Despre oamenii care observă orice greșeală și simt nevoia să o spună
Ai întâlnit și tu astfel de oameni.
Oameni care nu pot trece peste un detaliu greșit. Care, atunci când observă o literă lipsă, un pas greșit, o decizie imperfectă… simt că trebuie să o spună.
La prima vedere, par doar critici sau perfecționiști.
Dar dacă privești mai adânc, vei vedea o luptă interioară.
Acești oameni:
Au dificultăți să ierte, pentru că în primul rând nu știu cum să se ierte pe ei.
Trăiesc într-o bulă de confort în care totul trebuie să fie previzibil, ca să se simtă în siguranță.
Au fixații care vin din frici vechi sau din nevoia de control.
Au învățat cândva că afecțiunea și validarea vin doar când nu greșești.
Și atunci, mintea lor caută erori, pentru că acolo se simt „acasă”.
Critica e un mecanism de protecție, nu o răutate pură.
Când întâlnești astfel de oameni, respiră adânc.
Nu ești ținta lor reală.
Ei doar proiectează în exterior dialogul dur pe care îl poartă cu ei înșiși de o viață.
Poți să le răspunzi cu blândețe sau să alegi să nu te agăți de cuvintele lor.
Și, mai ales, să-ți amintești: greșelile sunt firești. Ele arată că ești viu, că încerci, că înveți.
Iar cine nu poate ierta o greșeală, încă învață să se iubească pe sine.
