luna ianuarie se numește Gerar în tradiția populară, din cauza gerului năprasnic din această lună. Știm că ianuarie ar trebui să fie o lună geroasă, așa că numele de Gerar nu ne surprinde deloc, chiar dacă în ultimii ani, iarna a fost mai blândă.

Sărbătorile din luna ianuarie cuprind obiceiuri și practici specifice începutului de an prin care oamenii speră să obțină prosperitate, sănătate, liniște și pace.

 

Zeul cu două feţe după care a fost numită luna ianuarie

În mitologia romană, Ianus este zeul roman al uşilor, al alegerilor şi  al începuturilor şi al sfârşiturilor. Este unul dintre zeii timpurii ai Romei, considerându-se că după el a fost numită luna ianuarie.

Prima lună a anului este numită după zeul Ianus, în special datorită faptului că acesta a fost adesea reprezentat cu două feţe: una care priveşte înainte, respectiv una care priveşte înapoi. Iniţial, Ianus era înfăţişat cu o faţă cu barbă, respectiv una fără, considerându-se că acest lucru ar fi simbolizat bătrâneţea şi tinereţea.

Gardian al raiului, se spune că, la origini, Ianus ar fi fost un muritor, originar din Tesalia care a ajuns să domnească în Latium, în epoca de aur, în vremea sa fiind introduşi banii, legile şi agricultura în zonă, după cum informează vintagenews.com.

Un alt mit spune că Ianus ar fi fost prezent în Roma la momentul răpirii Sabinelor, respectiv în momentul în care, din dorinţa de a se răzbuna, sabinii au atacat zidurile Capitoliului. Ianus ar fi făcut ca în faţa lor să ţâşnească un şuvoi fierbinte de apă care le-ar fi forţat retragerea. Următorul rege al Romei, după Romulus, Numa, a ridicat în onoarea lui Ianus un templu cu o poartă dublă, una îndreptată spre răsărit, respectiv una spre apus. În perioadele de război, porţile erau deschise pentru ca zeul să le vină în ajutor romanilor, iar în vremurile de pace, erau închise.

Romanii considerau că luna ianuarie a fost adăugată calendarului de către Numa, conform abc.net.au. Asocierea dintre Ianus şi calendar ar fi fost întărită de construcţia a 12 altare, fiecare pentru câte o lună a anului, în templul dedicat zeului.

Conform aceluiaşi site, poetul Marţial l-a descris pe Ianus drept „strămoşul şi tatăl anilor”, prima zi a lui ianuarie fiind, începând cu 153 î. Hr, cea în care consulii îşi preluau îndatoririle.

Datini, tradiții și obiceiuri populare românești în luna ianuarie

 În ianuarie se deschid cerurile

Conform tradiției, luna ianuarie se numește Gerar și este marcată de începutul unui an nou, respectiv de o nouă etapă în viață.

Sărbători importante în luna ianuarie:

1 ianuarie: Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Vasile cel Mare (Anul Nou);

6 ianuarie: Botezul Domnului (Boboteaza);

7 ianuarie: Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului; Crăciunul pe stil vechi;

16 ianuarie: Sânpetrul Lupilor;

24 ianuarie: Unirea Principatelor Române;

30 ianuarie: Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

1 ianuarie - Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos se prăznuiește până astăzi pentru a arăta că Domnul întru toate a luat trup asemenea nouă și S-a supus rânduielilor Legii și că nimic nu a stricat din cele vechi, ci doar a împlinit toate. Mântuitorul Hristos a primit aceasta pentru a împlini și desăvârși rânduiala Legii Vechi, astfel încât să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh, a inimii.

Ca să astupe gurile ereticilor, care îndrăznesc a zice că Domnul n-a luat trup, ci că S-a născut ca o nălucire, El a îndeplinit și această rânduială la Templu. Căci, de n-ar fi luat trup, cum S-ar fi tăiat împrejur? Ba mai mult, El a închis și gurile iudeilor celor rău credincioși, care îl acuzau că strică Legea.

Astfel, după opt zile de la Nașterea Lui din Fecioara Maria, a binevoit să fie adus în locul unde, după obicei, iudeii se tăiau împrejur. Așa a fost tăiat împrejur și I s-a dat numele Iisus, precum Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria la Buna Vestire.

Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Sfântul Vasile cel Mare a trăit în secolul al IV-lea, pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de necredința lui Arie. Sfântul Ierarh Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credință și a îndrăznit să mustre chiar în față pe împăratul Valens, căzut și el în erezia lui Arie.

Este primul care întemeiază pe lângă biserici aziluri și spitale pentru săraci.

Tatăl lui Vasile era din Pont și se numea tot Vasile, iar mama sa era din Capadocia și se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în știință pe cei din timpul său și pe cei din vechime, căci învățase toată filozofia și toate științele din vremea aceea. Apoi, a fost sfințit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.

Sfântul Vasile a fost “un om foarte înalt la stat și drept ca o făclie, uscățiv și slăbit de ajunare și de veghere, oacheș la față, dar obrazul îngălbenit, nasul lunguieț, sprâncenele cercuite și plecate, asemenea omului gânditor, fruntea încrețită, umerii obrajilor ieșiți, tâmplele adâncite, cam pleșuv la păr, cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate”.

Sfântul Vasile a dus lupte grele pentru credința ortodoxă. Prin cuvântările sale, sfântul a lovit în credințele ereticilor, apoi a dat învățături și îndemnuri pentru buna întocmire a vieții de zi cu zi, a luminat tainele cele adânci ale făpturii, a păstorit ”turma lui Hristos”, învățând pe toți și ajutând pe săraci, pe bolnavi și pe bătrâni, în așezământul său vestit, numit Vasiliada.

Sfântul Vasile cel Mare a trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani.

Prima zi a anului, care celebrează sărbătoarea Sfântului Vasile, este o zi cu rădăcini creștine, ancorată în marea sărbătoare a Crăciunului, fiind denumită și Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului. În tradiția populară, Sfântul Vasile apare ca unul dintre sfinții care au făcut minunile cele mai mari, fiind păzitor de duhuri rele.

Se spune că rugăciunile Sfântului Vasile scot duhurile rele și necurate din oameni.

În ziua de Sfântul Vasile se spune că primul musafir care îți intră în casă e bine să fie un bărbat. Cum ți-a fost musafirul, bogat ori sărac așa va fi și anul tău. Este bine să bei mult vin în aceasta zi, existând credința că atât vin cât va bea omul în această zi, atât sânge va avea în obraz în timpul anului.

Copiii se duc cu sorcova de Sfântul Vasile și le urează celor apropriați sănătate și putere de muncă. Gospodarii primesc urătorii și îi servesc cu dulciuri, fructe și colaci.

Dacă noaptea de Sfântul Vasile este "lină și senină", este un semn că noul an va fi unul bun.

Un alt obicei răspândit este atingerea unui miel în ziua de Sfântul Vasile, acesta aduce noroc și bogăție.

Este bine să fii îmbrăcat cu haine frumoase sau noi în ziua de Anul Nou pentru că acum toate se înnoiesc și în acest fel, o să-ți meargă din plin tot anul având parte de noroc, sănătate și bucurie de la Domnul.

De Anul Nou este bine să fii cu bani în buzunar, să nu dai de împrumut, să nu-ți iasă nimic din casă. Femeile fierb piftii ca să le fie trupul gras și fraged ca piftia. Pentru mesele acestei sărbători se fierbe numai porc. Porcul râmă numai înainte și îți vor merge lucrurile cu spor. Dacă ai fierbe găină, totul ți-ar merge pe dos pentru că găina râșcâie cu picioarele, dând pământul înapoi.

5 ianuarie – ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei este sărbătoarea dinaintea Bobotezei și are o mare încărcătură duhovnicească. Pentru a fi sănătoși, norocoși și feriți de necazuri, unii oameni țin post negru. Tot la fel – fetele fecioare care speră să se mărite. În această zi se fac observații meteorologice, se ghicește viitorul si se fac farmece și descântece pentru dragoste. Acum preotul se duce prin gospodării cu Iordanul, sfințind casele și pe locuitorii acestora. Dacă preotului îi va scârțâi zăpada sub picioare, oamenii spun că va fi un an bogat și rodnic. Se spune că, din cauza gerului, în această noapte ouăle de corb crapă și ies puii, încercând să zboare. Tot în această noapte se deschid cerurile, iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu îi împlinește dorințele.

• Dacă în dimineața de 5 ianuarie e brumă pe pomi, vor fi poame multe și bune. Dacă picură din streașină, va fi o vară ploioasă.
• O altă tradiție spune că în ce direcție va stropi preotul cu busuiocul înmuiat în agheasmă, de acolo vor veni ploile de peste an.
• Un obicei foarte vechi este acela că fetele trebuie să ia de la preot o crenguță de busuioc sfințit și să-l pună noaptea sub pernă pentru a-și visa ursitul.
• Tot pentru a-l vedea în vis pe cel sortit, fetele își legau pe degetul inelar cu un fir de mătase roșie busuiocul primit. Dacă în ajun de Bobotează o fată nemăritată alunecă pe gheață, aceasta se va căsători în anul ce urmează.
• Bătrânii spun că cine va strănuta în ziua de ajun de Bobotează va fi norocos tot anul.

În unele zone, copiii mergeau să colinde în seara de 5 spre 6 ianuarie pentru a vesti sosirea preotului "cu crucea". Gospodarii îi răsplăteau pe colindători cu mere, nuci și prăjituri pe care copiii le strângeau în trăistuțele lor.

6 ianuarie – Boboteaza – Botezul Domnului

Pe data de 6 ianuarie, creștinii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza, una dintre cele mai mari sărbători ale anului pentru români. Această sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește agheasma cea mare.

Boboteaza – Epifania

La 30 de ani, la plinătatea vârstei bărbatului desăvârșit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezătorul învăța și boteza cu botezul pocăinței; iar despre Iisus le spunea: "Se află în mijlocul vostru Acela pe care voi nu-L știți". "Nici eu nu-L știam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu". Când a apărut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfânt, Îl recunoaște și-L arată mulțimilor, zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii". Aceasta mărturie era foarte necesară israelienilor, care așteptau pe Mesia cel profețit cu multe veacuri înainte. Hristos îi cere lui Ioan să-L boteze, iar acesta, după o împotrivire de adâncă smerenie, primește să-L boteze, după rânduiala lui. După botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste Iisus, iar Tatăl a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!". Astfel, botezul primit de Hristos are și un alt scop: Epifania - arătarea Sfintei Treimi- moment în care El avea să fie descoperit lui Ioan și prin acesta, lui Israel, ca Fiul lui Dumnezeu și ca Mesia.

Boboteaza - Botezul lui Ioan și Botezul Bisericii

Ceea ce s-a întâmplat cu paștele iudaic, se întâmplă și cu botezul. La Cina cea de Taină întâlnim și paștele iudaic și paștele nostru; Hristos a pus capăt celui dintâi și i-a dat început celui de-al doilea. Și acum la râul Iordan a împlinit botezul iudaic, dar în același timp a deschis ușile botezului Bisericii. Botezul lui Ioan era un botez de pocăință, care îi făcea pe oameni să-și osândească păcatele lor. Acest botez nu era o taină, ci un ritual, pentru că nu ierta păcatele. Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune însuși sfântul Ioan când zice : "Acela vă v-a boteza cu Duh Sfânt și cu foc". Dar Duhul Sfânt nu fu­sese încă dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos însuși, de sus, de la Tatăl venind în lume la Cincizecime. Apostolii trebuiau să se îmbrace mai întâi ei înșiși cu toată puterea Du­hului, cum s-a și întâmplat la Cincizecime, ca apoi ei să boteze cu apă și cu Duh Sfânt, cum au și făcut începând după Pogorâre când s-au botezat adăugându-se apostolilor "ca la trei mii de suflete".

Cu botezul lui Ioan s-a botezat și Mântuitorul, dar nu pentru că El avea nevoie de curățire de păcate,   fiind   Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arăta importanța și lucrarea botezului pe care îl va institui și a împlini Legea, ca să se descopere lumii taina lui Dum­nezeu cel în Treime închinat, în numele Căruia să ne botezăm și noi. Taina botezului a fost instituită de Hristos însuși îndată după învierea Sa din morți, odată cu trimiterea apostolilor la propovăduirea Evangheliei către neamuri:  "Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le  în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte Eu v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului".

Hristos se afundă în Iordan și Duhul pogoară peste ape. A tre­buit să se scufunde Fiul în firea omenească și prin ea în apă, pen­tru ca noi, scufundându-ne în apă, să ne înălțăm spre viața Sa dumnezeiască în Duhul Lui cel Sfânt. În Cuvântul întrupat, apa și Duhul se unesc din nou.

În această zi, preoții sfințesc apele. Lângă apă se face Agheasma mare, din care oamenii iau și își stropesc casele și vitele, păstrând restul în sticle, pentru leac. În satele și orașele așezate pe maluri de ape, tinerii se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apa înghețată. Cel care va reuși , va avea parte numai de bine. Oricum, se spune că acel ce se aruncă în apă în această zi, va fi ferit de toate bolile și că atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies și fug pe câmp, însă ei nu sunt văzuți, îi pot vedea doar lupii.

Bătrânii spun că dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine și pește. Toate aceste obiceiuri legate de Bobotează au o dublă semnificație, de alungare a spiritelor rele care bântuie libere de la Crăciun, dar și de atragere a belșugului

De obicei, în această perioadă este foarte frig, de aici și expresia "gerul Bobotezei", care, potrivit tradiției, este un semn de belșug pentru tot anul.

În tradiția populară românească Boboteaza mai este denumită și Sărbătoarea Iordanului și este o sărbătoare dedicată purificării apelor și a naturii.

• Conform tradiției ortodoxe, creștinii trebuie să mănânce grâu fiert și să se bea vin roșu, dar numai după ce au ținut post negru și după ce preotul le-a sfințit casa. Toate acestea au în general un rol de curățire și de îndepărtare a răului.
• În ziua de Bobotează, tinerii merg pe la casele oamenilor și le colindă animalelor pentru sănătatea și rodul acestora.
• Peste obiceiurile creștine de sfințirea apelor s-au suprapus și multe practici păgâne, cum ar fi: afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote.
• Se crede că, dacă în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat.
• Un alt obicei spune că femeile nu au voie să spele rufele timp de 8 zile, pentru a nu spurca apele abia sfințite.
• Dacă este frig se pregătește o cruce de gheață, pentru a marca locul slujbei și la sfârșit, preotul aruncă în apă o cruce de lemn. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea va avea noroc tot anul.
• Cei necăsătoriți, dacă se împiedică și cad pe gheață în ziua de Bobotează este semn sigur că se vor căsători în acel an.
• Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și are, pe lângă înțelesurile creștine - momentul nașterii spirituale a Mântuitorului, trăsături de mare sărbătoare populară.

7 ianuarie - Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului

În fiecare an, pe data de 7 ianuarie prăznuim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

Ioan Botezătorul - "Îngerul Domnului"

Prorocul Maleahi l-a numit pe Ioan Botezătorul "Îngerul Domnului", pentru că avea să-I gătească calea, iar Mântuitorul recunoaște că Ioan este "îngerul" de care a vorbit Maleahi. De ce îl numim înger întrupat? Pentru că el a ajuns să poarte în ființa sa semnele biruinței asupra păcatului originar. Astfel, el nu-și mai câștiga pâinea cu sudoarea frunții. Evanghelistul Marcu precizează: "Și Ioan era îmbrăcat în haina de păr de cămilă, avea cingătoare din piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică". Această prezentare ne descoperă marele ascet din Ioan, care învinge în ființa sa înclinațiile spre păcat și devine vrednic să-l vestească lumii pe Hristos. De aceea, nu-i întâmplător că este reprezentat pe ușile împărătești ale altarelor ortodoxe, cu aripi de înger.

Misiunea Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi și a-L face cunoscut lui Israel. Evanghelistul Luca notează, cu o extremă precizie, data la care Ioan Botezătorul a început să predice: "În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ținutului Trahonitidei, iar Lisanias tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna și Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie".

Rolul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de a trezi pe Israel din idolatrizarea Legii, de a naște în ei credința în Hristos. El își începe predica cu aceleași cuvinte ca și Mântuitorul: "Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor". Le atrage atenția că nu este de ajuns să faci parte din poporul ales de Dumnezeu pentru a primi mântuirea. În acest sens le spune: "Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam", descoperind că toate neamurile sunt chemate la mântuire. Convertirea propovăduită de Ioan presupunea recunoașterea stării de păcat în care se afla omenirea și înlăturarea certitudinilor oferite de doctrina fariseică. Actul care consfințește convertirea este "botezul lui Ioan". Acest botez, numit și al pocăinței, nu dăruia iertarea păcatelor, dar presupunea căința pentru păcatele săvârșite și astfel, pregătea sufletul pentru primirea iertării. Misiunea principală a Sfântului Ioan Botezătorul era să pună înaintea ochilor minții realitatea păcatului și să trezească dorința de ispășire, urmând ca Mântuitorul care avea să vină, să le descopere celor convertiți calea pe care să o urmeze. Că Ioan Botezătorul reușește să zguduie conștiințele, o arată Sfântul Evanghelist Luca când spune: " poporul era în așteptare" și toți se întrebau dacă nu cumva Ioan este Mesia. Pentru a înlătura orice ispită care făcea posibilă confuzia că Ioan este Mesia cel așteptat, va spune: "Eu vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine ... Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc". Și va încheia prin a spune: "Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era".

Moartea Sfântului Ioan Botezătorul

Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.

Moaștele Sfântului Ioan

Potrivit tradiției, Ioan a fost înmormântat în Samaria. Din relatările istoricilor Rufinus și Teodoret, aflăm că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în anul 362. Astfel, o parte din moaște au fost arse, iar cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria. La 27 mai 395, au fost așezate în biserica ce îi poartă numele. Despre capul sfântului nu se cunosc foarte multe lucruri. El a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Astăzi, capul sfântului se află la Roma.

Semnificația numelui Ioan

Ioan este nume iudaic: "Iohanan" prescurtare din Iehohanan" și înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit". Foarte mulți români poartă numele de Ion (forma neaoșă), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuț, Onuț, Ionela, Nela, Ionica, Oana s.a.), alcătuind cea mai bogată familie onomastică de la noi.

Sărbătorile închinate Sfântului Ioan Botezătorul

Biserica a închinat lui Ioan șase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului său (25 mai).

Din tradiția populară se știe că Sfântul Ioan Botezătorul este protectorul pruncilor, el ferindu-i de rele, mai ales, având grijă să nu moară nebotezați.

• Această zi este dedicată stropitului cu apă sau cu zăpadă, pentru protecția împotriva bolilor în noul an.
• Unii oameni serbează ziua de Sfântul Ioan pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice

Iordăneala. Un obicei spus din bătrâni este "Iordănitul femeilor", care este o petrecere a nevestelor.

• Femeile se adună la o gazdă, unde aduc alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se "iordănesc".

Iordăneala este un obicei pe care îl întâlnim și astăzi, mai mulți tineri se trezesc de dimineață și merg la biserică să ia agheasmă. După terminarea slujbei tinerii stropesc fiecare om care iese din biserică urându-i sănătate și fericire. Oamenii "iordăniți" îi răsplătesc pe urători cu bani, cu care aceștia chefuiesc în noaptea de Sfântul Ioan.

Udatul Ionilor. O altă tradiție pe care o întâlnim în Transilvania și Bucovina este "Udatul Ionilor".

• În Bucovina, la porțile tuturor celor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceștia dau o petrecere cu lăutari, iar în Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtați cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezați sau purificați.
• Bătrânii spun că în dimineața zilei de Sfântul Ioan fiecare om trebuie să fie stropit cu agheasmă, pentru a fi ferit de boli în decursul anului.
• Conform tradiției populare, după Sfântul Ioan se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald.

Crăciunul pe stil vechi

Obiceiurile Crăciunului pe stil vechi sunt foarte frumoase. Acesta se sărbătorește pe data de 7 ianuarie. Calendarul Iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial.

În Banat, conform tradiției, în Ajunul Crăciunului, la biserică, se aduce o buturugă de stejar care simbolizează credința în mai mulți zei vechi, precum zeul soarelui și al focului, dar și căldura pentru Pruncul Sfânt Iisus. Această  buturugă se taie din pădure înainte de răsăritul soarelui, în ziua de ajun și este dusă la biserică de cel mai bătrân bărbat din sat. După ce ajunge în biserică este sfințită de către preot. Seara se dă foc la buturugă iar creștinii se strâng în jurul focului, cântă colinde și cinstesc pahare cu vin și țuică în numele Mântuitorului.

• Tradiția spune că toți membrii familiei trebuie să mănânce pe jos, pe așternut de paie sau de fân.
• Gospodinele pregătesc pentru această zi, tradiționala prăjitură din foi de aluat fraged, cu multă nucă în care ascund o monedă. Cine va găsi bănuțul, va fi fericit și sănătos tot anul.
• Un alt obicei este acela că masa de Crăciun trebuie să includă bucate specifice, cum ar fi haladeț (o piftie specială, care se servește cu hrean), lapsa (tăiței fierți în supă de pasăre), sărmăluțe în foi de varză. Bineînțeles că nu lipsește nici peștele și tradiționalii cozonaci  cu nucă sau colțunași cu brânză.
• Înainte de a se așeza la masă, se leagă picioarele mesei cu lanțuri, este un obicei care alungă toate relele din ogradă și din casă.
• Imediat după masă încep să sosească și colindătorii, care cântă în casă în fața icoanei.

16 ianuarie: Sânpetrul Lupilor

Se spune că, la începuturile lumii, câinii și lupii umblau împreună. Când diavolul a vrut să-i ațâțe împotriva lui Dumnezeu, câinii nu ar fi acceptat. De atunci câinii au rămas ființele lui Dumnezeu, iar lupii ai Necuratului.

Sânpetrul lupilor este o sărbătoare care se ține pentru ca lupul să nu facă pagube în gospodării, iar oamenii să fie feriți de boli și arsuri. Legenda spune că, în această zi, lupii se strâng în haite la urlători (loc de trecere al lupilor), unde încep să cânte, invocându-și divinitatea, Sânpetrul lupilor (sau Sânpetrul de iarnă), să vină pentru a le împărți prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Sânpetrul sosește a miezul nopții, pe un cal alb, și împarte fiecărui lup câte-o oaie, un miel sau o căprioară, lupii urmând să nu se atingă decât de darul primit. Se zice că un om curios din fire s-ar fi dus în pădure, odată, să vadă și el cum se adună lupii. La sfârșitul adunării, a venit și un lup șchiop, rugându-l pe Sânpetru să-i dea și lui ceva. Cum nu mai rămăsese nimic, Sânpetru i l-a dat pe omul din copac. De atunci, oamenii nu mai au curajul să iasă la pădure în noaptea de Sânpetrul lupilor. Această sărbătoare este considerată miezul iernii, momentul în care începe să se înmoaie gerul și se fac pregătirile pentru muncile de primăvară. De Sânpetrul lupilor nu se toarce, nu se coase, nu se pieptănă, nu se împrumută și nu se dă din casă. Femeile nu lucrează lână, ca să nu le mănânce lupii oile. Nu se gătește carne, dar se mănâncă plăcinte. Cine nu mănâncă plăcinte în această zi, se rătăcește în călătorii.

• În această zi oamenii se feresc să-i pronunțe numele lupului pentru a nu invoca animalul. Nu se scoate gunoiul sau cenușa din casă pentru ca lupii să nu se înmulțească.

24 ianuarie: Unirea Principatelor Române

În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859 – numită şi „Mica Unire”, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un act de voinţă politică a celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă în crearea statului unitar român modern.

Unirea celor două principate a început practic în anul 1848, atunci când s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

A urmat apoi Războiului Crimeii (1853 – 1856), în urma căruia Franţa, Anglia şi Imperiul Otoman au ieşit victorioase în faţa Imperiului Rus. În anul 1858, Marile Puteri s-au reunit în cadrul Conferinţei de la Paris, finalizată cu o Convenţie, încheiată la 7/19 august, care s-a referit şi la problematica românească.

Astfel, printr-un act internaţional care ţinea cont doar parţial de voinţa românilor, s-au stabilit norme fundamentale referitoare la situația politico-juridică a Principatelor și reorganizarea lor. Pe baza Convenției de la Paris, se introducea principiul separației puterilor, ele urmând să fie exercitate, în fiecare Principat, de către domn și Adunarea electivă, ambele lucrând și cu participarea unui organ comun, Comisia centrală, înlocuind astfel Regulamentele Organice, actele pe baza cărora au funcționat cele două ţări române până atunci. Desigur că reglementările au avut la bază şi sprijinul declarat al împăratului Napoleon al III-lea, care dorea ca în estul Europei să existe un bastion pro-francez, care să contracareze influenţa Rusiei.

Practic Convenţia de la Paris consfinţea unirea formală într-un stat cu numele Principatele Unite, alegerea a doi domni, două adunări, două guverne, organizarea a două instituţii comune la Focşani – Comisia Centrală şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, abolirea monopolurilor şi a privilegiilor de clasă.

Deşi au existat şi voci care erau împotriva unirii, mai ales în Moldova, existând temeri că desemnarea Bucureştiului drept capitală va face ca Moldova să-şi piardă din influenţă, divanurile ad-hoc organizate în anii 1857 şi 1858 au demonstrat dorinţa de unire a populaţiei.

A urmat toamna anului 1858, când în principate a început organizarea alegerilor pentru domnitor.

La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă formată din 48 de deputaţi l-a ales în unanimitate ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, şeful partidei unioniştilor moldoveni.

În Ţara Românească, unde alegerile urmau să se ţină pe 24 ianuarie, locţiitorii domneşti erau antiunionişti, iar Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că bucureştenii au fost mobilizaţi pentru a susţine candidatura lui Cuza.

În şedinţa din 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, stârnind mânia Porţii Otomane și a Austriei, care au considerat alegerea drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul actului nu se prevedea ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte.

Astfel, Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.

În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Constituția adoptată la 1 iulie 1866, consfinţeşte denumirea oficială, România, iar la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România.

Alexandru Ioan Cuza, artizanul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol.

Cuza s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad. A învăţat până în 1831 la Iaşi, la pensionul condus de francezul Victor Cuenin, unde îi are colegi pe Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri.

În anul 1835 îşi ia diploma de bacalaureat la Paris, apoi urmează studii universitare de drept şi medicină, pe care nu le finalizează, şi devine membru al Societăţii economiştilor de unde îşi va înainta demisia în 1840.

La 30 aprilie 1844 se căsătoreşte cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache Rosetti și a soției sale Ecaterina (Catinca, fata logofătului Dumitrache Sturdza din Miclăușeni și sora boierilor cărturari Constantin Sturdza și Alexandru Sturdza) şi sora viitorului prim-ministru Theodor Rosetti.

În timpul Revoluţiei de la 1848, Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza, însă acesta a reuşit să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania.

A participat, de asemenea, la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

Ulterior devine preşedinte al judecătoriei Covurlui între 1849 – 1851 şi 1855 – 1856, director al Ministerului de Interne – în 1851, primind în această perioadă şi rangul de vornic.

La 6 iunie 1856 este numit pârcălab de Galaţi, însă imediat după decesul domnului Ghica este destituit de caimacamul Teodor Balş.

Ca formă de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însă, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi a primului guvern unitar, prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

După domnie a plecat în exil, la Viena, apoi la Paris, unde îşi manifestă interesul de a lucra în continuare în interesul ţării pentru aducerea unui principe străin, aşa cum făgăduise şi să nu se lase dominat de sentimentul de răzbunare pe care i-l provocase actul abdicării forţate de la 11 februarie 1866. Deşi Cuza a dorit întotdeauna să revină în ţară, principele Carol a considerat că nu este oportun din cauza situaţiei politice din cel moment.

Ulterior Cuza este răpus de boală şi se mută la Florenţa, însă moare la Heidelberg unde plecase la tratament, la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani.

Este înmormântat iniţial la Biserica Domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

30 ianuarie - Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

Spre sfârșitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare dispută legată de cei trei ierarhi, pe care îi prăznuim pe 30 ianuarie, oamenii întrebându-se care este mai mare: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Ioan Gura de Aur. După câțiva ani de la declanșarea neînțelegerilor, cei trei sfinți au început să i se arate aievea, unul câte unul, episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mauropous. În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie, fericitului i-au apărut cei trei sfinți împreună.

Cuvintele pe care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfântului Ioan ne arată modul în care sfinții conlucrează - cu Dumnezeu și între ei, așa cum și noi trebuie să ne unim, în cuvânt și în lucrare:

"După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem și nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfânt, am scris învățături pentru mântuirea oamenilor.

Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, așa am învățat. Nu este între noi unul întâi și altul al doilea. De chemi pe unul, vin și ceilalți doi. Drept aceea, sculându-te, poruncește, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoința noastră, cât am fost în viață și după moarte, a fost să împăcăm pe oameni și să aducem în lume pace și unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi și înștiințează cu aceasta pe creștini, că noi în fața lui Dumnezeu, una suntem."

În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, stingându-se astfel și disputele din capitală, lumea unindu-se în sărbătorirea împreună a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfântului Grigorie Teologul și a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Pentru a recunoaște valoarea teologică a Sfinților Trei IerarhI, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinții Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din întreaga lume. Tradiții:

• Bătrânii spun că este bine ca în această zi să se dea de pomană o lumânare. Se spune că așa vei avea întreaga viață, plină de lumină. Se mai face și o colivă care trebuie dusă în biserică și sfințită, apoi se împarte la oamenii săraci.
• Despre muncile câmpului și despre vreme se zice că în această zi încolțește grâul sub zăpadă, cel care a rămas neîncolțit de cu toamnă.
• Tot în această zi se schimbă și vremea.  Dacă streșinile curg, primăvara va fi friguroasă; dacă este ger, vara va fi călduroasă.
• Tradiția populară spune despre cel care va lucra în această zi, îi va merge rău "în ale casei".
• Fetele tinere se roagă să aibă o căsnicie fericită și se fac praznice de pomenire a morților din familiile credincioșilor.

Flori care înfloresc

 

Sfântul Pangratie – Aducător de bunăstare și pace în casă

 

Sfântul Sfinţit Mucenic Pangratie, Episcopul Tavromeniei s-a născut în Antiohia şi a trăit în vremea Mântuitorului Iisus Hristos.

După Înălţarea Domnului Iisus Hristos şi Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Pangratie l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Petru.
Văzând râvna sa pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, Sfântul Petru l-a hirotonit pe fericitul Pangratie Episcop al Tavromeniei din Sicilia (astăzi oraşul Taormina din Italia).
Aici, Sfântul Pangratie a dărâmat idolii și a convertit pe mulți păgâni la creștinism, în cele din urmă primind cununa muceniciei.

Sfântul Pangratie este cunoscut în țara noastră ca întăritor al credinței, mare izgonitor de demoni, ocrotitor de vrăji și farmece, de vrăjmași văzuți și nevăzuți, mare tămăduitor și ocrotitor de boli grele, grabnic ajutător în necazuri grele și ajutător pentru bunăstare și pace în case.

Sfinte Pangratie,
roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora din Tesalonic

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos, nu te-ai lăsat biruită de deznădejde, ci ai răbdat cu vitejie toate încercările vieții, și astfel ai dobândit cununa sfințeniei, Sfântă Teodora. Iar noi, alergând la tine, nădăjduim că nu ne vei lăsa fără ajutor, și pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Icosul 1

Mama ta, preoteasa Hrisanti, a trecut la Domnul după ce te-a născut, și orfană de mamă fiind, ai crescut ocrotită de iubirea maicii duhovnicești primite la botez, care te-a crescut ca pe o mlădiță binecuvântată a Bisericii, nașa ta Teopisti, care te laudă împreună cu noi așa:
Bucură-te, mărgăritar al cinului monahicesc;
Bucură-te, că traiul tău pe pământ a fost îngeresc;
Bucură-te, că numele tău de botez, Agapi, a fost al iubirii dumnezeiești;
Bucură-te, că iubirea către cele sfinte te-ai nevoit să o sporești;
Bucură-te, vlăstar al unei familii sporite în sfințenie;
Bucură-te, a sfintelor cuvioase duhovnicească rudenie;
Bucură-te, că familia voastră a fost o biserică vie;
Bucură-te, că astăzi despre nevoințele voastre în toată lumea se știe;
Bucură-te, că pe Dumnezeu împreună cu fratele tău Ștefan L-ai slăvit;
Bucură-te, că el a luat cununa muceniciei, așa cum mult a râvnit;
Bucură-te, că îi ajuți pe copiii și pe tinerii apăsați de nevoi;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale suntem ocrotiți noi;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 2-lea

Bătrânul pustnic, duhovnicul tău, te-a binecuvântat să mergi pe calea familiei, spunându-ți că „nunta este o taină și încă o mare taină”, dar te-a și înștiințat proorocește că Dumnezeu nu va trece cu vederea râvna ta de a duce viață călugărească. Și, văzând ascultarea ta, noi Îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mulți creștini arată prin faptele lor că nunta e o cale a leneviei și a înrobirii de cele lumești, tu însă ne-ai mărturisit, asemenea sfinților din veacurile de prigoană, că familia e chemată de Dumnezeu la sfințenie. Cum ai trăit ca un înger în trup, soție și mamă fiind? Căci pentru nevoințele tale îți cântăm:
Bucură-te, că soție fiind ai urmat monahiilor în ascultarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că spre plinirea poruncilor te-ai ostenit mereu;
Bucură-te, adeverire a curăției nunții celei legiuite;
Bucură-te, că ai adunat virtute lângă virtute;
Bucură-te, chip al femeii creștine și al sufletului smerit;
Bucură-te, că binecuvântarea cerească din belșug te-a acoperit;
Bucură-te, că soțul ți-a fost de Dumnezeu rânduit;
Bucură-te, că nu după voia voastră, ci după voia cerească ați trăit;
Bucură-te, că, luând drumul pribegiei, în Tesalonic v-ați statornicit;
Bucură-te, că ocrotirea Sfântului Mucenic Dimitrie v-a odihnit;
Bucură-te, pavăză a celor care vor să se căsătorească;
Bucură-te, icoană a soțiilor care duc viață creștinească;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 3-lea

Neștiind cum să își crească copiii în aceste vremuri de împuținare a credinței, la tine aleargă mulțimile de creștini, minunându-se că și fiica ta, Teopisti, a intrat în soborul sfinților, iar acum împreună cu tine Îl slăvește pe Cel ce toate le rânduiește spre mântuirea noastră, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Necunoscând iubirea mamei tale trupești, ai cunoscut însă iubirea nașei tale Teopisti, arătând că legătura dintre copii și nașii lor trebuie să stea sub semnul lui Hristos, și nu sub semnul darurilor degrab trecătoare. Și, simțind în viața ta lucrarea Părintelui Ceresc, ai stăruit în rugăciune pentru ca și fiii tăi să trăiască după voia Sa sfântă, și pentru aceasta te lăudăm așa:
Bucură-te, a inimilor înviforate grabnică alinare;
Bucură-te, a părinților credincioși sprijinitoare;
Bucură-te, călăuzitoare a copiilor creștini pe drumul mântuirii;
Bucură-te, îndrumătoare a părinților pe calea rugăciunii;
Bucură-te, aducătoare de liniște în casele dezbinate;
Bucură-te, împăciuitoare a sufletelor tulburate;
Bucură-te, că părinții te cheamă să veghezi asupra caselor lor;
Bucură-te, însoțitoare a fiilor pe scara virtuților;
Bucură-te, al familiilor evlavioase oaspete ceresc;
Bucură-te, rugătoare pentru mântuirea neamului creștinesc;
Bucură-te, că lanțurile patimilor prin rugăciunile tale se rup;
Bucură-te, împreună cu Sfânta Teopisti, fiica ta după trup;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 4-lea

Durerea pierderii celor doi fii ai tăi și a socrilor care te-au crescut ca pe o fiică bună a lor nu te-a îngenuncheat, ci ai răbdat cu inimă tare, și atunci pe fiica ta Teopisti ai închinat-o Domnului prin mâinile Cuvioasei Ecaterina, iar pe soțul tău Ioan l-ai îmbărbătat, ca să Îi cânte împreună cu tine Domnului, Celui ce poartă grijă de toate: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Noi cârtim și la cele mai mici valuri care se ridică asupra noastră, tu însă ne ești pildă de răbdare și de credință, căci nu te-ai mâniat pe Dumnezeu și nici nu ai cârtit, lăsând deznădejdea să te cuprindă. Iar virtuțile tale strălucesc înaintea noastră ca niște făclii în întuneric, și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, nou Iov acoperit de al răbdării nor;
Bucură-te, învățându-ne să înfruntăm al vieții vifor;
Bucură-te, că, purtând crucea durerilor, Împărăția Cerurilor ai dobândit;
Bucură-te, veselindu-te acum de frumuseți de negrăit;
Bucură-te, că putere ai primit pentru că viața lui Hristos ți-ai încredințat;
Bucură-te, că moartea celor doi copii și a socrilor tăi ai răbdat;
Bucură-te, că Domnul ți-a primit nesângeroasa mucenicie;
Bucură-te, că ai fost răsplătită cu netrecătoare bucurie;
Bucură-te, că, femeie fiind cu firea, pe soțul tău l-ai îmbărbătat;
Bucură-te, că prin cuvintele tale și prin pilda ta l-ai ajutat;
Bucură-te, că pentru puține suferințe veșnic te desfătezi;
Bucură-te, că spre urmarea răbdării tale ne îndreptezi;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 5-lea

După moartea mamei tale părintele Antonie, tatăl tău, s-a grăbit să depună voturile monahale înainte de a o înmormânta, și tu, când ai rămas văduvă, ți-ai îndreptat pașii spre mănăstire, căci ai însetat după viața monahală precum însetează cerbul după izvoarele apelor, și L-ai slăvit pe Dumnezeu prin cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Intrând tu în Mănăstirea Sfântului Arhidiacon Ștefan, Cuvioasa stareță Ana l-a auzit pe sfântul mucenic zicându-i proorocește din icoană: „Rânduiește-o degrabă pe Teodora în obștea noastră, că e darul lui Dumnezeu pentru mănăstire și pentru orașul Tesalonic, după Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Iar noi, știind că proorocia s-a împlinit, îți zicem cu inimile pline de bucurie unele ca acestea:
Bucură-te, că ai purtat cu cinste a văduviei haină;
Bucură-te, că intrând în mănăstire ți-ai împlinit dorința cea de taină;
Bucură-te, că Sfântul Mucenic Ștefan în mănăstirea sa te-a primit;
Bucură-te, că la tunderea în monahism numele de Teodora ți-a fost rânduit;
Bucură-te, că numele te arată că ești pentru noi dar de la Dumnezeu;
Bucură-te, între cer și pământ minunat curcubeu;
Bucură-te, a Tesalonicului cerească ocrotitoare;
Bucură-te, a celor ce se roagă ție din ispite scăpare;
Bucură-te, limpezire a inimilor care chemarea nu și-o înțeleg;
Bucură-te, sfătuitoare a celor ce calea monahală o aleg;
Bucură-te, că alungi gândurile de nestatornicie ale începătorilor;
Bucură-te, că te rogi pentru luminarea povățuitorilor;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 6-lea

Ai trecut de la mucenicia nesângeroasă a familiei la mucenicia nesângeroasă a călugăriei, sporindu-ți nevoințele pentru a-i urma pe sfinții din vechime. Nu ți-ai cruțat trupul, pentru a dobândi cununa care nu s-a luat de la tine și pentru a-L lăuda pe Dumnezeul cel adevărat împreună cu toți îngerii și sfinții, zicând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ascunzând cu smerenie de oameni faptele tale cele bune, ne ești pildă de smerenie și dascăl al luptei cu patimile. Tu ne arăți că numai lepădându-ne de mândrie putem să Îl primim pe Hristos în inimile noastre, iar noi îți aducem cântări de laudă:
Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu te-a umbrit la fiecare pas;
Bucură-te, că neclintită în hotărârea ta de a te nevoi ai rămas;
Bucură-te, că pofta trupului ți-ai stins cu mulțimea nevoințelor;
Bucură-te, slugă răsplătită pentru înmulțirea talanților;
Bucură-te, că trăind după Evanghelie ai fost exemplu credincioșilor;
Bucură-te, că prin nevoințele tale ai predicat monahiilor;
Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit stâlp de foc;
Bucură-te, că Dumnezeu n-a ținut lumina ta sub obroc;
Bucură-te, că pentru jertfelnicia ta ai fost chemată să porți jugul stăreției;
Bucură-te, că ai fugit de această cinste pentru a nu pierde cununa smereniei;
Bucură-te, că îi chemi pe pelerini să se închine la moaștele tale sfinte;
Bucură-te, că ești vas ales al Cerescului Părinte;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 7-lea

Nu numai cu patimile te-ai luptat vitejește, o, Sfântă Teodora, ci și cu mulțimea gândurilor care împrăștie mintea, trăgând-o spre cele de jos și îndepărtând-o de rugăciune, dar ți-ai descoperit cu smerenie gândurile stareței tale, care s-a bucurat de curăția sufletului tău, zicând în cămara inimii: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Departe de taina sfintei spovedanii prea multă vreme stând, ni se împuținează râvna pentru cele duhovnicești și ne lăsăm în voia cugetelor păcătoase. Drept aceea, la tine alergăm, Sfântă Teodora, cerându-ți să te rogi să avem zdrobire de inimă pentru păcatele noastre și putere să ne spovedim cum se cuvine, ca să îți putem cânta unele ca acestea:
Bucură-te, că le-ai sfătuit pe surorile și maicile din obște mintea să își curățească;
Bucură-te, că stareța Ana v-a dus pe calea cea împărătească;
Bucură-te, că împotriva cugetelor păcătoase ai luptat;
Bucură-te, cuvioasă, că mintea spre cele înalte ai ridicat;
Bucură-te, că păzindu-ți mintea ai ajuns la curăția simțurilor;
Bucură-te, că pe păcătoși îi îndemni spre mărturisirea păcatelor;
Bucură-te, că din tinerețe ai cunoscut folosul spovedaniei;
Bucură-te, că alergând la duhovnic ai cunoscut și puterea tainei;
Bucură-te, de fiecare dată când un fiu risipitor se întoarce la Părintele său;
Bucură-te, că el scapă atunci din lanțurile duhului celui rău;
Bucură-te, al duhovnicilor sprijin prin rugăciune;
Bucură-te, a ucenicilor înnegurați de ispite mângâiere;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 8-lea

Văzându-te pregătită pentru aspra nevoință a tăcerii, Cuvioasa Ana ți-a cerut să nu mai vorbești defel cu fiica ta, pe care o ai adus-o în Mănăstirea Sfântului Ștefan, și amândouă ați dus cu răbdare acest canon vreme de cincisprezece ani, deși ați viețuit în aceeași chilie, dând prilej celorlalte maici să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Degeaba ne înfrânăm de la bucate, dacă nu ne înfrânăm limba, căci vorbirea fără măsură și cleveteala alungă plata postirii. Povățuiți fiind de viețuirea ta, încercăm să urmăm ascultării și dreptei tale socotințe, pentru a-ți putea cânta cu sufletele acoperite de harul dumnezeiesc:
Bucură-te, că nu ai cârtit când stareța ți-a cerut să nu mai vorbești cu fiica ta;
Bucură-te, că pe cât de grea a fost ascultarea pe atât de mare și cununa;
Bucură-te, că pentru supunerea voastră în smerenie ați sporit;
Bucură-te, că faptele tale mai mult decât cuvintele au vorbit;
Bucură-te, că prin răbdarea ta le-ai învățat pe maici ascultarea;
Bucură-te, că inima ta de mamă fiind greu încercată, ai ținut tăcerea;
Bucură-te, că ai adunat la luptele tale și această biruință;
Bucură-te, cu toți sfinții și cuvioșii care au ținut a tăcerii nevoință;
Bucură-te, că, nevorbind între voi, ați vorbit cu Mirele Hristos;
Bucură-te, că, primind apoi dezlegare să vă vorbiți, nu ați vorbit fără folos;
Bucură-te, că lăuntric ați păstrat calea tăcerii de împrăștiere fugind;
Bucură-te, văzându-i pe creștini după liniștire râvnind;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 9-lea

Ai ținut încă de la începutul vieții tale poruncile lui Dumnezeu, iar de la intrarea în mănăstire ai urcat mai sus pe scara ascultării. Iar atunci când neavând binecuvântare, ai mutat salteaua pe care dormeai, ca să nu se ude, stareța te-a trimis să îți petreci noaptea sub cerul liber; iar tu nu te-ai împotrivit, ci I-ai adus lui Dumnezeu laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Neliniștindu-se din pricina grijii pentru tine și neputând să doarmă știind că stăteai afară, în frigul cel necruțător și în furtuna care deșerta ploaia peste întreaga mănăstire, sora Harito te-a văzut acoperită de o mantie luminoasă și purtând o cunună strălucitoare, de care minune uimindu-ne, îți zicem:
Bucură-te, că ai petrecut noaptea în mijlocul furtunii;
Bucură-te, izbăvindu-i pe cei care trăiesc în întunericul minciunii;
Bucură-te, că pentru lepădarea de sine te-ai învrednicit de daruri cerești;
Bucură-te, că ai ascultat tainice cântări îngerești;
Bucură-te, că, robindu-te lui Hristos, ai dobândit libertatea cea adevărată;
Bucură-te, că, smerindu-te, ai fost de Dumnezeu la loc de cinste înălțată;
Bucură-te, arătându-ne cea mai simplă cale spre desăvârșire;
Bucură-te, trâmbiță a ascultării în fiecare mănăstire;
Bucură-te, că pentru duhovnici te rogi să aibă harul povățuirii;
Bucură-te, că tuturor creștinilor le vorbești despre puterea ascultării;
Bucură-te, rază de soare în inimile de mândrie împietrite;
Bucură-te, bună vestire a sălășluirii lui Hristos în inimile smerite;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 10-lea

„Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, ajută-mă și ia de la mine pe dușmanul cel viclean”, te-ai rugat cu zdrobire când diavolul voia să sădească în pământul inimii tale gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu. Dar tu ai surpat cursele lui, închinându-te cu credință Ziditorului a toată lumea, care te-a acoperit de frig și de ploaie și de lucrarea diavolului, și cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Grele pătimiri ai răbdat de la asupritorul diavol, dar grabnic a fost și sprijinul dumnezeiesc, pentru că numele lui Hristos chemând și închinându-te, ispititorul mugind ca o fiară a plecat, lăsând în urmă o duhoare de nedescris, iar stareța ți-a îngăduit să te întorci în mănăstire. Pentru care biruință îți zicem:
Bucură-te, că de mustrarea aspră a stareței tale nu te-ai tulburat;
Bucură-te, că de ispitele drăcești harul te-a acoperit;
Bucură-te, că și pe fiica ta, Sfânta Teopisti, o ai călăuzit;
Bucură-te, că să nu se teamă de puterea îngerilor căzuți o ai sfătuit;
Bucură-te, că pe toți ne îndemni să dobândim curaj duhovnicesc;
Bucură-te, că, rugându-te pentru noi, suntem ocrotiți de soborul îngeresc;
Bucură-te, sfântă care îi tămăduiești pe oamenii îndrăciți;
Bucură-te, fulger care arzi legăturile celor ce sunt de duhuri rele chinuiți;
Bucură-te, că ne ajuți să ne ferim de cursele întunericului;
Bucură-te, ajutor al celor care vor să scape de chinurile iadului;
Bucură-te, luptător neînfricat din oastea purtătoare de stindarde cerești;
Bucură-te, că celor care se roagă ție cele de trebuință le dăruiești;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 11-lea

Ne temem de moartea năprasnică, Sfântă Teodora, și cerem ajutorul tău, știind că mai dinainte ai spus celor din mănăstirea ta ziua și ceasul în care vei părăsi această lume. Fii pavăza noastră în vremea ispitelor, iar la ceasul despărțirii noastre de viața pământească fii alături de noi, ca să Îi cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu, Care te-a primit în Împărăția Sa: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cântare cerească răsunând din chilia ta s-a auzit în toată mănăstirea, atunci când sufletul tău a trecut la Mirele Ceresc, iar clopotul bisericii a bătut fără să fie atins de mână omenească, pentru că îngerii prăznuiau trecerea ta la Domnul și îi îndemnau pe toți cei necăjiți să îți cânte:
Bucură-te, că la moartea ta s-a auzit cântare îngerească;
Bucură-te, că bătaia clopotului a chemat poporul să te cinstească;
Bucură-te, că după moarte te-ai schimbat la chip, arătând ca în tinerețe;
Bucură-te, că ai rămas copilă la suflet și la bătrânețe;
Bucură-te, că sufletul ți-a rămas tânăr, deși părul ți-a albit;
Bucură-te, că această minune curăția sufletului tău a adeverit;
Bucură-te, că moartea nu a fost pentru tine decât un nou început;
Bucură-te, că dascăl iscusit cugetarea la moarte ai avut;
Bucură-te, clopot care întreaga viață pentru Dumnezeu ai bătut;
Bucură-te, stâlpnic care pe stâlpul rugăciunii ai stătut;
Bucură-te, izbăvitoare a celor aflați în chinurile bolii;
Bucură-te, rugătoare pentru cei care se află pe patul morții;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 12-lea

Bucură-te, sfântă, îți spunem ori de câte ori cugetăm la minunile tale cele de multe feluri, că mirul izvorât cu prisosință din sfintele tale moaște și din icoana ta a preînchipuit mulțimea minunilor tale, pentru care poporul binecredincios te laudă neîncetat și lui Dumnezeu Îi aduce cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Vrând iconarul Ioan să picteze icoana ta și neștiind cum ai arătat în viața pământească, te-ai arătat lui în vis în chipul unei monahii. Iar el, neștiind pe cine visase, s-a hotărât să picteze trăsăturile acelei maici în icoana ta, iar mai apoi s-a mirat aflând de la cei care te cunoscuseră că ai avut chipul precum cel pictat
în icoană, și s-a bucurat, iar noi pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că iconarul ți-a pictat icoana după ce în vis i te-ai arătat;
Bucură-te, că de asemănarea cu trăsăturile tale toți s-au mirat;
Bucură-te, că mirul izvorât din icoană a fost a sfințeniei tale pecete de netăgăduit;
Bucură-te, că, deși mirul a șters frumusețea icoanei, tămăduirile s-au înmulțit;
Bucură-te, împreună cu Sfânta Teodora, al Alexandriei odor;
Bucură-te, împreună cu Sfântul Teodor Studitul, apărătorul icoanelor;
Bucură-te, cu Marii Mucenici, Sfinții Teodor Tiron și Teodor Stratilat;
Bucură-te, că, auzind despre viețuirea ta, duhovnicește ne-am desfătat;
Bucură-te, că prin nevoințele tale ai devenit liman duhovnicesc;
Bucură-te, că porți de grijă ca o mamă celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, că în vremuri de răcire a credinței ești a Bisericii întărire;
Bucură-te, a celor căsătoriți stea și a monahiilor sporire;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă Teodora, ocrotitoare a monahiilor și a monahilor, ajutătoare a mirenilor, sprijin al preoților și al ierarhilor, primind această puțină rugăciune de la noi, ajută-ne să ne îndreptăm viața prin pocăință, prin nevoință și rugăciune, ca împreună cu tine să Îi aducem Domnului cântarea: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Mama ta, preoteasa Hrisanti..., Condacul 1: Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos...,

Icosul 1

Mama ta, preoteasa Hrisanti, a trecut la Domnul după ce te-a născut, și orfană de mamă fiind, ai crescut ocrotită de iubirea maicii duhovnicești primite la botez, care te-a crescut ca pe o mlădiță binecuvântată a Bisericii, nașa ta Teopisti, care te laudă împreună cu noi așa:
Bucură-te, mărgăritar al cinului monahicesc;
Bucură-te, că traiul tău pe pământ a fost îngeresc;
Bucură-te, că numele tău de botez, Agapi, a fost al iubirii dumnezeiești;
Bucură-te, că iubirea către cele sfinte te-ai nevoit să o sporești;
Bucură-te, vlăstar al unei familii sporite în sfințenie;
Bucură-te, a sfintelor cuvioase duhovnicească rudenie;
Bucură-te, că familia voastră a fost o biserică vie;
Bucură-te, că astăzi despre nevoințele voastre în toată lumea se știe;
Bucură-te, că pe Dumnezeu împreună cu fratele tău Ștefan L-ai slăvit;
Bucură-te, că el a luat cununa muceniciei, așa cum mult a râvnit;
Bucură-te, că îi ajuți pe copiii și pe tinerii apăsați de nevoi;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale suntem ocrotiți noi;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul 1

Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos, nu te-ai lăsat biruită de deznădejde, ci ai răbdat cu vitejie toate încercările vieții, și astfel ai dobândit cununa sfințeniei, Sfântă Teodora. Iar noi, alergând la tine, nădăjduim că nu ne vei lăsa fără ajutor, și pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

și această

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic

Sfântă Teodora, izvorâtoare de mir și mare făcătoare de minuni, la vreme de necaz la tine alergăm cu zdrobire de inimă, știind că mult i-ai ajutat pe toți cei care ți-au cerut ajutorul cu credință. Cum ai binecuvântat încă din timpul vieții Mănăstirea Sfântului Ștefan, așa binecuvântează toate mănăstirile și schiturile ortodoxe, pe toate monahiile și pe toți monahii, pe toți cei începători în viața monahală ca să rămână statornici pe calea cea îngustă pe care au pornit. Tu, care te-ai folosit de sfințenia duhovnicului tău, ajută-i pe toți preoții să fie păstori pricepuți ai turmelor pe care le păstoresc. Roagă-te, sfântă, pentru toți ierarhii Bisericii lui Hristos, să rămână în dreapta credință și să o mărturisească fără teamă la vreme de prigoană sau rătăcire. Ai grijă de toate familiile creștine, de toți părinții și de copiii lor. Îndepărtează de la ei toată tulburarea, toată ispita, toată cearta. Vezi șovăiala tinerilor care nu știu unde le e locul, în lume sau în mănăstire, și roagă-te pentru ei, ca să își înțeleagă chemarea și să facă întru toate voia lui Dumnezeu. Așa cum pe fiica ta, Sfânta Teopisti, ai ajutat-o să urce pe scara virtuților, așa ajută-ne și pe noi, că greu e războiul care ne stă înainte. Povățuiește-ne pe calea smereniei, pe calea rugăciunii și a nevoinței. Alungă de la noi pe necuratul diavol, care vrea să ne facă de rușine, aruncându-ne în tina păcatului. Fii în fața inimilor noastre ca o icoană vie, Sfântă Teodora, ca ducând noi lupta cea bună să ne învrednicim de raiul cel gătit sfinților și de bucuria Împărăției Cerurilor, pe tine să te lăudăm, iar Dumnezeului cel în Treime lăudat să Îi aducem slavă și închinăciune în vecii vecilor. Amin.

Și se face otpustul.

Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condac 1

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Icos 1

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 2

La marea stăruință a părinților tăi te-ai căsătorit, dar prea scurtă vreme în căsătorie ai viețuit. Pe soțul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci, părăsind lumea, amândoi la viața monahicească v-ați dus și lui Dumnezeu ați cântat: Aliluia!

Icos 2

La Mănăstirea Vărzărești, cu bătrâna stareță Paisia ai viețuit și pildă de ascultare tuturor călugărițelor ai fost, pentru care cu laudă te cinstim:
Bucură-te, Teodora, că prin ascultare și smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că și Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;
Bucură-te, că prin ascultare și tăierea voii muceniță te-ai arătat;
Bucură-te, că prin ascultare smerenie ai câștigat;
Bucură-te, că prin rugăciune și tăierea voii tale partea Mariei ai ales;
Bucură-te, că prin smerenie și ascultare roadele mântuirii ai cules;
Bucură-te, că ascultarea și rugăciunea ți-au fost bogăție;
Bucură-te, că, aceasta înțelegând-o, cununa lor sfântă ți-ai ales ție;
Bucură-te, că prin ascultare și rugăciune mintea ți-ai luminat;
Bucură-te, că, venind prigoana turcilor, la pustie cu stareța ta ai plecat;
Bucură-te, că pustia și liniștea v-au fost folositoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 3

Ajungând în pustie cu stareța ta Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mân­gâiere, cu rugăciunea te întăreai și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 3

După adormirea fericitei tale starețe Paisia, către locurile părintești ai socotit să vii și un loc de liniște în munții Neamțului ți-ai ales. Pentru care noi nevrednicii, cinstind a ta dorință, cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, că loc de liniște și de pustnicie ai căutat;
Bucură-te, că pentru aceasta starețului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat;
Bucură-te, că, după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;
Bucură-te, că, acolo ajungând, cu lacrimi din inimă lui Dumnezeu ai mulțumit;
Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniștit;
Bucură-te, că în peștera cea de sub stâncă ai locuit;
Bucură-te, că acolo cu măcriș și verdețurile pustiei te-ai hrănit;
Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;
Bucură-te, că prin duhovnicești sfaturi te-a povățuit;
Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;
Bucură-te, că nevoința pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucură-te, că a iubitorilor de liniște ai fost vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 4

Ziua și noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi și în meditațiile cele duhovnicești, din inimă suspinând, lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 4

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicești mai mult decât cu hrana trupului te întăreai și cu nădejdea veșnicelor bucurii în toată vremea te mângâiai. Pentru care și noi nevrednicii te lăudăm:
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câștigat;
Bucură-te, că pe treptele urcușului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;
Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;
Bucură-te, că și din îndumnezeirea cea după har ai gustat;
Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;
Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veșnicelor bunătăți îl mângâiai;
Bucură-te, că trupul tău cu puțină hrană îl hrăneai;
Bucură-te, că din verdețurile pustiei și din apă puțin gustai;
Bucură-te, că ochii minții pururea priveau bunătățile viitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 5

Multe ispite și năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora. Dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit și pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulțumire: Aliluia!

Icos 5

Având mintea luminată de Prea Sfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga și cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci prin darul lui Dumnezeu cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciunile cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care și noi cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, stâncă duhovnicească, pe care ispitele viclenilor draci nu au clintit-o;
Bucură-te, că, având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;
Bucură-te, că frigul, foamea și singurătatea, pentru Hristos ai răbdat;
Bucură-te, că liniștea și rugăciunea pe tine te-au ajutat;
Bucură-te, că postirea și înfrânarea nu le-ai împuținat;
Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilință tărie ți-a dat;
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;
Bucură-te, că prin nevoințe duhovnicești ai sporit;
Bucură-te, că prin trezvia minții pururea ai fost rugătoare;
Bucură-te, că prin post și rugăciune sfinților sihaștri ai fost următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 6

Șaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post și în rugăciune, răbdând cu bărbăție nevoințele pustniciei, și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 6

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ți pesmeți și altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai și sfaturi duhovnicești îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care și noi, văzând a ta iscusință, te lăudăm:
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucură-te, căci cu învățăturile Sfinților Părinți pe tine te-ai întărit;
Bucură-te, că învățăturile Sfinților Părinți în viață te-au călăuzit;
Bucură-te, că viața pustnicilor ai căutat;
Bucură-te, că învățăturile lor pe tine te-au luminat;
Bucură-te, că, prin rugăciune și citire, trezvia minții ai câștigat;
Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;
Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;
Bucură-te, că în desăvârșire prin rugăciunile ei sporeai;
Bucură-te, că și rugăciunile sfinților pururea ai cerut;
Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 7

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veșnicelor bucurii și toate luptele și ispitele veacului de acum cu bărbăție de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, cântând cu mulțumire pentru toate lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Toate ispitele și luptele care de la lume, de la trup și de la diavol asupra ta au venit, cu darul și cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi și suspin, din adâncul inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare, de aceea și noi cu smerenie te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînțeleaptă;
Bucură-te, că, având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;
Bucură-te, slugă înțeleaptă care pururea Lui ai urmat;
Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că Hristos Iisus ți-a fost ție toată mângâierea;
Bucură-te, albină duhovnicească ce mierea Duhului Sfânt ai adunat;
Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceață ai aflat;
Bucură-te, privighetoare duhovnicească, ce pururea lui Hristos ai cântat;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare, ce pururea pe Hristos ai lăudat;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a vieții pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a multor sihaștri vrednici următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 8

Avut-ai pururea în minte Patericul și învățăturile celor ce în pustie au locuit și cu desăvârșirea s-au împodobit. De aceea și tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat și lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icos 8

Ajuns-ai la adânci bătrâneți locuind în pustia Sihlei și duhovnicul tău, Pavel, trecând către Domnul, postit-ai patruzeci de zile pregătindu-te cu rugăciune pentru viața viitoare. De aceea și noi, înțelegând minunata nevoință, te lăudăm:
Bucură-te, căci cu îndelungă răbdare în pustia Sihlei ai viețuit;
Bucură-te, că, având candela rugăciunii aprinsă în inimă, așteptai pământescul sfârșit;
Bucură-te, că în credință roditoare Domnul te chema la Sine;
Bucură-te, că din inimă doreai să te sfârșești cu bine;
Bucură-te, că împărtășirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;
Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;
Bucură-te, că prin niște păsări pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că acele păsări, în trapeza Sihăstriei, pe geamul deschis intrau;
Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;
Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;
Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 9

Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă și zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau ca și cum i-ar aștepta. Și așa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 9

Ajuns-au frații care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare și venind mai aproape lumina a dispărut și le-ai spus: „Părinților, aruncați-mi o haină”. Și unul din frați ți-a aruncat rasa sa ca să te îmbraci, iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care în pustie ai îmbătrânit;
Bucură-te, că în mare sărăcie ai viețuit;
Bucură-te, că și hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că pe frații care la tine au venit i-ai rugat;
Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat;
Bucură-te, că frații aceia, cu bucurie, la Sihăstria au alergat;
Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înștiințat;
Bucură-te, că el, auzind, foarte s-a bucurat;
Bucură-te, că, luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit și cuminecat;
Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 10

Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii și frații Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 10

Îngropat-au cu mare evlavie părinții și frații Sihăstriei sfântul tău trup în peștera unde te-ai nevoit. Auzind, bine-credin­cioșii creștini la sfintele tale moaște alergau cu credință și evlavie închinndu-se și te lăudau, zicând așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu viețuirea ta pustia Sihlei o ai sfințit;
Bucură-te, căci cu sfintele tale moaște pustia Sihlei o ai împodobit;
Bucură-te, că sfintele tale moaște multă vreme în pustia aceasta au luminat;
Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;
Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuță de lemn s-a zidit;
Bucură-te, că această bisericuță cu hramul „Schimbării la Față” s-a sfințit;
Bucură-te, că de sute de ani creștinii spre peștera ta călătoresc;
Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucură-te, că și biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peștera ta s-a zidit;
Bucură-te, că în Schitul Sihla mulți călugări s-au nevoit;
Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;
Bucură-te, sfântă, a nevoințelor pustnicești următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 11

Toate cetele de monahi și monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora și, aducându-și aminte de nevoințele tale, cu credință laudă pe Dumnezeu, care pe tine te-a întărit a urma cuvioșilor părinți și a cânta Lui: Aliluia!

Icos 11

Auzit-a vestea sfințeniei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ți-a fost soț, care venind la Sihla și aflând peștera ta, cu multe lacrimi și suspine, a început a zice către tine așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinerețe pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că, părăsind lumea, în această pustie ai venit;
Bucură-te, că și pe mine la viață călugărească m-ai îndemnat;
Bucură-te, că sfatul și îndemnul tău le-am urmat;
Bucură-te, că pentru aceasta duhovnicește m-am bucurat;
Bucură-te, că după plecarea din lume înapoi nu te-ai mai uitat;
Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoință ai urmat;
Bucură-te, că în pace și sfințenie călătoria ai săvârșit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;
Bucură-te, maică, a vieții celei pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 12

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, și ți-a ajutat până în sfârșit a sluji Lui în pustnicească nevoință. Pentru care, în toată viața ta, din inimă I-ai cântat: Aliluia!

Icos 12

Trecut-au sute de ani și numai stâncile de la Sihla cu peștera ta mărturisesc viețuirea cea pustnicească în care atâția ani ai viețuit. Și astăzi mulțime de monahi și monahii, precum și mare mulțime de credincioși aleargă cu sete duhovnicească să vadă peștera în care te-ai nevoit și să-ți ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor. Pentru care și noi pe tine te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucură-te, Teodora, că nevoințele vieții pustnicești le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin post și rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;
Bucură-te, că până azi binecredincioșii creștini cu evlavie ție ți se închină;
Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;
Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău ai purtat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;
Bucură-te, că prin viețuirea ta ca o lumină ai strălucit;
Bucură-te, că fecioarelor celor înțelepte ai urmat;
Bucură-te, că numai fericirea cea veșnică ai căutat;
Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare;
Bucură-te, că dreapta credință ai făcut-o roditoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 13

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înțeleptelor fecioare și având îndrăzneală către Prea Înaltul nostru Mântuitor, adu-ți aminte și de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac, petrecând în lupte, în ispite și în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflăm și noi milă și îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a cânta Lui în veci: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1: Îngerească râvnă... și Condacul 1: Veniți, toți cei iubitori…

Icos 1

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condac 1

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!