Îndreptar
pentru spovedanie (lista de păcate)
1. Am deznădăjduit în ajutorul şi mila lui Dumnezeu.
2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos (păcătoasă)
şi tot în iad voi merge.
3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuieşte, dacă nu, nu.
4. Am zis că nu-mi ajuta Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că
există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasă. Nu cred în anumite minuni,
întâmplări povestite în Sf. Scriptura.
7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aş
păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul şi drogurile sunt sinucidere). Am
vândut ţigări şi/sau droguri.
11. Am înjurat. Şi de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană,
candela, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morţi etc.)
12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat
cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit.
13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe
neputincioşi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am
pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine,
că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am
răbdare.
17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc.
18. Am fost nemulţumit(a) cu starea mea (mai bine era aşa decât aşa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.
20. Am blestemat. Şi pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.
21. Am fost făţarnic(a), prefăcut(a), linguşitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe înţelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie
şi răutate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe
părinţi, pe preoţi.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l şi discutându-l.
28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe
cât mi-a stat în putinţă.
29. Am împrumutat cu camăta (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare.
31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece
cuiva.
32. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, ca să le fie rău. Am „
întors lumânările ” pentru răul duşmanilor.
34. Am purtat aţă roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf.
Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la
vrăjitoare date „ ca să nu se mai prindă farmecele de mine ” , am făcut
focuri şi am sărit peste ele şi alte obiceiuri drăceşti. Mi-am căutat
norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite
animale (reîncarnare).
36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi.
37. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc.
38. Am presupus, bănuit pe alţii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfa rea că marfa bună.
42. Am nedreptăţit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.
45. Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat
înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la
biserică? De la străini sau de la părinţi, de la rude? Păcatul acesta nu
se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem
milostenie.
47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că
sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug.
51. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar şi fără voie.
52. Din răutate, am stricat avere străină (semănaturi, pomi, maşina
etc.).
53. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false.
54. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate. N-am făcut
milostenie multă din ea.
55. Am dat sau am luat şpaga (mita).
56. Am câştigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.
58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care
nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserică şi pe săraci după putere.
60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele,
în loc să le alung imediat.
61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoţul
care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).
62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.
63. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie
mincinoasă împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am
făcut să mă urască.
65. Port ura pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am
bucurat de răul altuia.
66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mişcat de colo-colo
prin biserică.
69. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt
îmbrăcaţi.
70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.
71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.
72. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat
după aceea.
73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.
74. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat,
m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în
comparaţie cu alţii. Nu mai e nimeni ca mine.
77. Îmi place să mă laude alţii. Când fac o faptă bună, aştept laude de
la alţii şi nu plată de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(ă), mai credincios(oasă) că alţii, socotindu-i
pe ei mai răi, prosti, necredincioşi, etc.
80. Am râs de păcatele şi defectele altora. Şi de faptele lor bune am
râs.
81. Am lăudat păcatele altora.
82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineaţă, seara, la
fiecare masă.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am ţinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am ţinut post negru sâmbătă şi duminică.
86. Am zis: mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce, decât să o
mănânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri şi vineri când era
hărţi sau sâmbătă şi duminică când se mânca peste, socotind că nu sunt
bune aceste rânduieli.
88. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă,
duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii şi al
ciclului lunar; 40 de zile după naştere.
89. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără,
încât putea să cadă în păcatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticoncepţionale, am folosit spermicide, ca să nu
fac copii.
91. Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit
prezervativ sau am vărsat sămânţa afară ca bărbat, iar ca femeie am
folosit diafragma.
92. Am făcut avort. Ca bărbat, am dat voie soţiei să facă avort.
93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).
94. M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu soţul (soţia) în diferite poziţii, ca animalele.
96. M-am împreunat cu soţul (soţia) în văzul sau auzul copiilor mei,
crezând că sunt mici şi nu ştiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelaşi sex.
Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele,
deşi n-aş vrea să fac păcatul.
99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, văr, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot,
preoteasa, călugăr, călugăriţa.
101. Am pipăit alt trup pentru a simţi şi provoca plăceri de desfrâu.
102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.
103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorţat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorţat de ea.
105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât
de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).
106. Ca nas (naşa), m-am căsătorit cu fină (fânul) sau am dat voie
copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică( cununia a 4-a
este păcat).
108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană
îşi provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numeşte curvia
cu diavolul.
109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu
altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu
copii.
110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).
111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu
prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi
pare rău că altul are şi eu nu. Invidia este aceeaşi cu zavistia şi
pizma.
117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar
m-am şi îmbolnăvit.
118. Am minţit. Am obiceiul să mint mereu.
119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile şi poveştile.
120. Am drăcuit. Am dat naibii. Şi pe mine însumi m-am dat dracului. Am
zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .
121. Am muncit în duminici şi sărbători.
122. Am lipsit de la biserică în duminici şi sărbători. În timpul
slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deşarte,
am fost la târg etc.
123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic şi n-am aprins
lumânări.
124. Am stat în faţă la toţi în biserică. I-am dat la o parte pe alţii,
zicându-le că stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe şi donaţii la biserică din ce era mai rău.
126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat
peste puteri, le-am lăsat să moară deşi puteam să le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal
netăiat, carne de om, jertfe sataniceşti, necurăţie etc.)
128. Am sfătuit şi învăţat pe alţii să facă păcate.
129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea,
în duminici şi sărbători.
130. Cred în superstiţii: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge
rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.
131. N-am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am făcut glume, bancuri cu şi despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am
purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc. Mi-am
făcut părul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul
acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbaţii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit.
136. M-am mâniat şi nu mi-a trecut îndată, ci am ţinut mânie.
137. Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine.
138. Am făgăduit ceva şi n-am împlinit. N-am ţinut învoială,
promisiunea.
139. N-am tămâiat şi stropit casa cu agheasmă cel puţin o dată pe lună.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă
n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugăciune, în duminici şi sărbători.
143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică.
145. Am mers la mai mulţi preoţi şi am zis la unul unele păcate, la
altul altele.
146. Din pricina ruşinii sau a altor motive, am ascuns cu bună ştiinţă
la Spovedanie unele păcate. M-am şi împărtăşit după aceea.
147. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când
am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârşitul slujbei
fă ră motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.
150. N-am crescut copiii şi finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învăţat
poruncile lui Dumnezeu. I-am învăţat la rău, contribuind la uciderea lor
sufletească.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persista în greşeli.
152. Nu am ascultat de părinţi atunci când m-au învăţat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toţi copiii. Am fost părtinitor
(părtinitoare) cu unul sau mai mulţi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac
pocăinţă şi să mă spovedesc.
155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.
156. M-am împărtăşit după ce am avut necurăţie în vis.
157. Ca femeie, m-am împărtăşit când aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am făcut moliftele la o zi, 8 zile şi 40 de zile după
naştere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit
molifta înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat aşa, n-am
venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.
160. Am înăbuşit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenţa mea, mi-au murit copiii.
162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura şi am fost prea
băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.
165. Am lăsat nefăcută sfeştania în casă mai mult de un an de zile.
166. Am făcut jocuri şi râsete la priveghiurile de morţi.
167. Nu mi-am făcut datoria faţă de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce
trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe
pentru sufletele celor adormiţi.
169. Am jelit morţii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână.
Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul
din casă.
170. Am în casă, am citit cărţi sectare. Am fost la adunări de sectanţi,
i-am primit în casă.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcţie de cele ce
visez.
175. Am cântat şi am ascultat cântece lumeşti şi sectare.
176. Am jucat şi am mers la discoteci şi alte petreceri anormale.
177. Am făcut nunţi şi petreceri cu mâncare de dulce şi cu muzica în
post.
178. Am smintit şi l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a
auzit ce zic şi a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în faţa lui
Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.
181. Am ascultat discuţiile altora, deşi nu-mi folosea şi îi deranjăm.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am moştenire şi n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.
185. Am luat anafora şi agheasmă, deşi mâncasem sau băusem apa după
miezul nopţii.
186. Am râvna nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am şi
îmbolnăvit, milostenie fără socoteala încât suferă cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu faţa către răsărit.
188. Am dat importanţă mai mare celor trupeşti decât celor sufleteşti.
189. În loc de a mă împăca cu aproapele, l-am tras la judecată.
190. Nu mi-am iubit soţul (soţia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a
făcut păcate.
191. Am făcut diferite pariuri diavoleşti, prin care mulţi şi-au pierdut
sănătatea şi viaţa.
192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învăţat pe cel
nepriceput.
193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.
Citeşte întreaga ştire: LISTA CELOR 193 DE PĂCATE PE CARE NICI NU TE GÂNDEŞTI CĂ LE COMIŢI. Trebuie să-ţi aduci aminte de ele la SPOVEDANIE!
SFÂNTA SPOVEDANIE
Una dintre marile datorii duhovnicești ale
creștinilor este mărturisirea păcatelor. Trebuie să știm mai întăi că
toții greșim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alții mai puțin, și
nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură,
care zice: Toți multe greșim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi
înșine ne înșelăm și adevărul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi
păcatele, credincios și drept este Dumnezeu, ca să ne ierte noua
păcatele și să ne curățească pe noi de toată întinăciunea și
nedreptatea.
Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei cuprinde patru
părți. Prima parte este durerea inimii pentru păcate. Să-mi pară rău și
să plâng pentru păcatul prin care am supărat pe Dumnezeu. A doua este
spovedania prin viu grai la duhovnic. A treia este facerea canonului. A
patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin
punerea mâinilor preotului pe capul credinciosului. Aceasta se numește
epicleza duhovniciei, adică venirea Duhului Sfânt peste capul celui ce
s-a mărturisit curat. Că nu se poate încheia Taina Sfintei Spovedanii,
decât atunci când a pus preotul mâna pe capul celui ce se mărturisește
și i-a citit rugăciunea de dezlegare. Dar preotul nu poate dezlega la
Spovedanie decât ce i s-a spus. Iar dacă cineva are vreo rezervă și ține
vreun păcat nespus, toate păcatele le are îndoite, pentru ca a crezut
că Dumnezeu nu știe ce a făcut.
O spovedanie trebuie să împlinească următoarele condiții:
1. Spovedania trebuie să se facă înaintea
duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie înaintea preotului, mă
duc în fața lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. În ziua
judecății el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i
dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu, dacă m-am dus la
spovedanie și i-am spus toate și preotul mi-a făcut dezlegare cu mâinile
pe cap, eu sunt dezlegat. Nu ati auzit în Evanghelie? A suflat asupra
lor și le-a zis: Luati Duh Sfânt; cărora le veți ține păcatele, ținute
vor fi și cărora le veți ierta, iertate vor fi, și orice veți dezlega
voi pe pământ, va fi dezlegat și in cer …
2. Spovedania trebuie să fie completă și să nu se
ascundă nimic din cele făptuite. Dar ca să ții minte și să faci o
mărturisire întreagă, nu te duce cu ochii legați la preot, căci diavolul
îți ia mintea și uiți. Cu o săptamână sau doua inainte, stai liniștit
într-o cameră, ia-ți un caiet și scrie toate păcatele tale din copilărie
, sau de la ultima spovedanie. Ce păcate ai pe conștiință, de când erai
copil mic; când erai de cinci ani, cand erai de șapte ani, când erai în
clasa întâi la școală, când erai în clasa a doua , când erai într-a
noua, când erai fată mare sau flăcău, înainte de căsătorie sau după
căsătorie, când erai militar. Scrie, că și diavolul a scris. Avem
contabil bun, îngerul rău, pe umarul stâng, care scrie tot.
3. Spovedania trebuie făcută de bună voie, după mărturia Duhului Sfânt, Care zice: și din voia mea mă voi mărturisi Lui.
4. Spovedania să fie făcuta cu umilință, căci inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
5. Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm
vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vre-o altă zidire a lui
Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi să ne
învinuim și să ne prihănim, cum zice Sfântul Ioan Scărarul: „ A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a făcut, iar nu dintr-a altuia”.
6. Spovedania se cuvine să fie dreaptă , adică să
spui adevărul ; spune cum ai făcut toate, fără rușine. Isus Sirah zice :
Este rușine care aduce păcat și esre rușine care aduce slavă și har.
Rușinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scutește pe tine de
rușinea aceea pe care o vom suferi cu toții în ziua cea înfricoșată a
Judecății lui Dumnezeu.
7. Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm înaintea
duhovnicului o mare hotărâre de a nu mai păcătui, ajutându-ne nouă
dumnezeiescul har, și să voim mai bine a murii de mii de ori decât a mai
păcătui de acum înainte cu vointa noastră. Sfântul Vasile cel Mare
zice: „ Nu se folosește de mărturisire, nici se mărturisește, cel ce
zice la spovedanie numai că a greșit, însă rămâne iarăși în păcat și
nu-l urăște”. Toată pocăința ta întru aceasta constă, să te hotărăști a-ți schimba viața.
Cine reușește să facă o spovedanie curată, reușește să facă al doilea Botez, după cum ați văzut că zice preotul la molitfă: „De vreme ce cu al doilea Botez te-ai botezat, după rânduiala tainelor creștinești”.
După o spovedanie curată, trebuie să primim un canon,
pe care trebuie să-l împlinim. Cel ce se spovedește are marea datorie
de a-și face canonul dat pentru a scapa de chinul cel veșnic al iadului.
Vedem în Sfânta Scriptură că prin canon s-au curățit
toți cei ce au păcătuit înaintea Domnului. Iar cel ce a primit canon și
nu-l face, nu se poate curăți de lepra păcatului și nici sufletul său nu
este slobozit din robia dracilor.
Este bine de știut că cel ce se pocăiește cu
adevărat, nu numai că primește canonul dat de duhovnicul său, ci singur
cere mai mult canon, știind că ori aici vremelnic, ori dincolo veșnic,
păcătoșii trebuie să-și facă canonul. Iar canonul să fie după măsura
puterii fiecăruia. Ai auzit ce spune Sfântul Marcu Ascetul? „Câtă deosebire are arama de fier și fierul de găteje, adică de vreascuri, atâta deosebire este între un trup și altul”.
Precum o cămașă trebuie spălată de multe ori, așa și
sufletul trebuie spălat mereu prin deasa spovedanie. La începutul
creștinismului spovedania se făcea în fiecare zi. Mai târziu, oamenii,
rărind cu Sfânta Împărtășanie, au rărit-o și cu Sfânta Spovedanie. Și
vedeți, acum de-abia se mai spovedesc în cele patru posturi. Atâta s-a
răcit credinta și evlavia, mai ales față de Spovedanie, și chiar de
împărtășirea cu Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos și
putere de creștere duhovnicească a sufletelor noastre prin harul Duhului
Sfânt, ce vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Primul folos al desei spovedanii este acela că
păcatul nu prinde rădacini în noi și se strică din suflet cuibul
satanei. Ai văzut cocostârcul? Face cuib pe casă la tine ; și-i o pasăre
foarte fină. Dacă i-ai stricat cuibul o dată, de două ori, nu-ți mai
vine acolo. Știe că-i ești dușman. Așa și noi , dacă-i stricăm cuibul
satanei, el nu mai vine repede. Diavolul, văzând că te spovedești des,
te căiești, te rogi și-l pârăști mereu, zice așa: „ Degeaba mă
ostenesc cu dânsul, că se duce mereu la preot și se spovedește, și-l
dezleagă, și eu nu câștig nimic. Mai bine mă duc la cei care dorm, care
n-au grijă de mântuire, care nu se spovedesc cu anii, că aceia nu mi se
mai împotrivesc !”.
Al doilea folos al desei spovedanii este că omul ține
minte ușor greșelile făcute de la ultima spovedanie; pe când cel ce se
mărturisește rar, cu anevoie poate să-și aducă aminte de toate câte a
făcut. Astfel, multe din păcate rămân nespovedite și, prin urmare,
neiertate. Pentru aceea diavolul i le aduce aminte în ceasul morții, dar
fără de folos, căci i se leagă limba și nu le mai poate mărturisi.
Al treilea folos al celui ce se mărturisește des este
că și dacă i s-ar întâmpla să cadă intr-un păcat de moarte, îndată
aleargă și se mărturisește și intră în harul lui Dumnezeu, și nu suferă
să aibă pe conștiință greutatea păcatului, fiind deprins a se curăți des
prin spovedanie.
Al patrulea folos al desei spovedanii este că pe unul
ca acesta îl află moartea curățit și în harul lui Dumnezeu, având mare
nădejde de mântuire. După mărturia Sfântului Vasile cel Mare, diavolul
merge totdeauna la moartea drepților și a păcătoșilor, căutând să afle
pe om în păcate pentru a-i lua sufletul. Dar la cei ce se mărturisesc
des și curat nu poate afla nimic, deoarece s-au mărturisit luând
dezlegare pentru păcate.
Al cincilea folos al desei spovedanii este că unul ca
acesta se oprește și se înfrânează de la păcate, aducându-și aminte că
după puține zile se va mărturisi din nou și va primi canon de la
duhovnic, acesta mustrându-l pentru cele făcute.
Deci, cel ce are obicei să se mărturisească des nu
lasă rugina păcatului să se prindă de mintea și inima lui. Cine își
plivește ogorul sufletului des simte când încolțește păcatul și îndată
îl smulge din suflet prin spovedanie. Pe acela moartea nu-l găsește
nepregătit.
ÎNDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE
Mai întâi de toate mărturisesc înaintea lui Dumnezeu,
Celui închinat în Sfânta Treime, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh,
înaintea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria,
înaintea tuturor îngerilor, a tuturor sfintilor lui Dumnezeu si înaintea
sfintiei voastre, parinte, ca eu, pacătosul, în toata clipa si în tot
ceasul am suparat pe Preabunul Dumnezeu cu pacătele si rautatile mele
cele fara de numar:
1. Am pacătuit cu încrederea prea mare si nesocotita
împotriva lui Dumnezeu, zicând ca El este milostiv si ma va ierta si
pentru aceea pot sa pacătuiesc mereu.
2. Mi-am pus în minte ca sa pacătuiesc cât voi putea,
zicând ca ma voi pocai la anul, la batrânete, pe patul mortii. Am zis
ca daca va voi Dumnez eu ma voi mântui, iar daca nu, ma va pierde.
3. M-am deznadajduit de mila lui Dumnezeu,ca tot nu ma va ierta, de aceea am pacătuit mereu.
4. Mi-am pus în minte sa ma sinucid si chiar am încercat sa fac aceasta. Am fost autor moral la sinuciderea cuiva.
5. Am stat împotriva adevarului aratat si dovedit al
Bisericii cuprins în Sfânta Scriptura, Sfânta Traditie si istorie, motiv
pentru care am întristat si alungat Duhul Sfânt de la mine (Caz
concret).
6. Mi-am împietrit inima, neprimind si nepazind
cuvântul lui Dumnezeu, socotind Dumnezeiestile Scripturi mincinoase. Am
avut gânduri de hula împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a
Sfintilor sau a altor lucruri sfinte (Trebuiesc spuse gândurile de
hula).
7. Am hulit faptele bune ale aproapelui; am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu.
8. Din rautate nu am dat învatatura despre credinta (daca am stiut) celor nestiutori.
9. N-am vrut sa aud vorbindu-se despre Dumnezeu,credinta, religie.
10. Am zis ca Dumnezeu e o nascocire a preotilor, ca
El nu exista în realitate; ca nu exista suflet, nici îngeri, nici draci,
nici judecata, nici înviere, nici rai si iad, nici viata viitoare; m-am
lepadat de Dumnezeu cu cuvântul, cu gândul, chiar si în scris.
11. Am zis ca Dumnezeu ne-a dat uitarii, ca nu se mai ocupa de noi.
12. Am crezut mai mult în calendar decât în învatatura Bisericii, tinând sarbatorile si posturile dupa calendarul vechi.
13. Am tinut calendarul pe vechi, nesocotind
hotarârea Sfântului Sinod al Bisericii. Am fost nas la Botez sau la
Cununie la cei care au fost botezati sau cununati de catre preotii
stilisti.
14. M-am lepadat de unica si dreapta credinta în
Dumnezeu, cea ortodoxa, trecând la alte credinte eretice, sectare,
schismatice sau filosofii (evrei, musulmani, budhisti, baptisti,
penticostali, adventisti, iehovisti, stilisti, catolici, atei etc). Am
practicat yoga, arte martiale, dianetica, bioenergie, parapsihologie,
radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditatia transcendentala,
zen-budismul si alte asemenea acestora. Am îndemnat si pe altii la asa
ceva.
15. Am luptat împreuna cu potrivnicii Ortodoxiei la
discreditarea preotilor si a învataturilor Bisericii; am facut glume pe
seama lor. Am participat la slujbe cu cei de alte credinte si m-am rugat
împreuna cu ei, cazând sub afurisenia Bisericii.
16. Am ucis cu voia sau fara de voia mea.
17. Am asuprit pe cei saraci, pe vaduve si pe orfani; pe cei neputinciosi sau lipsiti. Am oprit plata celor ce mi-au lucrat.
18. Am defaimat, batjocorit, batut pe parintii mei trupesti sau duhovnicesti.
19. Am silit pe altii sa pacătuiasca sau i-am ajutat la pacăt (la care anume); am luat apararea celui ce pacătuia.
20. Nu am mustrat pacătul altora, când a fost vremea a face acest lucru.
21. Am avut îndoiala, si mai am, de credinta întru
Unul Dumnezeu Cel în Treimea cea de o fiinta si nedespartita Tatal, Fiul
si Duhul Sfânt.
22. Am avut îndoieli asupra credintei Ortodoxe si
acelor 7 Sfinte Taine (Botezul, Mirungerea, Pocainta sau Spovedania,
Împartasania, Preotia, Nunta si Sfântul Maslu).
23. N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice. Am cautat sa plac mai întâi oamenilor si apoi lui Dumnezeu.
24. M-am rusinat a face fapte urâte înaintea oamenilor, dar am facut în ascuns fara a ma rusina de Dumnezeu.
25. Am purtat numele de crestin, dar cu viata am fost mai rau decât un pagân.
26. M-am unit cu ateii, ereticii, sectarii,
schismaticii, primindu-i în casa mea, mâncând, rugându-ma împreuna cu
ei. Am fost în casa lor sau la adunarile lor încurajându-i în credinta
lor, zicând ca si ei vorbesc tot din Scriptura si cred tot în acelasi
Dumnezeu.
27. Am primit binecuvântare, daruri si ajutor de la
eretici sau sectari. M-am casatorit cu eretic sau sectar. M-am casatorit
prin cununie mixta (de exemplu: am primit Taina Cununiei si la
ortodocsi si la catolici); am îngaduit copiilor mei sa faca o astfel de
casatorie. Am avut nasi la Botez sau Cununie persoane de alta credinta.
28. Am avut si mai am îndoieli asupra Sfintei
Biserici, a cinstirii Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfintelor
Icoane, a Sfintelor Moaste sau a altor învataturi ortodoxe.
29. Am citit carti eretice sau sectare, care sunt
pagubitoare pentru suflet si potrivnice Bisericii. Am vândut publicatii
sectare, eretice, pornografice.
30. Am facut glume, ironii; am facut pe altii sa râda
pe seama cuvintelor din Sfânta Scriptura, a Sfintilor, precum si a
preotilor si a celorlalti slujitori ai Bisericii. Am profanat biserici,
troite sau morminte.
31. Am trăit anti-crestineste si prin mine s-a hulit
numele lui Dumnezeu între oameni. M-am rugat lui Dumnezeu sa-mi ajute la
pacăt.
32. Am tinut ziua sâmbetei, la fel ca adventistii, în loc de Duminica.
33. Am crezut în spiritism; m-am dus la cei care
vorbesc cu mortii, la cei care deschid cartile sfinte (chiar si la
preoti); am crezut în vise si vedenii.
34. Am defaimat schiopii, ologii, ciungii, cocosatii,
urâtii etc, nesocotind ca si ei sunt oameni si zidiri ale lui Dumnezeu.
M-am automutilat. Am fost sau sunt de acord cu: schimbarea sexului,
eutanasia, clonarea etc.
35. M-am rusinat a face semnul Sfintei Cruci la
aratare, când am trecut pe lânga biserici sau troite. Am batjocorit
semnul Crucii, facându-l strâmb pe fata mea. Am facut semnul Crucii pe
cusaturi, covoare, paturi pe care le-am asezat pe jos sau pe pat,
calcând sau asezându-ma pe ele.
36. Am slujit fapturii mai mult decât lui Dumnezeu,
iubind copiii, parintii, fratii, sotia (sotul), rudeniile, prietenii
sau: averea, luxul, desertaciunile lumesti, jocurile, cântecele, glumele
etc. mai mult decât pe Dumnezeu.
37. M-am lasat amagit de pacăt, de frica si rusinea oamenilor, pentru bunuri trecatoare, pacătoase si pentru placeri trupesti.
38. Am slujit idolilor, adica: pântecelui, iubirii de arginti, precum si altor pacăte idolesti, jertfindu-le din agoniseala mea.
39. Am ocarât pe altii ca sunt blânzi, rabdatori,ca
merg la biserica, ca postesc si se roaga. Am râs de cei ce se înfrânau
de la jocuri, petreceri, glume si cântece desfrânate, fumat si bauturi
ametitoare; precum si de cei ce se spovedesc si împartasesc, pazind
poruncile lui Dumnezeu.
40. Am oprit pe altii de la faptele cele bune.
41. Am fumat, bucurând pe diavol si mâniind pe Dumnezeu, cheltuind banii în loc sa ajut pe cei lipsiti.
42. Am ajutat pe cei ce fumeaza oferindu-le tigari si
chibrite. Am oferit tigari în schimbul unor servicii, facându-ma astfel
partas la pacătul lor.
43. Am folosit droguri, stupefiante sau multa cafea, distrugându-mi sanătatea sau viata.
44. Mi-am ras barba si mustatile, m-am tuns dupa moda veacului de acum sau mi-am lasat plete.
45. M-am mascat dându-mi alta înfatisare,
schimbându-ma din barbat în femeie sau invers, sau în capra, urs,
strigoi, paiata sau alte chipuri urâcioase.
46. M-am rosit, vopsit, parfumat; mi-am taiat parul,
am umblat cu capul descoperit, chiar si în biserica (ca femeie). Am
purtat cercei (chiar si în semnul Sfintei Cruci), margele, inele; m-am
ras pe partile ascunse ale trupului. Ca femeie am purtat pantaloni,
devenind urâciune înaintea lui Dumnezeu (vezi: Deuteronomul 22,5;
canoanele Sinodului din Gangra).
47. Am fost la stranduri, plaja; am facut nudism.
48. Ca femeie, am intrat în biserica fiind în
rânduiala firii (perioada lunara). Am sarutat Sfintele Icoane, am luat
anafora sau m-am împartasit; mi s-a pus Sfântul Potir pe cap, am sarutat
mâna preotului slujitor, fiind în aceasta stare.
49. Am luat anafora dupa ce am mâncat sau baut, ori
când am trăit trupeste cu sotia sau barbatul, sau când am avut scurgeri
în vis.
50. Am hipnotizat, am adus oameni în transa,am prezis lucrurile viitoare.
51. M-am ocupat cu telepatia; am crezut ca este un lucru bun, folositor.
52. M-am dus la descântatori, ghicitori, la cei care
deschid cartile sfinte (preoti, calugari sau la alt cineva) si mi s-a
ghicit în ghioc, cafea, în palma etc.
53. Am facut si eu însumi farmece, vrajitorii,am
ghicit, am descântat, am explicat visele, vedeniile, zodiacul; am dat
copilul pe geam, am facut si alte lucruri vrajitoresti (se va spune ce
anume).
54. Am crezut în noroc, destin (predestinatie), horoscop, astrologie etc.
55. Am crezut în superstitii sau ca este semn rau
când îti tiuie urechea, se zbate ochiul; când îti iese cu galeata goala
în fata; când îti trece pisica neagra prin fata sau preotul etc. Am
folosit culoarea rosie împotriva deochiului; am purtat baiere, amulete,
talismane crezând ca-mi pot fi de folos.
56. Am folosit numele lui Dumnezeu, al Maicii
Domnului si al Sfintilor, precum si semnul Sfintei Cruci, pentru
vrajitorie, descântece…
57. Am crezut ca exista strigoi, vârcolaci, zmei si
alte chipuri ale satanei si din aceste pricini am tinut unele datini sau
zile ca sa nu mi se întâmple ceva rau.
58. Am legat barbat si femeie sa nu se împreune, sa
nu se poata casatori; am luat mana de la animale, am turnat carbuni si
am descântat la cei bolnavi.
59. În noaptea de Anul Nou m-am uitat în oglinda,
verigheta, am pus busuioc sub cap si alte multe obiceiuri dracesti ca
sa-mi visez soarta. Pentru a fi iubita de un anumit barbat, i-am pus
spurcaciuni în mâncare sau bautura.
60. Am sfatuit pe altii sa mearga la vrajitori sau sa
faca lucruri vrajitoresti. Am avut credinta mincinoasa ca sufletul dupa
iesirea din trup se reîncarneaza în alt trup sau intra în animale,
plante etc.
61. Am jurat strâmb la judecata sau în alte împrejurari (urmarile juramântului).
62. Am raul obicei de a folosi numele lui Dumnezeu si al sfintilor fara de rost, la toate nimicurile.
63. Nu am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri,
pentru boli, necazuri, ispite, ci am cârtit, m-am blestemat pe mine,
dorindu-mi chiar si moartea; am blestemat pe altii.
64. M-am jurat ca voi rasplati cu rau celor ce mi-au facut rau.
65. Am socotit ca trebuie sa împlinesc juramântul nelegiuit facut la mânie sau la betie si l -am împlinit.
66. În loc de a ma împaca, am dat în judecata pe aproapele meu.
67. M-am jurat sa mor, sa orbesc, sa ma arda focul, sa moara mama, tata, copilul meu etc.
68. Am silit pe altii cu bani, prin îngrozire sau viclesug ca sa jure pentru mine.
69. Am dracuit pe cei din casa, pe straini, dobitoace, lucruri, chiar si pe mine însumi.
70. Am jurat pe cele sfinte, fiind singur sau în fata copiilor, a oamenilor mari, îndemnând si pe altii la asa ceva.
71. Nu m-am luptat pentru a pazi poruncile lui Dumnezeu, ci pentru a le dispretui, a le huli.
72. M-am împartasit cu nevrednicie cu Sfintele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos.
73. Dupa spovedanie si împartasanie m-am întors din nou la pacăte, facându-ma fur de cele sfinte.
74. Am scuipat dupa ce m-am împartasit.
75. Am luat particele.
76. Am luat Aghiasma Mare fara a fi spovedit.
77. Am trecut la pomelnicul mortilor pe cei vii care
mi au facut rau; i-am scris pe toaca sau clopot pentru a fi pedepsiti de
catre Dumnezeu.
78. Am crezut si am spus si altora ca nu trebuiesc botezati copiii când sunt mici, zicând ca ei nu au pacăte.
79. Am facut fagaduinte bune lui Dumnezeu la vreme de strâmtoare, la grea cumpana, iar când mi-a fost bine le-am calcat.
80. Am fagaduit a da daruri la Biserica, la cei necajiti, saraci si nu am dat, calcându-mi fagaduinta.
81. Am lucrat Duminica si în sarbatorile bisericesti,
la mine sau la altii. Am facut lucruri care as fi putut sa le fac si în
alte zile: cumparaturi, mâncare,spalat etc.
82. Am cumparat si vândut în acele zile în loc sa merg la biserica.
83. Am facut claci cu povestiri necuviincioase,cu
vorbe si glume murdare, cu lautari, cu betii si jocuri, ajungându-se la
certuri si scandaluri.
84. Mergând la biserica mi-am ales un loc de cinste si nu am stat cu buna rânduiala, vorbind si tulburând pe cei din jur.
85. Nu am ascultat cu toata evlavia si credinta
slujbele din biserica. În timpul slujbelor am dormit sau m-am gândit la
lucruri desarte.
86. Nu m-am dus Duminica si în sarbatori la biserica,
ci am stat acasa uitându-ma la slujba de la televizor sau ascultând la
radio, fara a avea un motiv binecuvântat.
87. Am venit la biserica dupa ce a început slujba si am plecat înainte de a se termina, asemanându-ma cu Iuda, vânzatorul.
88. Duminica si în sarbatori nu am facut fapte bune potrivite vredniciei zilei.
89. Am lepadat Sfânta Traditie a Bisericii, sus tinând ca numai Sfânta Scriptura este izvorul de credinta si mântuire.
90. M-am dus la biserica numai de ochii lumii,sau cu gânduri desarte, sau spre a ma ruga pentru osânda celor ce mi-au gresit.
91. Am îndemnat pe alti crestini sa nu mearga la biserica.
92. Nu mi-am facut pravila de rugaciune si canonul rânduit de catre duhovnic, ocupându-ma cu cele lumesti.
93. Am postit post negru sâmbata si Duminica. Am facut metanii în aceste zile, fara a avea canon de la duhovnic.
94. Am stat la masa fara a face rugaciune si m-am ridicat fara a multumi lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a dat.
95. Am mâncat si baut cu lacomie, peste masura,
fiindu-mi rau; am vomitat dupa ce am stat la masa, din cauza multei
mâncari sau bauturi.
96. Nu am postit cele patru posturi, nici lunea,
miercurea si vinerea de peste an. Am postit numai o saptamâna la început
si alta la sfârsit.
97. Ca parinte, nu am avut grija în egala masura de fiecare din copiii mei.
98. Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea
credintei sau sa se calugareasca, sa mearga la biserica, ba i-am si
pedepsit pentru asta.
99. Nu m-am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu
i-am dus la spovedanie si împartasanie si nu le-am dat pilda prin viata
si comportarea mea.
100. Când copiii mei au avut apucaturi rele nu i-am mustrat, nu i-am pedepsit si nu i-am oprit de la acestea.
101. Ca parinte m-am purtat prea aspru si am pedepsit pe nedrept pe copiii mei.
102. Am povatuit pe copiii mei sau pe cei din familie
sa calce peste semanaturile oamenilor, sau sa strice munca si avutul
altora, sa fure, sa minta sau sa faca alt rau.
103. Am purtat ura împotriva parintilor mei pentru ca nu am fost lasat în voia mea sa fac ceea ce îmi placea mie.
104. Nu am ascultat parintii când mi-au dat sfaturi
folositoare de suflet, când mi-au cerut sa nu umblu prinlocaluri de
petreceri si sa nu ma întovarasesc cu cei care au apucaturi rele si
desfrânate.
105. Nu mi-am îndeplinit datoria fata de parintii
mei; nu i-am cinstit cu lucrul si cu cuvântul, am fost neascultator si
m-am purtat urât cu ei.
106. Mi-am blestemat parintii, i-am batjocorit,i-am
batut, le-am spus cuvinte jignitoare; le-am dorit boala, necaz si chiar
moartea. I-am parasit la nevoie, la boala si în neputinte, neajutându-i.
107. Ca parinte nu m-am rusinat de copiii mei,dezbracându-ma în fata lor.
108. Am vazut goliciunea parintilor mei.
109. Nu am ascultat de cei mai mari ai mei (profesori, conducatori, sefi) atunci când m-au înva tat de bine.
110. Nu am ascultat de parintii mei duhovnicesti
(duhovnic si nasi), nu m-am rugat pentru ei; i-am batjocorit, i -am
vorbit de rau, i-am urât.
111. Ca parinte duhovnicesc (nas) nu am purtat grija de fiii mei sufletesti, atât cât mi-a stat în putinta.
112. Nu mi-am ales sotie/sot tinând seama de învataturile Bisericii si binecuvântarea parintilor, ci dupa voia si placerea mea.
113. Ca barbat nu mi-am iubit sotia ca pe mine
însumi; am batjocorit-o, am certat-o, am batut -o, am socotit -o ca pe o
roaba, nu am ajutat -o si nu m-am straduit sa caut si sa gasesc armonia
si pacea în viata de familie.
114. Ca sotie nu am ascultat de sotul meu, ci l-am certat, l -am ocarât, încât am ajuns la cearta si scandal.
115. Am silit pe sotul meu, din pricina mândriei si a
slavei desarte, sa cheltuiasca bani prea multi pe îmbracaminte luxoasa
si la moda, pe placeri si desertaciuni lumesti.
116. Nu m-am supus sotului/sotiei la îndatoririle conjugale, motiv pentru care a pacătuit.
117. M-am despartit de sotie/sot fara motiv bine cuvântat si m-am recasatorit, despartind familie.
118. Am avut gând de razbunare si chiar m-am razbunat
asupra vrajmasilor mei, dorindu-le necazuri, chiar si moartea; i-am
pizmuit, i-am batut, i-am mutilat sau le-am facut alt rau.
119. Am facut rau aproapelui meu, l-am ocarât,
defaimat, facându-i viata grea prin tot felul de insulte si ponegriri,
spunând despre el multe neadevaruri, ucigându-l sufleteste. Am îndemnat
si pe altii la batai si ucideri.
120. Am ucis pe aproapele cu arma, prin junghiere, sufocare, otravire…, cu voie sau fara de voie.
121. Am ucis pe aproapele meu pentru a-i rapi averea sau sotia (sotul).
122. Am luat diferite doctorii pentru a nu ramâne
însarcinata sau pentru a ucide copiii în pântece; am îndemnat si pe alte
femei sa faca la fel sau le-am ajutat într-un anumit fel.
123. Am îndemnat, obligat sau am fost de acord ca
sotia sa faca avort. Am ajutat pe alta femeie (sau pe medic) sa faca
avort, sau am dat bani pentru a face avort.
124. Am folosit diferite metode pentru a nu ramâne însarcinata si înca nu am renuntat la ele.
125. Am facut avort (cu voie sau fara voie).
126. Am nascut copil mort.
127. Am omorât copilul dupa nastere, nebotezat sau botezat.
128. Am avut copil care a murit nebotezat din vina mea sau a altcuiva.
129. Am botezat copiii nascuti morti sau avortati, la sarbatoarea Sfântului Ioan Botezatorul (7 ianuarie) sau cu alta ocazie.
130. Am fost neatent si am lasat copilul sa cada în
apa, în foc, de la înaltime sau sa umble cu obiecte taioase ca astfel sa
se schilodeasca, sa se raneasca sau chiar sa moara.
131. Am parasit de buna voie copiii, lasându-i în voia soartei.
132. Am pacătuit în întelegere cu sotia/sotul sau cu
cine am avut relatie sexuala ca sa nu avem copii prin diferite metode:
pazire, anticonceptionale, leacuri, bai, calendar, sterilet, prezervativ
etc.
133. Am pacătuit cu sotia/sotul sau cu altcineva prin
împreunare împotriva firii (perversiuni sexuale: gomorie-relatii orale;
sodomie-relatii între persoane de acelasi sex, între oameni si animale;
pedofilie).
134. Mi-am distrus singur sanătatea, scurtându-mi
viata, prin mâncare peste masura, bautura, fumat, petreceri nesabuite si
altele asemanatoare.
135. Am facut pariuri dracesti, întrecându-ma cu
altii la fumat, baut, la joc sau alte chipuri nastrus nice, stricându-mi
sanătatea mea sau pe a altora, pricinuind chiar si moarte.
136. Am câstigat bani si averi cu viclesug, cu vraji si alte mijloace dracesti, ucigând sufletul meu si pe al altora.
137. M-am purtat crud cu animalele, pasarile si alte
vietuitoare, ucigându-le. Am pus greutati mari pe animale si le-am batut
fara de mila.
138. Am mâncat sânge de animale; am mâncat animale
sugrumate, omorâte de fiare salbatice, împuscate fara a curge sângele
din ele.
139. Am avut cugete si pofte trupesti necuviincioase
(uneori si când am privit la icoane); am pas trat în suflet acele cugete
si nu le-am alungat, îndulcindu-ma de ele.
140. Nu am savârsit pacătul cu lucrul dar cu gândul
ampacătuit iar prin imaginatie îmi închipuiam si cum am sa-l savârsesc
atunci când voi avea ocazia.
141. Am cautat prilej de a pacătui dar nu am avut ocazia.
142. În loc de a-mi stapâni poftele, am cautat sa le aprind mai tare.
143. Am cârtit împotriva lui Dumnezeu, cerând sa ma scuteasca de razboiul desfrânarii, dar eu nu m-am straduit sa ma înfrânez.
144. Am rostit cuvinte si am facut fapte
necuviincioase în fata copiilor si a celor mai în vârsta. Am râs fara de
socoteala, cu nerusinare; am facut cu ochiul, am jucat si atâtat
poftele altora, am jucat, am batut din palme, am chiuit si am râs cu
pofta la pe treceri si nunti.
145. Am platit cu bani sau am dat daruri cântaretilor
sau celor care cântau cântece si spuneau glume necuviincioase, sau am
scris eu însumi cântece; le-am cântat sau am facut alte mascariciuni si
obscenitati.
146. Am pastrat în casa, am primit diferite tablouri sau poze cu desfrânari; le-am pus pe pereti.
147. Am cumparat, am citit, am dat si altora carti, reviste sau poze pornografice.
148. Am avut vise desfrânate în timpul somnului,
patimind si scurgere; m-am întinat, fiind treaz, din dezmierdare sau
prea multa îmbuibare.
149. Nu mi-am facut canonul dupa ce am patimit scurgere în timpul somnului sau chiar treaz fiind.
150. Mi-am stricat fecioria sau curatenia prin pacătul malahiei (masturbare).
151. Am facut pacătul malahiei cu altcineva.
152. Am privit fete straine cu gând de pofta
trupeasca; m-am unit si învoit cu mintea si cu inima spre a sta de vorba
cu gândurile desfrânarii celei trupesti. Am pacătuit, curvind cu mintea
si cu inima, îndulcindu-ma prin închipuirea pacătelor trupesti. Am
curvit prin imaginatie, mai bine zis cu dracul curviei, ca si cu niste
femei (barbati), înfierbântându-ma cu trupul. Am privit cu pofta la
trupul si la fetele femeiesti si am preacurvit cu ele în inima. Chiar în
vremea sfintei rugaciuni, uneori, m-am aflat curvind si preacurvind cu
mintea si inima. Am rapit sau violat cu forta.
153. Am desfrânat cu fecioara, vaduva, fete bisericesti, cu rudenii sau cu cei de alta credinta.
154. Am trăit cu sotia înainte de cununia reli gioasa.
155. Am pacătuit cu dobitoace, pasari. De multe ori
voind sa-mi rascolesc dezmierdarile cele trupesti si sa ma îndulcesc cu
ele, mi-am închipuit cu mintea împreunari de oameni, de dobitoace, de
pasari si alte feluri de închipuiri dracesti prin care mi -am spurcat
mintea si inima, aprinzând în mine focul des frânarii, cel ce m-a facut
vinovat de focul cel vesnic.
156. Fiind casatorit, am preacurvit cu altcineva, chiar si cu femeie maritata, despartind familii.
157. Am trăit trupeste cu sotia în zile de post,
Duminica si sarbatori, în timpul perioadei lunare a sotiei sau în cele
patruzeci de zile dupa nastere.
158. Nu m-am înfrânat de la împreunare nicicând sotia a ramas însarcinata.
159. Am mers la biserica (ca femeie) înainte de cele patruzeci de zile dupa nastere si fara a-mi face molifta de dezlegare.
160. Ca parinte am culcat în pat cu mine fete sau baieti mai marisori, sau i-am pus sa doarma împreuna.
161. Am pacătuit înainte de casatorie si am mintit pe sot sau sotie, nespunând adevarul.
162. Fiind copil am jucat diferite jocuri patimase, desfrânate, necuviincioase, cu alte fete sau baieti.
163. Am fost la nunti cu lautari, baluri, hore,
discoteci si alte petreceri pagâne, necrestine. M-am uitat la televizor,
video etc. la filme pornografice, întinândumi mintea si sufletul; nu am
purtat grija de copiii mei si le-am îngaduit sa priveasca la filme
imorale, chiar si în prezenta mea.
164. Am jucat table, biliard, carti sau alte jocuri de noroc, pagubindu-ma baneste pe mine sau pe altii.
165. Am fost la stadioane, sali de sport, teatre,
pentru a urmari meciuri, spectacole, circuri, conferinte sau alte
manifestatii pagâne ori sectare.
166. Am frecventat case si locuri unde se spuneau
cuvinte si fapte de sminteala, necuviincioase si nemernice: bar, bordel,
sex-shop, strip-tease etc.
167. Am fost si am mâncat în casa la cei care traiau
necununati la Biserica; nu i-am sfatuit sa se cunune; am primit daruri
de la ei si i-am pomenit la slujbele Bisericii.
168. M-am casatoit cu rude de sânge, din cuscrie, din înfiere sau din botez.
169. Am avut de gând sau am furat averea aproapelui, a bisericii sau a manastirii. Nu mi-am platit datoriile cuvenite.
170. Am vândut marfa falsificata, stricata; am luat un pret mai mare decât cel cuvenit.
171. Am înselat la cântar; am folosit vorbe mes
tesugite la vânzare sau cumparare spre a însela pe aproapele, nu am spus
adevarul.
172. Am silit pe altii sa cumpere scump de la mine
marfa proasta, sa-mi lucreze sau sa-mi vânda ieftin. Am facut afaceri
necurate din care au ramas oameni înselati, pe drumuri sau chiar în
temnita. Am facut trafic cu droguri, femei, arme etc. Am
rapit/sechestrat alte persoane.
173. Prin viclenia sau falsitatea mea am înselat statul, pe aproapele sau Biserica.
174. Am luat dobânda (inclusiv cei de la casa de amanet), mita sau alte daruri.
175. Am nedreptatit pe aproapele, tinând seama de
îmbracaminte, avere sau pozitia sa sociala, nesocotind dreptatea legala,
cautând si folosul meu.
176. M-am mâhnit pentru saracia mea materiala, tulburându-ma foarte tare si am dorit sa ma îmbogatesc.
177. Am furat de la cei din familie, de la stat, de unde am lucrat si nu am întors cele furate.
178. M-am pornit cu ura împotriva celor ce m-au furat sau pagubit, dându-i în judecata, batându-i sau facândule alt rau.
179. Am pagubit pe aproapele de cinste, de merite, de functie si de locul sau mai bun.
180. Am gasit lucruri furate si stiind ale cui sunt nu le-am înapoiat, pastrându-le pentru mine.
181. Am tainuit lucruri împrumutate sau date spre
pastrare, neîndurându-ma a le înapoia; am pas trat în casa lucruri
furate, am cumparat lucruri care am stiut ca sunt furate.
182. Am jefuit averile mortilor, mormintele.
183. Nu am respectat fagaduinta data de a face
parastase, liturghii sau praznice dupa moartea parintilor sau a celor
care m-au rugat si le-am promis.
184. Am luat de la Biserica lucruri, bani, lumânari,
untdelemn, icoane etc. si nu le-am înapoiat. Am fost cu rautate asupra
Bisericii sau manastirii, zicând ca au prea mult.
185. Am rapit cu sila, cu minciuni, juraminte false sau prin judecata pamântul aproapelui meu.
186. Am sfatuit pe altii sa fure, sa faca rau, ajutându-I si eu la acestea; i-am ascuns în casa mea.
187. Nu mi-am respectat nici contractul, nici fagaduinta facuta aproapelui.
188. Nu am lucrat dupa puterea mea la locul de munca, nefacându-mi datoria.
189. Nu mi-am platit datoriile fata de stat; am facut declaratii false, înselând statul.
190. Având posibilitatea sa înlatur pagubele aproapelui, nu l-am ajutat.
191. Am furat în grupuri, îngrozind lumea.
192. Am banuit, am napastuit, am pedepsit pe altii, pentru pierderea avutului meu.
193. Am facut vrajba între mireni sau (si) clerici, provocând tulburare.
194. Am mărturisit strâmb asupra aproapelui în fata
oamenilor, aducându-i astfel necinste, înjosindu-l, pricinuindu-i
pagubire sufleteasca sau materiala, necazuri si suferinte.
195. Nu am tinut seama de datoria de a fi sincer, ci am grait minciuni de tot felul.
196. Am mintit de frica sa nu patimesc ceva rau, fiind amenintat.
197. La judecata am dat bani sau alte bunuri ca sa-mi micsoreze pedeapsa.
198. Am stat la îndoiala sa spun adevarul.
199. Am fost nestatornic în cuvântul dat, în credinta si fagaduinta, mintind pe altii si pagubindu-mi sufletul.
200. Am vorbit cu doua întelesuri; am vorbit altfel de cum am gândit, cazând în fatarnicie.
201. Am fost lingusitor cu fatarnicii, cu sarlatanii, cu oamenii mari si cu mincinosii.
202. Am mintit în fata judecatorilor ca pârât, ca inculpat sau ca martor.
203. Am mintit la mărturisire, de rusine, din teama de a dezvalui unele însusiri rele ale mele sau unele pacăte rusinoase.
204. M-am laudat, m-am înaltat cu gândul.
205. Am voie sloboda si din mândrie mi-o împlinesc.
206. Am obiceiuri rele si din mândrie nu le parasesc.
207. Sunt încapatânat, nesupus, ambitios si mândru în comportare.
208. Sunt orgolios, nu suport sa mi se porunceasca, sa mi se arate adevarul sau sa fiu criticat, desi recunosc ca sunt vinovat.
209. Sunt încrezut, ma încred în bunurile lumesti, în oamenii mari si ma laud cu toate.
210. Sunt îndraznet, doritor de a face numai ce doresc eu, sunt batjocoritor, obraznic, fals si fara de sfiala; ma supar repede.
211. Sunt potrivnic, neascultator, împietrit, as pru si plin de mine însumi.
212. Ma mândresc cu podoabele hainelor si cu frumusetea lor.
213. Ma mândresc cu podoabele casei mele, pe care am dat sume mari de bani, si cu alte desertaciuni.
214. Ma mândresc cu avere straina, cu rude bogate, cu ranguri înalte în societate sau cu starea mea sociala.
215. Ma mândresc cu podoaba parului, cu chipul meu
frumos, cu sanătatea, cu tineretea sau cu vârsta înaintata pe care am
apucat-o, cu tot ce am frumos si bun, uitând ca toate sunt de la
Dumnezeu.
216. Din mândrie si ca sa arat bine, îmi îngrijesc cu
multa atentie parul, tenul, unghiile pe care le las sa creasca, le
vopsesc, îmi rad parul de pe picioare, ma coafez, îmi vopsesc parul,
buzele si ochii cu diferite vopsele, aratând prin aceasta lui Dumnezeu
ca nu m-a facut asa cum trebuia.
217. Am purtat haine fine, scumpe, la moda si
extravagante, facând sminteala celor ce ma priveau si cu dorinta de a
place celor din jurul meu; m-am îmbracat necuviincios aratându-mi în
felurite feluri goliciunea trupeasca prin fuste scurte, rochii
decoltate…
218. Am intrat în Sfânta Biserica împodobita ca la parada, facând sminteala celor ce ma priveau.
219. Am stat în fata ca sa fiu vazuta si admirata.
220. M-am împartasit îmbracata necuviincios, cu
chipul si buzele vopsite, cu capul descoperit, cu pantaloni, atingând
înfricosatele Taine ale lui Hristos, aratând lipsa de evlavie.
221. Am postit cu gândul sa slabesc, sa fac silueta, nu din evlavie.
222. Mi-am cheltuit averea si chiar ultimul ban din casa pentru lux si desertaciuni lumesti.
223. Am purtat la gât margele, medalioane, cercei,
inele si alte bijuterii ca sa atrag atentia si sa ma mândresc cu ele,
fara a ma gândi ca sunt lucruri idolesti si mare urâciune înaintea lui
Dumnezeu.
224. Din mândrie am defaimat portul calugaresc si preotesc, precum si saracia sau nevointele lor.
225. Din mândrie am râs de pacătele altuia, dispretuindu-l si vorbindu-l de rau, iar pe ale mele nu leam socotit.
226. Din mândrie am defaimat pe cei saraci, lipsiti,
nestiutori, pe cei ce au gresit cu ceva, pe cei neputinciosi si pe cei
ce au saracit din anumite motive sau necazuri, în loc sa ma rog lui
Dumnezeu pentru ei.
227. Din mândrie m-am socotit destept, întelept, talentat si cu multe calitati.
228. M-am mândrit si m-am socotit mai presus
decâtceilalti cu frumusetea, cu stiinta, cu felul de a vorbi, cu glasul
meu, nesocotind ca aceste daruri nu sunt ale care trebuie sa-I
multumesc.
229. M-am mândrit cu saracia, cu hainele modeste, cu
postul, cu slabiciunea trupului, cu visele si vedeniile pe care pretind
ca le-am avut.
230. M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai tare decât altii ca sa fiu auzit si laudat.
231. Am dat milostenii la saraci, în vazul lumii, ca sa fiu laudat, mândrindu-ma prin aceasta.
232. Din mândrie si slava desarta am intrat în
Sfântul Altar. Fiind paracliser, m-am atins de Sfânta Masa si de alte
obiecte sfintite (de ce anume). Ca femeie, la îndemnul preotului, am
intrat în Sfântul Altar si am facut curatenie; m-am atins de Sfânta Masa
sau de alte obiecte sfintite.
233. Din mândrie am iscodit despre casa si bogatia
altora; am ascultat pe la ferestre si am vrut sa stiu cum vietuiesc,
pândind tot ce fac. Am vrut sa stiu starea duhovniceasca a fratelui meu,
ispitindu-l prin tot felul de întrebari.
234. Am cautat sa ma tin dupa moda lumeasca, fara a tine seama de ce-mi este folositor si îngaduit.
235. M-am trufit si semetit; am fost mincinos si laudaros.
236. Am fost fatarnic si mi-a placut mult sa fiu cinstit si laudat de oameni.
237. Am pacătuit cu iubirea de sine, cu parerea de
sine, cu simtirea de sine, cu bizuirea pe sine si cu trufasa încredere
în sine.
238. Am pacătuit foarte mult cu rânduiala de sine,
adica mi-a placut sa umblu dupa voia mea si am urât supunerea si taierea
voii.
239. Am fost stapânit în toata vremea de duhul
multumirii de sine, adica am fost multumit cu starea si asezarea mea
sufleteasca, socotind ca nu sunt ca ceilalti oameni.
240. N-am avut adevarata cunostinta de sine,
adevarata mustrare de sine, fiind stapânit în toata vremea de îngâmfarea
de sine si pretuirea de sine.
241. Am fost stapânit în minte si cuvânt de
duhulîndreptatirii de sine. Am vrut si mi-a placut sa am întotdeauna
dreptat e, sa nu fiu contrazis, sa vorbesc mult si sa fiu ascultat de
ceilalti.
242. Am fost stapânit de trâmbitarea de sine, adica am spus altora ispravile mele cele parute bune.
243. Am hranit în toata vremea pe fariseul meu cel dinlauntru cu închipuirea de sine si cu aratarea.
244. Fiind stapânit de mândrie si încapatânare, am vorbit împotriva fata de cei mai mari.
245. Fiind mândru si semet, am urât pe cei ce m-au mustrat si am iubit pe cei ce m-au laudat.
246. M-am mândrit si m-am laudat cu cele patru feluri
de bunatati: cu cele firesti, cu cele câstigate, cu cele din întâmplare
si cu cele câstigate prin nevointe (duhovnicesti).
247. Având unele bunatati duhovnicesti, n-am recunoscut ca le am de la Dumnezeu.
248. Am recunoscut ca am unele bunatati de la
Dumnezeu, însa nu am recunoscut ca le am în dar, ci fiindca mi s-ar
cuveni, socotindu-ma vrednic de ele.
249. Am socotit ca am unele bunatati duhovnicesti pe care niciodata nu le-am avut.
250. Am defaimat legile canonice si liturgice pe care
le-au rânduit Sfi ntii Parinti în Biserica si nu am voit sa ma supun
întru toate predaniilor Bisericii.
251. Am fost robit si stapânit de defaimarea
ascultarii, de iscodire, de înselarea cu mintea, de trufie, de slava
desarta, de lauda, de înaltarea cu mintea, de pregetarea cea fatarnica,
de voia libera, de deprinderea pacătului.
252. Am pacătuit înaintea lui Dumnezeu cu gândul de
hula, de necredinta, de încapatânare, de îngâmfare, de neînfrânare, de
iubirea de stapânire si de altele asemenea acestora.
253. M-am mândrit ca eu as fi feciorelnic cu trupul, defaimând în mintea mea pe cei ce au pacătuit.
254. N-am iubit niciodata în viata mea de a fi ocarât, defaimat, necinstit de altii si nebagat în seama.
255. Nu m-am silit a curma din mintea mea
viclesugurile cele gândite ale slavei desarte; nu m-am silit a face ceva
înaintea oamenilor ca sa fiu defaimat de catre ei.
256. Am avut întotdeauna viata mea fatarnica, plina
de prefacatorie, si fiind eu înlauntru plin de ranile constiintei si
urâciunea pacătelor mele, pe dinafara m-am aratat mormânt varuit prin
cuviosia si fatarnicia mea, prin care am vânat slava si lauda de la
oamenii cei neiscusiti care nu au cunoscut vicleniile mele.
257. M-am lacomit la avutii.
258. Am fost zgârcit si împietrit cu inima.
259. Nu m-a interesat saracia si lipsurile altora.
260. Sunt nesatios, viclean si nedrept, însusindu-mi bunuri straine pentru a ma îmbogati.
261. Am strâns bani sau avere prin viclesug sau prin cersetorie, spre a ma îmbogati.
262. Am fost grabnic a lua si zabavnic a da.
263. Am dat milostenii cu îndoiala si cu zgârcenie, ocarând pe cei carora le-am dat.
264. Nu m-am gândit la viata vesnica, dându-mi
milostenie pentru sufletul meu, ci am socotit ca o sa-mi dea altii, dupa
plecarea mea din aceasta lume.
265. Pentru zgârcenia mea nu am dat slujbe la Biserica pentru raposatii mei si pentru usurarea pacătelor mele.
266. Am clevetit, am soptit la ureche cuvinte despre altii, sau am facut semn cu mâna, aratând pe altii si vorbindu-i de rau.
267. Am zavistuit (invidiat) pe altul pentru bunastarea lui si m-am bucurat pentru necazurile lui.
268. Nu mi-am reparat greseala, când am nedreptatit pe aproapele, nici nu am cerut iertare.
269. Din pricina invidiei nu am raspuns la salut,
nici nu am salutat pe cei ce erau mai capabili sau mai înzestrati cu
darurile decât mine.
270. Din pricina zavistiei mi-am umplut sufletul de patimi si ciuda, întunecându-l cu multe pacăte grele.
271. Sunt foarte dusmanos si rau; nu am recunostinta
fata de cei ce-mi fac bine; tin minte raul, batjocoresc pe aproapele si
ma bucur când altii sunt batjocoriti.
272. Am povestit altora greseala aproapelui si am încarcat si mai mult pacătele lui.
273. M-am iutit si m-am mâniat de foarte multe ori în viata mea, cu motiv si fara motiv.
274. Din cauza mâniei care m-a stapânit mi-am pierdut rabdarea si pacea mintii si a inimii.
275. Nu am avut râvna sfânta si nu m-am împotrivit celor ce au calcat si batjocorit legile canonice ale Bisericii lui Hristos.
276. Din cauza mândriei si a lenevirii mele am
devenit nesimtitor si îm pietrit la inima si n-am avut umilinta si
lacrimi spre a stinge la vreme de nevoie focul mâniei si al iutimii.
277. De multe ori, în timpul rugaciunii, mi-am
amintit cu ura si cu mânie fata celui care m-a suparat si am urzit în
minte gândul de razbunare.
278. Fiind stapânit de mânie am tinut minte raul asupra altora.
279. Am dusmanie asupra aproapelui meu si nu vreau sa-l iert.
280. În toata vremea vietii mele am fost lacom la mâncare si bautura.
281. M-am sârguit în toata vremea de a-mi procura mâncaruri gustoase, scumpe si de multe feluri.
282. Mi-am facut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui si facându-i totdeauna voia.
283. Mi-am îngrasat trupul cu mâncaruri si bauturi
peste masura, din care cauza mi-am îndobitocit mintea si am devenit
lenes, trândav si greoi la lucrarea tuturor faptelor bune.
284. Am fost stapânit de nesaturare, de cârtire si nemultumire în timpul mesei.
285. Am fost iubitor de dulceata si mi-a placut sa beau bauturi dulci si cu anumite condimente.
286. Fiind rob al pântecelui, am asteptat cu mare
nerabdare sa vina Pastile, Craciunul sau alte praznice mari spre a face
dezlegare la toate mâncarurile si bauturile.
287. Am mâncat carne în saptamâna brânzei.
288. Desi am postit posturile, totusi, am dat la altii mâncare de frupt.
289. Din cauza saturarii pântecelui, mi-am facut mintea groasa si molatica, scazându-mi trezvia, atentia si memoria.
290. Fiind satul de tot felul de bucate, am avut
nebunia de a ma face dascal si a tâlcui altora din Sfânta Scriptura,
uitând ca: în pântecele plin, cunos tinta lui Dumnezeu nu locuieste.
291. Am postit cu scopul de a face rau vrajmasilor mei.
292. Am postit dupa a mea rânduiala si parere, încalcând postul rânduit de Biserica.
293. Am postit numai de mâncare dar nu si de pacăte, fiind dusmanos si rau.
294. În post am mers la petreceri, ospete, zile onomastice.
295. M-am lenevit de a lucra toata fapta buna prin gând, cuvânt si lucru, dupa a mea putere.
296. M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu în toata vremea.
297. Am dormit prea mult si nu m-am sârguit de apriveghea dupa a mea putere.
298. M-am lenevit de a citi Sfânta Scriptura siînvataturile Sfintilor Parinti.
299. M-am lenevit de a fi veghetor si treaz cu mintea
în fiecare clipa, spre a nu fi luat prin surprindere de momelile cele
subtiri ale dracilor.
300. M-am lenevit de lucrarea cea tainica a mintii,
adica de a cugeta cât mai des la moarte, la Judecata de apoi, la Rai si
iad, precum si la alte cugetari duhovnicesti si ziditoare de suflet.
301. Am fost stapânit de moleseala trupului, paruta neputinta a trupului si trândavie.
302. Din lenevie nu m-am ostenit a face metaniile si închinaciunile cum trebuie.
303. De multe ori lenea mea de a ma ruga lui Dumnezeu am acoperit-o cu unele pricini parute a fi folositoare.
304. M-am lenevit de a ajuta pe fratele meu cazut în îndoiala, deznadejde.
305. Seara, din pricina oboselii, m-am culcat fara
rugaciune, iar dimineata, din pricina grabei, am plecat la activitatile
mele fara a-mi face rugaciunea, socotind ca am aceasta îngaduinta din
pricina împrejurarilor. Mam lenevit sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru
toate, asteptând sa-mi vina cele de trebuinta fara osteneala mea de a ma
ruga si a multumi.
306. Din lene am lasat sa se strice icoanele si alte podoabe sfinte.
307. Mi-a fost lene sa-mi cercetez cu de-amanuntul
pacătele mele, când a trebuit sa ma mărturisesc, si din aceasta pricina
m-am împartasit cu nevrednicie.
308. M-am lenevit sa-mi aprind candela sau lumânarea, sa îngenunchez cu amândoi genunchii în vremea rugaciunii.
309. Mi-am încurajat lenea zicând, ca m-as ruga mai mult daca as fi calugar, dar asa, fiind în lume, nu este cu putinta.
310. M-am lenevit a chema preotul sa faca aghiasma, Sfântul Maslu, sau alte slujbe, la vreme potrivita.
311. Nu am facut sfestanie în casa noua; n-am sfintit fântâna si vasele cele spurcate.
312. Din lene si nepasare m-am lenevit de a ma
spovedi la vreme de ispita si când am facut pacăte grele; am umblat din
duhovnic în duhovnic, cautând pe cel mai îngaduitor, pentru a nu mi se
da canon potrivit cu pacătele mele cele grele.
313. Din cauza lenevirii si a trândaviei nu am voit
sa lucrez dupa a mea putere faptele cele bune pe care as fi putut sa le
fac cu lucrul.
314. Am fost lenes, molatec si nepasator de a ajuta
în orice chip pe altii care se aflau în primejdie trupeasca sau
duhovniceasca.
315. Am putut dar nu am vrut sa împiedic pe aproapele de a pacătui (Caz concret).
316. Nu m-am rugat pentru aproapele si pentru toata lumea.
317. Nu am mângâiat pe cei întristati.
318. M-am împartasit fiind suparat si învrajbit.
319. Nu am pus cuvânt bun si de garantie pentru cei care îi stiam vrednici.
320. Nu am saturat pe cei flamânzi.
321. Nu am dat sa bea celui însetat.
322. Nu am îmbracat pe cel gol.
323. Nu am cercetat pe cel bolnav, pe cel din închisoare.
324. Nu am primit pe cel strain.
325. Nu am îngropat pe cel mort.
326. Nu m-am ostenit sa cunosc dogmele, învataturile si rânduielile credintei.
327. Nu am avut dragoste sa-L cunosc pe Dumnezeu din frumusetile naturii si din tot ce ne înconjoara.
328. Nu m-am ostenit sa patrund mai adânc Crezul si credinta Ortodoxa.
329. În necaz, ispite, pagube, suferinte, mi-am pierdut nadejdea în Dumnezeu ca ma poate ajuta.
330. Când am pacătuit greu, mi-am pierdut nadejdea în
Dumnezeu, zicând ca nu ma va ierta niciodat a si ca nu ma pot mântui
niciodata, cazând în deznadejde si facând voia satanei.
331. Nu m-am ostenit sa aprind în sufletul meu focul sfintei dragoste.
332. Nu m-am silit sa câstig virtutile dragostei crestine în legatura cu Dumnezeu si cu aproapele.
333. Nu am tinut seama de smerenie si rab dare, prin care se învinge raul si se câstiga virtutea.
334. În toata vremea vietii mele am fost stapânit de nestiinta, de nesimtire si împietrirea inimii.
335. Din cauza nesimtirii mele, în toata vremea m-a
stapânit uitarea, lenea, nepasarea, deznadejdea, neevlavia si nefrica de
Dumnezeu.
336. Din cauza nesimtirii inimii mele am trăit ca si
cum nu as mai muri vreodata, ca si cum nu as avea de dat seama înaintea
lui Dumnezeu pentru toate faptele mele.
337. Am fost stapânit de raceala si uscaciunea
sufletului fata de toate lucrurile cele bune si am stat încremenit si
lâncezit cu trupul si cu sufletul fata de tot lucrul duhovnicesc.
338. Fiind cuprins de nesimtire, de împietrirea
inimii, am pierdut râvna, zdrobirea inimii si umilinta, precum si orice
simtire a lui Dumnezeu din sufletul meu si astfel, viu fiind cu trupul,
cu sufletul din mine sunt mort.
339. Fiind cuprins de nesimtire pentru pacătele mele, m-am apucat ca sa învat pe altii.
340. Fiind stapânit de nesimtire, am mâncat si baut prea mult, am dormit prea mult, am vorbit prea mult si fara de folos.
341. De multe ori, fiind în biserica, atâta nesimtire
am avut fata de acest loc sfânt, încât am stat cu vorbe desarte, cu
dormitare si chiar cu glume si râs, ca în mijlocul unui spectacol.
342. Din cauza nesimtirii si a împietririi inimii
mele, niciodata nu am putut sa am adevarata deslusire a gândurilor mele,
având mintea oarba la deslusirea celor bune si n-am priceput ca
nesimtirea este moartea mintii si omorârea sufletului mai înainte de
moartea trupului.
343. În toate lucrurile, cuvintele si gândurile mele nu mam sârguit sa am rabdare si blândete.
344. Neavând rabdare si blândete, m-a stapânit în
toata vremea iutimea, nerabdarea, amaraciunea, necazul, tulburarea,
nelinistea, nealinarea, neîngaduinta, rautatea si viclenia.
345. Fiind fara rabdare si blândete, am fost strain
în toata vremea de nerautate, de simplitate si de nevinovatia cea
cuvenita unui suflet curat.
346. Neavând rabdare si blândete, am fost nemultumitor si cârtitor la obligatiile pe care le aveam.
347. Nu am avut adevarata cunostinta de sine, adica
nu am avut vedere clara si deslusita cu mintea despre toate slabiciunile
si neputintele mele.
348. Având mintea întunecata de patimile mele si
neavând dreapta socoteala, nu am putut întelege când a fost cu mine
ajutorul lui Dumnezeu, ramânând pururea nesimtitor si nerecunoscator
fata de El.
349. Neavând dreapta socoteala, am început de multe
ori a face lucruri mai presus de puterea si de priceperea mea si în loc
de folos, m-am ales cu paguba si primejdii.
350. Neavând smerenie si dreapta socoteala, mam
apucat uneori a face pe dascalul, tâlcuind altora, dupa capul meu, unele
locuri grele din Sfânta Scriptura, înselându-ma si pe mine si pe altii.
351. M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu neîncetat, ziua si noaptea.
352. M-am lenevit de multe ori a merge la biserica, lipsind mai mult de trei Duminici consecutiv, cazând sub mare afurisenie.
353. M-am lenevit de a ma ruga mai mult, uitând ca rugaciunea multa duce la rugaciunea curata.
354. În timpul rugaciunii m-am silit a bolborosi
multe cuvinte dar nu m-am silit sa-mi concentrez atentia mintii spre a
întelege cele citite, spre simtirea lor cu inima, hranind pe fariseul
cel din mine.
355. Uneori stând la rugaciune am avut gânduri
spurcate; alteori am pierdut rugaciunea prin raspândirea la lucrurile
cele desarte si nefolositoare.
356. În vremea rugaciunii am avut uneori cereri
nechibzuite catre Dumnezeu si, daca dupa o vreme nu le-am dobândit, m-am
întristat si descurajat de a ma mai ruga, neîntelegând ca Dumnezeu are
mare grija de mine, de cele ce sunt spre folosul meu.
357. Am fost batjocorit de draci în chip jalnic,
caci, sosind vremea de rugaciune, m-am apucat de alte treburi,
neîntelegând ca nici o treaba nu este mai de folos decât rugaciunea.
358. Stiind ca Dumnezeu cere de la om rugaciunea
curata, fara imaginatie, în vremea rugaciunii am lasat mintea sa-si
închipuiasca fel de fel de forme si închipuiri.
359. Când mila Domnului m-a cercetat în vremea
rugaciunii si când sufletul a început a se ruga din inima cu cuvinte
proprii, eu, pacătosul, am început a cauta cuvinte subtiri si cu
mestesug spre a vorbi în acele momente sfinte cu Dumnezeu si prin
aceasta mândrie si prostie am alungat darul si umilinta de la ticalosul
meu suflet si am mâhnit pe Preabunul Dumnezeu, Care cere de la om
cuvinte smerite, simplitate si nevinovatie.
360. În vremea rugaciunii am tinut cu toata taria de
anumite forme, ca pozitia trupului, plecarea capului, tinerea
respiratiei, iar de cele de mare nevoie, adica de atentia mintii si de
simtirea inimii, prea putin m-am apropiat.
361. Am avut si aceasta mare nechibzuinta ca uneori,
când m-a cercetat mila lui Dumnezeu în timpul rugaciunii, nu am încetat
cititul pravilei, ci fiind înclinat spre rugaciunea cea citita, am citit
mai departe psalmi si rugaciuni.
362. Uneori am stat la rugaciune având rautate sau tinere de minte de rau asupra celor ce m-au suparat sau nedreptatit.
363. Fiind lenes si stapânit de toata moleseala si
nesimtirea, nu am putut ajunge la treapta cea mai de sus a rugaciunii,
dar cu toate acestea, uneori, am început sa visez cu gândul ca parca tot
am sporit oarecum si nu as fi cel mai de jos în asemenea privinta.
364. În vremea rugaciunii, de multe ori, m-am aflat
dormitând cu mintea si chiar cu trupul, uneori stând de vorba cu
gândurile si imaginile care veneau de la draci si luând aminte la ele,
am râs si m-am tulburat de alte patimi; si asa, stând cu trupul la
rugaciune înaintea Domnului, cu mintea si cu sufletul m-am aflat slujind
dracilor si patimilor mele.
365. N-am avut chibzuinta si dreapta socoteala ca în
vremea când am fost singur sa ma rog cu rugaciunea cea dinlauntru, ci
m-am rugat cu glas tare.
366. Când cineva m-a rugat sa ma rog pentru el, eu
fiind lenes, am pus motivul ca sunt nevrednic si nu am voit,
ascunzându-mi lenevirea în spatele unei smerenii fatarnice.
367. Alteori m-am rugat pentru altii, si daca
Dumnezeu le-a împlinit cererea lor, pentru a lor credinta, eu m-am
mândrit ca si cum pentru a mea rugaciune s-a facut aceasta, laudându-ma
cu lucru strain.
368. Auzind Dumnezeiasca Scriptura spunând ca
Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul nostru, nu m-am silit a cauta pe
Dumnezeu înlauntrul inimii mele prin chemarea cât mai deasa a
Preasfântului Sau Nume: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema pe mine, pacătosul”.
369. Am pacătuit foarte mult cu limba înaintea lui Dumnezeu, în tot felul, în tot locul si în toata vremea.
370. Am osândit pe altii si i-am judecat din ura si rautate.
371. Am clevetit si am pârât pe altii, din care cauza ei au suferit diferite necazuri (Ce necazuri).
372. Am omorât cinstea altora prin vorbirea de rau si prin defaimarea lor.
373. Am ocarât, am defaimat, am certat, am mustrat, am blestemat si am batjocorit pe altii.
374. De multe ori nu mi-am oprit limba de la multe vorbe desarte.
375. Prea de multe ori am avut obiceiul de a ma lauda si a spune minciuni.
376. De multe ori am vorbit cu viclenie si fatarnicie spre a fi laudat de oameni.
377. De multe ori am laudat pe cei rai si lucrurile lor cele rele si am vorbit de rau pe cei buni si lucrurile lor cele bune.
378. De multe ori am avut obiceiul de a spune
povesti, de a vorbi despre ispravile cele rele ale oamenilor care au
fost tâlhari, desfrânati, betivi.
379. Am vorbit (facut) de multe ori glume, chiar si cu cuvinte sfinte.
380. Am râs de multe ori în hohot si cu glas tare, pâna la lacrimi, prin care am dovedit ca sunt om nebun si fara de minte.
381. De multe ori m-am laudat cu lucrurile mele, cu rudeniile si prietenii.
382. Am avut raul obicei de a lauda pe altii în fata si am vorbit de multe ori cu viclenie si lingusire.
383. Nu m-am silit sa opresc pe altii de la vorbirea de rau, de la clevetire, de la nedreptate si de la orice fel de pac at.
384. M-am rusinat si m-am temut de a spune adevarul
si de a mustra pe fata nedreptatea si hula împotriva lui Dumnezeu, pe
care cei necredinciosi si hulitori le-au vorbit la aratare.
385. N-am avut taria cea buna si cu dreapta
socoteala, din care cauza am tacut acolo unde era nevoie de a vorbi si
am vorbit acolo unde era nevoie sa tac.
386. Stiind ca multa vorbire este scaun al slavei
desarte, totusi nu am încetat de la multa vorbire cea cu lauda de sine
si de la vorbirea cea desarta.
387. Neavând dragoste fata de aproapele, nu mam silit
cu toata puterea de a mângâia pe cei întristati, de a învata pe cei
nestiutori si de a apara pe cei nedreptatiti.
388. Din cauza nepasarii si a cutezantei de sine, nu
m-am silit cu toata puterea de a fugi si de a ma feri de locurile acelea
unde se râdea, se glumea si se spuneau desertaciuni.
389. Am fost stapânit si de aceste patimi: uitarea,
neevlavia, iutimea, amaraciunea, înfurierea, ura de oameni, pomenirea de
rau, osândirea, întristarea de suflet, îndoiala, lasitatea,
rivalitatea, împatimirea, afectiunea pentru cele pamântesti, nebarbatia,
nemultumirea fata de Dumnezeu si de oameni, cârtirea, clevetirea,
înfumurarea, parerea de sine, mila de sine, crutarea de sine,
îndreptatirea de sine, trufia, îngâmfarea, iubirea de stapânire, iubirea
de a porunci, iubirea de aratare, dorinta de a placea oamenilor,
nerusinarea, înselaciunea, ironia, duplicitatea, îndoiala, ratacirea
gândurilor, iubirea de slava, iubirea de argint, iubirea de placeri
trupesti, iubirea de sine, care este maica si radacina tuturor
rautatilor.
390. De asemenea, am fost stapânit si de aceste
patimi: hula, blasfemie, semetie, împietrirea inimii, nesupunere, bârfa,
defaimare, amagire, nebunie, neînfrânare, nepricepere, nestiinta,
iesire din minti, aiureala, salbaticie, toropeala, negrija de cele bune,
greseala de fiecare clipa, risipa, zgârcenie, cunostinta mincinoasa,
odihna trupeasca fara de trebuinta, moleseala, rautate, nepasare, putina
credinta, slujirea la multe patimi, înaltare, amagire, cutezanta,
întristare, grairea împotriva, fatarnicie, prefacatorie, curiozitate,
învoirea cu pacătele cele patimase ale sufletului si deasa cugetare la
ele. Pe lânga acestea mai am si alte pacăte de care nu îmi aduc aminte
sau nu îmi dau seama de ele ca sunt pacăte. De toate acestea numai eu
sunt vinovat, pentru care îmi pare rau si din toata inima ma caiesc si
ma voi cai. Deci, iarta-ma, parinte, si canon sa-mi rânduiesti, ca de
aici înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugaciunile Maicii Domnului,
cu ale tuturor Sfintilor si cu rugaciunile sfintiei voastre, vreau sa
pun început bun.
PACATELE ÎMPOTRIVA CELOR 10 PORUNCI
La porunca 1-a gresesc:
Cei fara de Dumnezeu.
Cei cu multi dumnezei.
Cei ce se leapada de pronia lui Dumnezeu si cred în
noroc, în superstitii, ursitori, fermecatori, vrajitori, descântatori,
eretici.
Cei ce se nadajduiesc spre sine si spre alti oameni.
Cei care se deznadajduiesc de mila lui Dumnezeu.
Cei care se hotarasc de a pacătui pâna la moarte si a nu se pocai.
Cei ce urasc pe Dumnezeu si se leapada de El.
Cei care ispitesc pe Dumnezeu si cer de la El minuni fara de nevoie.
Cei care fura lucruri sfinte si bisericesti.
Cei care cumpara cu bani darul lui Dumnezeu.
Cei care se lenevesc si nu voiesc a învata tainele credintei celei dreptmaritoare.
Cei care citesc cartile eretice si care se împartasesc cu nevrednicie cu Sfintele si Preacuratele Taine ale lui Hristos.
La porunca a 2-a gresesc:
Cei care se închina zidirii în locul Ziditorului.
Cei care prin împatimirea catre materie slujesc
zidirii în locul Ziditorului, asa cum sunt iubitorii de argint,
desfrânatii, lacomii cu pântecele, pe care Apostolul îi numeste
închinatori de idoli, zicând: Omorâti madularele voastre cele de pe
pamânt: desfrânarea, iubirea de argint si lacomia, care este slujire de
idoli (Coloseni 3, 5) si carora dumnezeul lor este pântecele (Filipeni
3, 19).
Toti câti au evlavie fatarnica.
Cei care cred în viziuni si în vedenii desarte si înselatoare.
Toti iubitorii de dezmierdari, care iubesc chipurile si idolii patimilor cu mintea si cu inima lor.
La porunca a 3-a gresesc:
Toti hulitorii, cei ce jura strâmb si pun pe altii sa jure.
Cei ce zic „zau” sau „Dumnezeu stie”.
Cei ce fac fagaduinte bune si le calca.
Proorocii cei mincinosi, dascalii cei mincinosi, ereticii.
Cei ce fac glume cu cuvintele Sfintei Scripturi.
Cei ce hulesc si cârtesc împotriva lui Dumnezeu la
necazuri si la suparari; Toti care nu sufera cu rabdare si multumire
bolile, necazurile, pagubele si alte încercari care le vin prin
îngaduinta lui Dumnezeu.
Toti care hulesc adevarul si Sfintele Scripturi si zic ca în Scriptura se afla basme si alte neadevaruri.
La porunca a 4-a gresesc:
Toti care nu merg regulat la Sfânta Biserica în ziua Duminicii, întru care a mutat Dumnezeu sâmbata cea veche.
Cei ce lucreaza în Duminici si sarbatori.
Cei ce praznuiesc pagâneste si nu crestineste si se
duc în Duminici si sarbatori la cârciumi, la baluri, la jocuri, la filme
nepermise, la scrânciob, la jocuri de noroc.
Toti pastorii duhovnicesti care nu învata poporul în
zile de Duminici si sarbatori, din Sfânta Evanghelie si din alte
învataturi ale Sfintei Scripturi.
La porunca a 5-a gresesc:
Toti copiii care nu cinstesc si nu asculta pe parintii lor.
Cei care nu asculta de parintii lor duhovnicesti, de arhierei, de duhovnici, de dascalii Bisericii.
Toti supusii care nu asculta de stapânii si conducatorii tarii lor.
Toti parintii trupesti si duhovnicesti care nu se îngrijesc de fiii lor trupesti si duhovnicesti.
Barbatii care nu îngrijesc trupeste si sufleteste de
femeile lor si femeile care nu asculta de barbatii lor când aceia le
învata pe ele cele bune.
La porunca a 6-a gresesc:
Toti care omoara pe altii cu mâna lor sau prin alte mestesuguri, sau prin pâra si clevetire.
Toti care omoara sufleteste pe alti i, precum sunt ereticii si învatatorii cei mincinosi.
Cei ciumati care molipsesc pe altii în vremea ciumei sau holerei sau a altor boli molipsitoare.
Cei care se arunca în primejdie de moarte fara de socoteala si se omoara singuri în orice fel.
Femeile care omoara pe pruncii lor si cei cele ajuta pe ele la acest mare pacăt.
Toti cei care fac sminteala prin pilda vietii lor celei rele.
Toti care se bucura de raul si primejdia aproapelui lor.
Toti care zavistuiesc si se mâhnesc pentru binele si sporirea aproapelui lor.
La porunca a 7-a gresesc:
Toti câti preacurvesc cu femei straine, maritate sau nemaritate.
Monahii care au cazut din fagaduinta.
Cei ce se sulemenesc cu scopul de a atrage pe altii în cursa desfrânarii.
Cei ce au cazut în desfrânare duhovniceasca (eres).
Toti câti au îndemnat pe altii sa pacătuiasca, i-au
ajutat sau i-au sfatuit prin scrisori si prin alte mijloace spre pacătul
desfrânarii.
La porunca a 8-a gresesc:
Toti furii, tâlharii, rapitorii cei ce iau cu sila lucrurile sau viata altora.
Toti care fura din averea altora.
Toti negustorii care fura cu viclesug prin cumpene nedrepte si înseala la cântar.
Toti care cumpara lucruri de furat stiind aceasta.
Toti care iau amanet lucru strain si îl strica sau nu-l dau înapoi în starea în care a fost.
Toti care fura prin acte false de la stat, de la Biserica sau de la oricine.
Cei ce lucreaza cu viclesug si cu nepasare la lucrul aproapelui si îl fac în paguba în loc de folos.
Toti care nu platesc, cât s-au învoit, la cei ce le-au lucrat.
Toti câti amesteca cele bune cu cele rele (cum ar fi
vinul curat cu apa, laptele cu apa, smântâna cu lapte, mierea cu zahar,
semintele de grâu cu alte seminte, cu corpuri straine, spre a trage mult
la cântar s.a.m.d.).
Cizmarii, croitorii, lemnarii, cojocarii si alti
meseriasi care fac lucrul rau sau fura din materialul care li s-a
încredintat, spre a face lucrul cerut.
Toti care muta gardul sau hotarul s.a.
La porunca a 9-a gresesc:
Cei ce mărturisesc strâmb asupra altora.
Cei ce jura strâmb spre paguba altora.
Cei ce primesc si se învoiesc cu minciunile mintii, adica cu pareri gresite asupra altora.
Cei ce râd de sluteniile si neajunsurile firesti alealtora.
Cei ce îndeamna pe altii sa jure strâmb.
Cei ce clevetesc pe fratii lor si îi pârasc pe ei la altii spre a le face rau sau paguba sau necinste.
Judecatorii care luând mita judeca strâmb.
Toti cei care spun minciuni sau îndeamna pe altii sa spuna minciuni sau sa jure strâmb.
Toti care din zavistie pun piedica altora care au dregatorii spre folosul de obste al poporului.
La porunca a 10-a gresesc:
Toti care poftesc lucru strain, ca de exemplu:
femeie, casa, tarina, bou, sluga, slujnica, haine, avere si toate câte
sunt ale aproapelui.
Din cele zece porunci, patru învata dragostea si
datoriile noastre fata de Dumnezeu, iar celelalte sase porunci învata
dragostea si datoriile noastre fata de aproapele. Din acestea sase,
primele cinci opresc pacătul cu lucrul: cinsteste pe tatal si pe mama,
sa nu ucizi, sa nu desfrânezi, sa nu furi, sa nu mărturisesti strâmb
împotriva aproapelui, iar porunca a zecea este cea mai subtire, caci
opreste pacătul spre a nu se face nici cu gândul si nici cu pofta. Cu
alte cuvinte aceasta porunca scoate pacătul din radacina lui.
Aceasta sfânta porunca ne învata pe noi si ne
porunceste sa ne pazim inima noastra de poftele si gândurile cele rele
care izvorasc din ea, caci dupa cuvântul Domnului: Din inima ies gânduri
rele, ucideri, adultere, desfrânari, furtisaguri, mărturii mincinoase,
hule (Matei 15,19). Si în alt loc zice: Cel ce cauta la femeie cu pofta,
a si preacurvit cu ea în inima sa. Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice:
„Precum flacara aprinde pe trestie, asa pofta aprinde pe suflet.
Precum fumul întuneca si vatama ochii, asa pofta întuneca si orbeste
mintea”. Si iarasi zice: „Radacina a preacurviei este pofta cea neînfrânata”.
Cuvânt pentru Spovedanie
Din frica de Dumnezeu vine mustrarea de constiinta:
„Mai, nu este bun ce fac eu! Ma mărturisesc si las pacătul”.
Caci suparam pe Dumnezeu în tot chipul. De aceea vreau sa va spun, cât
vom putea, sa fim atenti, cu bagare de seama. De vezi ca te mustra
cugetul, nu lasa!
Du-te la mărturisire si nu mai face pacătul! Cât de
bun este Dumnezeu ca ne primeste la pocainta! Ca de n-ar fi pus între
noi si El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar putea mântui. Ca zice
Evanghelia: Nimicnecurat nu va intra în Împaratia Cerurilor. Nimeni fara
mărturisire nu se poate mântui. Ca acolo este atâta sfintenie si
curatenie!
Cum sa intre în Rai omul pacătos? Ce? Daca ai o
camasa si se murdareste, n-o mai speli? Sau o haina, când se umple de
noroi, nu zici: „Ia s-o spal, ca s-a murdarit”? Asa sa faci si cu
sufletul. Spalare prin pocainta si spovedanie si parasirea pacătelor. A
pus Dumnezeu pocainta. Este al doilea Botez. Te-ai mărturisit, te-a
dezlegat preotul, sa nu mai faci pacătul. Fa oleaca de canon si te-ai
curatit. Când simti ca iar ai mai gresit, du-te iar la spovedanie. Când
vedeti în casa voastra ca a slabit cineva: tata, mama, sora, copilul,
nora, oricine ar fi, si vezi ca-i bolnav tare, nu aduce întâi doctorul!
Doctorul este un bolovan de pamânt ca si mine. Eu mor acum, el moare
mâine. Ai vazut vreun doctor de 500 de ani? Cum sa moara, daca are si
injectii si pastile si-i doctor? Cum sa moara? Dar când a sosit clipa,
toti ne ducem. Stalin avea mii de doctori lânga el si când i-a venit
ceasul, l-a luat dracul! N-au putut doctorii sa-l scape. Mai mare grija
sa ai de suflet, decât de trup, ca sufletul este nemuritor. Sufletul
este mai scump decât toata lumea, cum zice Mântuitorul: Ce va da omul în
schimb pentru sufletul sau? Chiar daca ar câstiga toata lumea ce folos
daca îsi va pierde sufletul sau? Ada întâi preotul, ca el a luat putere
de la Hristos: Ce va dezlega preotul pe pamânt, va fi dez legat si în
cer. Si zi -i: „Parinte, vino si spovedeste dupa carte pe mama, pe tata, copilul sau fata sau nora sau ginerele”.
Omul, când a slabit tare, nu mai tine minte ce pacăte a facut. El uita,
daca-i chinuit de boala si-i ametit de cap; dar îl poti spovedi chiar
daca nu poate vorbi, ci numai daca aude. Si daca aude, preotul îl
întreaba, si el, daca a facut pacătul, face semn ca „Da”. Daca n-a facut, face semn ca „Nu”.
Dar daca i s-a legat limba si sia pierdut si cunostinta, nu-l mai poti
mărturisi ca el nu mai stie nimic. De aceea nu astepta, Doamne fereste,
sa cada omul în coma. Sau cum a patit nu de mult o femeie cu barbatul ei
care zicea: „Nu aduce preotul ca doar eu nu mor!”. „Dar esti slab, mai Ioane”. „Nu aduce preotul acum!”.
Si în noaptea aceea a murit nespovedit de douazeci de ani. Vedeti cum
l-a înselat diavolul sa nu aduca preotul? Dar ce, preotul vine cu
moartea la tine? Vine cu Preacuratele Taine. Si Hristos este Viata
lumii! Vine cu Viata, cu învierea si cu Dumnezeirea lui Iisus Hristos sa
te vindece si sa-ti dea \zx
sanătate! Iata, vine de la Dolhasca, dintr-un sat, o
femeie de 63 de ani, slaba, necajita, cu sora ei, cu ginerele si cu
fata, cu o masina. Îmi spunea ca barbatul ei n-a fost la biserica de
când s-a însurat, de 43 de ani. Nu mai asculta de Dumnezeu; înjura,
fuma, era betiv si desfrânat si nu credea în nimic. Numai cu tigara în
gura statea. Sotia era plecata la o fata maritata acolo în sat. El a
venit de la crâsma, beat, cu tigara în gura si s-a culcat cu tigara
aprinsa. De la tigara s-a aprins casa si a ars omul plin de pacăte.
Numai câteva oase i-au mai gasit.
Ai auzit cum moare omul pacătos? Ce spune Apostolul
Pavel? Al carui sfârsit va fi dupa faptele lui. Patruzeci si trei de ani
n-a fost în biserica, nu s-a spovedit si nu s-a împartasit. Si acum a
ars cu tigara în gura! De la focul acesta s-a dus în focul cel vesnic.
Aici a luat arvuna muncii celei vesnice. L-a ars Dumnezeu de viu pentru
pacătele lui, ca sa arda în veci, cum spune Mântuitorul: Unde focul lor
nu se stinge si viermele lor nu doarme. Asa moare pacătosul. Ai auzit ce
spune în Psaltire? Moartea pacătosului este cumplita. Si a venit femeia
sa-l puna la slujbe. „Matusa-i-am zis -, daca îmi dai munti de aur, de aici pâna la Bucuresti, nu-l pot pune la slujbe!”. Si i-am citit din Pravila Mare, unde scrie: „Cine moare din betie, ca si cel care moare spânzurat ”.
O murit din betie, e ca si cum s-ar fi spânzurat, si-a facut sama. Si
n-am putut sa-l pun la nici o slujba. Pentru ca o patesc si eu.
Canoanele Bisericii ma opresc si cade si pe cei vii ai lui.
ANEXA*
Cine pune apa în vin si-l vinde, sa nu se împartaseasca 5 ani si 66 metanii pe zi.
Ascultatorul la ferestre un an sa nu se împartaseasca si sa faca câte 15 metanii pe zi.
Femeia care a pierdut copilul fara de voie se canoniseste un an. Femeia care desfrâneaza si îsi omoara fatul în pântece, 10 ani.
Femeia care va bea ierburi ca sa nu nasca copii, 7 ani si câte 200 de metanii pe zi.
Mireanul care va blestema si va huli, acela se canoniseste un an sa nu se împartaseasca, sa faca post, metanii si milostenii.
Cei care s-au casatorit cu nunta nelegiuita sa cada
sub canon 7 ani, fireste dupa ce s-au despartit de acea însotire. Cine
îsi va însura copiii în alta credinta, sa aiba canon 5 ani. Cei care se
casatoresc fara voia parintilor lor, traiesc în curvie, iar împacându-se
cu parintii lor, se vor canonisi 3 ani.
Nunta întâi este lege, a doua este iertare, a treia
este calcare de lege. Casatoria a doua nu se binecuvinteaza cu cununie
(pe cap), ci se canoniseste 2 ani a nu se împartasi, iar a treia
casatorie 5 ani. La aces te nunti, preotul sa nu manânce.
Cel ce cleveteste, un an sa nu se împartaseasca.
Curvarul va fi neîmpartasit 7 ani. Cel ce a
prea-curvit 15 ani. Cel ce va umbla cu femeia sa peste fire, 15 ani. La
fel si pe femeie, de va fi fost cu voia ei; iar de va fi fost cu sila,
mai putin.
Femeia care a fost siluita [violata] de barbat, si
viata ei dinainte era cinstita, sa nu se afuriseasca; iar daca viata ei
era necinstita, sa se afuriseasca.
Cel care a siluit fata minora, 12 ani.
Curvia cu dobitoace. Cei ce au pacătuit înainte de a
împlini 20 de ani, sa nu se împartaseasca 20 de ani. Cei care dupa 20 de
ani, având si femei, 30 de ani. Iar daca unii, fiind casatoriti au
pacătuit, având peste 50 de ani, numai la iesirea din viata. Celui ce a
pacătuit cu dobitoace i se va aplica 15 ani, daca se va mărturisi
singur.
Cine va gresi cu nasa-sa, 9 ani sa se pocaiasca si sa
faca 150 de metanii pe zi. Cine cu fina-sa ce a botezat-o, 12 ani si
metanii 300 pe zi. Cine a curvit cu mama logodnicii lui, 14 ani si nunta
sa nu se faca.
Cine a curvit cu soacra, 15 ani si în toate zilele câte 160 de metanii.
Cine va curvi cu cumnata, 11 ani. Femeia cu doi
frati, 11 ani. Cine pacătuieste cu mama vitrega, 12 ani. De se va
întoarce fiul spre mama sau tatal spre fiica, 20 de ani sa se pocaiasca
si în toate zilele sa faca câte 366 de metanii.
Cine a pacătuit cu sora sa, 12 ani. Cu vara sa
primara, 10 ani; cu vara a doua, 9 ani. Cine va curvi cu calugarita, 9
ani si 150 de metanii pe zi.
Cel ce a facut pacătul malahiei se canoniseste 40 de
zile, mâncând mâncare uscata si facând câte 100 de metanii pe zi, iar de
nu vor putea sa manânce sec, atunci sa nu se împartaseasca un an si sa
faca în fiecare zi 50 sau 100 de metanii. Iar de vor face malahie între
dânsii, atunci sa manânce sec 80 de zile sau sa nu se împartaseasca 2
ani si câte 50 metanii.
Onania este pacătul care-l fac doi soti, care întrebuinteaza mijloace de a nu face copii (Facere 38, 9-
10). Acest pacăt se canoniseste ca malahia si
avortul, pâna la vindecare, caci fara îndreptare nu exista iertare. Pe
cei ce fac acest pacăt Dumnezeu îi pedepseste asa: li se întuneca mintea
si se îmbolnavesc sufleteste, devin nervosi, le tremura mâinile si
trupul, au visuri îngrozitoare, li se nasc copii slabi si bolnavi,
îmbatrânesc mai repede si mor rau.
Cei care au casa de toleranta sa se afuriseasca, iar
daca nu se pocaiesc, nici darurile lor sa nu se primeasca, nici în
cimitir sa nu se îngroape când vor muri. Ei se canonisesc ca si
preacurvarii, 15 ani.
Cei care iau dobânda nu se cuvine a fi împartasiti, daca staruiesc în nelegiuirea lor.
Fumatul se canoniseste la fel ca luxul si jocul de noroc, 1-3 ani.
Gomoria se pedepseste la fel ca sodomia si uciderea de suflete, pâna la 20 de ani.
Cine are vrajba asupra cuiva, sa nu fie primit la
Biserica, nici prescurile lui, pâna ce nu va face pace, ca rugaciunea
lui se preface în blestem.
Jocul de noroc, sub orice forma, si cu orice scop, se canoniseste la fel ca furtul si uciderea.
Jocul la nunti sau petreceri de orice fel, 1-3 ani.
Nici un mirean sau cleric sa nu joace zaruri, table,
carti, ghioc, dame sau alte jocuri de acest fel, iar de va face acestea,
clericul sa se cateriseasca, iar mireanul sa se afuriseasca.
Se opreste cu desavârsire a se face mimi si teatre
ale acestora, precum si privirile jocurilor de pe scena, stadioane. Cei
care nu se supun acestui canon, sa se afuriseasca.
Calcatorii de juramânt (la tribunal) vor fi
necuminecati 10 ani. Cel ce jura strâmb ca sa ia bunurile altuia, 3 ani
sa faca post, metanii si milostenii si sa întoarca neaparat bunurile
luate.
Cine manânca sânge de animal, 2 ani sa nu se împartaseasca.
Cel care tine mânie, un an sa nu se împartaseas ca si 150 metanii pe zi.
Minciuna usoara, fara gând de a face rau, se canoniseste ca si defaimarea, un an.
Jefuitorul de morminte 10 ani va fi neîmpartasit. Cei care ard trupurile mortilor, 20 de ani.
Cine nu va posti cele patru posturi, miercuri le si
vinerile de peste an, fara a fi împiedicat de slabiciune trupeasca, sa
se afuriseasca.
Cel care va mânca carne, oua sau brânza în Postul cel
Mare sau miercurile si vinerile de peste an, 2 ani sa nu se
împartaseasca. Cine manânca carne în lunea brânzei sau cine manânca
brânza în lunea dintâi a Postului Mare, 4 ani sa se pocaiasca si 300 de
metanii pe zi. Cine se va spurca din nestiinta în Postul Mare, un an si
36 de metanii pe zi.
Cine rapeste si ia al strainului cu nedreptate 5 ani si câte 100 metanii pe zi (cu conditia sa întoarca ce a rapit).
Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, se
înlatura o zi de la împartasire, sa se spele, sa-si schimbe
acoperamântul trupului, sa zica Psalmul 50 si sa faca 49 de metanii; iar
cel ce s-a întinat, fiind treaz cu trupul, se înlatura de la
împartasire 7 zile, zicând în fiecare zi Psalmul 50 si câte 49 de
metanii.
Femeile care se afla în scurgerea de sânge obisnuita
lor, nu pot intra în biserica pâna la 7 zile, nici a se împreuna cu
barbatii lor, nici a sarata Sfintele Icoane, nici a lua anafora ori
aghiasma, dar pot a se ruga si a citi sfintele carti. De se va afla în
Biserica si va simti ca-I vine aceasta scurgere, sa iasa afara, iar de
se va rusina si nu va iesi, atunci sa primeasca canon; de a luat si
anafora, sa primeasca canon mai greu. Femeile care zamislesc copii în
aceste 7 zile vor naste copii bolnavi sau copii care se vor îmbolnavi
dupa nastere cu boli care nu au leac.
Cel ce a ucis de voie si dupa aceasta s-a pocait, va
fi neîmpartasit 20 de ani; cel ce a ucis fara de voie, 10 ani; cel ce
ucide în razboi, 3 ani.
Omul mirean de se va îmbata si va vomita, sa nu se împartaseasca un an si 12 metanii pe zi.
Cel ce se supune vrajitoriei (descânta) se va canonisi cu timpul ucigasului (20 de ani).
Cine ia mana grâului, a dobitoacelor, sau altceva
dintre acestea sa aiba pocainta 4 ani si câte 100 de metanii pe zi. Cei
ce se adreseaza prezicatorilor, ca sa afle ceea ce ar voi, se canonisesc
6 ani. Daca vor starui în acestea, sa se lepede de tot de la Biserica.
Preotul care deschide sfintele carti, sa se cateriseasca, iar mireanul sa se afuriseasca.
Cei care practica yoga, bioenergie, radiestezie sau
altceva asemanator acestora (care accepta reîncarnarea sau destinul), sa
se supuna canoanelor pentru vrajitori, pâna la îndreptare.
Sinuciderea este un pacăt împotriva Duhului Sfânt, care nu poate fi iertat nici în lumea aceasta, nici în
cealalta. Unuia ca acestuia nu i se pot face nici un
fel de slujbe. Fac exceptie cei care sunt bolnavi mintal
(schizofrenicii) si cei demonizati.
Nici un cleric nu poate dezlega pe cel legat de
altul, decât numai daca cel ce a legat a murit, sau a fost legat pe
nedrept si în urma judecatii facute, sinodul sau episcopul a hotarât sa
fie dezlegat. Oricare barbat sau femeie de îsi va lasa duhovnicul sau,
fara oarecare vina, si se va spovedi la altul, sa se desparta de
Biserica împreuna cu cel ce l-a primit pe dânsul. Pentru cei ce se
pocaiesc în curatenie si cu sârguinta îsi chinuiesc trupul se scurteaza
timpul de pocainta, dupa masura înfrânarii. Adica, daca cineva ar primi
sa nu bea vin în zile rânduite, se scade un an din canonul prevazut de
Parinti pentru greseala lui. Daca promite sa nu manânce carne un timp,
se scade înca un an. Iar daca vrea sa nu manânce brânza, oua, peste sau
untdelemn, pentru fiecare din aceste abti neri se scade câte un an. Tot
asa si pentru o alta nevointa (metanii, post, milostenie) [Vezi Sfântul
Ioan Ajunatorul].
Aceasta „Anexa” se doreste a fi un ajutor
celui care se spovedeste în a-si cunoaste mai bine gravitatea pacătelor,
stiind ca Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Cleopa Ilie tinea foarte
mult la respectarea Sfintelor Canoane si a învataturilor Sfintilor
Parinti. La redactarea ei s-au folosit: îndreptarea Legii, Târgoviste,
1652, Pidalionul, tiparit la Manastirea Neamt în 1844, Molitfelnic,
editia 1937, Pravila cea Mica, de arhimandrit Nicodim Sachelarie,
Seminarul Monahal Cernica-Ilfov, 1939.
Preot slujitor, Mihail Cristea 416-897-3111
Îndreptar
pentru spovedanie (lista de păcate)
1. Am deznădăjduit în ajutorul şi mila lui Dumnezeu.
2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos (păcătoasă)
şi tot în iad voi merge.
3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuieşte, dacă nu, nu.
4. Am zis că nu-mi ajuta Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că
există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasă. Nu cred în anumite minuni,
întâmplări povestite în Sf. Scriptura.
7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aş
păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul şi drogurile sunt sinucidere). Am
vândut ţigări şi/sau droguri.
11. Am înjurat. Şi de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană,
candela, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morţi etc.)
12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat
cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit.
13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe
neputincioşi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am
pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine,
că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am
răbdare.
17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc.
18. Am fost nemulţumit(a) cu starea mea (mai bine era aşa decât aşa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.
20. Am blestemat. Şi pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.
21. Am fost făţarnic(a), prefăcut(a), linguşitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe înţelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie
şi răutate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe
părinţi, pe preoţi.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l şi discutându-l.
28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe
cât mi-a stat în putinţă.
29. Am împrumutat cu camăta (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare.
31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece
cuiva.
32. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, ca să le fie rău. Am „
întors lumânările ” pentru răul duşmanilor.
34. Am purtat aţă roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf.
Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la
vrăjitoare date „ ca să nu se mai prindă farmecele de mine ” , am făcut
focuri şi am sărit peste ele şi alte obiceiuri drăceşti. Mi-am căutat
norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite
animale (reîncarnare).
36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi.
37. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc.
38. Am presupus, bănuit pe alţii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfa rea că marfa bună.
42. Am nedreptăţit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.
45. Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat
înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la
biserică? De la străini sau de la părinţi, de la rude? Păcatul acesta nu
se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem
milostenie.
47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că
sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug.
51. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar şi fără voie.
52. Din răutate, am stricat avere străină (semănaturi, pomi, maşina
etc.).
53. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false.
54. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate. N-am făcut
milostenie multă din ea.
55. Am dat sau am luat şpaga (mita).
56. Am câştigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.
58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care
nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserică şi pe săraci după putere.
60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele,
în loc să le alung imediat.
61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoţul
care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).
62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.
63. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie
mincinoasă împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am
făcut să mă urască.
65. Port ura pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am
bucurat de răul altuia.
66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mişcat de colo-colo
prin biserică.
69. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt
îmbrăcaţi.
70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.
71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.
72. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat
după aceea.
73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.
74. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat,
m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în
comparaţie cu alţii. Nu mai e nimeni ca mine.
77. Îmi place să mă laude alţii. Când fac o faptă bună, aştept laude de
la alţii şi nu plată de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(ă), mai credincios(oasă) că alţii, socotindu-i
pe ei mai răi, prosti, necredincioşi, etc.
80. Am râs de păcatele şi defectele altora. Şi de faptele lor bune am
râs.
81. Am lăudat păcatele altora.
82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineaţă, seara, la
fiecare masă.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am ţinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am ţinut post negru sâmbătă şi duminică.
86. Am zis: mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce, decât să o
mănânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri şi vineri când era
hărţi sau sâmbătă şi duminică când se mânca peste, socotind că nu sunt
bune aceste rânduieli.
88. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă,
duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii şi al
ciclului lunar; 40 de zile după naştere.
89. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără,
încât putea să cadă în păcatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticoncepţionale, am folosit spermicide, ca să nu
fac copii.
91. Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit
prezervativ sau am vărsat sămânţa afară ca bărbat, iar ca femeie am
folosit diafragma.
92. Am făcut avort. Ca bărbat, am dat voie soţiei să facă avort.
93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).
94. M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu soţul (soţia) în diferite poziţii, ca animalele.
96. M-am împreunat cu soţul (soţia) în văzul sau auzul copiilor mei,
crezând că sunt mici şi nu ştiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelaşi sex.
Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele,
deşi n-aş vrea să fac păcatul.
99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, văr, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot,
preoteasa, călugăr, călugăriţa.
101. Am pipăit alt trup pentru a simţi şi provoca plăceri de desfrâu.
102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.
103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorţat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorţat de ea.
105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât
de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).
106. Ca nas (naşa), m-am căsătorit cu fină (fânul) sau am dat voie
copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică( cununia a 4-a
este păcat).
108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană
îşi provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numeşte curvia
cu diavolul.
109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu
altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu
copii.
110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).
111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu
prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi
pare rău că altul are şi eu nu. Invidia este aceeaşi cu zavistia şi
pizma.
117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar
m-am şi îmbolnăvit.
118. Am minţit. Am obiceiul să mint mereu.
119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile şi poveştile.
120. Am drăcuit. Am dat naibii. Şi pe mine însumi m-am dat dracului. Am
zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .
121. Am muncit în duminici şi sărbători.
122. Am lipsit de la biserică în duminici şi sărbători. În timpul
slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deşarte,
am fost la târg etc.
123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic şi n-am aprins
lumânări.
124. Am stat în faţă la toţi în biserică. I-am dat la o parte pe alţii,
zicându-le că stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe şi donaţii la biserică din ce era mai rău.
126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat
peste puteri, le-am lăsat să moară deşi puteam să le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal
netăiat, carne de om, jertfe sataniceşti, necurăţie etc.)
128. Am sfătuit şi învăţat pe alţii să facă păcate.
129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea,
în duminici şi sărbători.
130. Cred în superstiţii: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge
rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.
131. N-am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am făcut glume, bancuri cu şi despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am
purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc. Mi-am
făcut părul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul
acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbaţii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit.
136. M-am mâniat şi nu mi-a trecut îndată, ci am ţinut mânie.
137. Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine.
138. Am făgăduit ceva şi n-am împlinit. N-am ţinut învoială,
promisiunea.
139. N-am tămâiat şi stropit casa cu agheasmă cel puţin o dată pe lună.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă
n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugăciune, în duminici şi sărbători.
143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică.
145. Am mers la mai mulţi preoţi şi am zis la unul unele păcate, la
altul altele.
146. Din pricina ruşinii sau a altor motive, am ascuns cu bună ştiinţă
la Spovedanie unele păcate. M-am şi împărtăşit după aceea.
147. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când
am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârşitul slujbei
fă ră motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.
150. N-am crescut copiii şi finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învăţat
poruncile lui Dumnezeu. I-am învăţat la rău, contribuind la uciderea lor
sufletească.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persista în greşeli.
152. Nu am ascultat de părinţi atunci când m-au învăţat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toţi copiii. Am fost părtinitor
(părtinitoare) cu unul sau mai mulţi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac
pocăinţă şi să mă spovedesc.
155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.
156. M-am împărtăşit după ce am avut necurăţie în vis.
157. Ca femeie, m-am împărtăşit când aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am făcut moliftele la o zi, 8 zile şi 40 de zile după
naştere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit
molifta înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat aşa, n-am
venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.
160. Am înăbuşit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenţa mea, mi-au murit copiii.
162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura şi am fost prea
băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.
165. Am lăsat nefăcută sfeştania în casă mai mult de un an de zile.
166. Am făcut jocuri şi râsete la priveghiurile de morţi.
167. Nu mi-am făcut datoria faţă de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce
trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe
pentru sufletele celor adormiţi.
169. Am jelit morţii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână.
Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul
din casă.
170. Am în casă, am citit cărţi sectare. Am fost la adunări de sectanţi,
i-am primit în casă.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcţie de cele ce
visez.
175. Am cântat şi am ascultat cântece lumeşti şi sectare.
176. Am jucat şi am mers la discoteci şi alte petreceri anormale.
177. Am făcut nunţi şi petreceri cu mâncare de dulce şi cu muzica în
post.
178. Am smintit şi l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a
auzit ce zic şi a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în faţa lui
Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.
181. Am ascultat discuţiile altora, deşi nu-mi folosea şi îi deranjăm.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am moştenire şi n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.
185. Am luat anafora şi agheasmă, deşi mâncasem sau băusem apa după
miezul nopţii.
186. Am râvna nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am şi
îmbolnăvit, milostenie fără socoteala încât suferă cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu faţa către răsărit.
188. Am dat importanţă mai mare celor trupeşti decât celor sufleteşti.
189. În loc de a mă împăca cu aproapele, l-am tras la judecată.
190. Nu mi-am iubit soţul (soţia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a
făcut păcate.
191. Am făcut diferite pariuri diavoleşti, prin care mulţi şi-au pierdut
sănătatea şi viaţa.
192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învăţat pe cel
nepriceput.
193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.
Citeşte întreaga ştire: LISTA CELOR 193 DE PĂCATE PE CARE NICI NU TE GÂNDEŞTI CĂ LE COMIŢI. Trebuie să-ţi aduci aminte de ele la SPOVEDANIE!
Îndreptar
pentru spovedanie (lista de păcate)
1. Am deznădăjduit în ajutorul şi mila lui Dumnezeu.
2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos (păcătoasă)
şi tot în iad voi merge.
3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuieşte, dacă nu, nu.
4. Am zis că nu-mi ajuta Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că
există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasă. Nu cred în anumite minuni,
întâmplări povestite în Sf. Scriptura.
7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aş
păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul şi drogurile sunt sinucidere). Am
vândut ţigări şi/sau droguri.
11. Am înjurat. Şi de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană,
candela, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morţi etc.)
12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat
cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit.
13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe
neputincioşi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am
pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine,
că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am
răbdare.
17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc.
18. Am fost nemulţumit(a) cu starea mea (mai bine era aşa decât aşa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.
20. Am blestemat. Şi pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.
21. Am fost făţarnic(a), prefăcut(a), linguşitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe înţelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie
şi răutate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe
părinţi, pe preoţi.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l şi discutându-l.
28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe
cât mi-a stat în putinţă.
29. Am împrumutat cu camăta (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare.
31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece
cuiva.
32. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, ca să le fie rău. Am „
întors lumânările ” pentru răul duşmanilor.
34. Am purtat aţă roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf.
Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la
vrăjitoare date „ ca să nu se mai prindă farmecele de mine ” , am făcut
focuri şi am sărit peste ele şi alte obiceiuri drăceşti. Mi-am căutat
norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite
animale (reîncarnare).
36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi.
37. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc.
38. Am presupus, bănuit pe alţii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfa rea că marfa bună.
42. Am nedreptăţit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.
45. Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat
înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la
biserică? De la străini sau de la părinţi, de la rude? Păcatul acesta nu
se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem
milostenie.
47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că
sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug.
51. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar şi fără voie.
52. Din răutate, am stricat avere străină (semănaturi, pomi, maşina
etc.).
53. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false.
54. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate. N-am făcut
milostenie multă din ea.
55. Am dat sau am luat şpaga (mita).
56. Am câştigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.
58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care
nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserică şi pe săraci după putere.
60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele,
în loc să le alung imediat.
61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoţul
care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).
62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.
63. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie
mincinoasă împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am
făcut să mă urască.
65. Port ura pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am
bucurat de răul altuia.
66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mişcat de colo-colo
prin biserică.
69. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt
îmbrăcaţi.
70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.
71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.
72. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat
după aceea.
73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.
74. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat,
m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în
comparaţie cu alţii. Nu mai e nimeni ca mine.
77. Îmi place să mă laude alţii. Când fac o faptă bună, aştept laude de
la alţii şi nu plată de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(ă), mai credincios(oasă) că alţii, socotindu-i
pe ei mai răi, prosti, necredincioşi, etc.
80. Am râs de păcatele şi defectele altora. Şi de faptele lor bune am
râs.
81. Am lăudat păcatele altora.
82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineaţă, seara, la
fiecare masă.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am ţinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am ţinut post negru sâmbătă şi duminică.
86. Am zis: mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce, decât să o
mănânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri şi vineri când era
hărţi sau sâmbătă şi duminică când se mânca peste, socotind că nu sunt
bune aceste rânduieli.
88. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă,
duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii şi al
ciclului lunar; 40 de zile după naştere.
89. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără,
încât putea să cadă în păcatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticoncepţionale, am folosit spermicide, ca să nu
fac copii.
91. Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit
prezervativ sau am vărsat sămânţa afară ca bărbat, iar ca femeie am
folosit diafragma.
92. Am făcut avort. Ca bărbat, am dat voie soţiei să facă avort.
93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).
94. M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu soţul (soţia) în diferite poziţii, ca animalele.
96. M-am împreunat cu soţul (soţia) în văzul sau auzul copiilor mei,
crezând că sunt mici şi nu ştiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelaşi sex.
Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele,
deşi n-aş vrea să fac păcatul.
99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, văr, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot,
preoteasa, călugăr, călugăriţa.
101. Am pipăit alt trup pentru a simţi şi provoca plăceri de desfrâu.
102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.
103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorţat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorţat de ea.
105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât
de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).
106. Ca nas (naşa), m-am căsătorit cu fină (fânul) sau am dat voie
copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică( cununia a 4-a
este păcat).
108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană
îşi provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numeşte curvia
cu diavolul.
109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu
altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu
copii.
110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).
111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu
prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi
pare rău că altul are şi eu nu. Invidia este aceeaşi cu zavistia şi
pizma.
117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar
m-am şi îmbolnăvit.
118. Am minţit. Am obiceiul să mint mereu.
119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile şi poveştile.
120. Am drăcuit. Am dat naibii. Şi pe mine însumi m-am dat dracului. Am
zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .
121. Am muncit în duminici şi sărbători.
122. Am lipsit de la biserică în duminici şi sărbători. În timpul
slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deşarte,
am fost la târg etc.
123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic şi n-am aprins
lumânări.
124. Am stat în faţă la toţi în biserică. I-am dat la o parte pe alţii,
zicându-le că stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe şi donaţii la biserică din ce era mai rău.
126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat
peste puteri, le-am lăsat să moară deşi puteam să le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal
netăiat, carne de om, jertfe sataniceşti, necurăţie etc.)
128. Am sfătuit şi învăţat pe alţii să facă păcate.
129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea,
în duminici şi sărbători.
130. Cred în superstiţii: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge
rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.
131. N-am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am făcut glume, bancuri cu şi despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am
purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc. Mi-am
făcut părul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul
acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbaţii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit.
136. M-am mâniat şi nu mi-a trecut îndată, ci am ţinut mânie.
137. Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine.
138. Am făgăduit ceva şi n-am împlinit. N-am ţinut învoială,
promisiunea.
139. N-am tămâiat şi stropit casa cu agheasmă cel puţin o dată pe lună.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă
n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugăciune, în duminici şi sărbători.
143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică.
145. Am mers la mai mulţi preoţi şi am zis la unul unele păcate, la
altul altele.
146. Din pricina ruşinii sau a altor motive, am ascuns cu bună ştiinţă
la Spovedanie unele păcate. M-am şi împărtăşit după aceea.
147. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când
am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârşitul slujbei
fă ră motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.
150. N-am crescut copiii şi finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învăţat
poruncile lui Dumnezeu. I-am învăţat la rău, contribuind la uciderea lor
sufletească.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persista în greşeli.
152. Nu am ascultat de părinţi atunci când m-au învăţat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toţi copiii. Am fost părtinitor
(părtinitoare) cu unul sau mai mulţi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac
pocăinţă şi să mă spovedesc.
155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.
156. M-am împărtăşit după ce am avut necurăţie în vis.
157. Ca femeie, m-am împărtăşit când aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am făcut moliftele la o zi, 8 zile şi 40 de zile după
naştere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit
molifta înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat aşa, n-am
venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.
160. Am înăbuşit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenţa mea, mi-au murit copiii.
162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura şi am fost prea
băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.
165. Am lăsat nefăcută sfeştania în casă mai mult de un an de zile.
166. Am făcut jocuri şi râsete la priveghiurile de morţi.
167. Nu mi-am făcut datoria faţă de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce
trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe
pentru sufletele celor adormiţi.
169. Am jelit morţii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână.
Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul
din casă.
170. Am în casă, am citit cărţi sectare. Am fost la adunări de sectanţi,
i-am primit în casă.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcţie de cele ce
visez.
175. Am cântat şi am ascultat cântece lumeşti şi sectare.
176. Am jucat şi am mers la discoteci şi alte petreceri anormale.
177. Am făcut nunţi şi petreceri cu mâncare de dulce şi cu muzica în
post.
178. Am smintit şi l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a
auzit ce zic şi a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în faţa lui
Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.
181. Am ascultat discuţiile altora, deşi nu-mi folosea şi îi deranjăm.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am moştenire şi n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.
185. Am luat anafora şi agheasmă, deşi mâncasem sau băusem apa după
miezul nopţii.
186. Am râvna nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am şi
îmbolnăvit, milostenie fără socoteala încât suferă cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu faţa către răsărit.
188. Am dat importanţă mai mare celor trupeşti decât celor sufleteşti.
189. În loc de a mă împăca cu aproapele, l-am tras la judecată.
190. Nu mi-am iubit soţul (soţia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a
făcut păcate.
191. Am făcut diferite pariuri diavoleşti, prin care mulţi şi-au pierdut
sănătatea şi viaţa.
192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învăţat pe cel
nepriceput.
193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.
Citeşte întreaga ştire: LISTA CELOR 193 DE PĂCATE PE CARE NICI NU TE GÂNDEŞTI CĂ LE COMIŢI. Trebuie să-ţi aduci aminte de ele la SPOVEDANIE!
Îndreptar
pentru spovedanie (lista de păcate)
1. Am deznădăjduit în ajutorul şi mila lui Dumnezeu.
2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos (păcătoasă)
şi tot în iad voi merge.
3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuieşte, dacă nu, nu.
4. Am zis că nu-mi ajuta Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că
există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasă. Nu cred în anumite minuni,
întâmplări povestite în Sf. Scriptura.
7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aş
păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul şi drogurile sunt sinucidere). Am
vândut ţigări şi/sau droguri.
11. Am înjurat. Şi de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană,
candela, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morţi etc.)
12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat
cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit.
13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe
neputincioşi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am
pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine,
că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am
răbdare.
17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc.
18. Am fost nemulţumit(a) cu starea mea (mai bine era aşa decât aşa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.
20. Am blestemat. Şi pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.
21. Am fost făţarnic(a), prefăcut(a), linguşitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe înţelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie
şi răutate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe
părinţi, pe preoţi.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l şi discutându-l.
28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe
cât mi-a stat în putinţă.
29. Am împrumutat cu camăta (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare.
31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece
cuiva.
32. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, ca să le fie rău. Am „
întors lumânările ” pentru răul duşmanilor.
34. Am purtat aţă roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf.
Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la
vrăjitoare date „ ca să nu se mai prindă farmecele de mine ” , am făcut
focuri şi am sărit peste ele şi alte obiceiuri drăceşti. Mi-am căutat
norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite
animale (reîncarnare).
36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi.
37. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc.
38. Am presupus, bănuit pe alţii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfa rea că marfa bună.
42. Am nedreptăţit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.
45. Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat
înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la
biserică? De la străini sau de la părinţi, de la rude? Păcatul acesta nu
se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem
milostenie.
47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că
sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug.
51. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar şi fără voie.
52. Din răutate, am stricat avere străină (semănaturi, pomi, maşina
etc.).
53. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false.
54. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate. N-am făcut
milostenie multă din ea.
55. Am dat sau am luat şpaga (mita).
56. Am câştigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.
58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care
nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserică şi pe săraci după putere.
60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele,
în loc să le alung imediat.
61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoţul
care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).
62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.
63. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie
mincinoasă împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am
făcut să mă urască.
65. Port ura pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am
bucurat de răul altuia.
66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mişcat de colo-colo
prin biserică.
69. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt
îmbrăcaţi.
70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.
71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.
72. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat
după aceea.
73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.
74. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat,
m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în
comparaţie cu alţii. Nu mai e nimeni ca mine.
77. Îmi place să mă laude alţii. Când fac o faptă bună, aştept laude de
la alţii şi nu plată de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(ă), mai credincios(oasă) că alţii, socotindu-i
pe ei mai răi, prosti, necredincioşi, etc.
80. Am râs de păcatele şi defectele altora. Şi de faptele lor bune am
râs.
81. Am lăudat păcatele altora.
82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineaţă, seara, la
fiecare masă.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am ţinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am ţinut post negru sâmbătă şi duminică.
86. Am zis: mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce, decât să o
mănânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri şi vineri când era
hărţi sau sâmbătă şi duminică când se mânca peste, socotind că nu sunt
bune aceste rânduieli.
88. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă,
duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii şi al
ciclului lunar; 40 de zile după naştere.
89. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără,
încât putea să cadă în păcatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticoncepţionale, am folosit spermicide, ca să nu
fac copii.
91. Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit
prezervativ sau am vărsat sămânţa afară ca bărbat, iar ca femeie am
folosit diafragma.
92. Am făcut avort. Ca bărbat, am dat voie soţiei să facă avort.
93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).
94. M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu soţul (soţia) în diferite poziţii, ca animalele.
96. M-am împreunat cu soţul (soţia) în văzul sau auzul copiilor mei,
crezând că sunt mici şi nu ştiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelaşi sex.
Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele,
deşi n-aş vrea să fac păcatul.
99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, văr, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot,
preoteasa, călugăr, călugăriţa.
101. Am pipăit alt trup pentru a simţi şi provoca plăceri de desfrâu.
102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.
103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorţat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorţat de ea.
105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât
de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).
106. Ca nas (naşa), m-am căsătorit cu fină (fânul) sau am dat voie
copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică( cununia a 4-a
este păcat).
108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană
îşi provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numeşte curvia
cu diavolul.
109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu
altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu
copii.
110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).
111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu
prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi
pare rău că altul are şi eu nu. Invidia este aceeaşi cu zavistia şi
pizma.
117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar
m-am şi îmbolnăvit.
118. Am minţit. Am obiceiul să mint mereu.
119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile şi poveştile.
120. Am drăcuit. Am dat naibii. Şi pe mine însumi m-am dat dracului. Am
zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .
121. Am muncit în duminici şi sărbători.
122. Am lipsit de la biserică în duminici şi sărbători. În timpul
slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deşarte,
am fost la târg etc.
123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic şi n-am aprins
lumânări.
124. Am stat în faţă la toţi în biserică. I-am dat la o parte pe alţii,
zicându-le că stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe şi donaţii la biserică din ce era mai rău.
126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat
peste puteri, le-am lăsat să moară deşi puteam să le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal
netăiat, carne de om, jertfe sataniceşti, necurăţie etc.)
128. Am sfătuit şi învăţat pe alţii să facă păcate.
129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea,
în duminici şi sărbători.
130. Cred în superstiţii: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge
rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.
131. N-am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am făcut glume, bancuri cu şi despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am
purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc. Mi-am
făcut părul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul
acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbaţii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit.
136. M-am mâniat şi nu mi-a trecut îndată, ci am ţinut mânie.
137. Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine.
138. Am făgăduit ceva şi n-am împlinit. N-am ţinut învoială,
promisiunea.
139. N-am tămâiat şi stropit casa cu agheasmă cel puţin o dată pe lună.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă
n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugăciune, în duminici şi sărbători.
143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică.
145. Am mers la mai mulţi preoţi şi am zis la unul unele păcate, la
altul altele.
146. Din pricina ruşinii sau a altor motive, am ascuns cu bună ştiinţă
la Spovedanie unele păcate. M-am şi împărtăşit după aceea.
147. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când
am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârşitul slujbei
fă ră motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.
150. N-am crescut copiii şi finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învăţat
poruncile lui Dumnezeu. I-am învăţat la rău, contribuind la uciderea lor
sufletească.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persista în greşeli.
152. Nu am ascultat de părinţi atunci când m-au învăţat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toţi copiii. Am fost părtinitor
(părtinitoare) cu unul sau mai mulţi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac
pocăinţă şi să mă spovedesc.
155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.
156. M-am împărtăşit după ce am avut necurăţie în vis.
157. Ca femeie, m-am împărtăşit când aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am făcut moliftele la o zi, 8 zile şi 40 de zile după
naştere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit
molifta înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat aşa, n-am
venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.
160. Am înăbuşit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenţa mea, mi-au murit copiii.
162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura şi am fost prea
băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.
165. Am lăsat nefăcută sfeştania în casă mai mult de un an de zile.
166. Am făcut jocuri şi râsete la priveghiurile de morţi.
167. Nu mi-am făcut datoria faţă de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce
trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe
pentru sufletele celor adormiţi.
169. Am jelit morţii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână.
Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul
din casă.
170. Am în casă, am citit cărţi sectare. Am fost la adunări de sectanţi,
i-am primit în casă.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcţie de cele ce
visez.
175. Am cântat şi am ascultat cântece lumeşti şi sectare.
176. Am jucat şi am mers la discoteci şi alte petreceri anormale.
177. Am făcut nunţi şi petreceri cu mâncare de dulce şi cu muzica în
post.
178. Am smintit şi l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a
auzit ce zic şi a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în faţa lui
Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.
181. Am ascultat discuţiile altora, deşi nu-mi folosea şi îi deranjăm.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am moştenire şi n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.
185. Am luat anafora şi agheasmă, deşi mâncasem sau băusem apa după
miezul nopţii.
186. Am râvna nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am şi
îmbolnăvit, milostenie fără socoteala încât suferă cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu faţa către răsărit.
188. Am dat importanţă mai mare celor trupeşti decât celor sufleteşti.
189. În loc de a mă împăca cu aproapele, l-am tras la judecată.
190. Nu mi-am iubit soţul (soţia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a
făcut păcate.
191. Am făcut diferite pariuri diavoleşti, prin care mulţi şi-au pierdut
sănătatea şi viaţa.
192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învăţat pe cel
nepriceput.
193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.
Citeşte întreaga ştire: LISTA CELOR 193 DE PĂCATE PE CARE NICI NU TE GÂNDEŞTI CĂ LE COMIŢI. Trebuie să-ţi aduci aminte de ele la SPOVEDANIE!
Îndreptar
pentru spovedanie (lista de păcate)
1. Am deznădăjduit în ajutorul şi mila lui Dumnezeu.
2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos (păcătoasă)
şi tot în iad voi merge.
3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuieşte, dacă nu, nu.
4. Am zis că nu-mi ajuta Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că
există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasă. Nu cred în anumite minuni,
întâmplări povestite în Sf. Scriptura.
7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aş
păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul şi drogurile sunt sinucidere). Am
vândut ţigări şi/sau droguri.
11. Am înjurat. Şi de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană,
candela, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morţi etc.)
12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat
cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit.
13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe
neputincioşi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am
pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine,
că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am
răbdare.
17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc.
18. Am fost nemulţumit(a) cu starea mea (mai bine era aşa decât aşa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.
20. Am blestemat. Şi pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.
21. Am fost făţarnic(a), prefăcut(a), linguşitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe înţelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie
şi răutate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe
părinţi, pe preoţi.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l şi discutându-l.
28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe
cât mi-a stat în putinţă.
29. Am împrumutat cu camăta (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare.
31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece
cuiva.
32. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, ca să le fie rău. Am „
întors lumânările ” pentru răul duşmanilor.
34. Am purtat aţă roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf.
Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la
vrăjitoare date „ ca să nu se mai prindă farmecele de mine ” , am făcut
focuri şi am sărit peste ele şi alte obiceiuri drăceşti. Mi-am căutat
norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite
animale (reîncarnare).
36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi.
37. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc.
38. Am presupus, bănuit pe alţii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfa rea că marfa bună.
42. Am nedreptăţit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.
45. Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat
înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la
biserică? De la străini sau de la părinţi, de la rude? Păcatul acesta nu
se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem
milostenie.
47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că
sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug.
51. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar şi fără voie.
52. Din răutate, am stricat avere străină (semănaturi, pomi, maşina
etc.).
53. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false.
54. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate. N-am făcut
milostenie multă din ea.
55. Am dat sau am luat şpaga (mita).
56. Am câştigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.
58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care
nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserică şi pe săraci după putere.
60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele,
în loc să le alung imediat.
61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoţul
care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).
62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.
63. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie
mincinoasă împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am
făcut să mă urască.
65. Port ura pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am
bucurat de răul altuia.
66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mişcat de colo-colo
prin biserică.
69. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt
îmbrăcaţi.
70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.
71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.
72. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat
după aceea.
73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.
74. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat,
m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în
comparaţie cu alţii. Nu mai e nimeni ca mine.
77. Îmi place să mă laude alţii. Când fac o faptă bună, aştept laude de
la alţii şi nu plată de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(ă), mai credincios(oasă) că alţii, socotindu-i
pe ei mai răi, prosti, necredincioşi, etc.
80. Am râs de păcatele şi defectele altora. Şi de faptele lor bune am
râs.
81. Am lăudat păcatele altora.
82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineaţă, seara, la
fiecare masă.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am ţinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am ţinut post negru sâmbătă şi duminică.
86. Am zis: mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce, decât să o
mănânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri şi vineri când era
hărţi sau sâmbătă şi duminică când se mânca peste, socotind că nu sunt
bune aceste rânduieli.
88. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă,
duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii şi al
ciclului lunar; 40 de zile după naştere.
89. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără,
încât putea să cadă în păcatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticoncepţionale, am folosit spermicide, ca să nu
fac copii.
91. Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit
prezervativ sau am vărsat sămânţa afară ca bărbat, iar ca femeie am
folosit diafragma.
92. Am făcut avort. Ca bărbat, am dat voie soţiei să facă avort.
93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).
94. M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu soţul (soţia) în diferite poziţii, ca animalele.
96. M-am împreunat cu soţul (soţia) în văzul sau auzul copiilor mei,
crezând că sunt mici şi nu ştiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelaşi sex.
Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele,
deşi n-aş vrea să fac păcatul.
99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, văr, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot,
preoteasa, călugăr, călugăriţa.
101. Am pipăit alt trup pentru a simţi şi provoca plăceri de desfrâu.
102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.
103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorţat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorţat de ea.
105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât
de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).
106. Ca nas (naşa), m-am căsătorit cu fină (fânul) sau am dat voie
copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică( cununia a 4-a
este păcat).
108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană
îşi provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numeşte curvia
cu diavolul.
109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu
altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu
copii.
110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).
111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu
prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi
pare rău că altul are şi eu nu. Invidia este aceeaşi cu zavistia şi
pizma.
117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar
m-am şi îmbolnăvit.
118. Am minţit. Am obiceiul să mint mereu.
119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile şi poveştile.
120. Am drăcuit. Am dat naibii. Şi pe mine însumi m-am dat dracului. Am
zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .
121. Am muncit în duminici şi sărbători.
122. Am lipsit de la biserică în duminici şi sărbători. În timpul
slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deşarte,
am fost la târg etc.
123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic şi n-am aprins
lumânări.
124. Am stat în faţă la toţi în biserică. I-am dat la o parte pe alţii,
zicându-le că stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe şi donaţii la biserică din ce era mai rău.
126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat
peste puteri, le-am lăsat să moară deşi puteam să le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal
netăiat, carne de om, jertfe sataniceşti, necurăţie etc.)
128. Am sfătuit şi învăţat pe alţii să facă păcate.
129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea,
în duminici şi sărbători.
130. Cred în superstiţii: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge
rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.
131. N-am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am făcut glume, bancuri cu şi despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am
purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc. Mi-am
făcut părul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul
acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbaţii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit.
136. M-am mâniat şi nu mi-a trecut îndată, ci am ţinut mânie.
137. Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine.
138. Am făgăduit ceva şi n-am împlinit. N-am ţinut învoială,
promisiunea.
139. N-am tămâiat şi stropit casa cu agheasmă cel puţin o dată pe lună.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă
n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugăciune, în duminici şi sărbători.
143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică.
145. Am mers la mai mulţi preoţi şi am zis la unul unele păcate, la
altul altele.
146. Din pricina ruşinii sau a altor motive, am ascuns cu bună ştiinţă
la Spovedanie unele păcate. M-am şi împărtăşit după aceea.
147. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când
am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârşitul slujbei
fă ră motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.
150. N-am crescut copiii şi finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învăţat
poruncile lui Dumnezeu. I-am învăţat la rău, contribuind la uciderea lor
sufletească.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persista în greşeli.
152. Nu am ascultat de părinţi atunci când m-au învăţat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toţi copiii. Am fost părtinitor
(părtinitoare) cu unul sau mai mulţi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac
pocăinţă şi să mă spovedesc.
155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.
156. M-am împărtăşit după ce am avut necurăţie în vis.
157. Ca femeie, m-am împărtăşit când aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am făcut moliftele la o zi, 8 zile şi 40 de zile după
naştere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit
molifta înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat aşa, n-am
venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.
160. Am înăbuşit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenţa mea, mi-au murit copiii.
162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura şi am fost prea
băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.
165. Am lăsat nefăcută sfeştania în casă mai mult de un an de zile.
166. Am făcut jocuri şi râsete la priveghiurile de morţi.
167. Nu mi-am făcut datoria faţă de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce
trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe
pentru sufletele celor adormiţi.
169. Am jelit morţii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână.
Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul
din casă.
170. Am în casă, am citit cărţi sectare. Am fost la adunări de sectanţi,
i-am primit în casă.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcţie de cele ce
visez.
175. Am cântat şi am ascultat cântece lumeşti şi sectare.
176. Am jucat şi am mers la discoteci şi alte petreceri anormale.
177. Am făcut nunţi şi petreceri cu mâncare de dulce şi cu muzica în
post.
178. Am smintit şi l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a
auzit ce zic şi a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în faţa lui
Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.
181. Am ascultat discuţiile altora, deşi nu-mi folosea şi îi deranjăm.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am moştenire şi n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.
185. Am luat anafora şi agheasmă, deşi mâncasem sau băusem apa după
miezul nopţii.
186. Am râvna nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am şi
îmbolnăvit, milostenie fără socoteala încât suferă cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu faţa către răsărit.
188. Am dat importanţă mai mare celor trupeşti decât celor sufleteşti.
189. În loc de a mă împăca cu aproapele, l-am tras la judecată.
190. Nu mi-am iubit soţul (soţia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a
făcut păcate.
191. Am făcut diferite pariuri diavoleşti, prin care mulţi şi-au pierdut
sănătatea şi viaţa.
192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învăţat pe cel
nepriceput.
193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.
Citeşte întreaga ştire: LISTA CELOR 193 DE PĂCATE PE CARE NICI NU TE GÂNDEŞTI CĂ LE COMIŢI. Trebuie să-ţi aduci aminte de ele la SPOVEDANIE!
Îndreptar
pentru spovedanie (lista de păcate)
1. Am deznădăjduit în ajutorul şi mila lui Dumnezeu.
2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos (păcătoasă)
şi tot în iad voi merge.
3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuieşte, dacă nu, nu.
4. Am zis că nu-mi ajuta Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că
există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasă. Nu cred în anumite minuni,
întâmplări povestite în Sf. Scriptura.
7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aş
păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul şi drogurile sunt sinucidere). Am
vândut ţigări şi/sau droguri.
11. Am înjurat. Şi de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană,
candela, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morţi etc.)
12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat
cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit.
13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe
neputincioşi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am
pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine,
că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am
răbdare.
17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc.
18. Am fost nemulţumit(a) cu starea mea (mai bine era aşa decât aşa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.
20. Am blestemat. Şi pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.
21. Am fost făţarnic(a), prefăcut(a), linguşitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe înţelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie
şi răutate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe
părinţi, pe preoţi.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l şi discutându-l.
28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe
cât mi-a stat în putinţă.
29. Am împrumutat cu camăta (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare.
31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece
cuiva.
32. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, ca să le fie rău. Am „
întors lumânările ” pentru răul duşmanilor.
34. Am purtat aţă roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf.
Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la
vrăjitoare date „ ca să nu se mai prindă farmecele de mine ” , am făcut
focuri şi am sărit peste ele şi alte obiceiuri drăceşti. Mi-am căutat
norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite
animale (reîncarnare).
36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi.
37. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc.
38. Am presupus, bănuit pe alţii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfa rea că marfa bună.
42. Am nedreptăţit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.
45. Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat
înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la
biserică? De la străini sau de la părinţi, de la rude? Păcatul acesta nu
se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem
milostenie.
47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că
sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug.
51. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar şi fără voie.
52. Din răutate, am stricat avere străină (semănaturi, pomi, maşina
etc.).
53. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false.
54. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate. N-am făcut
milostenie multă din ea.
55. Am dat sau am luat şpaga (mita).
56. Am câştigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.
58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care
nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserică şi pe săraci după putere.
60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele,
în loc să le alung imediat.
61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoţul
care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).
62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.
63. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie
mincinoasă împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am
făcut să mă urască.
65. Port ura pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am
bucurat de răul altuia.
66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mişcat de colo-colo
prin biserică.
69. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt
îmbrăcaţi.
70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.
71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.
72. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat
după aceea.
73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.
74. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat,
m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în
comparaţie cu alţii. Nu mai e nimeni ca mine.
77. Îmi place să mă laude alţii. Când fac o faptă bună, aştept laude de
la alţii şi nu plată de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(ă), mai credincios(oasă) că alţii, socotindu-i
pe ei mai răi, prosti, necredincioşi, etc.
80. Am râs de păcatele şi defectele altora. Şi de faptele lor bune am
râs.
81. Am lăudat păcatele altora.
82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineaţă, seara, la
fiecare masă.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am ţinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am ţinut post negru sâmbătă şi duminică.
86. Am zis: mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce, decât să o
mănânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri şi vineri când era
hărţi sau sâmbătă şi duminică când se mânca peste, socotind că nu sunt
bune aceste rânduieli.
88. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă,
duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii şi al
ciclului lunar; 40 de zile după naştere.
89. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără,
încât putea să cadă în păcatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticoncepţionale, am folosit spermicide, ca să nu
fac copii.
91. Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit
prezervativ sau am vărsat sămânţa afară ca bărbat, iar ca femeie am
folosit diafragma.
92. Am făcut avort. Ca bărbat, am dat voie soţiei să facă avort.
93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).
94. M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu soţul (soţia) în diferite poziţii, ca animalele.
96. M-am împreunat cu soţul (soţia) în văzul sau auzul copiilor mei,
crezând că sunt mici şi nu ştiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelaşi sex.
Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele,
deşi n-aş vrea să fac păcatul.
99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, văr, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot,
preoteasa, călugăr, călugăriţa.
101. Am pipăit alt trup pentru a simţi şi provoca plăceri de desfrâu.
102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.
103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorţat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorţat de ea.
105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât
de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).
106. Ca nas (naşa), m-am căsătorit cu fină (fânul) sau am dat voie
copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică( cununia a 4-a
este păcat).
108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană
îşi provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numeşte curvia
cu diavolul.
109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu
altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu
copii.
110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).
111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu
prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi
pare rău că altul are şi eu nu. Invidia este aceeaşi cu zavistia şi
pizma.
117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar
m-am şi îmbolnăvit.
118. Am minţit. Am obiceiul să mint mereu.
119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile şi poveştile.
120. Am drăcuit. Am dat naibii. Şi pe mine însumi m-am dat dracului. Am
zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .
121. Am muncit în duminici şi sărbători.
122. Am lipsit de la biserică în duminici şi sărbători. În timpul
slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deşarte,
am fost la târg etc.
123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic şi n-am aprins
lumânări.
124. Am stat în faţă la toţi în biserică. I-am dat la o parte pe alţii,
zicându-le că stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe şi donaţii la biserică din ce era mai rău.
126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat
peste puteri, le-am lăsat să moară deşi puteam să le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal
netăiat, carne de om, jertfe sataniceşti, necurăţie etc.)
128. Am sfătuit şi învăţat pe alţii să facă păcate.
129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea,
în duminici şi sărbători.
130. Cred în superstiţii: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge
rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.
131. N-am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am făcut glume, bancuri cu şi despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am
purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc. Mi-am
făcut părul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul
acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbaţii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit.
136. M-am mâniat şi nu mi-a trecut îndată, ci am ţinut mânie.
137. Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine.
138. Am făgăduit ceva şi n-am împlinit. N-am ţinut învoială,
promisiunea.
139. N-am tămâiat şi stropit casa cu agheasmă cel puţin o dată pe lună.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă
n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugăciune, în duminici şi sărbători.
143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică.
145. Am mers la mai mulţi preoţi şi am zis la unul unele păcate, la
altul altele.
146. Din pricina ruşinii sau a altor motive, am ascuns cu bună ştiinţă
la Spovedanie unele păcate. M-am şi împărtăşit după aceea.
147. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când
am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârşitul slujbei
fă ră motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.
150. N-am crescut copiii şi finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învăţat
poruncile lui Dumnezeu. I-am învăţat la rău, contribuind la uciderea lor
sufletească.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persista în greşeli.
152. Nu am ascultat de părinţi atunci când m-au învăţat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toţi copiii. Am fost părtinitor
(părtinitoare) cu unul sau mai mulţi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac
pocăinţă şi să mă spovedesc.
155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.
156. M-am împărtăşit după ce am avut necurăţie în vis.
157. Ca femeie, m-am împărtăşit când aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am făcut moliftele la o zi, 8 zile şi 40 de zile după
naştere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit
molifta înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat aşa, n-am
venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.
160. Am înăbuşit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenţa mea, mi-au murit copiii.
162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura şi am fost prea
băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.
165. Am lăsat nefăcută sfeştania în casă mai mult de un an de zile.
166. Am făcut jocuri şi râsete la priveghiurile de morţi.
167. Nu mi-am făcut datoria faţă de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce
trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe
pentru sufletele celor adormiţi.
169. Am jelit morţii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână.
Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul
din casă.
170. Am în casă, am citit cărţi sectare. Am fost la adunări de sectanţi,
i-am primit în casă.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a
murit cineva.
172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcţie de cele ce
visez.
175. Am cântat şi am ascultat cântece lumeşti şi sectare.
176. Am jucat şi am mers la discoteci şi alte petreceri anormale.
177. Am făcut nunţi şi petreceri cu mâncare de dulce şi cu muzica în
post.
178. Am smintit şi l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a
auzit ce zic şi a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în faţa lui
Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.
181. Am ascultat discuţiile altora, deşi nu-mi folosea şi îi deranjăm.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am moştenire şi n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.
185. Am luat anafora şi agheasmă, deşi mâncasem sau băusem apa după
miezul nopţii.
186. Am râvna nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am şi
îmbolnăvit, milostenie fără socoteala încât suferă cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu faţa către răsărit.
188. Am dat importanţă mai mare celor trupeşti decât celor sufleteşti.
189. În loc de a mă împăca cu aproapele, l-am tras la judecată.
190. Nu mi-am iubit soţul (soţia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a
făcut păcate.
191. Am făcut diferite pariuri diavoleşti, prin care mulţi şi-au pierdut
sănătatea şi viaţa.
192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învăţat pe cel
nepriceput.
193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.
Citeşte întreaga ştire: LISTA CELOR 193 DE PĂCATE PE CARE NICI NU TE GÂNDEŞTI CĂ LE COMIŢI. Trebuie să-ţi aduci aminte de ele la SPOVEDANIE!
