Liniştea interioară, semnul sănătății duhovniceşti

 

Galerie foto (3) Religie și știință

Un articol de: Adrian Sorin Mihalache - 28 Octombrie 2018

Trăind în spațiul urban, în miezul culturii de consum și în fluxul neîntrerupt de date al societății informaționale, suntem expuși neîntrerupt unor forme multiple de zgomot. Rezultatele cercetărilor științifice aduse aici în discuție arată că, în diversele lor forme, zgomotele slăbesc vigilența, împrăștie simțirea și fragmentează viața interioară. Observațiile Filocaliei se așază firesc în acest context problematic: cultivarea vieții spirituale este indisolubil legată de măsuri atente pentru o viață ferită de zgomotele sonore, de perturbațiile senzoriale și de bruiajul noetic al lumii.

Nu ne desprindem cu ușurință de tumultul vieții cotidiene. Putem verifica lucrul acesta îndepărtându-ne de oraș și de atracțiile lui pentru câteva zile. La scurt timp, în cazul multora dintre noi poate doar la câteva ceasuri, vom simți că zumzetul aglomerărilor din spațiile comerciale și forfota marilor piețe ne lipsesc deja...

În condiția lui obișnuită, pust­nicul, trăind departe de zgomotul așezărilor omenești, poate constata cu multă limpezime felul cum zarva și liniștea influențează gândurile și dispozițiile lăuntrice. Deși la prima vedere pare puțin important, liniștirea reprezintă un aspect esențial în cultivarea vieții spirituale. Multe observații, formulate de autorii filocalici, evidențiază acest lucru. „Fără liniştire, formulează spre exemplu Petru Damaschinul, şi fără tăierea voilor proprii nu poate cineva să înveţe vreun meşteşug după toată ştiinţa şi amănunţimea”¹. Cum era de așteptat, astăzi cultivarea liniștii lăuntrice reprezintă o întreprindere anevoioasă. Aceasta și pentru faptul că ea este strâns legată de mai multe aspecte de viață. O liniștire lăuntrică ar presupune, printre altele, liniștirea simțurilor, liniștirea gândurilor sau liniștirea dinspre patimi.

În câteva dintre aceste aspecte, unele cercetări din științele medicale surprind foarte bine provocările ascunse în decorul lumii, care ne împiedică să cultivăm liniștea. Mediul în care trăim și în care ne-am obișnuit să ne desfășurăm activitatea nu permit lucrarea liniștirii interioare, încât sunt necesare o serie de măsuri generale, care privesc viața în ansamblul ei. Pe de o parte, e necesară îndepărtarea sau protecția eficientă față de sursele de zgomot. Pe de altă parte, liniștea ca stare spirituală, așa cum este descrisă ea de experiența autorilor filocalici, depinde decisiv de o liniștire a simțurilor. De fapt, acest al doilea strat al liniștirii se cultivă prin înfrânarea simțurilor. În multe locuri din Filocalie e sub­liniată importanța protejării continue față de provocările senzoriale ale lumii materiale, iar aceste observații sunt cu atât mai valabile astăzi, sub asediul semnalelor și al stimulilor ce împânzesc mesajele societății de consum. Și, dacă și această retragere e bine păzită, un alt strat al liniștirii se întrevede tot mai mult, cel care privește mișcarea gândurilor. Viața spirituală este strâns legată și de liniștirea gândurilor, întrucât calmul minții permite, potrivit observațiilor autorilor filocalici, o lucrare lăuntrică nefragmentată, rugăciunea, meditația sau contemplația nefiind afectate de împrăștiere sau fragmentare.

Dacă ar fi să ne oprim la aceste aspecte importante în demersul liniștirii, câteva constatări de pe urma unor cercetări științifice ne-ar putea lămuri de ce astăzi lucrarea liniștirii întâmpină foarte multe piedici.

Vacarmul urban împiedică luciditatea și liniștea

Este evident că trăim în cea mai zgomotoasă civilizație din toate timpurile. Duduiturile motoarelor de mare capacitate, claxoanele mașinilor, scrâșnetele frânelor, piuiturile sistemelor de securitate, alarmele diverselor unități de intervenție... un larg registru de frecvențe, ne solicită constant eforturi considerabile de adaptare. Și chiar și atunci când aproape toate aceste mijloacele tehnice lipsesc, zgomotul de fond al vieții urbane rămâne încă prezent. Pentru că simpla prezență a unui număr crescut de oameni într-un anumit spațiu oferă deja forfota și zumzetul aglomerației.

Zgomotul afectează funcțiile cognitive. Încă din anii 70 s-a evidențiat, în cadrul unui studiu, că elevii, având clasa amplasată într-o aripă a școlii situată în apropierea unei linii de cale ferată, au avut întârzieri considerabile în privința aptitudinilor care vizează calculele matematice, în raport cu cei situați în aripa diametral opusă, deși avuseseră aceeași profesori². Într-un alt studiu, cercetătorii au investigat modul în care performanțele cognitive și atenția copiilor sunt influențate de situarea în vecinătatea aeroportului. Măsurătorile au arătat faptul că locuind în preajma unui aeroport, copiii aveau afectate memoria pe termen lung, memoria pe termen scurt și citirea. Mai mult chiar, expuși la zgomotul traficului aerian mai multă vreme, copiii s-au adaptat fondului sonor, însă odată cu această adaptare (desensibilizare) ei au pierdut din viteza de răspuns la apelative, în cazul în care erau strigați pe nume³.

În fine, o cercetare recentă a arătat că o expunere periodică la un zgomot de 100 decibeli, chiar pe durate scurte de un minut, poate determina, pe lângă deteriorarea ireversibilă a receptorilor de sunet, și o afectare severă a răspunsului neuronilor din cortexul auditiv, ceea ce înseamnă de fapt o diminuare severă a capacității de înțelegere a mesajelor auditive⁴.

Rezultate de acest fel ne spun că, în situația în care urmărim să dobândim o stare de liniște lăuntrică, nu putem ignora zgomotele lumii. Sfântul Ioan Scărarul scrie că „începutul liniştirii stă în alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbură adâncul...”⁵ De fapt, suntem mai degrabă echipați pentru liniște, pentru sunetele liniș­titoare ale naturii (susurul unui râu, foșnetul frunzelor sau cântul păsărilor) decât pentru zgomot. Aceasta ar însemna că nevoia de liniștire reprezintă un semn al sănătății sufletești.

Cultura publicitară - zgomot pentru simțuri și bruiaj spiritual

Însă vacarmul produs de artefactele și de utilajele industriale nu reprezintă singurul factor perturbator, de care trebuie să ne ferim, în intenția de a cultiva liniș­tea interioară. Afișele stradale, vitrinele puternic luminate, ecranele colorate, aromele și mirosurile cu care ne întâmpină spațiile comerciale, food-court-urile, ­aromele diverselor băuturi, gusturile rafinate și complexe întâlnite în varietatea impresionantă de mâncăruri ce îmbie în multitudinea de restaurante din marile orașe, cromatica și texturile fine din articolele vestimentare, din vitrinele marilor magazine formează împreună un torent neîntrerupt de stimuli. Prezența lor în spațiul de viață dovedește că trăim experiențe de suprasolicitare senzorială⁶. În tramvai sau în autobuz, în stațiile de metrou, în aeroporturi, în panourile publicitare de pe marginea auto­străzilor, în timpul filmelor și emisiunilor tv, în centrul orașelor pe bannere gigantice, peste tot și în diverse forme, suntem însoțiți de un flux tot mai dens de stimuli.

Care ar fi problema? Unele cercetări au arătat că suprastimularea senzorială împiedică auto­reflecția. Porțiunile cerebrale care intervin în activitatea introspectivă și în aceea care corespunde prelucrării senzoriale sunt distincte. Cercetătorii au reușit să evidențieze o separare destul de evidentă între regiunile creierului active în timpul procesării senzoriale și cele care intră în joc în momentele de autoreflecție. Atunci când suntem sub o ploaie intensă de stimuli senzoriali, activitatea reflexivă se diminuează simțitor⁷.

Dar suprastimularea senzorială nu ridică piedici doar în procesarea semnalelor, ci și în reflecția pe marginea lor. În fața numeroaselor reclame, care combină abil stimuli rafinați, dorințele se trezesc și se multiplică, voința se consumă⁸, impulsivitatea crește, iar autocontrolul scade⁹. De aici și grija sporită a nevoitorului de a păzi simțurile pentru a se liniști. De aceea, liniștirea interioară e cumva diametral opusă simțurilor tulburate, stârnite de stimuli puternici din afară. Găsim o astfel de observație în textele Filocaliei: „Liniştirea omoară simţurile din afară şi le trezeşte pe cele din lăuntru”¹⁰.

Data smog - un fond de bruiaj pentru minte

În fine, și în privința celui de-al treilea plan al liniștii, care ține de universul gândurilor, civilizația actuală ne ridică provocări importante. Un amplu conținut informațional, cu știri, mesaje, articole sau diverse texte, date de diverse tipuri, semne și simboluri, se adresează, se cer receptate și analizate în fiecare ceas.

În miezul culturii infor­maționale trăind, în abundența de date aflate în circulație în diferite medii, abundența infor­mațiilor de slabă calitate e inevitabilă. Cu alt prilej¹¹, am scris aici despre limite de procesare a informației de care dispune omul¹². Acest balast circulant, denumit „data-smog”¹³, produce supraîncărcarea cognitivă¹⁴ a oricărei persoane care caută să rămână conectată la cerințele și ofertele cotidiene.

Desigur, expunerea prelungită la fluxul de informații împiedică liniștirea. Unele studii au constatat că supraexpunerea la un flux de informații e mai degrabă inamicul atenției decât antrenorul ei¹⁵. Herbert Simon, un economist laureat al Premiului Nobel, avertiza că informația consumă atenție și că o bogăție de informație înseamnă o sărăcire a atenției¹⁶.

În general, obișnuința conectării prelungite la un flux de informații sau acțiuni este însoțită, de la un moment dat încolo, de o frică de deconectare și o slăbire a putinței de deconectare și de autoliniștire¹⁷. Utilizarea excesivă a tehnologiei digitale, pentru informare, corespondență și divertisment, combinată cu manipularea și memorarea unor date și infor­mații din sfera profesională, provoacă dificultăți majore în atingerea stării de calm¹⁸.

Aici se poate vedea cum cultivarea liniștii interioare necesită o selecție atentă a datelor și știrilor și reprize de autoizolare informațională, care să protejeze mintea de împrăștiere, de tulburare și de gânduri rele. Și în această privință, autorii Filocaliei observă, de pe urma experienței lor, că liniștirea interioară se obține prin tăierea curiozității pentru lucruri nefolositoare. „Câştigă-ţi o stare sufletească neiscoditoare ‒ scrie Sfântul Ioan Scărarul ‒ căci curiozitatea poate întina liniştea, cum nu o poate face altceva.”¹⁹

Liniștea interioară și cunoașterea duhovnicească

Toate formele de zgomot ne împiedică să funcționăm la întreaga capacitate sufletească. Iar starea de liniște se dovedește esențială, în parcursul duhovnicesc, tocmai pentru că amenajează dispoziția potrivită pentru ca toate celelalte lucrări ale sufletului să fie roditoare. Rugăciunea, scrie Petru Damaschinul, e ajutată de citirea în linişte. Și Sfântul Isaac Sirul subliniază apăsat folosul cititului pentru viața spirituală, însă remarcă faptul că în vremea lecturii este importantă liniștea. „Stăruie citind în linişte, scrie el, ca mintea ta să fie călăuzită pururea spre cele minunate ale lui Dumnezeu... dar citirea ta să o faci liniştit din partea tuturor şi în vremea ei să fii liber de multa grijă pentru trup şi de tulburarea din partea lucrurilor, ca să te împărtăşeşti în sufletul tău de cea mai dulce gustare a celor dumnezeieşti, prin dulcea înţelegere cea mai presus de toată simţirea şi să le simtă sufletul în îndeletnicirea lui cu ele.”

Suntem deci îndemnați de autorii Filocaliei să cultivăm liniștea lăuntrică, aceasta fiind esențială pentru viața spirituală. Nu este vorba de o lucrare a liniștirii destinată exclusiv nevoitorilor pustiei. Pentru a risipi această îndoială, Petru Damaschinul scrie că „toţi oamenii avem trebuinţă de această îndeletnicire fie în parte, fie în întregime”²⁰.

În căutarea vieții spirituale, și trăind în cea mai zgomotoasă dintre civilizațiile istoriei, suntem puși în fața unei sarcini nesfâr­șite, aceea de a ne proteja cu înțelepciune de multiplele zgomote ale lumii și de risipirea ființei care se naște din ele. Aceasta pentru că lucrarea liniștirii lăuntrice „...e mai mare decât toate, şi fără de aceasta nu ne putem curăţa şi cunoaşte neputinţa noastră...”, și este imposibil ca să ajungă cineva „la cunoştinţa duhovnicească şi la smerita cugetare pentru a înţelege tainele ascunse în dumnezeieştile Scripturi şi în toate făpturile”²¹.

 https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/linistea-interioara-semnul-sanatatii-duhovnicesti-138368.html

SĂ FII FERICIT.

 Fericirea este ceva care se naște din interior.

Tu decizi dacă vrei să fii sau să continui în cușca în care te afli, pentru că preferi să fii acolo confortabil unde îți dau ceea ce ai nevoie fără a fi nevoie să faci nimic, ți-e frică să ieși pentru că nu știi ce poți găsi afară, chiar îți pui o vânzare în ochii mentali ca să nu-ți vezi realitatea.

Și dacă ți-aș spune că în afara cuștii tale există o lume atât de minunată pe care nu o cunoști, poate de ce te-au învățat de frica de necunoscut?

Afară există o lume în care păsările zboară libere și cu trilurile lor arată că sunt fericite.

Există un cer și un pământ care îți arată imensitatea lor.

Există și oameni, unii te vor iubi, alții îți vor face rău, dar toți fac parte din experiența ta de viață și ca atare îi vei cunoaște.

Viața este frumoasă și așa ar trebui să o trăiești.

Haide, îndrăznește să ieși din cușca ta de confort și dacă vrei, voi fi aproape să te ajut să zbori.

Ajung cu SUFLETUL sau nu ajung 💜♾️.

 Trăiesc în liniște, pentru că SUFLETUL meu nu datorează nimic.

Pentru că nu rănesc, nu urăsc, nu țin ranchiună.

Pentru că invidia nu are loc în mine, iar resentimentele nu mă locuiesc.

Mă odihnesc în pace pentru că conștiința mea este curată, pentru că nu merg cu măști sau intenții ascunse.

Pentru că dau totul cu inima, fără să aștept nimic în schimb.

Merg cu totul, cu ceea ce sunt, cu ceea ce am, cu ceea ce simt și nu mă ascund, nu mă prefac, nu concurez.

Adevărul meu poate doare, dar nu trădează niciodată.
Dacă cad, mă ridic cu demnitate, nu cu furie.

Dacă pierd, învăț.
Dacă iubesc, chiar o fac, așa că mă odihnesc în pace, pentru că trăiesc cu certitudinea că sunt LUMINĂ, chiar și în umbra mea.
Și oricine îmi iese în cale, știe asta.

Ajung cu SUFLETUL sau nu ajung 💜♾️.

Buna dimineața, o zi plina de binecuvantari Divine infinite tuturor!❤️

Astăzi poate fi prima zi din noua ta viață. Tu alegi! Trăiește simplu, visează mult, fii recunoscător, oferă iubire și zâmbește mereu! Nu poți schimba oamenii din jurul tău, dar poți alege oricând ce fel de oameni să ai în preajma ta.RĂMÂI ÎN LINIȘTE
Uneori, cel mai frumos răspuns vine din tăcere. Atunci când te oprești pentru o clipă din agitație și te așezi, pur și simplu, în liniște, acolo începi să te regăsești cu adevărat.
Această piesă este o invitație blândă de a rămâne aproape de tine, în tihnă.
 E despre momentele acelea în care nu trebuie să faci nimic... doar să fii.
Liniștea nu înseamnă absență, ci prezență deplină.
 O respirație mai adâncă. O emoție care se așază frumos. O stare de bine care curge firesc, ca un izvor calm.

 

Socoteala de acasă și cea din târg Ieromonahul Serafim Pantea

 

Spune o vorbă veche românească despre faptul că de multe ori socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. De asemenea Sun Tzu, marele strateg, spune că orice tactică este perfectă până la prima mișcare a inamicului. Și atunci de ce am mai făcut-o dacă tot e vorba că nu ne folosește?
 

Spune o vorbă veche românească despre faptul că de multe ori socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. De asemenea Sun Tzu, marele strateg, spune că orice tactică este perfectă până la prima mișcare a inamicului. Și atunci de ce am mai făcut-o dacă tot e vorba că nu ne folosește?

Spune Hristos că atunci când un om începe a construi o casă sau alte acareturi bine este să vadă dacă va avea și cu ce să o termine ca să nu se facă de râs. Și de asemenea zice că la luptă când vede că vine o armată mult mai mare decât al lui, un conducător înțelept va trimite solie de pace încercând să negocieze ce poate. Adică un soi de socoteală făcută înainte tot e bună la ceva. Ceea ce poate nu este evident este faptul că suntem îndemnați să ne facem planuri în avans doar când e vorba despre lucruri relativ mici și neimportante cum ar fi construcția unei case sau purtarea unui război. Cât despre lucrurile cu adevărat importante ni se spune că bine este să nu ne grijim dinainte ce vom spune și ce vom face. Când i-a trimis pe apostoli la propovăduire le-a spus să nu-și ia nici traistă și nici toiag arătându-ne să nu ne punem încrederea nici în provizii și nici în arme de vreun fel. Vrednic este lucrătorul de plata sa.

A trăi după cum ne călăuzește clipa prezentă având în același timp înțelepciunea a ceea ce este bine și ce este rău, este ceea ce ne face să putem să ne bucurăm de tot și de toate. A urzi planuri și stratageme, deși poate părea o atitudine de om cumpătat, de multe ori nu ne aduce decât multă tulburare. Deși ne-a fost dat să putem prinde și cuprinde multe lucruri în mintea noastră, totuși am înnebuni încercând să vedem întregul Univers în totalitatea lui pentru a înțelege tot ceea ce ne poate afecta la un moment dat. Psihoistoria profesorului Seldom, din romanele lui Asimov, rămâne exact ceea ce a fost când a fost scrisă. Un vis, o urzeală a imaginației care nu va putea fi degrabă pusă în practică.

Spontaneitatea noastră, a oamenilor ține de inteligență. Și când spun inteligență nu mă refer la testele de IQ care au de cele mai multe ori un înțeles îndoielnic și o finalitate asemenea ci la puterea de adaptare a omului și a tot ce există în natură la condiții de care ne izbim pentru prima dată în viață. Atunci când se naște un copil caută spontan pieptul mamei. De unde intuiția aceasta atâta vreme cât nu a avut niciodată experiențe în afara pântecului? Cineva numea pieptul mamei „singura interfață intuitivă, pentru toate celelalte trebuie să învățăm câte ceva“. Copilul știe să se lase ghidat de situația în care se trezește la momentul respectiv și face asta deși, dacă ar fi să credem ceea ce spun unii psihologi, nu există traumă mai mare pe tot parcursul vieții unui om decât ieșirea din pântecul mamei.

Suntem educați, suntem puși în rând cu lumea, ne civilizăm, învățăm să facem planuri, învățăm să fim tot mai puțin spontani și tot mai calculați. Învățăm cum să ne ascundem pe noi înșine în spatele unor măști și imagini construite atent și studiate îndelung. Din păcate această înainte-plănuire nu ne este întotdeauna de folos. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Să nu ne mai facem planuri deloc? Nici asta nu este bine. E bine să ne facem planuri dar fără să uităm că multe lucruri se schimbă în foarte scurtă vreme. Dacă prețurile la materialele de construcții cresc sau scad, asta ne va afecta și bugetul pentru construcția noastră. Dar un buget afectat poate fi corectat muncind încă o zi sau două sau nouă. Totuși nu putem plănui când să ne îndrăgostim de exemplu. Nu putem să mai muncim încă doi ani ca să ne facem inima să tresalte când vrem noi și pentru cine sau ce vrem noi.

Lucrurile care ne fac fericiți pot fi trăite doar spontan. Multă durere și mult necaz îi paște pe cei care vor să planifice dragostea, viața, moartea, descoperirea Adevărului...

Icoana făcătoare de minuni “Umilenia”, prăznuită pe data de 2 Ianuarie, 15 Ianuarie, 19 Iulie, 28 Iulie, 1 August si 10 August

Cuviosul Serafim de Sa­­rov, marele Sfânt al Rusiei, care ne învaţă că scopul vie­ţii creştine este dobândirea Darului Duhului Sfânt, ajunsese la o aşa mă­su­ră duhovnicească încât Maica Domnului i s‑a arătat aievea de mai multe ori în timpul vieţii sale.

Cuviosul a avut o evlavie deosebită pentru Pururea Fecioara Maria, care l‑a salvat de la moarte, l‑a ocrotit şi l‑a povăţuit mereu.

Icoana Maicii Domnului în faţa căreia se ruga Sfântul Serafim şi în faţa căreia, aşezat în genunchi, a şi adormit întru nădejdea Învierii, se numeşte Umilenie, care se tâlcuieşte „Înduioşarea”, iar Sfântul a botezat‑o „Bucuria tuturor bucuriilor”.

ACATISTUL MAICII DOMNULUI UMILENIA

Icoana făcătoare de minuni “Umilenia”, prăznuită pe data de 2 Ianuarie, 15 Ianuarie, 19 Iulie, 28 Iulie, 1 August si 10 August

Icoana făcătoare de minuni “Tandreţea” de la Pskov-Pechersk, prăznuită pe data de 23 Iunie

ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI “UMILENIA” 

(2 Ianuarie, 15 Ianuarie, 23 Iunie, 19 Iulie, 28 Iulie, 1 August si 10 August)

Cuviosul Serafim de Sa­­rov, marele Sfânt al Rusiei, care ne învaţă că scopul vie­ţii creştine este dobândirea Darului Duhului Sfânt, ajunsese la o aşa mă­su­ră duhovnicească încât Maica Domnului i s‑a arătat aievea de mai multe ori în timpul vieţii sale.

Cuviosul a avut o evlavie deosebită pentru Pururea Fecioara Maria, care l‑a salvat de la moarte, l‑a ocrotit şi l‑a povăţuit mereu.

Icoana Maicii Domnului în faţa căreia se ruga Sfântul Serafim şi în faţa căreia, aşezat în genunchi, a şi adormit întru nădejdea Învierii, se numeşte Umilenie, care se tâlcuieşte „Înduioşarea”, iar Sfântul a botezat‑o „Bucuria tuturor bucuriilor”.

Ea a fost pictată pe o pânză întinsă pe o scândură de chiparos şi are o iconografie mai deosebită.

Mai întâi este o reprezentare cu trăsături realiste şi nu bizantine.

Apoi, spre deosebire de majoritatea celorlalte reprezentări, aici Maica Domnului este singură, fără a‑L purta în braţe pe Pruncul Hristos.

Mâinile fiind deci libere, le ţine încrucişate pe piept, iar privirea este plecată, plină de smerenie.

Împrejurul aureolei, care are forma unei cununi de raze strălucitoare, este scris : „Bucură‑te, Mirea­să, pururea Fecioară !”

După mutarea Sfântului Serafim la Domnul, Icoana a ajuns la Mânăstirea de maici Diveevo, pe care chiar Cuviosul o întemeiase.

Maicile i‑au aşezat o ferecătură de argint şi i‑au de­dicat un paraclis în Cate­drala Sfintei Treimi.

Mai târziu, Mitropolitul Serafim Şihagov a compus o slujbă spe­cială, iar după canonizarea Cuviosului Serafim de Sarov, Icoana a fost copiată în mii de exemplare.

O asemenea copie fidelă se păstrează la Galeriile Tretiakov din Moscova.

ACATISTUL MAICII DOMNULUI ÎN CINSTEA ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI “UMILENIA-FLOAREA SMERENIEI”

(2 Ianuarie, 23 Iunie, 19 Iulie, 28 Iulie, 1 August si 10 August)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum … ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean !

Preotul :

Că a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Apoi troparele :

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, BineCuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi :

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl ATotŢiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârsit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Apoi : Doamne miluieşte ! (de 12 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Apoi : Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Apoi :

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe altarul Tău jertfă.

Condacul 1

Celei mai smerite Împărătese, a lumii şi a Îngerilor, îi aducem cereri, mulţumiri şi laude, că s-a învrednicit a fi cea mai frumoasă floare a omenirii, întru care a binevoit Dumnezeu a Se face Om, pentru mântuirea noastră. Iar tu, Floarea smereniei, Maică PreaCurată, dăruieşte-ne nouă din smerenia ta, ca să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre ! 

Icosul 1 

Îngerii, înaintea oamenilor, ţi s-au închinat, Fecioară smerită şi de toţi lăudată, iar Arhanghelul Gavriil a fost trimis să-ţi spună vestea cea de taină, pe care ţi-a dezvăluit-o Dumnezeu numai ţie :

Bucură-Te, Maica Smereniei !

Bucură-Te, Fecioară aleasă ca o floare a omenirii !

Bucură-Te, ceea ce eşti şi vei fi cea mai lăudată !

Bucură-Te, Maica Domnului !

Bucură-Te, Împărăteasa Îngerilor !

Bucură-Te, Cea pentru Care Dumnezeu a umplut lumea cu Icoane Făcătoare de Minuni!

Bucură-Te, Poarta Întrupării !

Bucură-Te, veşnic arătătoarea Pruncului Dumnezeiesc !

Bucură-Te, răsadul cel bun, urmaşa Evei !

Bucură-Te, împlinirea aşteptărilor celor de demult !

Bucură-Te, mirarea cetelor îngereşti !

Bucură-Te, Maică smerită a lui Dumnezeu !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 2-lea 

Viaţa Maicii Sfinte a fost un neîntrerupt „Aliluia”, pentru care Îngerii s-au înfricoşat şi capul şi-au plecat, recunoscând-o pe dânsa drept Împărăteasa lor PreaSlăvită, cea mai frumoasă floare înflorită în toată omenirea. 

Icosul al 2-lea 

Coborându-se Fecioara de mică în adâncurile nebănuite de noi ale smereniei, Domnul a binecuvântat-o mai mult decât pe toţi şi prin glasurile îngereşti şi omeneşti o laudă aşa:

Bucură-Te, Măicuţa durerilor !

Bucură-Te, ceea ce suspini pentru toate sufletele !

Bucură-Te, ceea ce te bucuri de mântuirea noastră !

Bucură-Te, ceea ce ai zis : „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău” !

Bucură-Te, chipul desăvârşit al smereniei !

Bucură-Te, Învăţătoarea noastră întru ale tăcerii şi modestiei !

Bucură-Te, ceea ce ne dai speranţă şi putere pe calea nevoinţei!

Bucură-Te, cel mai frumos Palat al lui Dumnezeu !

Bucură-Te, întâia Biserică sfinţită !

Bucură-Te, cutremurarea iadului !

Bucură-Te, Izgonitoarea setei de răzbunare !

Bucură-Te, Încurajatoarea celor nebăgaţi în seamă de lume !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 3-lea 

Lacrimile PreaCuratei s-au făcut pentru noi izvor de bunătăţi, de milă şi de har, curgând nesecat prin icoanele sale lăsate lumii. Iartă-ne, Măicuţa noastră, a oropsiţilor, pentru durerile pe care ţi le pricinuim prin greşelile noastre! Pentru toate lacrimile sfinte vărsate pentru noi, Îi cântăm cu smerenie Fiului tău: Aliluia! 

Icosul al 3-lea 

Nimeni nu a mai plâns pe pământ şi în cer mai cu durere decât Maica lui Dumnezeu. Şi nu numai la moartea Fiului ei pe Cruce, când prin inimă i-a trecut sabie, după proorocie, ci şi atunci când a văzut moartea sufletească a fiecăruia dintre noi, iar lacrimile ei au rodit bucurie şi întoarcere la Dumnezeu a multora, pentru care îi cântăm Fecioarei aşa :

Bucură-Te, smerenie înlăcrimată !

Bucură-Te, ceea ce te bucuri pentru întoarcerea noastră la Dumnezeu !

Bucură-Te, cea mai cinstită fiică a Evei !

Bucură-Te, ceea ce porţi cel mai frumos şi mai slăvit nume, Marie !

Bucură-Te, Împărăteasa care nu trece cu vederea pe niciuna din slugile sale !

Bucură-Te, smerenie în laudă !

Bucură-Te, Ghiocelul omenirii !

Bucură-Te, după cum ţi-a spus Arhanghelul !

Bucură-Te, cu o bucurie mai mare decât a Evei în Rai !

Bucură-Te, mai mult decât Sfânta Elena la găsirea Crucii !

Bucură-Te, alături de Fiul tău, în cer !

Bucură-Te, strigătul de biruinţă al Evei celei mult-întristate !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 4-lea 

Noi nu putem răbda cât ai răbdat tu pentru omenire. Noi nu putem înţelege durerile sufletului tău smerit, o, Maică. Iartă-ne puţinătatea credinţei, a nădejdii şi a dragostei şi primeşte din partea noastră, ca dar, cântarea către Fiul tău : Aliluia ! 

Icosul al 4-lea 

Cei care au crezut că te-au înţeles pe deplin s-au cufundat în mândrie şi înşelare, iar cei care s-au smerit, îngenunchind înaintea Icoanei tale, au primit de la Dumnezeu, prin tine, revărsarea harului. De aceea, îţi mulţumim, grăind :

Bucură-Te, răbdarea fără cârtire !

Bucură-Te, smerenie nepoticnită !

Bucură-Te, taină adâncită şi neînţeleasă !

Bucură-Te, Împărăteasa noastră cea plină de bunătate şi dăruire !

Bucură-Te, Maică Sfântă ce împodobeşti Bisericile cu Icoana ta !

Bucură-Te, prietena omenirii !

Bucură-Te, rugătoarea noastră în cer !

Bucură-Te, sufletul cel mai strălucitor !

Bucură-Te, ceea ce te-ai transformat în bucuria credincioşilor !

Bucură-Te, ocrotirea noastră !

Bucură-Te, cea nedescrisă de cuvinte !

Bucură-Te, Maică, în faţa căreia graiul omenesc se retrage neputincios !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 5-lea 

Nu e nimeni care să nu fi auzit de numele tău cel sfânt, PreaCurată Fecioară Maria. Cei care nu l-au cinstit, mult au pierdut, iar cei care l-au păstrat în inimă cu evlavie, închinându-ţi-se ca Maicii lui Dumnezeu, au fost răsplătiţi de Fiul tău cu împlinirea rugăciunilor, la vreme potrivită. De aceea noi, credincioşii, îi cântăm Fiului tău împreună cu Îngerii : Aliluia ! 

Icosul al 5-lea 

Pământul s-a umplut de Biserici, dintre care nenumărate poartă hramul tău, al preasfintelor tale sărbători, Fecioară Maria. Ele sunt buchetul de flori pe care ţi-l oferim împreună cu rugăciunile noastre dinaintea icoanelor tale. Ajută-ne, Maică a Domnului şi a noastră, ca să ne păstrăm credinţa iubitoare, neschimbată, până la sfârşit, şi să-ţi putem cânta în veşnicie aşa :

Bucură-Te, ajutătoarea noastră de zi cu zi !

Bucură-Te, darul nostru de la Dumnezeu !

Bucură-Te, ceea ce ne-ai fost dată ca Maică !

Bucură-Te, că suntem nevrednici de mila ta cea mare !

Bucură-Te, că fără tine ne-am poticni la vreme de încercare !

Bucură-Te, miluitoarea noastră cea fără părtinire şi neobosită !

Bucură-Te, sporitoarea darurilor date nouă de Dumnezeu !

Bucură-Te, înţelepţirea noastră neştiută !

Bucură-Te, Rai înflorit pe pământ !

Bucură-Te, perla ascunsă, cu chip blând !

Bucură-Te, cea îmbrăcată pururea în haina cea strălucitoare a smereniei !

Bucură-Te, ceea ce ne înţelegi dorurile şi durerile !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 6-lea 

Milioane de minuni au răsărit, ca stelele pe cerul lumii, prin mijlocirea ta, Fecioară. Ele nu se opresc până la sfârşitul lumii, până la ultimul strigăt al vreunui credincios către tine. Uimiţi de bunătatea ta, Îngerii Îi cântă lui Dumnezeu : Aliluia ! 

Icosul al 6-lea 

Viaţa fiecărui creştin este presărată cu minuni ale Maicii Domnului, ştiute şi neştiute. De multe ori, PreaCurata nu aşteaptă cererea noastră, pentru a ne ajuta, ci fiind o Maică plină de iubire şi răbdare, ne îndreaptă pe calea mântuitoare, dorind să ajungem biruitori alături de Fiul ei şi de dânsa, în Raiul redeschis. Plini de cucernicie, ştiind că de multe ori am uitat să-i mulţumim Fecioarei Maici, noi îi cântăm acum aşa :

Bucură-Te, bucură-Te cu bucurie nesfârşită !

Bucură-Te, ceea ce ne dăruieşti bucurii duhovniceşti !

Bucură-Te, Maică izvorâtoare de minuni !

Bucură-Te, ceea ce ne deschizi ochii sufletului asupra bunătăţilor netrecătoare !

Bucură-Te, că ne scoţi din valurile lumii şi ne duci spre pacea lină !

Bucură-Te, ceea ce ne ajuţi să ne ruşinăm de păcatele noastre !

Bucură-Te, vas ales al smereniei !

Bucură-Te, că ne sprijini la necaz, ca să înţelegem mâna Proniei în toate !

Bucură-Te, templul cel slăvit al Duhului Sfânt !

Bucură-Te, Maica bucuriei, smereniei şi răbdării !

Bucură-Te, cea mult cântată şi mult lăudată !

Bucură-Te, Fecioara cu cel mai bun nume !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 7-lea 

Atunci când frica şi jalea vor cuprinde omenirea, la Judecata de Apoi, când cărţile Îngerilor se vor deschide şi nu va fi loc de fugă pentru nimeni şi atunci mila ta va îmbrăţişa făptura, încât tu vei mijloci la Dreptul Judecător pentru iertarea păcatelor noastre, Născătoare de Dumnezeu. Temându-ne de clipele acelea, alături de Îngerii cei buni cântăm cu umilinţă : Aliluia ! 

Icosul al 7-lea 

La tine nu este pedeapsă fără timp de îndreptare, la tine nu este faţă îndelung întoarsă de la cei păcătoşi, la tine nu este oprire a izvorului minunilor, Fecioară Maria. De aceea, noi, cei păcătoşi, te strigăm să ne ajuţi, să ne schimbăm viaţa, să urmăm calea pocăinţei şi să îţi cântăm :

Bucură-Te, Maică a milei !

Bucură-Te, ceea ce ne ajuţi întotdeauna !

Bucură-Te, fericire în smerenie !

Bucură-Te, Fecioară strălucitoare !

Bucură-Te, Maica Soarelui veşnic !

Bucură-Te, Apărătoarea noastră în faţa Dreptului Judecător !

Bucură-Te, Floare între florile Raiului !

Bucură-Te, mâna întinsă păcătoşilor !

Bucură-Te, ceea ce plângi pentru păcatele noastre !

Bucură-Te, izvor de pocăinţă !

Bucură-Te, Maică a creştinilor, lăsată nouă de Hristos !

Bucură-Te, mângâierea noastră !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 8-lea 

Cu câtă seninătate ai stat, Maică, înaintea încercărilor vieţii, învelindu-te cu haina dragostei de Fiul tău şi Dumnezeu şi împodobită fiind cu o cunună de smerenie neţărmuită. Pentru aceasta, Îngerii ţi-au slujit şi îţi slujesc cu bucurie, cântând Fiului tău PreaIubit : Aliluia ! 

Icosul al 8-lea

Aşa a binevoit Dumnezeu, ca să Se facă Om şi să aibă drept Maică pe cea mai frumoasă şi mai smerită dintre fecioarele lumii, pe Maria, fiica Anei. Îţi mulţumim, Doamne, că prin dânsa Tu ai căutat spre noi, ca să ne afli ! Căci noi suntem oile cele pierdute, care suspină să le găseşti, grăind către Maica Ta aşa :

Bucură-Te, mărgăritarul cel mai de preţ al pământului !

Bucură-Te, lună între stelele Raiului !

Bucură-Te, Maica lui Dumnezeu !

Bucură-Te, cea anunţată de Proorocii din vechime !

Bucură-Te, ceea ce ai fost lăudată de Elisabeta !

Bucură-Te, bucuria păstorilor veniţi la iesle !

Bucură-Te, uimirea Magilor veniţi din Răsărit !

Bucură-Te, cea către care Dreptul Simeon s-a închinat şi a profeţit !

Bucură-Te, ceea ce ai plecat în Egipt, la sfatul Îngerului !

Bucură-Te, cea sub ochii căreia a crescut Pruncul Dumnezeiesc!

Bucură-Te, iubire de mamă pentru neamul creştinilor !

Bucură-Te, cea mult cinstită de către Sfinţii Apostoli !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 9-lea 

Dorind să-ţi arate cinstea şi supunerea pe care ţi le poartă, Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, a săvârşit prima Sa minune la îndemnul tău părintesc, Fecioară Maria, pe când vă aflaţi la o nuntă din Cana Galileii. Îţi mulţumim deci, ajutătoarea noastră, începătoarea minunilor şi cu umilinţă Îi cântăm lui Dumnezeu : Aliluia ! 

Icosul al 9-lea 

Pentru mila şi ruga ta, Fecioară, Domnul a transformat apa în vinul cel bun, în Cana Galileii, învăţându-ne că aşa va fi pentru noi, cei păcătoşi, trecerea de la moarte la viaţă. Ne închinăm ţie, Maică şi Fecioară şi te lăudăm grăind :

Bucură-Te, cea plină de milă şi de har !

Bucură-Te, ceea ce nu ne treci cu vederea de-a lungul vieţii noastre !

Bucură-Te, rugătoarea noastră puternică !

Bucură-Te, cea ale cărei rugăciuni sunt mereu ascultate !

Bucură-Te, PreaSfântă care ai pogorât cerul pe pământ !

Bucură-Te, deschizătoarea uşii milei !

Bucură-Te, smerenie îmblânzitoare !

Bucură-Te, gând curat împodobit cu modestie !

Bucură-Te, lacrima sfinţită a pământului !

Bucură-Te, cea care te-ai făcut pricina celei dintâi minuni a lui Iisus !

Bucură-Te, ajutătoarea familiilor creştine !

Bucură-Te, ocrotitoarea copiilor !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 10-lea 

În lumea aceasta durerea nu conteneşte, suspinul nu se opreşte. Bucuria este trecătoare şi prea puţină pentru sufletele noastre însetate de veşnicie. Multă mângâiere şi alinare primim noi de la Icoana Fecioarei Maria, rugându-ne cu credinţă! Bucuria cea veşnică să o ceri pentru noi, Fecioară, ca să putem cânta Domnului în vecii nesfârşiţi : Aliluia !

Icosul al 10-lea 

Exemplu de smerenie şi de răbdare ne este nouă Maica PreaSfântă. Când suntem copleşiţi şi însinguraţi ne ridicăm ochii spre Icoana dânsei, ştiind că nu ne-a părăsit. Te rugăm să ne dăruieşti din dulceaţa smereniei şi blândeţii tale, Fecioară şi să ne ancorezi în răbdare până la sfârşitul vieţii noastre pământeşti, iar noi să te lăudăm aşa :

Bucură-Te, oglindă străvezie a Raiului !

Bucură-Te, ceea ce muţi din loc munţii neputinţelor noastre !

Bucură-Te, curcubeul păcii şi al speranţei !

Bucură-Te, alinătoarea inimilor obosite !

Bucură-Te, ajutorul sărmanilor răbdători !

Bucură-Te, minune tăinuită în smerenie !

Bucură-Te, Maică a curăţiei sufleteşti !

Bucură-Te, Mânăstire în care a locuit Hristos !

Bucură-Te, duioşie negrăită !

Bucură-Te, PreaFericită şi MultLăudată Fecioară !

Bucură-Te, puritate neîntrecută de Îngeri !

Bucură-Te, ceea ce ne dai minunile ca o ploaie de primăvară !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 11-lea 

Ne smerim înaintea ta, Împărăteasă a blândeţii şi a bunătăţii şi îţi aducem în dar rugăciunile noastre nevrednice. Ştim că nu le vei trece cu vederea, ci le vei înfăţişa Fiului tău ca pe darurile celor trei Crai, cerându-I pentru noi milă, har şi pocăinţă. Dă-ne, Maică, rugăciunea neîncetată a inimii curate, ca să-I cântăm şi pe pământ, şi în cer,lui Dumnezeu : Aliluia ! 

Icosul al 11-lea 

Tânjeşte sufletul nostru, Maică, după rugăciunea cea fără oprire a inimii, pe care tu ai avut-o, învăluită în smerenia ta adâncită. Nu ne lăsa, Maică, dorul neîmplinit, ci ajută-ne să ne transformăm în vase ale harului, în sfeşnice nestinse, ca împreună cu femeile mironosiţe şi cu cetele nenumărate ale tuturor Sfinţilor să te putem lăuda neîntrerupt,cântând:

Bucură-Te, Maică a rugăciunii smerite !

Bucură-Te, ceea ce nu ţi-ai curmat rugăciunea plină de iubire !

Bucură-Te, Fecioară Maria, mijlocitoarea rugăciunii inimii !

Bucură-Te, smerenie dezvăluită de Dumnezeu !

Bucură-Te, PreaCinstită Maică, noua Evă minunată !

Bucură-Te, cea pe care şarpele cel vechi nu a putut să o ademenească !

Bucură-Te, învingătoarea ispitelor prin smerenie şi iubire !

Bucură-Te, prietena celor ce se ostenesc în rugăciuni şi privegheri !

Bucură-Te, întăritoarea Mânăstirilor ortodoxe !

Bucură-Te, Floare neîntinată şi neveştejită a fecioriei şi smereniei !

Bucură-Te, ceea ce ne îndemni la Împărtăşania cu Trupul şi Sângele Fiului tău iubit !

Bucură-Te, Maica Mântuitorului lumii !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 12-lea 

Nu îndrăznim să privim chipul tău PreaFrumos din Icoană, în care străluceşti ca o Împărăteasă a lumii. Cu capul plecat te rugăm, Maică a noastră, să nu ne lipseşti în viaţa cea veşnică de vederea chipului tău minunat şi a Fiului tău Celui biruitor ! Primeşte, Doamnă şi Stăpână, firava noastră rugă, din inimă zdrobită, ca glasul nostru să se poată împleti în eternitate cu cel îngeresc într-un neoprit : Aliluia ! 

Icosul al 12-lea 

Inima noastră plânge, Maică, după vederea ta neîncetată, ca Doamnă şi Împărăteasă în Rai, alături de Dumnezeu, de Îngeri şi de Sfinţi. Ajută-ne şi învaţă-ne să urcăm acolo, pe treptele rugăciunii smerite, având darul discernământului, pentru care să îţi mulţumim cu umilinţă :

Bucură-Te, Doamna noastră PreaCinstită !

Bucură-Te, strălucire plină de iubire !

Bucură-Te, ceea ce ai bucurat pe părinţii tăi cei credincioşi !

Bucură-Te, cântec în acorduri de smerenie şi har !

Bucură-Te, ciocârlia lumii, ceea ce te-ai înălţat cel mai mult spre Soarele neapus !

Bucură-Te, privighetoare ce ne alini dorurile cele curate ale inimii !

Bucură-Te, slava şi frumuseţea omenirii !

Bucură-Te, scară împodobită spre cer !

Bucură-Te, psaltire alungătoare a demonilor !

Bucură-Te, cea mai strălucitoare Biserică a noastră !

Bucură-Te, Regina Îngerilor şi a Sfinţilor !

Bucură-Te, ceea ce ne aştepţi în Raiul lui Hristos !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică ! 

Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de 3 ori) :

O, Floarea smereniei, Maica bunătăţii şi a iubirii neţărmuite, Fecioară Maria, ajută-ne pe calea acestei vieţi, dăruindu-ne răbdare şi rugăciune smerită, cuget plecat şi ochi deschişi ai sufletului, ca să te putem slăvi pururea în Raiul duhovnicesc, unde ne aştepţi cu dragoste, de-a dreapta Fiului tău! Şi atunci,mântuiţi, să-I putem cânta Lui, neîncetat: Aliluia !

După aceea, se zice iarăşi Icosul 1 :

Îngerii, înaintea oamenilor, ţi s-au închinat, Fecioară smerită şi de toţi lăudată, iar Arhanghelul Gavriil a fost trimis să-ţi spună vestea cea de taină, pe care ţi-a dezvăluit-o Dumnezeu numai ţie :

Bucură-Te, Maica Smereniei !

Bucură-Te, Fecioară aleasă ca o floare a omenirii !

Bucură-Te, ceea ce eşti şi vei fi cea mai lăudată !

Bucură-Te, Maica Domnului !

Bucură-Te, Împărăteasa Îngerilor !

Bucură-Te, Cea pentru Care Dumnezeu a umplut lumea cu Icoane Făcătoare de Minuni!

Bucură-Te, Poarta Întrupării !

Bucură-Te, veşnic arătătoarea Pruncului Dumnezeiesc !

Bucură-Te, răsadul cel bun, urmaşa Evei !

Bucură-Te, împlinirea aşteptărilor celor de demult !

Bucură-Te, mirarea cetelor îngereşti !

Bucură-Te, Maică smerită a lui Dumnezeu !

Bucură-Te, Floarea smereniei, Fecioară Maică !

şi Condacul 1:

Celei mai smerite Împărătese, a lumii şi a Îngerilor, îi aducem cereri, mulţumiri şi laude, că s-a învrednicit a fi cea mai frumoasă floare a omenirii, întru care a binevoit Dumnezeu a Se face Om, pentru mântuirea noastră. Iar tu, Floarea smereniei, Maică PreaCurată, dăruieşte-ne nouă din smerenia ta, ca să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre ! 

După aceea, zicem aceste rugăciuni :

Rugăciune către PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu

PreaSfântă Fecioară, Floare a smereniei, bunătăţii şi a dragostei curate, Sfeşnic strălucitor şi plin de har, primeşte puţina noastră rugăciune şi nu ne ruşina în cererile noastre !

Ştim că nu avem Fericirea inimii curate, pentru a-L vedea pe Dumnezeu şi nici Fericirea celor smeriţi, pentru a fi mângâiaţi de harul necreat. De asemenea, nici de celelalte Fericiri, propovăduite de Fiul tău, nu ne-am apropiat. Nefericiţi şi zbuciumaţi, singuri vinovaţi de nefericirea noastră, strigăm către tine, Maică şi Învăţătoare a noastră, ca să ne ajuţi să urcăm pe cele nouă trepte ale Fericirilor, către Fiul tău Dumnezeiesc, de care nu vrem să ne lipsim nici acum şi nici în vecii cei fără de timp.

Primeşte această zdrobire a inimii noastre sălbăticite şi cere pentru noi mila cerească şi puterea de a ne recunoaşte şi spovedi cu sinceritate păcatele cele de voie şi pe cele fără de voie, ca să ne putem împărtăşi cu Sfintele Taine, cele dăruite nouă spre viaţa veşnică!

Nu ne uita, Maică a creştinilor, Maica noastră, bucuria noastră în întristări şi sprijinitoarea noastră în necazuri şi dă-ne curajul mărturisirii dreptei-credinţe prin fapte bune, în toate zilele vieţii noastre. Amin !  

Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului

Nu ne vom opri elanul inimii numai la cereri şi laude, ci dorim din tot sufletul să-ţi mulţumim pentru întreg ajutorul văzut şi nevăzut, Regină înfrumuseţată, PreaSfântă Maică a Împăratului făpturii.

Ne adăugăm mulţumirea la izvorul de recunoştinţă al tuturor credincioşilor, care curge neîncetat spre tine şi spre Fiul tău, fiind plin de lacrimi de bucurie pentru rugăciunile ascultate şi pentru inima odihnită la lumina Adevărului veşnic.

Îţi mulţumim cu smerenie, înaintea Icoanei tale, PreaCinstită Maică !

Îţi mulţumim cu lacrimi, cu rugăciuni, cu acatiste şi cu cântări duhovniceşti !

Îţi mulţumim în fiecare zi a vieţii noastre, cu gândul plin de recunoştinţă ! Amin !

Şi apoi se face Otpustul:

Pentru rugăciunile PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !