Mă frângeam. Mă sufocam de indignare. Nu înțelegeam deloc și nu puteam să accept în nici un fel sfatul tatălui meu. Mi se părea nedrept, ma durea rău:
-Da' nu-i cinstit! Îi răspundeam plângând. Nu vreau așa ceva. De ce? De ce eu nu, și alții da. De ce toți copii să primească daruri și eu nu?!
...evident, Dusea nu vorbea despre obiectele dăruite de părinți sau de familie. Obiecte - daruri care acopereau cel mai adesea nevoile urgente ale copilului - care eram pe vremea aceea.
De ce toți copiii sa aibă blugi cu floricele și eu nu? De ce toți să primească magnetofon și mai târziu casetofon și numai eu nu??? De ce toți să aibe și eu NU??
Pentru că deocamdată nu ne putem permite, îmi răspundea Dusea calm.
- Dar vreau și eu!
- Vrei? Chiar vrei?
- Bine, Dusea, bine! Înțeleg: am nevoie și eu. Îmi trebuie! Da, îmi trebuie gumă de mestecat ca să-mi întăresc dinții, na! Și casetofon...ca sa fac mișcare și sa învăț muzică! E bine??? Eram furioasă și rănită. Nedreptățită.
- Când o să ne putem permite, o să-ți cumpere MAMA.
- Dar de ce să nu accept un cadou? De ce să nu primesc? Eram prea mică și prea supărată ca să înțeleg de una singură. Și, da, chestiile îmi luau ochii. Chestiile strălucitoare și la modă. Unde mai pui, că muream să fiu și eu ca ceilalți: și să mă laud și eu la școală sau la joacă: am și eeeeeuuuu. Am primit.
Din străinătate. Nu pot să-ți spun...cadou!
- Cadourile ne fac vulnerabili. Slabi și ușor de manevrat. Dependenți. Ne inrobesc, devenim sclavii cadourilor noastre. Ne întunecă dreapta judecată. Ne tulbură alegerile.
Nu a putut să convingă nicicum. Nu credeam o iotă. N-am acceptat teoria asta nici...deloc. Nu și nu. Iubeam Cadourile.
Timpul a trecut. Cu bune cu rele. Prin forța lucrurilor, am putut să-mi realizez multe din cele propuse, dorite, visate. Prin forțe proprii. Lecția pe care mi-a predat-o în copilărie, medicament amar, îmi este de mare folos astăzi.
Mă mai trezesc cu câte o atenție pe birouri, așa un gest. Toate, dar toate iau drumul îndărăt, sau sunt redirecționate către persoane care au cu adevărat nevoie de...
Într-adevăr, mă simt mai puternică și mai senină.
Stăpână pe deciziile mele, neinfluențate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.