sâmbătă, 17 februarie 2024

Regimuri recomandate de Valeriu Popa

 


Regimuri recomandate de Valeriu Popa
Aceste regimuri sunt adevărate medicamente naturale. Ele trebuie
urmate fără a modifica ceva, altfel li se schimbă structura şi nu mai
au efectul scontat. Am enumerat regimurile urmate de mine,
numărul celor concepute de Valeriu Popa fiind mai mare (59). Au
fost folosite abrevierile: A.R. - alimente recomandate; A.I. -
alimente interzise.
Produse lactate: brânză dulce, smântână, unt de ţară, lapte de ţară
nefiert sau proaspăt prins.
Băuturi alcoolice: vin de ţară, bere, în cantităţi mici (maximum un
pahar). Este exclusă tăria.
Condimente: ghimbir, dafin, mărar, pătrunjel, tarhon, chimen,
busuioc. coriandru, leuştean, piper moderat etc. - nu condimente
iuţi ca: muştar, ardei iute etc.
Cafea: cicoare.
Untură: slănină crudă în cantitate foarte mică (o bucăţică cât
unghia).
Ouă: 2 gălbenuşuri pe săptămână.
Legume verzi: sfeclă, ţelină, pătrunjel, gulie, ardei (nu: varză,
morcovi).
Acidităţi, ulcer
A.R.: orez, grâu încolţit, orz, supă de legume, de fasole, păstăi
verzi, legume verzi fierte, papaia, portocale, lămâi, struguri,
mandarine, pepene verde, prune, castravete, stafide, orice fructe
dulci-acrişoare, lapte şi sucuri de fructe, apă între mese.
A.I.: carne, băuturi alcoolice, alimente fripte sau prăjite, soia,
alimente grase, conopidă, varză, ridiche crudă, oţet, biscuiţi, coajă
de pâine, ceai, cafea, bputuri fierbinţi, dulciuri, prăjituri de casă,
ardei iute, ulei, murături.
Obs: Este esenţial să se ia masa la ore regulte.
2
• Se poate consuma şi puţină miere.
• Nu se consumă brânză de vaci şi smântână.
Alergie
A.R.: orez, grâu încolţit, orez, mei, porumb, ovăz, legume verzi
fierte, ghimbir, piper, struguri, ceai şi alte băuturi fierbinţi, băuturi
alcoolice, ardei iute, usturoi.
A.I.: carne şi peşte, fasole, citrice, ouă, cafea, fructe coapte,
îngheţate, ciuperci, ceapă, iaurt, smântână, brânză, acizi organici,
alimente fermentate, oţet, apă rece.
Anemie
A.R.: oreş, grâu încolţit, orz, linte, fasole (boabe, păstăi), spanac,
lăptucă, sfeclă, morcovi, cartofi, legume verzi cu condimente
carminative, unt, supă de carne, produse lactate, struguri, stafide,
curmale, pepene verde, cantalup (pepene galben), cireşe, rodie,
banane, alte fructe dulci, apă.
A.I.: iaurt, fructe citrice, roşii, mei, băuturi alcoolice, soia, ulei de
susan, oţet, ceai, cafea fierbinte, chitră, băuturi fierbinţi, ardei iute,
sare în exces, fructe coapte pârguite, alimente fermentate, alimente
fripte, prăjite sau coapte.
Obs.: Este esenţial să se ia masa la re regulate.
Artroză
A.R.: grâu, orez, produse lactate, carne, alimente grase, toate
fructele acre, ceai, cafea şi alte băuturi fierbinţi, băuturi alcoolice
după masă, preparate culinare cu condimente, ghimbir, piper,
nucşoară, dafin, fructe uscate.
A.I.: verdeţuri crude (salata în special), fructe zemoase, pepene
verde şi cantalup, dovleac, iguană, nap, sfeclă, cartofi, ciuperci,
3
mlădiţe de ferigă, conopidă, varză, îngheţată, fasole, nuci, berbec,
muguri de bambus.
Astm, bronşită
A.R.: grâu, orez, orz, supă de fasole, ridiche, supă de pui cu
condimente iuţi, cartofi, spanac, lăptucă, pătrunjel, ciocolată, brnză,
ceai, cafea, băuturi fierbinţi, băuturi alcoolice, struguri, stafide,
portocale, miere, apă.
A:I.: lapte, unt, iaurt, peşte, porc, vită, berbec, oţet, fructe acre,
dovleac, arahide, ciuperci, conopidă, varză, mâncăruri grase.
Boli de inimă
A.R.: grâu, orez, orz, lapte cu apă, unt sau untură, legume fierte,
fructe, portocale, măr, lămâie, supă de fasole, suc de fructe.
A.I.: băuturi fierbinţi, alcool, cafea, carne, peşte, alimente fripte sau
prăjite, oţet, mâncăruri grase, condimente iuţi, fasole, soia,
tuberculi, alimente fermentate organic.
Boli de nervi, scleroza multiplă (leuconevraxita)
A.R.: grâu, orez, produse lactate, alimente grase, fructe dulci, nuci,
migdale, stafide, băuturi fierbinţi, cafea, condimente, alimente cu
mare valoare nutritivă (ginseng, 9 Vita, polen, Apilarnil).
A.I:: salată crudă (verde), fructe zemoase (pere), dovleac, cartofi,
papaia, conopidă, varză, îngheţată, fasole, ciuperci, morcovi, carne
de oaie, băuturi.
4
Boli de ochi, epilepsie
A.R.: grâu, orez, orz, legume cu ulei sau untură (slănină), produse
lactate, toate fructele, ouă (2 gălbenuşuri/săptămână), sparanghel,
spanac, lăptucă, suc dulce de fructe, zahăr, sare în cantitate mică,
miere.
A.I.: carne, peşte, băuturi alcoolice, fasole, băuturi fierbinţi, ceai,
cafea, oţet, usturoi, ceapă, praz, alimente uscate ca porumb, mei,
ovăz, condimente iuţi.
Boli de piele
A.R.: orez, orez, porumb, mei, fasole, legume verzi, banane, măr,
ceai, cafea, băuturi fierbinţi. Se bea puţină apă după masă.
A.I: produse lactate, fructe acre, mandarine, portocale, ananas,
piersică, prună, carne, peşte, zahăr, susan, ulei, sare, alimente
grase, fripte sau prăjite, fermentate.
Obs.: Aici se includ şi viermii inelari, eczema, urticaria.
Boli de rinichi şi boli urinare
A.R.: orz, porumb, mei, grâu, orez vechi de 1 an, fasole boabe,
legume verzi fierte cu condimente, brânză, ouă fierte, ulei de
muştar, ulei de măsline, struguri, lămâie, măr, banane şi alte fructe.
A.I.: alcool, cafea, băuturi, fierbinţi, produse lactate, alimente
grase, fripte sua prăjite, cartofi, zahăr, ceapă, orez nou, nuci.
5
Cancer
A.R.: orez, orz, porumb, fasole verde, portocale, linte, fasole
boabe, năut, mazăre, lăptucă, spanac, alge marine, morcov,
dovleac, sparanghel, castravete, sfeclă, conopidă, varză, produse
lactate cu excepţia iaurtului, iepure, fazan, porumbel, papaia,
lămâie, struguri, cireşe, curmale, migdale, stafide, fructe dulci,
miere.
Colită
A.R.: orez vechi de 1 an, grâu, orz, mei, fasole, legume verzi fierte
cu condimente carminative, iaurt, brânză, supă de fasole, ceai,
ceafea, usturoi, ceapă, praz, pătrunjel, anason, sparanghel, apă
fiartă, rodii, stafide, curmale.
A.I.: carne, ouă, mâncare grasă, lapte, băuturi alcoolice, oţet, fructe
acre, tuberculi, îngheţată, suc de fructe reci, condimente iuţi, zahăr,
melasă, prune, mâncăruri grele.
Constipaţie
A.R.: orez, supă de fasole, mazăre verde, legume verzi, toate
felurile de fructe cu excepţia bananelor, produsele lactate (excepţie:
iaurt, brânză, unt), băuturi reci, inclusiv apa şi sucul de fructe.
A.I.: preparate fripte sau prăjite, carne, băuturi alcoolice, oţet, ceai,
cafea, băuturi fierbinţi, condimente iuţi, iaurt, brânză, banane, ouă,
nuci, porumb, grâu, eapă, usturoi, praz, fasole.
Diabet
A.R.: grâu, orz, porumb, mei, supă fasole, legume fierte cu
condimente, carminative, mazăre dulce, năut, supă de pui, ouă,
lapte, toate fructele, fructe uscate, ceai, cafea fără zahăr.
6
A.I.: zahăr, cartofi, sfeclă, tuberculi, porc, peşte, bivol, orez, ovăz,
ulei, grăsimi animale, iaurt, îngheţată, melasă, dulciuri, alimente
grase, ceapă, ciuperci.
4 mese pe zi, în cantităţi mici.
Febra în general
A.R.: regim uşor, lichid incluzând orz, supă de fasole, pâine,
biscuiţi, legume fierte, lăptucă, cartofi, castravete, vânătă, păstăi,
pepene, lămâie, struguri, apă caldă, lapte cald, ceai, cafea.
A.I.: fructe acre, alimente grase, mâncăruri grele, orez, carne,
peşte, iaurt, îngheţată, brânză, fripturi sau prăjeli, oţet, sos cu ardei
iute, salată crudă, băuturi alcoolice, băuturi reci.
Hemoroizi
A.R.: orez, grâu, lapte de capră, zer, brânză, toate fructele, supă de
ridichi, ceapă, tomate, coriandru verde, pătrunjel, pătrunjel, legume
bine fierte cu condimente, supă de linte, apă sau băuturi reci între
mese.
A.I.: alcoo, condimente iuţi, ardei iute, carne, oţet, soia, ceai, cafea,
băuturi fierbinţi, alimente uscate sau prăjite, alimente grase sau
mâncăruri grele, ulei, sare.
Insomnie
A.R.: orez, grâu, lactate, în special lapte de bivoliţă, supă de fasole,
legume verzi, fructe, băuturi reci, suc de fructe.
A.I.: peşte, carne, condimente iuţi, ceai, cafea şi alte băuturi
fierbinţi, mei, porumb, ovăz, usturoi, oţet.
7
Paralizie
A.R.: orez, grâu, supă de fasole cu grăsimi (slănină), lapte, caimac,
legume verzi fierte, fructe dulci, portocale, mandarine, lămâi,
struguri, băuturi reci, suc de fructe.
A.I.: ceai fierbinte, cafea, alte băuturi alcoolice, condimente iuţi,
carne, soia, sare, ulei, ceapă, usturoi, praz, iaurt, oţet, alimente
prăjite sau fripte, mâncăruri grase sau grele, legume verzi, ţelină,
sfeclă, pătrunjel, varză.
Reumatism
A.R.: orez, grâu, porumb, mei, ovăz, orz, lapte, legume verzi fierte
cu condimente, supă de fasole, ceai cu ghimbir, cafea şi alte băuturi
fierbinţi.
A.I.: mâncăruri grase, unt, iaurt, smântână, brânză, fructe, carne,
băuturi, dovleac, nap, cartofi, ciuperci, oţet, alimente fripte şi
prăjite, ulei, nuci, arahide, nucă de cocos, mâncăruri grele.
Obs: lapte - în special zer.
Vitamina D: gălbenuş de our fiert, morcov, cartofi fierţi şi copţi de
2 ori pe săptămână, ulei de măsline, varză puţină în salată.
Iată un model de regim pentru reumatism ţinut de mine:
Dimineaţa:
• pentru asigurarea necesarului caloric: 1/2 litru lapte nefiert;
• 50 g pâine;
• 2 linguriţe miere;
• 1 ou de 3 ori/ săptăână - gălbenuşul crud sau opărit;
• seminţe de dovleac sau floarea soarelui, crude;
• 1 lingură de polen; 1 linguriţă de praf de glucoză (chineazească);
• cafea de cicoarea.
8
Prânz:
• supă de legume sau de fasole boabe;
• salată de legume (mărar, pătrunjel rădăcină şi frunze, andive,
praz, ţelină rădăcini şi frunze, morcov etc.) cu ulei presat la rece şi
zeamă de lămâie;
• cartofi fierţi şi copţi cu lapte sau cu gălbenuş de ou şi ulei de
măsline;
• orez sau arpacaş cu legume sau lapte adăugat suficient în orezul
fiert.
Seara:
• tercu de grâu încoţit cu miere şi fructe;
• suc de morcovi - 200 ml (pentur potasiu), păstârnac sau pătrunjel
rădăcinoasă (100 ml), sfeclă roşie (100 ml), varză (100 ml).
Tuse cu expectoraţie
A.R.: orz, grâu, porumb, mei, fasole, legume verzi fierte cu
condimente iuţi, cartofi, supă de pui fără grăsime, băuturi alcoolice,
ceai de ghimbir, cafea, miere, brânză.
A.I.: produse lactate cu excepţia brânzei, porc, vită, berbec, peşte,
ceapă, conopidă, varză, sfeclă, morcov, fructe acre, arahide,
alimente grase, ciuperci, salată, îngheţată, băuturi reci.
Tuse seacă
A.R.: orez, grâu, supă de carne, condimente, carminative, roşii,
sfeclă, cartofi, legume verzi fierte cu ulei, fructe, ceai, cafea, fructe
uscate, lapte, apă fiartă, apă cu sare.
A.I.: salate crude, conopidă, varză, ridiche, arahide, băuturi
alcoolice, ardei iute, dovleac, piper, iaurt, brânză, fructe seara sau
dimineaţa, băuturi reci.
9
Viermi
A.R.: grâu, porumb, orez, fasole, legume fierte cu condimente şi
ghimbir, brânză, ardei iuţi, piper negru, papaza, banane, castraveţi,
mere.
A.I.: fructe acre sau dulci, carne, peşte, produse lactate (excepţie
brânza), zahăr, melasă, cartofi, alimente grase, nuci, biscuiţi.
Seara:
Ceai cimbrişor + 50 seminţe de dovleac.
Copii 1-4 ani - 10-12 seminţe.
5-10 ani - 30 seminţe.
Adulţi - 50 seminţe.
4 x 15 zile cu 7 zile pauză ceai cimbrişor + coriandru.
PROGRAM ZILNIC RECOMANDAT DE VALERIU
POPA PENTRU CEI GRAV BOLNAVI (CANCER)
(45 zile)
Ora 7.30. Terapia de ulei
La sculare, 1 lingură ulei de floarea-soarelui (poate fi şi alt ulei), se
mestecă 20 min., stând în fotoliu, cu capul ţinut drept. Se scuipă
uleiul în WC şi se raclează limba cu o linguriţă de plastic sau o
coadă de lingură de lemn, îndepărtându-se stratul albicios-gălbui
depus. Se clăteşte gura cu apă sărată (1 lingură sare/cană apă) şi se
repetă raclajul limbii de 30 ori. Apoi se perie limba cu o periuţă de
dinţi specială pentru acest scop.
Se pune pe foc apă în 2 vase de câte 2-3 1 şi se prepară infuziile
pentru clismă şi, la femei, spălătură vaginală. Se pregăteşte apă
caldă pentru igienizare după clismă.
Infuzie pentru clismă: se pun 2 linguri rostopască în 2 1 apă
clocotită. Se lasă 10 min. cu capac.
10
Infuzie pentru vagin: 2 linguri nalbă (flori sau rădăcini). La fel, ca
mai sus.
Ora 8. Terapia cu mălai
Se ia în gură o lingură de mălai şi se mestecă stând în fotoliu 10-15
min., până când începe să apară şi să se scurgă saliva. Apoi, gura se
clăteşte cu apă sărată.
Ora 8.30. Clismă
Se strecoară infuzia de rostopască în irigator (temperatura se
măsoară cu cotul, în dorinţa de a fi cât mai caldă) şi în poziţia
genupectorală se introduce canula unsă cu ulei de măsline. După
clismă, se face masaj pe burtă, în jurul ombilicului. După defecare,
se face igienizarea locală.
Ora 9. Spălătură vaginală cu infuzia de nalbă-mare, cu ajutorul
irigatorului
Ora 9.30. Gimnastică: sărituri pe vârfuri (100) în faţa geamului
deschis, mişcând braţele ritmic şi respirând în acelaşi timp (se
poate începe gradat, 10, 20... sărituri). La sfârşit, se inspiră şi se
expiră rar.
Ora 10. Cura de orez
4 linguri orez nedecorticat se spală şi se lasă până la ora 11. Se face
automasaj în talpă, în punctele indicate.
Ora 11. Masa 1
Orezul se înghite (boabe întregi) sau se mestecă. Apoi se consumă
1/2 1 apă distilată, timp de 1 h.
Ora 12.30. Pregătirea mesei 2
11
Se rad şi se amestecă cu 1 lingură de lemn: 5 linguri de grâu
încolţit, 2 linguri ţelină, 2 linguri rădăcină de pătrunjel, 1 lingură
gulie verde, 2 linguri sfeclă roşie, 1 lingură miere, 2 linguri mere.
Desert: polen în miere.
Ora 13. Masa 2 : Cele de mai sus se servesc cu 1 lingură de lemn,
timp de 1 h. Ora 14. Se pune aparatul de distilat şi se fac 2-3 1 apă
distilată.
Ora 16. Masa 3: 1 cană infuzie de salvie neîndulcită (250 ml apă
distilată clocotită şi 1 linguriţă salvie). Obs.: Eu recomand ca salvia
să fie fiartă 1 min., pentru evaporarea uleiului volatil nociv.
Ora 18. Masa 4
• 100 g seminţe de bostan crude;
• 1 cană infuzie cimbrişor (250 ml apă distilată clocotită + 1
linguriţă plantă).
Ora 19. Se pregătesc infuziile pentru clismă şi spălătura vaginală,
la fel ca dimineaţa.
Masa 5: Se rad: 0,5 kg mere ionatane sau golden (sau pere), 4
linguri ţelină, 2 linguri morcovi, 2 linguri pătrunjel, 2 linguri sfeclă
roşie, 3-4 nuci, 1 lingură miere, 125 g grâu încolţit.
Ora 20. Somniferul
Se infuzează 10-15 min. coaja de la 4 mere ionatane în 250 ml apă
distilată. Se îndulceşte cu 1 linguriţă rasă de miere. Apoi se
consumă cojile de mere. Zeama se soarbe încet cu lingura. Totul să
dureze 45 min.
Ora 21. Clisma şi spălătura vaginală.
Ora 21.30. Culcarea în pat cu geamul deschis 10 min. Apoi somnul
cu geamul închis.
12
După 45 zile, se introduc supa de legume, apoi de fasole boabe,
orez înghiţit cu 1/2 l ceai de salvie, fulgi de ovăz în supă sau ceai,
orz, mei, porumb, fiert. Decoctul se bea.
Condiţii de sănătate
• Urina deschisă la culoare (galben pai), fără miros.
• 1-3 scaune (dacă se poate după fiecare masă), zilnic. Materiile
fecale să fie fără miros, să nu se lipească de WC, să nu plutească
deasupra apei.
• Transpiraţia să nu miroasă urât.
• Apetit normal (fără foame exagerată şi fără senzaţii de vomă).
• Nu trebuie să-ţi miroasă gura.
• Să nu ai expectoraţii multe sau alte eliminări.
• Nu trebuie să te obişnuieşti cu dureri difuze, care pot să mascheze
boli.
• Să ai o stare de bună dispoziţie.
• Absenţa stărilor de somnolenţă nejustificată.
• Când te culci, să adormi imediat, iar la sculare, să te scoli imediat.
Valeriu Popa a spus că sunt 9 cauze principale care duc la
îmbolnăvire. Pentru combaterea lor, recomandă: destresarea,
deparazitarea, dedrogarea (alcool, tutun), dezintoxicarea,
detoxifierea, imaginaţia, voinţa, somnul, respiraţia şi mişcarea.

 

 

Valeriu Popa: Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce provoacă boli de inimă, hepatită, impotenţă şi frigiditate sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el și nu-l urî. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia iubire către întreaga lume, iar iubirea se va întoarce la tine din belşug.

Cum dăruieşti, aşa primeşti. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei ce ne-au greşit, deci oferim libertate. Alege calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

Dependenţa naşte frică, îndoială, depresie şi supărare. Nu căutaţi plată, laudă sau răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun, pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe au ca rezultat suferinţă. Cu cât vă veţi intensifica dorinţele, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. Orice dorinţă, când se agaţă de tine, devine stăpânul tău. Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complet. Astfel, în această stare, vei face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.
Dependenţa naşte agresivitate, iar agresivitatea produce boală. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frică, depresie şi supărare atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre, ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimire. Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie, dacă nu vă enervaţi, trufia descreşte.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentul acasă. Ieşiţi în stradă – cu deosebire în locurile înverzite – şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.
Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc și iertaţi. Astfel, veți anula agresivitatea.

Dacă vorbim la telefonul mobil, în primele 30 de secunde organismul blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. După o convorbire de trei minute, are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei chakre. O convorbire telefonică care depăşeşte un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Mâncarea ne poate da energii superioare dacă este gătită cu devotament. Cea mai bună mâncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi mâncați este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Aceasta înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se transformă într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşeală pe alţii o viaţă întreagă, va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie, cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau psihic va recolta răul.

Ataşamentul înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc.). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşăm şi în același timp suferă şi cel ce se ataşează. Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustrare. În această situaţie, el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de bunurile materiale, cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi.
Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiale şi a acelora din afara familiei.
În dragoste, trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de calităţile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi trupul. Când căsătoria este bazată numai pe atracţie sexuală, ea nu poate fi îndelungată. Când dorinţele slăbesc, intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă.
Familiile întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează. Un soţ trebuie să evite s-o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Violenţa în familie vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână stăpân pe situaţie. Când controlezi o altă fiinţă, îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel, devii un vampir energetic. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la ură, la dezastru. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, nu merită să rămână împreună. Femeile din viaţa unui bărbat sunt doar începutul experienţei sale cu ele. Dacă îl părăsesc, situaţia trebuie acceptata ca atare şi mers mai departe, către o nouă experienţă. Cu cât ne concentrăm mai mult asupra vieţii noastre, cu atât îmbătrânim şi ne despărţim mai repede de viaţă.
Gelozia, de regulă, provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatisme, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.
Atunci când soţia este geloasă, îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care îi scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori, la femeie, gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav. Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Ca să se nască un copil armonios, bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.
Femeia geloasă şi supărăcioasă îşi atacă în plan subtil soţul. În această situaţie, soţul fie va fi bolnav în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa. Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive, puteţi avea probleme cu animalele – alergii şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeți agresiunea apărută se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare.

Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustrări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din univers. Gândul este cel care ne aduce pacea şi liniştea în suflet. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile negative emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea, există o lege a naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ne ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace constituie un act protector pentru noi înşine.

Ca un bumerang, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu – gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente – se întorc la noi, producând efecte în câmpul nostru energetic. Nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul fără să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Imaginaţia are puterea de a crea realitatea. Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat. Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării corpului, caracterului, spiritului şi destinului viitorului copil. Principala informaţie ereditară se transmite nu numai genetic, ci şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi de aceea trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului. O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau cu tulburări de vedere sau auz. Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea, înfăptuiţi o crimă.

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţi, a părinţilor pe copii creează ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave. Pentru a se se naşe un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească reciproc. În timpul sarcinii, femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative. Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea aşa cum este şi să nu admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul. Femeile gravide nu trebuie să vizioneze filme cu subiect violent, întrucât agresivitatea lor subconştientă are efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea, oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ. Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceeaşi blocare a mândriei.

Când părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului. Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei rude, riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte din karmă, adică copilul. O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fiica şi nepoata, adică urmaşii ei. În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur – vinovatul. În cazul lovirii bioenergetice lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia. O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor, pentru care omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa. O femeie şi-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta, ea a săvârşit o crimă atât de mare, încât nimeni n-o va putea absolvi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, nemaivorbind de avort, în fază înaintată, renegarea omului iubit cu fapta, vorba sau gândul – toate acestea pot avea urmări din cele mai grave.

Sub nici un motiv să nu spui unui copil „eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost” fiindcă aceasta creează în el tocmai cusurul care i se reproşează. Mama care spune copilului „uite, dacă ai să fii cuminte şi ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru” face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran şi poate muri. Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el va învăţa că nu trebuie să se păzească singur şi în acest fel îşi va pregăti primejdii din viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat. Ei sunt profund nefericiţi. Copiii trataţi cu asprime (pedepse şi ameninţări) nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani.

Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar mama, la rândul ei, permite să fie exploatată. În acest fel, societatea se umple de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji singuri. Să mulţumeşti părinţilor pentru ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.

Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu divinitatea şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie, el este nevoit să ia energie de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Când simţiţi că cineva vă fură energia, evitaţi-i compania.
Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi schimba un egoist, făcându-l generos. Emiteţi spre el vibraţii de generozitate şi bunăvoinţă.

Dispreţul sau profunda nemulţumire faţă de noi înşine constituie o auto-agresiune. Blamarea proprie omoară afecţiunea faţă de un alt om. Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi de situaţiile legate de ele.

Trufia şi dispreţul faţă de ceilalţi generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii. Ura este o forţă ce te leagă de persoana pe care o urăşti. Astfel, se blochează biocâmpul în regiunea capului. Curând, dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. Se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora. Zgârcenia aduce boală şi dezastre.

Valeriu Popa

Valeriu Gafencu ÎNDREPTAR LA SPOVEDANIE

 

Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.

          Ioan 8, 7

 

Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

          Ioan 16, 20

 

S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

          Ioan 13, 4-5

 

Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus.

          Ioan 13, 23

 

Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.

          Ioan 13, 34

 

Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.

          Ioan 13, 35

 

 

 

          Ce este păcatul.

          Păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul.

          Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătămare adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un sentiment egoist.

          Păcatul este necredinţă şi neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo că omul să-şi fie singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu, ai urmat o altă lege, fie a ta, fie a diavolului.

          Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum însă nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: "Să se răstignească, să se răstignească". Acum îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa, cei pentru care suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-I facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea şi să dărâme Iadul.

          Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu şi în schimb apropiere de diavol, este îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în ţară străină a porcilor diavolului.

          Pentru că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia diavolului.

          Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai eşti fiu, şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui.

          Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute.

          Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului.

          Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, să găseşti argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseşti argumentele care te apropie.

          Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri.

          Tot aşa urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu.

          Bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le socoteşti ca atare? Căci să ştii că tot timpul ţi s-a dat ca să câştigi raiul şi tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că ne va ierta, că sunt alţii mult mai răi decât tine.

          Ce urmări are păcatul.

          Răul pricinuit de el.

          Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut.

          Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii.

          Prin păcat pierdem fericirea veşnică a raiului; pierdem posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna.

          Câştigăm iadul cu focul cel nestins şi cu întunericul cel ce este totdeauna.

          Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va judeca în ceea ce te va găsi făcând.

          Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât eşti în păcat).

          Spovedania.

          Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul?

          Nu te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu?

          Nu te înfioară Iadul?

          Nu cauţi să-ţi dobândeşti starea pierdută?

          Se mai poate?

          Da! Trebuie numai să vrei.

          Dumnezeu a ştiut dintru început neputinţa noastră şi ne-a dat posibilitatea curăţirii de păcate. El a ştiut că omul cât va trăi va păcătui şi că, fără de greşeală, nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Săi: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer, cuvinte prin care se instituie şi Taina Spovedaniei.

          Spovedania sau pocăinţa este o baie din care sufletul scăldat iese uşurat de greutate şi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală şi se pierd toate întinăciunile şi greşelile noastre.

          Spovedania este o doctorie care vindecă sufletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului.

          Spovedania întoarce pe păcătos de la diavol la Dumnezeu şi le pune din nou în legătură cu Făcătorul său.

          Spovedania însemnează aducerea sufletului la faptele şi lucrurile care sunt pentru şi după firea lui.

          Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu.

          Spovedania pregăteşte sufletul şi trupul pentru primirea Sf. Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

          Spovedeşte-te în Biserică de patru ori pe an la acelaşi Duhovnic.

          Când îţi faci examenul de conştiinţă găseşte-te vinovat, nu te justifica; gândeşte-te la următoarele puncte:

          Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit. A doua zi caută să ocoleşti momentul potrivit respectiv.

          Intenţia-ce ai voit de ai păcătuit.

          Împrejurările, ocoleşte-le a doua zi.

          Locul unde ai păcătuit.

          Cât l-ai răspândit-ai îndemnat pe alţii.

          Numărul.

          Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă şi cu părere de rău. Zdrobirea inimii este supărarea şi durerea ce ţi se pricinuieşte când îţi aduci aminte de păcat.

          Această durere nu stă numai în a simţi păcatul, a suspina şi a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul.

          Părerea de rău este durerea ce o simte cel ce se pocăieşte pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu şi a câştigat munca.

          Biserica a stabilit înainte de spovedanie să ţii un post de şapte zile sau chiar mai puţin. Bolnavii sunt scutiţi.

          Scrie păcatele pe hârtie şi citeşte-le singur înaintea Duhovnicului.

          Angajează-te în faţa lui Dumnezeu să nu le mai faci.

          CELE 10 PORUNCI.

          Porunca întâi: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de mine.

          Crezi în Dumnezeu?

          Crezi în Sfânta Treime?

          Îl adori pe Dumnezeu?

          Îl iubeşti?

          Îl cunoşti? Te-ai silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cărţile Sfintei Scripturi, cărţile bisericeşti sau de altundeva?

          Nu cumva crezi în farmece?

          Nu ai umblat pe la ghicitori, prezicători?

          Nu faci spiritism?

          Nu crezi în vise? Crede numai în Dumnezeu.

          Nu cumva dai mai multă cinstire unei fiinţe sau lucru decât lui Dumnezeu?

          Nu preţuieşti banul, mâncarea sau vinul, femeia sau bărbatul, mai mult decât pe Dumnezeu?

          Ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu?

          Nu ai deznădăjduit din cauza vreunui necaz, supărare sau orice alt rău venit asupra ta?

          Nu te-ai împotrivit adevărurilor şi învăţăturii creştine?

          Nu ai citit cărţi împotriva credinţei?

          Nu ai dat altuia să citească?

          Nu ai fost la adunările necredincioşilor?

          Nu ai citit cărţile şi revistele lor cu scopul aflării altui adevăr decât cel al Bisericii?

          Nu ai apărat necredinţa sau sectele sau mahomedanismul?

          Nu ai dus daruri sectarilor?

          Nu crezi în credinţe deşarte sau păgâneşti? Că mi-a ieşit un preot înainte îmi merge rău, mi-a ieşit un coşar îmi merge bine, mi-a ieşit cu plinul sau cu golul etc.?

          Este Dumnezeu centrul preocupărilor tale?

          Ţi-ai pus întotdeauna nădejdea în Dumnezeu?

          Crezi că există Rai sau Iad?

          Crezi că va fi Judecată?

          Nu te încrezi prea mult în bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta nu te temi de judecată?

          Nu crezi că Dumnezeu nu te mai poate ierta din cauza prea multelor (tale) şi grelelor păcate?

          Ai cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu?

          Ţi-ai făcut regulat rugăciunile? Seara, dimineaţa şi la prânz?

          La Biserică mergi regulat?

          La rugăciune şi în Biserică te gândeşti numai la Dumnezeu?

          Peste zi îţi mai aduci aminte de Dumnezeu?

          Mulţumiri I-ai adus lui Dumnezeu după toate faptele tale?

          Şi înainte de a face ceva I-ai cerut ajutorul?

          Rugăciunile nu le spui câteodată numai din obicei sau să te scapi?

          Nu te gândeşti în altă parte în timpul rugăciunii?

          Nu-ţi vin gânduri că nu te mai poţi mântui?

          Nu ai amânat pocăirea spre bătrâneţe?

          Nu cauţi să mergi târziu la Biserică?

          Asculţi slujba atent?

          Nu râzi, nu vorbeşti sau nu te uiţi după lume în Biserică?

          Porunca a doua: Să nu-ţi faci chip cioplit nici asemănarea vreunui lucru, din câte sunt în cer, pe pământ, în ape sau sub pământ, nici să te închini lor, nici să le slujeşti.

          Nu cumva crezi că unii oameni sunt mari şi au valoarea pe care a avut-o Mântuitorul?

          Exemplu: filosofii sau şefii de religii.

          Crezi în Sfintele Icoane?

          Cel de închinare le dai?

          Nu crezi cumva că Icoana este chiar Sfântul pe care îl zugrăveşte?

          Nu cumva crezi în oameni-femeia ta, bărbatul tău, copilul tău, etc?

          Nu te închini vreunui lucru, banului, mâncării, băuturii sau altor plăceri?

          Nu cumva mintea este singura ta lege şi faci numai ceea ce-ţi spune ea?

          Porunca a treia: Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.

          Ai înjurat vreodată de Dumnezeu Tatăl sau de Mântuitorul Iisus Hristos?

          Ai înjurat de Îngeri, Arhangheli?

          Ai înjurat de Sfânta Fecioară?

          Ai înjurat de Sfinţi, Biserică, Paşte, Candelă, Icoane, Cruce şi altele?

          Ai adus numele Domnului drept mărturie mincinoasă?

          Ai luat altfel de mărturii: ochii tăi, viaţa ta, mântuirea sufletului tău? Căci Mântuitorul a zis: Vorba ta să fie da şi nu; căci ce e mai mult vine de la diavol.

          Ai drăcuit? Ai trimis pe alţii la dracu sau pe tine?

          Ai obiceiul să blestemi pe cei ce-ţi fac rău? Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm pentru ei.

          Jurământ fals ai depus?

          Dar jurământ adevărat?

          Nu întrebuinţezi ca jurământ formula "zău", care este prescurtarea lui "pe Dumnezeul meu"?

          Porunca a patra: Adu-ţi aminte de Ziua Domnului, şase zile să lucrezi, iar a şaptea să o serbezi.

          Ziua Domnului este Duminica. Aceeaşi valoare o au şi toate sărbătorile instituite de Sfânta Biserică, de peste an.

          Ţinut-ai toate Duminicile şi sărbătorile?

          Fost-ai în toate aceste zile la Biserică?

          Cei din casa ta le-au ţinut, au fost la Sf. Biserică, nu i-ai oprit pentru vreun lucru?

          Altora nu le-ai dat de lucru în aceste zile? Nu mergi prea târziu la Biserică?

          Ziua Domnului o serbezi cum trebuie? Sau e pentru tine o zi obişnuită sau o zi de chefuri şi petreceri? Dimineaţa mergi la Biserică? După masă citeşti cărţi folositoare, ziditoare de suflet?

          Te îngrijeşti de suflet mai mult în această zi decât în altele?

          Nu ai făcut sau ai participat la clăci?

          Nu te porţi cu necuviinţă în Biserică?

          Nu ai hulit Biserica şi pe slujitorii Sf. Altar?

          Pe preoţi îi cinsteşti ca pe slujitorii lui Dumnezeu? Nu-i batjocoreşti? Nu-i bârfeşti spunându-le păcatele?

          Te rogi pentru ei? Îi asculţi?

          Porunca a cincea: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi.

          Nu ţi-ai bătut părinţii sau socrii?

          Nu i-ai înjurat sau persecutat?

          Ai ascultat sfaturile lor?

          Nu i-ai înşelat cu ceva?

          Nu le-ai speculat buna credinţă?

          Când au fost în necazuri i-ai ajutat?

          Slujbe după moarte le-ai făcut?

          Fraţii, surorile, le-ai ajutat?

          Ai purtat grijă de soţie, de copii? Căci Sf. Pavel zice: Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui şi mai ales de cei din casa sa, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios. (1 Timotei 5, 8)

          Nu ţi-ai bătut soţia? Nu te-ai purtat rău cu ea? N-ai înjurat-o?

          Soţul ţi l-ai cinstit? Soţia sau soţul ţi-ai iubit ca pe tine însuţi?

          Nu ţi-ai înşelat soţul sau soţia?

          Nu i-ai făcut viaţa mai grea? Nu eşti cicălitor?

          De cele sufleteşti ale celor din casa ta te-ai îngrijit suficient?

          Cum te-ai purtat cu părinţii sufleteşti? Naşi, profesori, preoţi? I-ai respectat şi i-ai ajutat?

          Nu ai fost obraznic sau încăpăţânat cu părinţii?

          Nu i-ai supărat? Mâniat?

          Nu i-ai vorbit de rău, batjocorit?

          Nu ai râs de neputinţele lor?

          Ai luat seama să-şi facă datoriile religioase?

          Nu te-ai ruşinat de ei?

          Nu ţi-ai cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte plăceri) şi în felul acesta ai lipsit familia de cele trebuitoare?

          De eşti părinte.

          Ai îndreptat pe copii tăi pe drumul Bisericii, cu fapta şi cu cuvântul?

          Nu le-ai dat exemplul tău de certuri, beţii, vorbe porcoase, minciună, furt, necinste, clevetire, lene?

          Nu cumva trăieşti în concubinaj şi copiii văd acest lucru?

          Pentru faptele rele: certuri, minciună, bătaie, furt, i-ai pedepsit? Nu cumva din milă i-ai cruţat?

          Pentru copiii tăi, soţie, soţ, fraţi, surori, părinţi, ai făcut rugăciuni?

          Nu ai fost prea aspru, sau prea blând cu copiii tăi?

          Slugi rele care să înveţe copiii lucruri stricăcioase de suflet nu ai ţinut?

          De eşti tutore.

          Ţi-ai îndeplinit toate îndatoririle materiale şi morale faţă de copil?

          De eşti stăpân.

          Cum te-ai purtat cu servitorii sau ucenicii tăi?

          Le-ai plătit leafa cinstit, nu le-ai reţinut pentru cine ştie ce motive?

          I-ai îndemnat să-şi facă datoriile religioase?

          Nu i-ai îndemnat să facă vreun păcat?

          De eşti slugă.

          Ai ascultat stăpânii, patronii etc.?

          Ţi-ai îndeplinit cu hărnicie toate datoriile?

          Nu le-ai lucrat de mântuială?

          Nu le-ai furat ceva?

          Nu le-ai povestit casa?

          Porunca a şasea: Să nu ucizi.

          Nu cumva ai ucis vreodată cu voie sau fără voie?

          Nu doreşti să ucizi, nu ai gânduri de răzbunare? Ai lăudat pe cineva care a omorât?

          Nu doreşti moartea cuiva, fie pentru a-i lua averea, femeia, bărbatul etc?

          Nu ai bătut pe cineva?

          Nu ai ameninţat?

          Nu urăşti pe cineva, eşti împăcat cu toţi cunoscuţii?

          Doreşti rău cuiva, moarte, pagubă?

          Te bucuri de răul ce se întâmplă semenului?

          Cum te porţi cu cei din jur?

          De eşti bărbat ai admis lepădarea de copii?

          De eşti femeie, nu ai lepădat prunc cu voie?

          Nu ai căutat să te sinucizi direct sau indirect?

          Ai făcut vânătoare?

          Porunca a şaptea: Să nu preacurveşti.

          Curvie face cel necăsătorit; preacurvie cel căsătorit.

          Nu ai curvit sau de eşti căsătorit n-ai preacurvit?

          Nu trăieşti în concubinaj?

          Nu păcătuieşti împotriva firii: onanie sau homosexualitate?

          Nu cumva pofteşti să curveşti cu bărbatul sau femeia altuia?

          Nu cauţi prilej de curvie?

          La lucruri ruşinoase nu te gândeşti prea mult?

          Nu cauţi să-ţi aduci aminte de asemenea scene?

          Nu vrei să vezi părţile ruşinoase ale corpului?

          Nu vorbeşti lucruri ruşinoase?

          Nu ai citit cărţi care să-ţi producă plăceri sexuale?

          Nu ai îndemnat pe altul să facă acest păcat?

          Nu ai făcut pe altul să păcătuiască prin îmbrăcăminte sau gătire?

          Porunca a opta: Să nu furi.

          Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci să restitui ceea ce ai furat şi apoi spovedeşte-te.

          N-ai furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau vreun om?

          N-ai păgubit pe alţii?

          Pe cel păgubit l-ai despăgubit?

          De averea altuia, încredinţată ţie, ai avut destulă grijă?

          Bani sau alte obiecte pe care le-ai luat împrumut, le-ai restituit?

          Ai primit lucruri furate?

          Lucrurile găsite le-ai dat înapoi?

          N-ai schimbat hotarele pământului cu vecinul tău?

          N-ai îndemnat pe altul să facă acest lucru?

          N-ai luat dobândă prea mare?

          N-ai falsificat vreo marfă, n-ai vândut-o ca marfă bună?

          La cântar sau socoteală n-ai înşelat?

          N-ai luat de la cel mai mic decât tine lucruri cu de-a sila?

          N-ai luat mită?

          N-ai învăţat copiii să fure?

          N-ai gânduri de îmbogăţire pe căi necinstite?

          Porunca a noua: Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui.

          N-ai jurat strâmb?

          N-ai minţit?

          N-ai adus mărturii mincinoase?

          Te-ai purtat corect cu semenul tău?

          Nu l-ai minţit?

          Nu cumva ai purtat minciuni?

          Nu cumva ai umblat cu poveşti de la unul la altul?

          Porunca a zecea: Să nu pofteşti şi să nu doreşti nimic, din ceea ce vezi că are fratele tău.

          Dorit-ai femeia, fiica, bărbatul sau fiul aproapelui tău?

          Dorit-ai averea vecinului?

          Nu ai dorit starea socială a celui mai mare ca tine?

          N-ai urât din această cauză pe vecin?

          N-ai dorit casa, sau pământul, sau vita, sau lucrul fratelui tău?

          CELE ŞAPTE PĂCATE DE MOARTE.

          Mândria.

          Este izvorul tuturor răutăţilor sufleteşti; ea este o lăcomie spirituală pentru care şi dracii au căzut din darul lui Dumnezeu.

          Nu eşti mândru, fălos, închipuit?

          Nu crezi prea mult în frumuseţea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele?

          Cum te porţi cu cei mari?

          Nu dispreţuieşti pe nimeni?

          Stai de vorbă cu oricine?

          Nu eşti făţarnic, ipocrit (una spui, alta faci)?

          Nu te-ai lăudat prin fapte, vorbe, îmbrăcăminte?

          Nu ai vorbit ceva spre a fi lăudat?

          Nu ai clevetit pe aproapele ca să-i înjoseşti cinstea şi vrednicia şi spre a te ridica pe tine?

          Ai răbdat ocara celui ce te-a ocărât?

          Ai iertat pe cei ce s-au supărat pe tine?

          Nu te-ai mândrit cu ştiinţa, cu cunoştinţele tale?

          Lăcomia.

          Din abstract, egoismul se concretizează prin lăcomie.

          Din acest punct de vedere priveşte Sf. Apostol Pavel când zice că lăcomia este rădăcina tuturor răutăţilor.

          Nu eşti lacom la mâncare sau băutură?

          Nu vrei să strângi avere sau alte lucruri?

          În strângerea de bani nu eşti lacom, n-ai înşelat pe aproapele tău din această cauză?

          Nu ai mâncat sau ai băut pe ascuns?

          Ai mâncat în sărbători înainte de Sf. Liturghie?

          Ai mâncat mortăciuni?

          Lenea.

          Este lipsa de întrebuinţare a puterilor trupeşti şi sufleteşti pe care Dumnezeu ni le-a dăruit ca să le folosim în viaţa noastră.

          Nu eşti leneş?

          Nu pierzi timpul fără să lucrezi?

          Nu te ocupi cu lucruri rele sau deşarte (gătirea trupului etc.)?

          Rugăciunea o faci regulat?

          De suflet te îngrijeşti?

          Datoria ca funcţionar, lucrător, servitor, ţi-o faci?

          Nu obligi pe cei mai mici să facă lucrul tău?

          Nu ai căutat duhovnic mai iertător?

          Ţi-ai îndeplinit canonul?

          Mânia.

          Se întemeiază tot pe pivotul lăcomiei.

          Când omul nu-şi poate îndeplini poftele sale, se înfurie căci este împiedicat de la scopul său cel rău.

          Omul se poate mânia numai contra păcatului.

          N-ai făcut rele în mânie, înjurături, bătăi, etc.?

          Te mânii des? Cât te ţine? Ştii că Sf. Pavel a spus: Soarele să nu apună este mânia voastră (Efeseni 4, 26)?

          Acum eşti supărat pe cineva?

          Ai bătut pe cineva cu bâta, cu palma?

          N-ai supărat sau mustrat pe cineva fără temei, cu răutate?

          Ai dorit răul celui ce ţi-a făcut rău? Dar celui ce ţi-a făcut bine?

          Nu te-ai mâniat pe vecin pe motivul că e mai bun decât tine? Nu l-ai invidiat? Nu-ţi pare rău?

          Nu ai vărsat sângele cuiva (în beţie)?

          Nu te-ai bătut la duel?

          Nu te-ai rugat (în mânie) să vină răul asupra vrăjmaşilor tăi?

          Zgârcenia.

          Este materială şi spirituală.

          Materială este atunci când omul nu voieşte să mângâie trupeşte pe cel sărac, iar spirituală când nu voieşte să îndrumeze pe cel neştiutor din răutate.

          Eşti zgârcit?

          N-ai lipsit de cele necesare pe un vecin din zgârcenie?

          Ai ajutat pe sărac?

          La masă ai chemat săraci sau bogaţi?

          Ştii că Mântuitorul ne îndeamnă să chemăm la masă pe cei ce nu ne pot chema înapoi.

          Nu vinzi prea scump?

          Nu înşeli?

          Nu-ţi pare rău că ai făcut vreun bine?

          Nu cumva mănânci puţin, te îmbraci prost (pe tine şi pe ai tăi) spre a te îmbogăţi?

          Nu cumva nu te îngrijeşti de sănătatea alor tăi, copii, soţie, părinţi, fraţi, spre a nu cheltui bani?

          Invidia (cearta sau pizma)

          Când cel furios nu poate birui cu mânia lui piedicile care i se opun, şi neputând să facă altceva, se îndulceşte cu inima în patima invidiei, ca să acopere cinstea şi vrednicia sufletească şi trupească a aproapelui şi să se înalţe el.

          Eşti certat cu cineva?

          Îţi place să te cerţi?

          Urăşti pe cineva?

          Batjocoreşti?

          Sfaturi viclene dai?

          Acum ai pe cineva invidie?

          Vorbeşti cu toată lumea?

          Ai poreclit pe cineva?

          Nu ai băgat vrajbă între fraţi?

          Nu porţi pizmă pe cineva pentru faptul că e mai bun ca tine sau se bucură de mai multă cinste, avere, situaţie socială etc.?

          Desfrânarea (Curvia)

          Este tot o lăcomie, dar nu de ordin material sau spiritual, ci de ordin sentimental.

          Păcatul curviei, ca nici un alt păcat, se face în trup.

          Trupul e templul Duhului Sfânt.

          (Poţi face desfrânare privind sau auzind lucruri care te-ar face să păcătuieşti.

          Chiar mâncând, dormind prea mult, vorbind etc.)

          Ai căzut în curvie?

          Dar preacurvie?

          Nu cumva îţi place să vezi sau să citeşti cărţi care te fac să păcătuieşti cu gândul, nu cumva îţi place să asculţi sau să vorbeşti vorbe porcoase sau de ruşine? Să ştii că Sf. Pavel ne spune să nu se audă din gura noastră nici vorbe spurcate sau porcoase, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase, nici vorbe nechibzuite.

          Nu cumva îţi place să vorbeşti cu rost sau fără rost?

          Nu te stăpâneşte nici o patimă?

          Nu mănânci sau dormi prea mult? Ştii că tot Sf. Pavel a spus: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos (1 Cor 6, 12).

          Nu ai în casă tablouri cu chipuri goale? Nu le priveşti cu patimă?

          N-ai curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (fină, naşe)?

          N-ai pipăit trupul altuia cuprins de patima desfrânării?

          N-ai vrut să vezi părţile ruşinoase ale corpului?

          PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER.

          A. Uciderea cu voie.

          Ai ucis pe cineva?

          Ai căutat să ucizi?

          Vrei să ucizi pe cineva?

          Vrei să te răzbuni luând viaţa cuiva?

          Ai bătut pe cineva?

          Ai certat, ai ameninţat pe cineva?

          Sodomia (împreunare împotriva firii)

          Bărbat cu bărbat sau orice fel de animal?

          Bărbat cu femeie împotriva firii?

          Onania. Ai făcut onanie?

          Oprirea pensiei sau simbriei la orfani, văduve, muncitori, salariaţi sau servitori.

          Ai oprit pensiile sau salariile? Din orice motiv, fie ca despăgubire pentru un lucru stricat, fie din alte motive?

          Reţineri parţiale sau nedrepte ai făcut?

          Ai plătit totdeauna pentru ceea ce ţi-au lucrat alţii?

          Asuprirea văduvelor, orfanilor, invalizilor şi neputincioşilor.

          N-ai bătut copiii, bătrânii sau orfanii?

          Nu ţi-ai bătut joc de ei?

          N-ai asuprit pe cel mai mic decât tine?

          N-ai râs de ologi sau neputincioşi?

          Nu i-ai necăjit?

          Nu cumva ai avut datoria să-i ajuţi şi nu i-ai ajutat?

          Pe cei ce nu ai avut datoria i-ai ajutat sau ai trecut pe lângă ei ca preotul şi levitul din Evanghelia cu Samariteanul milostiv?

          Pe orb l-ai făcut să cadă conducându-l rău?

          De orice neputincios, surd, gângav, şchiop, ciung, chior nu ţi-ai bătut joc?

          DATORII FAŢĂ DE VIAŢA SUFLETEASCĂ A APROAPELUI.

          A feri pe altul de a păcătui. Ai ferit sau nu?

          A învăţa pe cei neştiutori.

          A da un sfat bun celui ce are nevoie.

          A ne ruga lui Dumnezeu pentru alţii.

          A mângâia pe cei întristaţi.

          A suferi cu răbdare când suntem nedreptăţiţi.

          A ierta greşelile altora.

          PORUNCI PRIVITOARE LA VIAŢA TRUPEASCĂ A APROAPELUI.

          A da hrană celui flămând. Ai dat sau nu?

          A potoli setea celui însetat.

          A îmbrăca pe cel gol.

          A îngriji pe cel bolnav.

          A primi şi ospăta pe streini.

          A cerceta pe cei din închisori.

          A îngropa pe cei morţi.

          PĂCATE STREINE.

          Când sfătuieşti pe altul să păcătuiască.

          Când porunceşti altuia să păcătuiască.

          Când te învoieşti cu altul la păcat.

          Când ajuţi pe altul să păcătuiască.

          Când lauzi pe cel ce face păcatul.

          Când poţi, dar nu voieşti să împiedici pe altul de a face păcatul.

          Când ştii şi nu spui păcatul altuia (să i-l spui)

          PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT.

          Nesocotirea harului lui Dumnezeu şi încrederea prea mare în tine.

          Să crezi că Dumnezeu n-are putere să te ierte, e un păcat foarte mare.

          Să crezi că tu eşti totul şi Dumnezeu n-are nici o putere în lume.

          Neîncrederea în Dumnezeu.

          Împotrivirea la Adevărul stabilit de Sfânta Biserică (să nu crezi în vreo dogmă).

          Lepădarea de Biserica Ortodoxă. Fereşte-te de aceste păcate, căci Mântuitorul spune: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică (Marcu, 3, 29).

          CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI.

          Cercetarea Sfintei Biserici în toate Duminicile şi sărbătorile legale.

          Păzirea celor patru posturi din an.

          Respectul faţă de feţele bisericeşti.

          Mărturisirea păcatelor în cele patru posturi.

          A ne feri de eretici.

          A ne ruga pentru conducătorii statului şi dregătorii Bisericii.

          A nu face nuntă, petreceri, în post.

          A feri Biserica de a i se înstrăina lucrurile.

          A păzi posturile şi a face rugăciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le pune în vremuri grele.

          DIFERITE PĂCATE.

          Neîndeplinirea angajamentelor: ai îndeplinit pe cele luate în faţa lui Dumnezeu, a ta, a aproapelui?

          ai îndeplinit canonul dat la Spovedanie?

          Furtişag de cele sfinte: ai minţit la Spovedanie?

          ai ocolit să spui tot şi din ce motive?

          SFATURI.

          Spovedeşte-te de cel puţin patru ori pe an în posturi.

          Posteşte înainte de spovedanie.

          Păstrează acelaşi duhovnic.

          Fă-ţi un serios examen de conştiinţă înainte de a merge la spovedanie.

          Scrie pe hârtie păcatele, altfel le poţi uita. Apoi arde hârtia imediat.

          Mărturiseşte singur nu numai păcatele făcute ci şi (pe) cele din inimă.

          Nu ascunde nici un păcat.

          Împacă-te cu cel ce ţi-a greşit.

          Ocoleşte prilejul de păcătuire.

          Părăseşte păcatul – angajează-te că nu vei mai păcătui.

          Regretă păcatele făcute.

          Fereşte-te pe cât poţi de ele.

          Cuminecă-te numai dacă te simţi curat. Altfel vei fi osândit.

          Îndeplineşte cu sfinţenie canonul dat de duhovnic.

          Judecă-te singur pentru fiecare păcat făcut.

          Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie să stăm sub povaţa duhovnicului, care înlătură voia nepricepută, făcând loc voii lăsată de Dumnezeu în fiecare dintre noi. Duhovnicul dezvăluie intenţiile lui Dumnezeu în noi. Dacă nu stăm sub povaţa duhovnicului putem să intrăm în rătăciri mai mari ca patimile. Îl simt prieten pe fiecare suflet care-mi trimite un singur gând de iubire. Şi doresc şi rog ca fiecare prieten să copieze acest îndreptar la spovedanie.

          Am scris, cum am putut, în toată graba, din dorinţa curată de a vă trimite acest îndreptar la spovedanie.

          Cu toată dragostea, Valeriu.

          Sfârşit şi lui Dumnezeu Slavă!

 

 

                                                                     SFÂRŞIT

 

 

 

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor