..CE ÎNSEAMNĂ RIDICAREA MÂINILOR PREOTULUI SPRE CER în timpul Sfintei Liturghii?.

 
...Este cel mai important moment al Sfintei Liturghii, care se cheamă "EPICLEZA"...
... În acel moment vine din nepătrunse înălțimi cerești, Dumnezeu Părintele, Tatăl „tuturor celor văzute și al celor nevăzute” înconjurat de 12 Serafimi, fiecare avand câte șase aripi.
... Și după ce Tatăl ceresc sărută pe prea iubitul Fiul Său, se înalță iarăși la ceruri...

...Dumnezeu, Părintele nostru și al Domnului nostru Iisus Hristos, se pogorâ din cer, dimpreună cu 12 heruvimi: șase de-a dreapta și șase de-a stânga, sărută Sfânta Pâine de pe Sfânta Masă, zicând:

...- „Acesta este Fiul meu, cel iubit, care curățește păcatele lumii”...

Și îndată s-a suit înapoi la ceruri.

...Dar să urmărim în continuare ce vede Amfilog un împărat păgân căruia în urmă cu 900 de ani Dumnezeu i-a arătat tainele nevăzute de om din timpul Sfintei Liturghii...

...„O, Doamne!
Ce glasuri dulci! Și-s așa de multe!
Ce vorbe minunate spun!
„Biserica e plină de cete îngerești, care toate, îngenuncheate, spun odată cu preotul:

....„Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al Pământului… Și într-unul Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…”

...Asculta împăratul cu adâncă luare-aminte

... Aude de nașterea din Fecioară, de răstignire, de îngropare, dar și de invierea Domnului Iisus; aude de Duhul Sfânt, de o Biserică, de „un botez… Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin”.

...S-a sfârșit „Crezul”, au tăcut îngerii.

Dar iată se aude glasul preotului cuprins de o adâncă mișcare sufletească:

...„Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfa cu pace a o aduce”.

... Și toate cetele acelea înaripate ale cerului, care rostiseră „Crezul”, îndată au căzut în genunchi, cuprinse de mare frică. Dar o frică dulce.

...Din înălțimea cerului s-a coborât Sfântul Duh și sălășluia deasupra preotului, peste care odihnind, l-a umplut de lumina Sa cea Dumnezeiască; iar când acesta a spus ultimele cuvinte:
...„Să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace a o aduce”,
..a văzut Amfilog pe Pruncul cel înjunghiat înălțându-se spre cer, de unde s-a întors cu
40 de Serafimi care au înconjurat Sfânta Masă.

„Darul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți”, grăiește preotul binecuvântând pe toți cu Sfânta Cruce, din ușile altarului.

... DAR NU BINECUVINTEAZĂ EL, CI ÎNSUȘI DUMNEZEU TATĂL,

...care atunci, dă tuturor darul Domnului Iisus; iubirea cea nesfârșită, și Sfat Împărtășire cea de la Duhul Sfânt.

... Ce înălțat, ce sus își simte inima și cugetul când a auzit
... „Sus să avem inimile!
.. Și nu mulțumește numai preotul când zice: „Să mulțumim Domnului”.

... Și toate cetele cerești și sfinții toți mulțumeau lui Dumnezeu pentru vrednicia de a vedea sfântă jertfă și pentru binefacerile ce le dobândim printr-însa.

... Așa se roagă și preotul în taină, închinându-se înaintea Sfintei Mese:

...„Cu vrednicie și cu dreptate este a-Ți cânta Ție, pe Tine bine a te cuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ție a-Ți mulțumi, Ție a ne închina în tot locul stăpânirii Tale…

... Mulțumim Ție unuia-născut Fiului Tău și Duhului Tău celui Sfânt, pentru care le știm și care nu le știm, pentru facerile Tale de bine cele arătate și cele nearătate, ce s-au făcut spre noi.

... Mulțumim Ție și pentru slujba aceasta pe care ai voit a o primi din mâinile noastre, măcar că stau înaintea Ta mii de Arhangheli, cei cu ochi mulți și Serafimii cei cu câte șase aripi, care se înalță zburând”.

... Și iata, îndată!...

....Cine vine din nepătrunse înălțimi cerești?...

... De unde această lumină orbitoare care a umplut altarul, când preotul grăiește:

...„Cantarea de biruință, cântând, strigând, glas înălțând și grăind?”...

...ESTE DUMNEZEU PĂRINTELE, TATĂL „TUTUROR CELOR VĂZUTE ȘI AL CELOR NEVĂZUTE ”

... înconjurat de 12 Serafimi, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele de lumina cea Dumnezeiască, pe care nu o pot suferi, cu doua își învăluiesc picioarele, iar cu două zburau și cântau, dimpreună cu nesfârșite cete îngerești:

...„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și-a pământul de mărirea Lui”...

Iar preotul adăuga rugându-se încet:

... „Cu aceste fericite puteri și noi, iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm si graim:

... Sfânt ești și Preasfânt Tu și unul născut Fiul Tău și Duhul Tău cel Sfânt…”

...ȘI DUPĂ CE TATĂL CERESC A SĂRUTAT PE PREA IUBITUL FIUL SĂU, S-a înălțat iarăși la ceruri.

... Iată se apropie ceasul jertfei celei mai presus de fire. De aceea s-a umplut Biserica de îngeri și toți răspund „Amin”, când preotul a zis:

...„Luați, mâncați: acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”....

... Iar când a grăit, îndemnând:

... „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al legii celei nouă, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”,

...a văzut Amfilog ceva foarte de mirare:

...doi îngeri luau păcatele oamenilor și le aruncau în foc de le ardeau.

... Căci Sângele Domnului curăța pe tot omul credincios, care se împărtășește dintr-însul, de tot păcatul, cum curăță focul fierul de toată zgura...

... Toți îngerii au îngenuncheat odată cu preotul; fără să vrea și Amfilog a căzut în genunchi.

... Căci în vreme ce se cântă

...„Pe Tine Te lăudăm…”

... se sfințește jertfa cea fără de sânge.

Preotul se roagă din toată ființa lui:

... „Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare și fără de Sânge și cerem, și ne rugăm, și ne cucerim: trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste daruri ce sunt puse înainte”...

...Apoi după ce se roagă de trei ori:

... „Doamne, Cela ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al III-lea, apostolilor Tăi, pe acela Bunule, nu-l lua de la noi, ci ne înnoiește pe noi care ne rugăm Ție”,

... binecuvântează Sfântul Disc cu mâna curățită și cu suflet luminat, ca un înger, zicând:

...„Și fă pâinea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tău”.

... După aceea și spre potir grăind:

... „Iar ce este în potirul acesta, cinstit Sângele Hristosului Tău”;
„prefăcându-l cu Duhul Tău cel Sfânt”,

... adaugă la urmă binecuvântând peste amândouă.

...Nu mai este pâine, ci Trupul lui Hristos cel viu, nici nu mai vede Amfilog vin, ci însuși Sângele lui Hristos, prefăcute fiind, prin nemărginita putere a lui Dumnezeu, pe care împăratul o simte acum când se roagă odată cu preotul.

...De aceea e mai mare smerenia și mai adâncă umilința acum, de aceea îngerii cu aripile întinse, le mișcă deasupra sfintelor vase ca să le apere acoperindu-și fața, pentru ca nu pot privi într-una chipul Sfintei Jertfe.

... Sfântă clipă este aceasta, sfântă și înălțătoare.

..Acum vede împăratul tot rostul slujbei, toată această minunată pregătire pentru sfințirea Sfintei Împărtășanii.

... A fost pătruns și el de fiorul harului Preasfântului Duh care face din prescura slujită, Trupul lui Hristos, din vinul blagoslovit, Sângele Lui, iar prin părticelele, care însoțesc pomenirea de către preot, a celor vii si a celor adormiți, dă sănătate, iertare de păcate și îndeplinirea „tuturor cererilor cele către mântuire”.

...Pentru că jertfa aceasta fără de sânge, se aduce „pentru ca să fie celor ce se împărtășesc dintr-însa, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împlinirea împărăției cerurilor, spre îndrăznirea cea către Dumnezeu și nu spre judecată și nici spre osândă.

... Încă se aduce această slujbă cuvântătoare pentru cei răposați întru credință…și pentru tot sufletul care s-a săvârșit în bună credință”.

... Așa se roagă preotul în Sfântul Altar și așa auzea și Amfilog.

...Dar deodată, în această adâncă tăcere, se aude un clopoțel.

...Este cădelnița, pe care mișcând-o preotul în chip de cruce, a zis cu glas mare:
„Mai ales pentru Preasfânta Preacurata, Preabinecuvântata, mărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Nascatoare și pururea Fecioara Maria”.

AMIN!

Să vă fie cu folos, am simțit nevoia să scriu așa de mult, chiar dacă se lungește mai mult postarea, ca cine ajunge până la sfârșit să se bucure de marea Taină a frumuseții dumnezeiești .https://www.facebook.com/photo/?fbid=1087279122175525&set=gm.1892502614253453&idorvanity=738471662989893

Ce este nefericirea?

Ce este nefericirea? Este lipsa fericirii. Ce este este fericirea? Nu as putea sa raspund eu. Au facut-o unii foarte calificati, precum Aristotel, Platon, Spinoza, Maimonides, Kant, Singer. Insa cred ca raspunsul este personal. Unul se considera fericit daca este casatorit, altul daca nu e casatorit, altul daca are copii, altul daca nu are copii, altul daca are bogatii materiale, altul daca are bogatii spirituale, altul daca are functie sau putere, altul daca are cariera, altul daca are sanatate, etc. Unii gasesc Fericirea in lucruri marunte, precum un act de caritate sau voluntariat, o lectura buna, o muzica buna, o conversatie placuta, o companie placuta, o intalnire de familie, o intalnire cu prietenii, o calatorie reusita, practicarea unui sport, s.a.m.d.

Care este sursa nefericirii? Greu de spus.

S-ar putea sa fie nemultumirea, nemultumirea “eu”-lui. Eul care, in cautarea paradisul de pe pamant, se rataceste si ajunge in infern. Nemultumit de el insusi, nemultumit de ceea ce este sau de ceea ce are. Pai cand ti se livreaza atatea conditionari la TV si pe retelele de socializare nu e de mirare ca nemultumirea prinde radacini. Si incepi sa te compari cu unul si cu altul, apoi sa intri in competitii si sa tot alergi pana iti dai sufletul. Pardon, pana ti-l vinzi sau ti-l pierzi.

S-ar putea sa fie ingrijorarea in fata viitorului, pe care ai vrea, dar nu poti sa-l controlezi. Ingrijorarea care duce la anxietate apoi la depresie. Ingrijorarea provocata de relatii disfunctionale, toxice, nepotrivite, de pierderea unei persoane dragi sau a unui bun material, de o boala, de finante, de cariera, s.a.m.d. Ingrijorarea despre ce va zice lumea (adica mama, tata, colegul, seful si altii) cu privire la o decizie care priveste viata ta privata. Ca doar nu mai e a ta, e a lor! Iar tu nu traiesti pentru tine, ci pentru ei!
Se prea poate sa fie lipsa de iubire si apreciere a celor din jur. Lipsa de iubire imbolnaveste sufletul. Lipsa de apreciere face loc nesigurantei in viata ta, afectand stima de sine. Se prea poate sa fie propria-ti neiertare sau neiertarea celor care ti-au gresit. Nefericirea, produsa de o cauza sau alta, poate imbolnavi mai intai sufletul, apoi trupul, intunecand mintea.

Cum isi “trateaza” unii nefericirea? In multe feluri.

Cu droguri. Drogurile te trimit pentru o vreme in paradis, detasandu-te de realitatea pe care o negi, nu o suporti. Dupa ce trece efectul lor, te intorci in iadul de unde ai crezut ca tocmai evadasesi.

Cu sex. Sexul sau iubirea libera te trimite pentru cateva clipe dintr-un paradis in altul, pardon, dintr-un pat in altul, dintr-o relatie in alta. Dupa placerea care poate sa apara sau nu si, daca apare poate sa dureze cateva minute, maxim, parasesti paradisul sau patul si te intorci in iad.

Cu alcool. Bei pana ajungi in alta dimensiune, in delir.

Cu munca. Munca sau cariera este tratamentul ales mai cu seama de catre intelectuali. Biroul lor este paradisul in care evadeaza. Pentru o vreme mai scurta sau mai lunga.

Cu tehnologie. Evadezi in virtual. Totul e chimie, un fel de chimie despre care nu se invata la scoala. Fiecare are o “soma”, legalizata sau nelegalizata, dupa caz, exact ca in “Minunata Lume Noua”: “Un centimetru cub alunga orice sentiment sumbru”, spunea Predestinatorul citand din intelepciunea hipnopedica de uz curent”. Si Fiecare “soma” are efecte adverse.

Dar ce facem cand nefericirea devine depresie si “soma” ta nu mai are efect? Psihoterapeutul este cel mai potrivit profesionist pentru a-ti prescrie terapia. Si nu e o rusine sa apelezi la el.

Iar daca depresia este o patologie, ma intreb cat de lucid este sinucigasul? Si daca este lucid, cum as putea eu sa stiu daca, nu cumva, inainte de a-si da duhul, s-a pocait ? Precum talharul de pe cruce. Este doar intre el si Dumnezeu. Judecata asta este de competenta materiala exclusiva a lui Dumnezeu.

Si cum judecam atunci cand pierderea vietii unei persoane e provocata de propriul consum de droguri sau alcool? Omul a intentionat sa consume droguri sau alcool, nu sa isi provoace moartea.

Oameni nefericiti, neechipati pentru lupta cu nefericirea, lipsiti de ajutor!

Codul civil stipuleaza dreptul la respectarea demnitatii fiintei umane, la respectarea memoriei, imaginii si reputatiei persoanei si dupa deces. De aceea nu inteleg discriminarea in fata “legii” a unei confesiuni religioase cu privire la organizarea funeraliilor, pe criteriul modului in care s-a produs decesul sau si-a trait viata pacatosul. O suferinta in plus la cea cauzata familiei de pierderea celui drag. O sentinta omeneasca de condamnare cu executare in iad data deja pe pamant. Ma intreb: cu ce se mai ocupa Dumnezeu daca noi, oamenii, ne asezam pe tronul Lui dupa ce Il dam jos de acolo?

Cred ca fericirea este o stare interioara care depinde de gradul de intelepciune al fiecaruia, de standardele auto-impuse, de maturitatea spirituala, de modul in care practicam credinta, nutrim speranta, daruim si primim iubirea. De nivelul de intelepciune al fiecaruia depinde modul in care ne gestionam nefericirea, nelipsita din viata noastra. Cred, din experienta, ca o nefericire gestionata cu intelepciune poate deveni sursa unei fericiri.

Si mai cred ca trairea fericirii are legatura cu invataturile religiei, are legatura cu virtutile. Insa pe-astea le-am scos din educatie si am legiferat, sub o forma sau alta dreptul la fericire, oricand, oricum si cu orice pret. Daca stii ca fericirea nu trebuie sa fie un scop in sine, daca stii ca trebuie sa faci ce este bine, in orice imprejurare, fara sa astepti nimic in schimb de la nimeni, nici macar de la cei din casa ta, daca stii ca adversitatile sunt inerente existentei umane, atunci esti pregatit sa infrunti nefericirea.

Cuvintele Domnului Isus ne spun: “In lume veti avea necazuri, dar Indrazniti, caci Eu am biruit lumea!”. Un preot, pastor, duhovnic sau consilier spiritual poate fi un ajutor spiritual potrivit. Insa nu Il poate substitui pe Dumnezeu.

Un proverb al lui Solomon – care a trait atatea fericiri si avut parte de multe nefericiri – spune: ”Cine cugeta la cuvantul Domnului gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit”. Asa se explica modul in care Fericirea poate coabita in viata unui om cu nefericirea, oricat de crunta ar fi, fara sa-l doboare. Iar acest om care isi duce crucea este un erou, dar care nu pare, vorba lui Carla’s Dreams!

SURSA - JURIDICE