sâmbătă, 24 februarie 2024

Ce înseamnă bogdaproste?

 

Doamne ajuta! Stiu ca e recomandat ca atunci cand primesti ceva de pomana, in loc de „multumesc”, sa raspunzi cu cuvantul „Bogdaproste”. Ce inseamna cuvantul acesta si de ce e recomandat sa il folosim? Se poate folosi si in alte situatii decat atunci cand primesti de pomana? Multumesc.


Doamne ajută!

Cuvântul vine din limba slavă și poate fi tradus în mai multe forme, apropiate una de cealaltă:

1. „Dumnezeu să(-ţi) ierte păcatele!” 

2. „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați!”

3. „Să fie bine primit!” sau „Să primească Dumnezeu!”.

Oricare ar fi înțelesul pe care l-am lua în considerare, cuvântul „bogdaproste” ne trimite cu gândul la iubirea lui Dumnezeu și e o formă de recunoștință pe care o arătăm pentru cei care oferă o milostenie pentru sufletul cuiva, chemându-L pe Dumnezeu ca martor la respectivul act de milostenie și rugându-L totodată să îl răsplătească.

Nu îmi dau seama la ce alte situații faceți referire, în afară de acelea în care primești ceva de pomană sau cineva îți oferă sau chiar te ajută cu ceva, însă dacă avem în vedere faptul că înseamnă și „Să fie primit!” sau „Să primească Dumnezeu!”, nu văd nici o problemă în a fi folosit, cu toată bună cuviință, fără a abuza de el sau a-l bagateliza.

Dumnezeu să vă binecuvânteze! 


In rusa "Bog da prosti!" (Bog = Dumnezeu; prosti = iarta) cu sensul de: Doamne iarta/iarta-ma/iarta-ne/iarta-l/iart-o/iarta-i/iarta-le!... in functie de context daca nu este specificat clar dupa "prosti" persoana/singular/plural... Doamne ajuta!


Din slavonă - rusă : " Bog da prasti emu / eio " - Dumnezeu să-l /s-o ierte ._ Dumnezeu să ierte.


 Bogdaproste vine din rusa si se traduce exact in felul urmator, si nu in mai multe feluri. Cu redare asa cum se citeste in rusa.

RU - Bog => RO - Dumnezeu
RU - DA => RO - sa (este articol de legatura) si nu sa-l sau s-o. Caci Dumnezeu stie foarte bine despre cine este vorba. "Sa" este impropriu unei persoane. Se refera la modul general.
RU - prastit (verb)=> RO - a ierta (prasti - atunci cand se foloseste la imperativ sau ca rugaminte/cerere)

"Sa", fiind articol de legatura, si atasat unui verb, nu se mai conjuga verbul, ci se scrie la imperativ (persoana a II-a singular sau a II-a plural, dupa caz)

Sa nu va suparati pe mine ca am dat atat de multe detalii, caci le-am dat pentru cei care invata rusa.

Multa lume crede ca prasti se traduce cu a primi - Dumnezeu sa primeasca, dar este gresit. Verbul in rusa pentru a primi este "paluciati" sau "paluciti" (i-ul din coada se aude f usor - specific pentru vorbitorii obisnuiti).

Doamne ajuta!

Sinaxar 26 Februarie

 

În această lună, ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Porfiriu, episcopul Gazei.

Acesta se trăgea din cetatea Tesalonic şi era fiu de părinţi aleşi şi bogaţi. Deci pornind din patria lui, s-a dus în Egipt şi mergând acolo într-un schit, a îmbrăcat cinul monahal, iar după cinci ani, s-a dus la Ierusalim, luminând pe mulţi cu cuvântul său. Pentru aceasta a fost hirotonit preot de Pravliu patriarhul Ierusalimului, după care, mai târziu, a fost hirotonit episcop al Gazei de Ioan episcopul Cezareii Palestinei împreună cu alţi episcopi. Acolo a întărit pe credincioşi, şi a întors pe mulţi la dumnezeiasca cunoştinţă. Văzând el că creştinii, eparhioţii săi, erau nedreptăţiţi de către stăpânitorii Gazei, care erau închinători la idoli şi eretici, s-a dus la Constantinopol şi aflând pe sfântul Ioan Gură de Aur, care era atunci patriarh, şi spunându-i nevoia care l-a adus acolo, a fost dat de acesta în seama lui Amantiu Cubicularul. Şi acesta spunând cele ce a aflat de la el împărătesei, aceasta l-a primit cu bucurie şi a spus şi împăratului de venirea preacuviosului şi de proorocirea ce a făcut sfântul pentru pruncul lor ce avea să se nască. Iar împăratul, mirându-se de aceasta, a mulţumit după cum se cuvine lui Dumnezeu. După aceea împărăteasa a născut pe Teodosie cel Tânăr. Şi chemând pe sfântul Porfiriu, acesta a binecuvântat pruncul şi împărăteasa a făgăduit să facă tot lucrul după voia lui. Pentru care a rugat pe împărat, iar împăratul încă a făgăduit şi el. Iar dacă a citit câte cerea preacuviosul, s-a mâhnit zicând: nu este cu putinţă să fie izgoniţi slujitorii idolilor şi ereticii, din pricina multului folos şi ajutor pe care îl aduc. Atunci, împărăteasa a zis către împărat: adevărat, greu lucru este cererea aceasta, împărate, dar şi mai grea este respingerea ei. După aceea a fost înduplecat şi împăratul să împlinească cele cerute. Şi a trimis cărţi, poruncind să fie goniţi din Gaza ereticii şi slujitorii la idoli. Iar fericitul Porfiriu a luat de la împărăteasă două sute de monede de aur ca să zidească biserică şi două sute monede simple de cheltuială, şi sosind în eparhia lui, a sfărâmat toate celelalte altare idoleşti şi a gonit pe ereticii. Iar altarul lui Marnis arzându-l, a făcut acolo biserică, după forma ce i-a hotărât împărăteasa Eudoxia. Luminând după aceea înainte şi vieţuind cu cinste în aceeaşi eparhie şi făcând multe minuni, după douăzeci şi patru de ani, unsprezece luni şi opt zile, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Fotini samarineanca, cu care a vorbit Domnul Hristos la fântână, şi cei împreună cu dânsa.

Sfânta Fotini SamarineancaPe vremea lui Neron, împăratul Romei, s-a pornit prigoană mare împotriva creştinilor. Căci după ce sfinţii apostoli Petru şi Pavel au pătimit mucenicia, căutau şi pe ucenicii lor să-i piardă. Atunci, sfânta Fotini, aflându-se cu Iosi, fiul ei, în cetatea Cartaginei, în Africa, propovăduia acolo Evanghelia lui Hristos, cu îndrăzneală. Iar Victor, fiul ei cel mai mare în vârstă, făcând vitejii mari în războiul cu avarii, care se ridicaseră cu oaste asupra romanilor, a fost făcut general de către împărat şi a fost trimis, după aceea, în Italia, ca să chinuiască pe toţi creştinii ce se aflau acolo. Atunci ducele Sebastian, care era în Roma, auzind de el şi chemându-l la sine, i-a zis: ştiu bine, generale, că eşti creştin, şi mai ştiu că maica ta împreună cu Iosi, fratele tău, urmau lui Petru. Dar ceea ce ţi-a poruncit împăratul caută să faci cu toată nevoinţa, ca să nu-ţi primejduieşti viaţa. Atunci Victor i-a zis: eu vreau să fac voia cerescului şi nemuritorului Împărat; cât priveşte însă porunca împăratului Neron, ca să chinuiesc pe creştini, nici măcar nu pot să aud un lucru ca acesta. Atunci ducele îi zise: te sfătuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, că de vei şedea la judecată şi vei cerceta pe cei ce se cunosc că sunt creştini şi-i vei chinui, vei plini şi voia împăratului şi vei dobândi şi averile creştinilor. Dar trimite ştiri maicii tale şi fratelui tău să nu-şi mai arate pe faţă învăţăturile lor, învăţând pe elini, ca să se lepede de credinţa părintească, pentru ca să nu cazi şi tu în nevoie până în cele din urmă; ci să vă păstraţi credinţa în Hristos, precum voiţi. Victor însă i-a zis: departe de la mine să fac una ca aceasta şi să chinuiesc vreun creştin, sau să iau ceva de la dânsul, sau să sfătuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu ca să nu propovăduiască pe Hristos Dumnezeu; ci încă mai vârtos şi eu propovăduitor al lui Hristos sunt şi voi fi, ca şi ei şi suntem gata să primim orice rău ce ni se va întâmpla. Atunci ducele zise: eu, frate, te sfătuiesc ceea ce îţi este de folos, iar tu vei vedea ce vei face. Acestea zicând ducele, îndată a orbit şi a căzut jos, din pricina unei dureri neaşteptate şi crude a ochilor şi a rămas fără glas. Ridicându-l de la pământ, cei ce se aflau acolo, l-au aşezat pe un pat, şi a zăcut trei zile nevorbind nimic. Apoi, după trei zile, a strigat cu glas mare, zicând: unul este Dumnezeu: Cel al creştinilor! Şi Victor intrând la dânsul i-a zis: cum de te-ai schimbat aşa, îndată? Iar el i-a zis: mă cheamă Hristos, dulcele meu Victor! Şi îndată catehizându-l şi învăţându-l, l-a botezat şi după ce a ieşit din apă, îndată a văzut şi a slăvit pe Dumnezeu. Văzând mulţimea această minune s-a înfricoşat ca nu cumva să păţească şi ei asemenea, de nu vor crede şi au venit către Victor de s-au botezat.

După aceasta a ajuns la urechile împăratului Neron, că Victor, generalul Italiei şi Sebastian ducele cetăţii propovăduiesc învăţătura lui Petru şi a lui Pavel şi a celorlalţi apostoli şi că aduc pe toţi la Hristos. Încă şi că mama generalului, Fotini, cu Iosi fiul ei, trimişi fiind la Cartagina, făceau şi ei asemenea. Împăratul, fierbând de mânie, a trimis slujitori în Italia să aducă pe creştinii de acolo, bărbaţi şi femei, la Roma. Atunci Domnul s-a arătat acestor creştini zicându-le: "Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Nimic să nu vă temeţi, că Eu sunt cu voi şi Neron cu ai lui va fi biruit". Iar către Victor, a zis: "De acum Fotin va fi numele tău, căci mulţi luminându-se prin tine, vor veni la Mine; iar cuvântul tău va întări pe Sebastian spre mărturisire; şi fericit va fi cel ce se va nevoi până la sfârşit". Acestea zicând Hristos Domnul, S-a suit la cer.

Şi au fost descoperite şi sfintei Fotini toate cele ce erau sã i se întâmple mai târziu. Purcezând ea de la Cartagina cu mulţime de creştini, a ajuns la Roma cea mare. Şi s-a tulburat toată cetatea, zicând: cine este aceasta, care a venit cu atâta mulţime? Dar ea, cu îndrăzneală, mărturisea pe Hristos. Atunci a fost prins de către soldaţi şi Fotin fiul ei, împreună cu Sebastian ducele. Iar sfânta mergând mai înainte de dânşii, s-a înfăţişat lui Neron, cu Iosi şi cu cei ce erau cu dânsa. Şi Neron i-a zis: pentru ce aţi venit la noi? Iar sfânta i-a spus; pentru ca să te învăţăm, să te închini lui Hristos. După aceea cei ce se găseau de faţă au adăugat: Sebastian ducele şi Victor generalul, cei ce tăgăduiesc credinţa în zeii voştri au venit din Italia la Roma. Şi împăratul a poruncit să-i aducă, şi venind ei înăuntru, la împărat, acesta le-a zis: ce aud despre voi? Şi sfinţii i-au răspuns: câte ai auzit despre noi, împărate, toate sunt adevărate. Iar el privind cu căutătură sălbatică asupra sfinţilor, le-a zis: vă lepădaţi de Hristos, sau voiţi mai degrabă să pieriţi într-un chip cât se poate de groaznic? Dar sfinţii, ridicând ochii spre cer, au zis: O, Hristoase, Împărate al cerului, să nu se întâmple niciodată una ca aceasta, ca să ne despărţim de credinţa şi dragostea pe care o avem către Tine! . Apoi împăratul a întrebat iarăşi pe sfinţi: care este numele vostru? Iar sfânta i-a zis: eu am fost numită Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorile mele: cea de a doua, care s-a născut după mine, se numeşte Anatoli; a treia, Foto; a patra, Fotida; a cincea, Paraschevi; şi a şasea, Chiriachi. Iar fiii mei aceştia: cel dintâi se numeşte Victor, care a fost numit mai pe urmă de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin; iar al doilea, care este cu mine, Iosi. Atunci Neron a zis: cu toţii v-aţi înţeles între voi să vă supuneţi la chinuri şi să muriţi pentru Nazarinean? Şi sfânta a zis: da, toţi pentru Dânsul, cu veselie şi cu bucurie, vom muri. Atunci împăratul a poruncit să fie supuşi toţi sfinţii la cele mai grele chinuri, până ce vor înceta să mai creadă în Hristos. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinţii au îndurat toate felurile de chinuri, mărturisind cu tărie că Hristos este Dumnezeu. Aceasta a făcut ca mulţi dintre chinuitori şi dintre păgâni care erau de faţă să creadă în Dumnezeul creştinilor şi să mărturisească pe Hristos Dumnezeu adevărat. Din pricina aceasta au fost şi ei supuşi la chinuri şi ucişi fiind au primit cununa muceniciei dimpreună cu sfânta Fotini şi cu toţi sfinţii care erau împreună cu ea.

Fotinia cu familiaTot în această zi, pomenirea sfintei Anatoli, a doua soră a sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Foto, a treia soră a sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Fotida, a patra soră a ei, care fiind legată de doi copaci şi despicându-se, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Paraschevi, a cincea soră a ei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Chiriachi, a şasea soră a ei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iosi, fiul sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Fotin, celălalt fiu al sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sebastian, ducele, şi Hristodul, care de sabie s-a săvârşit.

Sfinţii mucenici Sebastian şi Hristodul au murit de sabie în vremea împărăţiei lui Nero (54-68). Ei au împreună-pătimit cu sfânta muceniţă Fotini (sau Fotina).

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Victor, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noul mucenic Ioan Calfa, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1575, şi care de sabie s-a săvârşit.

Sfântul Nou Mucenic Ioan Calfa (Ucenicul) trăia în Galata, o suburbie a Constantinopolului. De profesie era tâmplar şi fiind foarte îndemânatic, mulţi oameni importanţi apelau la serviciile lui. I s-a încredinţat chiar lucrarea de ornamentare interioară a palatului sultanului.

Sf. Ioan Calfa era renumit pentru bunătatea sa creştină pe care o arăta faţă de orfani sau faţă de cei închişi în închisori şi, de aceea, mulţi îi cereau ajutorul. Odată, un înalt demnitar l-a rugat să-l ia pe nepotul său ca ucenic. Acesta a acceptat şi, după terminarea perioadei de ucenicie, tânărul a primit un post important la curte.

Într-o zi, întâlnindu-l pe fostul său profesor şi binefăcător, tânărul l-a întrebat ce zic scrierile creştine despre "profetul" lor Mohamed. Sf. Ioan n-a vrut să răspundă la o astfel de întrebare, dar la insistenţele băiatului, i-a răspuns zicând că Mohamed a fost un simplu muritor, fără educaţie, care n-a făcut nici o minune în viaţa lui. Şi a continuat spunând că Mohamed nici nu a fost profet, ci mai degrabă un duşman al lui Dumnezeu. La auzul acestora, tânărul devotat credinţei sale islamice, a fugit la confraţii săi spunându-le cum Sf. Ioan l-a insultat pe profetul lor.

Sf. Ioan a fost trimis în judecată unde i s-a cerut să se lepede de Hristos, dar el şi-a mărturisit cu demnitate credinţa în Mântuitorul.  După ce l-au torturat, a fost condamnat la 6 luni de penitenţă şi în primele trei luni a fost bătut în închisoare. Văzând că nu-l pot convinge nicicum să le facă voia, i-au tăiat capul în piaţa Ergat-Bazara, lângă Bedestan (o piaţă acoperită) în 26 februarie 1575.

Pătimirile Sf. Mucenic Ioan Calfa au fost consemnate de Părintele Andrei, iconomul şef al Patriarhiei Constantinopolului, care s-a împărtăşit împreună cu el în închisoare.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Sebastian din Poshekhonye.

Sfântul Sebastian din Sokhota, Poshekhonye, a pus temeliile unei mănăstiri cu Hramul Schimbarea la Faţă, pe malul râului Sokhota, la distanţa de 90 verste de oraşul Romanov (azi Tutaev), în districtul Yaroslav. Călugării mănăstirii au cultivat ei înşişi pământul şi se hrăneau cu rodul mâinilor lor. Fondatorul mănăstirii era primul care dădea acest exemplu pentru munca câmpului. Sf. Sebastian a încetat din viaţă în anul 1500.

Mănăstirea Schimbarea la Faţă de pe râul Sokhota s-a alăturat mai târziu mănăstirii Cherepovets iar în 1764 s-a închis. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe locul unde se aflau moaştele Sfântului Sebastian, s-a construit o biserică din piatră. Sfântul Sebastian mai este prăznuit şi în ziua de 18 decembrie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

 

 

Acatistul Sfântului Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei


Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condacul 1

Apărătorului credinței dreptslăvitorilor și cinstitului păzitor al lemnului Sfintei Cruci a Mântuitorului; celui ce a luat de la Domnul darul de a face minuni, cu smerenie să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Icosul 1

Îngerul Sfatului celui Mare, Domnul nostru Iisus Hristos, te-a chemat pe tine în rândul îngerilor, îmbrăcându-te din tinerețe cu haina cea luminoasă și încununându-te cu cununa pustniciei. Pentru aceasta, toți într-un glas te lăudăm așa:
Bucură-te, că din tinerețe ai trăit în feciorie;
Bucură-te, cel asemenea îngerilor și arhanghelilor în curăție;
Bucură-te, căci cu sfințenia ta covârșești pe puteri și serafimi;
Bucură-te, că iubești pe Domnul ca înflăcărații heruvimi;
Bucură-te, că pentru Dânsul toate le-ai lepădat;
Bucură-te, că Împărăția cerurilor o ai câștigat;
Bucură-te, că întâi bogăția lumii ai urât-o;
Bucură-te, cel ce averea celor săraci ai împărțit-o;
Bucură-te, că pustnicește mult timp ai petrecut;
Bucură-te, teologule neîntrecut;
Bucură-te, că sfintele locuri vizitai neîncetat;
Bucură-te, al fiilor tăi rugător nestrămutat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 2-lea

Știindu-se dator Domnului, trimis-a sfântul pe ucenicul său Marcu să împartă toată averea sa săracilor, celor ce cântă cu mulțumire Domnului: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelegerea vedeniei celei înfricoșătoare a priceput-o sfântul când i s-a încredințat a păzi Crucea cea de viață dătătoare; pentru aceasta îi strigăm:
Bucură-te, preasfințite, cel ce crucea Domnului ai primit a o păzi;
Bucură-te, că lângă dânsa ai slujit în fiecare zi;
Bucură-te, ghiveci de aur al Lemnului Vieții;
Bucură-te, sfinte ce cu puterea Crucii ai înviat morții;
Bucură-te, că și îngerii împreună cu tine Crucea slăveau;
Bucură-te, că fiii tăi a purta crucea nu se fereau;
Bucură-te, cel ce pe demoni cu puterea crucii i-ai alungat;
Bucură-te, că gazenii mult te-au lăudat;
Bucură-te, că pe ucenicii tăi bine i-ai povățuit;
Bucură-te, că a risipi temple păgâne te-ai ostenit;
Bucură-te, păstor blând ce ai slujit aproape de oi;
Bucură-te, acum și te roagă pentru noi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de Sus degrabă te-a vindecat și tâlharul de pe cruce la Domnul te-a chemat, iar tu, părinte, cu glas mare mulțumind, ai strigat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Porfirie râvnă dumnezeiască, ierarh al Domnului a fost ales în Gaza și cu putere mare de la Hristos mulți idoli a dărâmat, pentru care îl lăudăm așa:
Bucură-te, ciocan ce pe idoli ai dărâmat;
Bucură-te, că Gaza de falșii zei o ai eliberat;
Bucură-te, înțelepte ce cu tăria-ți pe Veliar l-ai alungat;
Bucură-te, că templele lui la pământ le-ai surpat;
Bucură-te, cel ce cu smerenie pentru ortodoxie ai luptat;
Bucură-te, isihastule, ce numele Domnului ai chemat;
Bucură-te, doctor al sufletului și taumaturg al trupului;
Bucură-te, cel ce cu aprinsă dragoste i-ai slujit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pe cel rău schingiuit l-ai vindecat;
Bucură-te, că pe păgâni și pe iudei i-ai catehizat;
Bucură-te, în altar împreună cu marii dascăli slujitor;
Bucură-te, al nostru către Hristos mijlocitor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri spurcate având păgânii, pe Varuh de moarte l-au bătut și turma cea mică rău au prigonit-o, însă tu, Porfirie, în Hristos punându-ți nădejdea, neîncetat îi îndemnai pe ai tăi fii a striga: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzit-a împăratul cererea ta ce i-a fost trimisă prin diaconul tău, însă nepriceputul nu s-a silit a o împlini, căci nu știa să strige:
Bucură-te, că ai îndreptat pe poporul ce cugeta rău;
Bucură-te, că l-ai trimis la împărat pe diaconul tău;
Bucură-te, că i-ai arătat împăratului durerea ta;
Bucură-te, că acesta cu greu a plinit cererea ta;
Bucură-te, că Ilarie a fost trimis să dărâme templele idolești;
Bucură-te, că el a nimicit cele preadrăcești;
Bucură-te, că mulți zei ai dărâmat;
Bucură-te, că mulți pe Hristos prin tine L-au aflat;
Bucură-te, că marele Hrisostom te-a întărit;
Bucură-te, că dânsul împreună cu tine a călătorit;
Bucură-te, că prin tine Ortodoxia înflorește;
Bucură-te, și pe credincioși îi veselește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 5-lea

Steaua ce odinioară povățuise pe magi te-a condus, cu cererea ta, sfințite, la împăratul Arcadie, care prin minuni a fost întors către Domnul, Căruia Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzut-au toți, Sfinte Ierarhe Porfirie, împlinindu-se ceea ce mai înainte ai văzut despre pruncul împăratului și au început toți a te ferici așa:
Bucură-te, al viei-Hristos lucrătorule;
Bucură-te, înainte-văzătorule și de minuni făcătorule;
Bucură-te, că împărăteasa mult te-a cinstit;
Bucură-te, că bani pentru a zidi biserici ai primit;
Bucură-te, că a împăratului curte cu minunile tale ai uimit;
Bucură-te, că în Gaza cu stâlpări duhovnicești ai fost primit;
Bucură-te, al elinilor și iudeilor dascăl desăvârșit;
Bucură-te, că lumina lui Hristos în tine neîncetat a strălucit;
Bucură-te, arhanghel în trup pământesc;
Bucură-te, floare cu miros ceresc;
Bucură-te, că cele dumnezeiești neîncetat cugetai;
Bucură-te, povățuitor al nostru spre rai;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 6-lea

Mărturisitori și purtători de Dumnezeu fiind toți ucenicii tăi, urmându-te cu dragoste, drept slujeau Domnului și acum cu tine, în locașurile raiului, neîncetat strigă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind în Gaza, tu, înțelepte Porfirie, gonit-ai toți idolii păgânilor. Că aceștia, nerăbdând tăria Mântuitorului, una cu pământul s-au făcut, iar cei izbăviți prin tine îți strigă ție, sfinte:
Bucură-te, al credincioșilor sprijin și tărie;
Bucură-te, izvor de ortodoxie;
Bucură-te, al Sfintei Legi păzitor;
Bucură-te, al Adevărului-Hristos propovăduitor;
Bucură-te, arhiereule cu veșmânt sângeriu;
Bucură-te, din Strugurele Vieții vin porfiriu;
Bucură-te, că pe Manent l-ai lăsat ca pe un mut;
Bucură-te, că în pustie ca Înaintemergătorul ai petrecut;
Bucură-te, că ai tăi ucenici ca pe Hristos te-au urmat;
Bucură-te, cel ce peste șarpele viclean ai călcat;
Bucură-te, al săracilor sprijin necontenit;
Bucură-te, al fiilor tăi scut nebiruit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 7-lea

Vrând Marcu a urma ție neîncetat, de tine ca nimeni altul s-a apropiat, și cu smerenie supunându-ți-se, se mira de povețele tale și împreună cu tine cânta: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a ascultare desăvârșită Marcu ucenicul și pentru aceasta vrednic de hirotonie fiind, diacon al Celui Preaînalt s-a sfințit și păstorului său cu mare dragoste cânta:
Bucură-te, armă și pavăză dreptslăvitoare;
Bucură-te, gură de teologie grăitoare;
Bucură-te, că pe Marcu drept l-ai învățat;
Bucură-te, că lui părinte blând te-ai arătat;
Bucură-te, al drumului Crucii următorule;
Bucură-te, ierarhe preacinstite și de minuni făcătorule;
Bucură-te, că bunătățile pământești nu ți-au trebuit;
Bucură-te, că atacurile diavolești le-ai biruit;
Bucură-te, bucuria săracilor și mărirea călugărilor;
Bucură-te, păzitorul soților și ocrotitorul copiilor;
Bucură-te, că te-ai arătat vindecător celor bolnavi;
Bucură-te, cuvântul celor gângavi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 8-lea

Văzând sfântul înainte nașterea pruncului moștenitor, a vestit împărătesei, și aceasta bucurându-se, multe daruri a împărțit și a strigat cu glas mare: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul a împlinit împărăteasa cele făgăduite sfântului când prunc de parte bărbătească i s-a născut și a strigat către dânsul:
Bucură-te, al pântecelui împărătesei binevestitor;
Bucură-te, cel ce împotriva maniheilor ai fost luptător;
Bucură-te, că de la împărăteasă ai primit bani să ridici biserici Domnului;
Bucură-te, că toată viața ta ai dat-o Lui;
Bucură-te, că ai binecuvântat-o pe împărăteasă și pe fiul ei;
Bucură-te, că în turma ta au intrat ca niște miei;
Bucură-te, că alături pe Ioan Hrisostom l-ai luat;
Bucură-te, că acesta împreună cu tine s-a rugat;
Bucură-te, că închinarea rea gazenii au părăsit;
Bucură-te, că scrisoare împărătească ce ordona dărâmarea idolilor ai primit;
Bucură-te, chimval răsunător al Ortodoxiei;
Bucură-te, că prin tine Gaza a aflat credința ei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească se minunează de darurile tale, sfinte, căci tu pe toate le-ai lepădat și viața Domnului ți-ai dat-o, Căruia Îi cântăm cu tine: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe ritorii cei mult vorbitori, Sfinte Ierarhe Porfirie, i-ai biruit ca pe niște nepricepuți și pe toți i-ai învățat tainele minunate ale cerului. Mărind pomenirea ta, prealăudate, cu îndrăzneală îți cântăm:
Bucură-te, pnevmatoforule și teologule;
Bucură-te, al crucii sfânt păzitorule,
Bucură-te, că în cele cerești acum te desfeți;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, înțeleptule ritor al Evangheliei;
Bucură-te, icoană a blândeții și smereniei;
Bucură-te, că atacat fiind ai rămas neclintit;
Bucură-te, că cele călugărești cu sfințenie le-ai păzit;
Bucură-te, că dreapta credință din pruncie ai aflat-o;
Bucură-te, cel ce pe Preasfânta mult ai iubit-o;
Bucură-te, că la dânsa mult te-ai rugat;
Bucură-te, cel ce pentru Biserică ai luptat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 10-lea

Vrând Domnul să mântuiască poporul său, a rânduit arhiereu drept și smerit, care cetatea Gazei spre El a întors-o și pe toți i-a învățat a cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid ești împotriva idolilor, sfinte, căci opt temple idolești vestite, de tine lovindu-se, s-au sfărâmat. De aceasta cutremurându-ne, îți cântăm:
Bucură-te, că templul Soarelui l-ai dărâmat;
Bucură-te, că Venera și Apolon de tine s-au spăimântat;
Bucură-te, al lui Leon și al Fortunii surpător;
Bucură-te, că Proserpina și Ghecava te-au aflat biruitor;
Bucură-te, că în sfârșit pe Marnas l-ai năruit;
Bucură-te, că pruncul cel de șapte ani, insuflat de Duhul, a vorbit;
Bucură-te, că din gura ta harul ca o lumină a luminat;
Bucură-te, că în loc spurcat biserica Celui Preaînalt nu ai ridicat;
Bucură-te, că biserica mare în alt loc ai înălțat;
Bucură-te, că pe Cuvântul împreună cu Tatăl stăpânitor L-ai arătat;
Bucură-te, al Treimii împreună cu toți ierarhii cântător;
Bucură-te, și ne fii nouă grabnic-ascultător;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 11-lea

Împărate Sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai cu nisipul, nimic vrednic nu plinim, că suntem nevrednici, ci punem înainte-rugător pentru noi pe ierarhul Tău iubit și cu el Îți strigăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie ai fost fiilor tăi, părinte, că nu numai de idoli i-ai scăpat, ci și de boli multe și erezii i-ai izbăvit. Pentru aceasta, laude ți-au întocmit:
Bucură-te, al celor trei copii din puț adânc izbăvitor;
Bucură-te, că a ta rugăciune le-a fost lanț mântuitor;
Bucură-te, cel ce ai rușinat eresul maniheilor;
Bucură-te, că ai stăruit spre îndreptarea lor;
Bucură-te, al femeii manihee pedeapsă cruntă;
Bucură-te, a dumnezeirii icoană sfântă;
Bucură-te, fulger ce arzi nepăsarea;
Bucură-te, tunet ce cerți credința cea rea;
Bucură-te, cristelniță preasfințită;
Bucură-te, a Bisericii minte desăvârșită;
Bucură-te, limbă de foc ce dumnezeiește cuvântezi;
Bucură-te, că pe Gură de Aur aproape urmezi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 12-lea

Vrând să dezlege datoriile celor rău datornici, Domnul te-a trimis pe tine în loc de diavoli spurcat ca să-l curățești și să-i înveți ce cei ce nu știu să cânte: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând prăznuirea ta, te lăudăm, Sfinte Ierarhe Porfirie, și din inimă cu dragoste fiască îți cântăm ție, îndreptătorului nostru:
Bucură-te, mare ierarh și învățător;
Bucură-te, a Treimii stăpânire arătător;
Bucură-te, că drept ai slujit Mântuitorului;
Bucură-te, locuitor vrednic al Edenului;
Bucură-te, că mulți păgâni ai botezat;
Bucură-te, că prin tine harul Iordanului au aflat;
Bucură-te, că Domnului sufletul l-ai dat;
Bucură-te, cel pentru multe osteneli încununat;
Bucură-te, al Sfintelor Taine tainic slujitor;
Bucură-te, al lumii fierbinte folositor;
Bucură-te, iubitorul nevoințelor aspre;
Bucură-te, porfiră acoperitoare sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul al 13-lea

O, preaminunate și preamărite al lui Dumnezeu Ierarhe Porfirie, cel ce cu îngerii petreci și cu sfinții te veselești, roagă-L pe Împăratul Slavei să ne întărească pe noi în fapte bune, să surpe toți idolii din viețile noastre și se mântuiască pe noi, ca împreună cu tine în vecii vecilor să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Îngerul Sfatului celui Mare…, Condacul 1: Apărătorului credinței…,

Icosul 1

Îngerul Sfatului celui Mare, Domnul nostru Iisus Hristos, te-a chemat pe tine în rândul îngerilor, îmbrăcându-te din tinerețe cu haina cea luminoasă și încununându-te cu cununa pustniciei. Pentru aceasta, toți într-un glas te lăudăm așa:
Bucură-te, că din tinerețe ai trăit în feciorie;
Bucură-te, cel asemenea îngerilor și arhanghelilor în curăție;
Bucură-te, căci cu sfințenia ta covârșești pe puteri și serafimi;
Bucură-te, că iubești pe Domnul ca înflăcărații heruvimi;
Bucură-te, că pentru Dânsul toate le-ai lepădat;
Bucură-te, că Împărăția cerurilor o ai câștigat;
Bucură-te, că întâi bogăția lumii ai urât-o;
Bucură-te, cel ce averea celor săraci ai împărțit-o;
Bucură-te, că pustnicește mult timp ai petrecut;
Bucură-te, teologule neîntrecut;
Bucură-te, că sfintele locuri vizitai neîncetat;
Bucură-te, al fiilor tăi rugător nestrămutat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

Condacul 1

Apărătorului credinței dreptslăvitorilor și cinstitului păzitor al lemnului Sfintei Cruci a Mântuitorului; celui ce a luat de la Domnul darul de a face minuni, cu smerenie să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Porfirie, luminătorule al Gazei!

și această

Rugăciune către Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei

O, preabunule Părinte Porfirie, cel ce cerți duhurile necurate și dărâmi idolii acestei lumi răzvrătite, noi, smeriții și păcătoșii robii tăi, alergăm la al tău sprijin și la al tău ajutor și cu credință te rugăm: depărtează de la noi toată lucrarea viclenilor demoni și ne mântuiește de dânșii cu rugăciunile tale. Depărtează de la noi toată moleșeala trupului și adormirea sufletului. Îndreptează-ne pe noi pe căi drepte, ca să păzim poruncile ce ni s-au dat nouă și să mărturisim credința dreaptă și adevărăta, precum tu însuți ai făcut-o. Precum pe femeia manihee rău ai pedepsit-o, trimite toate duhurile necurate în locuri pustii, departe de oameni și de viețuitoarele lui Dumnezeu. Adu-ți aminte, Sfinte, de cei ce te cinstesc cu dragoste și de toți dreptslăvitorii creștini și cere de la Mântuitorul Hristos mare milă pentru sufletele noastre. Amin.

Și se face otpustul.

 

 

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei

Troparul Sfântului Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei, glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Această pomenire purtătoare de lumină a ta, cinstind-o, Fericite Porfirie, roagă-te să mi se dea din cer Strălucirea Cea Purtătoare de Lumină.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din scutece cu totul te-ai dat pe tine însuţi Domnului şi de Dânsul te-ai lipit cu sufletul şi cu inima, Mărite Porfirie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-ţi mai întâi toate patimile prin sihăstrie, Părinte Porfirie, te-ai sfinţit preot Celui Ce stăpâneşte viaţa şi moartea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primind Ploaia Cea Cerească în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ai uscat ploile păcatului.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toiagul dogmelor tale păstorind sfinţită turma ta la păşune de viaţă, ai bine plăcut lui Dumnezeu, cuvioase.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Lumina Dumnezeieştii Cunoştinţe, luminând pe cei din noaptea celor rele, i-ai arătat părtaşi zilei, prin credinţă, Preacuvioase Porfirie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu înălţimea faptelor bune fiind împodobit, preaînţeleptule, Dumnezeu te-a pus în sfeşnic înalt să luminezi pe cei credincioşi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăveşte-mă cu rugăciunile tale de săgeţile vrăjmaşului şi de cugetele ce năpădesc fără de milă inima mea, Preacurată.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor cu cugetele deşarte vestind pe Cuvântul a fi întocmai lucrător cu Tatăl, i-ai atras la dreapta credinţă şi i-ai dăruit Dumnezeului tuturor.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu suflări de viaţă ai înviat pe aceea ce era aproape de ceasul cel de pe urmă, spre a doua naştere a ei şi a multora, Preasfinţite Porfirie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciuni de toată noaptea şi cu stări în picioare de toată ziua, ţi-ai făcut inima sălaş Dumnezeului tuturor, Preacuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind eu cu totul omorât, m-ai înviat din nou, Preacurată, ca Ceea ce ai născut Viața Cea Ipostatnică, pe Fiul şi Cuvântul Tatălui.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminează-ne pe noi, Doamne cu Poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tăind din rădăcină ghimpii cei iubitori de plăceri, ai rodit spicul dreptei credinţe, ierarhe preacinstite.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploile rugăciunilor tale ai deschis cerurile, înţeleptule şi ai împărţit ploaie pe pământ, înecând neghinele ereticilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ajutorul Dumnezeiescului Duh ai îndreptat tot poporul şi cetatea la Limanul vieţii, scăpând-o din viforul necunoştinţei de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai pe tine te-a ales Ziditorul, din toate neamurile şi ne-a zidit pe noi din nou, locuind întru tine, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune, scoate-mă.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

La Dorirea Cea Adevărată ai ajuns, înfrângându-ţi patimile, prin postire; şi bucurându-te, te-ai apropiat de Dumnezeu şi stai înaintea Doririi Celei Desăvârşite, Preafericite Porfirie, dreptarul cel desăvârşit al ierarhilor şi al păstorilor.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pricepându-ţi frumusețea sufletului, ţi s-a arătat pe Cruce întins Cel Ce a fost Înălţat pe dânsa, de a Sa bunăvoie şi paza ei a dat-o în mâna ta, arătându-ţi ţie şi dragostea şi unirea cea desăvârşită către dânsa.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce te-ai îmbogăţit cu credinţa verhovnicului Apostol Petru, grăitorule de cele Dumnezeieşti, cu cuvântul tău cel pătrunzător de dreaptă credinţă ai nimicit pe femeia cea făcătoare de rău, care semăna cu viclenie învăţăturile lui Manent, cele aducătoare de stricăciune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel întâi-zidit fiind omorât şi supus stricăciunii, l-ai adus la nestricăciune, născând tu, Fecioară Marie, pe Omorâtorul morţii; şi Întrupând pe Dumnezeu ai arătat cereşti pe pământeni.

Irmosul

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune, scoate-mă.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cu preasfinţitele tale obiceiuri fiind înfrumuseţat, cu haina arhieriei te-ai luminat, preafericite de Dumnezeu insuflate, Sfinte Ierarhe Porfirie şi cu înălţările tămăduirilor eşti împodobit, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păstorind mieii la păşunea adevărului, ca un miel te-ai adus Păstorului Hristos, Părinte Porfirie, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iisus Hristos îţi dă ţie daruri pentru ostenelile tale, aşezându-te în Locașurile cele Nestricate, Preafericite Porfirie, cel ce strigai: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu minuni şi cu semne multe a împodobit Hristos viaţa ta, de trei ori Fericite Porfirie, după Care dorind, strigai: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndură-te de mă izbăveşte, Fecioară, care ai născut pe Îndurătorul Dumnezeu Cuvântul; şi cu Lumina Cea de la tine luminează-mă, ca să strig: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Tinerii cei de Dumnezeu grăitori în cuptor împreună focul şi văpaia călcând-o, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuvântul tău cel înţelept s-a surpat meşteşugitorul răutăţii; iar inimile credincioşilor cu osârdie s-au veselit, sfinţite propovăduitorule, preafericite.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu adunarea părinţilor eşti aşezat şi împreună cu duhurile cuvioşilor te veseleşti, părinte fericite, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Surpând la pământ altarele demonilor, ai zidit biserici lui Dumnezeu, întru care mulţime de cuvioşi cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu faptele tale cele bune, mohorând haina cea împărătească, Cuvioase şi cu dânsa ca un preot împodobindu-te, dănţuieşti întru Împărăţiile cele de sus, fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce eşti mai presus de toate făpturile şi mai Desfătată decât Cerurile, Maică Fecioară, te-a iubit Fiul tău şi din tine a luat Trup.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei de Dumnezeu grăitori în cuptor împreună focul şi văpaia călcând-o, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre. Căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii, o mărim.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vetreala Crucii, cârmuit fiind de Dumnezeiasca mână a Atotţiitorului, ai trecut valurile vieţii, cuvioase părinte; şi te-ai odihnit la Limanurile vieţii, ajungând la Bucuria Cea Veşnică şi la Desfătarea Cea Înveselitoare.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajungând la bătrâneţe plin de zilele Duhului, cuvioase şi îmbrăcându-te cu neprihănirea ca şi cu o haină şi strălucind de podoaba preoţiei, te-ai mutat la Lumina Cea Neapusă, ca să priveşti cu desfătare pe Domnul.

Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scoţând cu gura îndulcirea cea Dumnezeiască, ai răspuns cuvânt de mântuire, fericite, care alungă amărăciunea patimilor şi cu dulceaţă duhovnicească veseleşte pe toţi, cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea de peste an, Sfinte Ierarhe Porfirie, de Dumnezeu insuflate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un soare ai cunoscut pe Hristos, Care a vorbit cu noi prin Trup părinte; şi luminându-ţi ochii sufletului cu Strălucirile Lui, te-ai făcut stea cu totul luminoasă, îndumnezeindu-te prin înfiere, sfinţite făcătorule de minuni, părinte cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iartă-mă, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai Născut şi ai păzit pe Ceea ce Te-a născut Nestricată după naştere; şi când vei şedea să-mi judeci faptele mele, să treci cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca un Dumnezeu fără de păcat, Milostiv şi Iubitor de oameni.

Irmosul

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre. Căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii, o mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fiind întărit pe piatra credinţei, înţeleptule, ai îndrăgit Piatra pe care a văzut-O odinioară Proorocul Daniel, pe Hristos Dumnezeul nostru. Înălţatu-ţi-ai glasul şi gândul către Ziditorul; lovit-ai cu praştia pe vrăjmaşii care îţi supărau trupul, Cinstite Părinte Porfirie, întâistătătorul Gazei.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, prin Dumnezeiasca ta naştere, fiinţa pământenilor, cea ucisă de patimi; şi ai sculat pe toţi din moarte, la Viaţa Cea Nestricăcioasă. Pentru aceasta după datorie cu credinţă te fericim, Fecioară Preaslăvită, precum Însăţi mai înainte ai zis.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară cu totul fără de prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Sfântul tău suflet, când ai văzut Răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul tău. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Sinaxar 25 Februarie

 

 

Sinaxar 25 Februarie

 

În prima sâmbătă din Postul Mare se face prăznuire de minunea grâului fiert, făcută de sfântul mare mucenic Teodor în zilele rău-credinciosului împărat Iulian Apostatul.

În această zi prăznuim minunea grâului fiert făcută de Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron (prăznuit la 17 februarie). La 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să comită o blasfemie cu creştinii, i-a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva).

În memoria acestei întâmplări, biserica ortodoxă sărbătoreşte anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron şi această minune, în prima sâmbătă a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după rugăciunea din amvon, se cântă Canonul  Sfântului Mare Mucenic Teodor, compus de Sfântul Ioan al Damascului.

După aceasta, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare, a fost stabilită de Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).

În această lună ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Sfântul Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, era de sorginte nobilă. S-a născut şi a crescut în Constantinopol unde a primit o educaţie aleasă. Astfel, a fost repede promovat la curtea Împăratului Constantin al VI-lea Porfirogenetul (780-797) şi al mamei sale, sfânta Împărăteasă Irina (7 August) primind funcţia de senator.

În acele vremuri Biserica era tulburată de lupta iconoclaştilor. Sf. Patriarh Pavel (30 August), înainte susţinător al iconoclasmului, s-a căit de rătăcirea sa şi şi-a dat demisia, retrăgându-se la o mănăstire şi luând schima îngerească. Când Sf. Împărăteasă Irina l-a vizitat împreună cu fiul său, împăratul, Sf. Pavel le-a spus că cel mai vrednic să fie succesorul său era Sf. Tarasie, care în acel moment era încă mirean.

Tarasie a refuzat funcţia o lungă perioadă de timp, nevăzându-se vrednic pentru un astfel de oficiu înalt, dar mai târziu s-a supus, cu condiţia să se întrunească un Sinod Ecumenic care să distrugă erezia iconoclastă.

Trecând prin toate rangurile clerice într-un timp relativ scurt, Sf. Tarasie a fost adus la tronul patriarhal în 784. În anul 787 s-a întrunit la Niceea cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, prezidat de Patriarhul Tarasie, în prezenţa a 367 de episcopi. La sinod s-a confirmat obligativitatea cinstirii sfintelor icoane iar acei episcopi care s-au lepădat de erezia lor au fost reprimiţi de Biserică.

Sf. Tarasie a condus cu înţelepciune Biserica timp de 22 de ani, ducând o viaţă strict ascetică. Toate veniturile sale le-a cheltuit în scopuri plăcute lui Dumnezeu, hrănind şi uşurând viaţa bătrânilor neputincioşi, a celor împovăraţi, a văduvelor şi orfanilor, iar de Sfintele Paşte le pregătea o masă şi îi servea personal pe săraci.

Sf. Patriarh l-a acuzat cu tărie pe Împăratul Constantin Porfirogenetul când şi-a calomniat soţia, Împărăteasa Maria, strănepoata Sf. Filaret cel Milostiv (1 Decembrie), astfel încât să o trimită pe Maria la mănăstire şi scăpând de căsătoria cu o rudenie. Sf. Tarasie a refuzat categoric să anuleze căsătoria împăratului, lucru pentru care sfântul a căzut în dizgraţie. Însă nu la mult timp după aceea, mama sa, Împărăteasa Irina l-a detronat pe Constantin.

Sf. Tarasie a adormit în anul 806. Înainte de moartea sa diavolii au cercetat viaţa sfântului încă din tinereţe, încercând să-l aducă la deznădejde pentru unele păcate pe care le-ar fi făcut acesta. Însă sfântul le-a spus că este nevinovat de toate minciunile lor şi că nu au nici o putere asupra sa.

Plâns de Biserică, sfântul a fost înmormântat într-o mănăstire pe care el a construit-o în Bosfor. La mormântul său au avut loc multe minuni.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Alexandru, care de sabie s-a săvârşit.

Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Maximian şi a ighemonului Tiberian din cetatea Cartagena. Fiind el silit să jertfească idolilor, a refuzat aceasta, defăimând cu multe cuvinte aspre pe ighemon. Pentru care a fost chinuit mult şi apoi dus la Cartagina unde a fost chinuit din nou. Ajungând în cele din urmã în Tracia, i s-a tăiat capul şi aşa a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Righin, episcopul Scopelor.

Acest mucenic s-a născut în Elada, fiind fiu de părinţi creştini. Iar pentru bunătatea lui şi pentru multa lui evlavie, a fost hirotonit episcop al insulei Scopelor. Şi fiind chemat la Sinodul din Sardica, toate eresurile cu cuvântul şi cu îndrăzneala lui le-a stins. Apoi întorcându-se la episcopia sa şi pornindu-se prigoană, a fost prins de ighemonul Eladei, şi după multe chinuri i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Ipatie, igumenul de la Mănăstirea lui Rufie.

Cel între sfinţi părintele nostru Ipatie s-a născut în Frigia pe vremea împăraţilor Arcadiu şi Onoriu. Pe când era tânăr de optsprezece ani şi încă învăţa carte, a fost bătut de tatăl său pentru unele greşeli; pentru aceasta el a fugit de acasă, a trecut în Tracia, unde, intrând într-o chinovie şi făcându-se monah, s-a arătat plin de cucernicie şi de îmbunătăţire duhovnicească, prin post şi prin înfrânare. Odată însă fiind chinuit de patima desfrânării, opt zile a petrecut în post, negustând nici hrană nici băutură. Fiind înştiinţat proistosul despre aceasta, i-a dat cu mâna lui, un pahar cu vin, şi o pâine, după Pavecerniţă, fiind de faţă toţi fraţii. Şi îndată mântuindu-se de chinuirea patimii, a mulţumit Domnului şi învăţătorului său. Iar după câţiva ani cu sfatul duhovnicului său, ducându-se în oraş, ca să ajute unuia ce căzuse în ispită, a ajutat şi pe trupescul său părinte şi, înlesnindu-l l-a trimis întru ale sale. Iar el unindu-se cu alţi doi fraţi ai săi întru Domnul au trecut apa mării şi ajungând în Calcedon, s-au aşezat la vechea mănăstire a lui Rufin, care atunci era nelocuită. Căci acest Rufin venind de la Roma şi zidind o mănăstire a adus aici monahi egipteni care preamăreau pe Dumnezeu. După ce s-a mutat el din viaţă şi a fost îngropat în această mănăstire, monahii s-au împrăştiat pe la locurile lor, şi chinovia a rămas nelocuită; şi răsărind spini şi ciulini, mănăstirea ajunsese a fi dărâmată şi neîmpodobită, şi chiar duhuri necurate intrau şi locuiau acolo, făcând ca mănăstirea să fie grozavă şi înfricoşătoare. Ajungând aici sfântul, şi pe demoni prin rugăciuni izgonindu-i şi curăţind mănăstirea de urâciuni, împreună cu cei ce se aflau cu el, a adus-o la frumuseţea cea dintâi. Şi aşezându-se împreună cu aceia, unul lucra ţesături de păr, altul zimbiluri, iar altul grădina. Şi după câtva vreme trecând în Tracia, s-a dus la mănăstirea sa. Şi venind fraţii de la Rufin, şi cerând pe igumenul Ipatie, l-au luat cu ei; şi de atunci multe nevoinţe arătând sfântul, mulţi râvneau la viaţa lui îmbunătăţită, şi venind acolo, în puţină vreme numărul lor a ajuns la treizeci, sporind întru Dumnezeu. Iar dumnezeiescul Ipatie, luând dar de la Dumnezeu, multe vindecări a făcut şi oamenilor şi dobitoacelor. Hrana lui erau legumele şi verdeţurile şi puţină pâine târziu, la al nouălea ceas; iar la bătrâneţe mai lua şi puţin vin. Şi ajungând la optzeci de ani, i s-a înălbit capul şi barba ca zăpada, şi era cucernic şi în faptă şi la înfăţişare. Şi păstorind patruzeci de ani, acest fel de turmă a lui Hristos, şi cinstind preoţia, optzeci de ucenici mai înainte trimiţând la Domnul, s-a dus şi el, slăvind pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Antonie, care prin foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Teodor cel nebun pentru Hristos, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Marcel, episcopul Apamiei Ciprului, care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

 

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsându-se râurile harurilor Duhului astăzi, la pomenirea ierarhului lui Hristos, adapă cugetele credincioşilor şi spală patimile şi spurcăciunile sufletelor.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind de sus veşmântul preoţiei, l-ai făcut strălucitor de fapte bune, Sfinte Ierarhe Tarasie şi te-ai arătat între preoţi luminător, preastrălucitor cu Duhul, slujind lui Hristos cu sfinţenie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe piatra neclintită a Ortodoxiei ai întărit, Sfinte Tarasie, cugetele oamenilor ce se clătinau şi ai cutremurat temeliile înşelăciunii şi întăririle eresurilor le-ai surpat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Umplut-a zidirea de seninătate duhovnicească Cel Ce în chip de negrăit S-a născut din tine cu Trup, Mireasă a lui Dumnezeu; şi a încetat viforul înşelăciunii şi ne-a îndreptat pe noi la Limanul cel Ceresc.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi întru Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învredniceşte-i.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pătrunzând în adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu, Înţeleptule Tarasie, de acolo ai scos mărgăritarul cel de mult preţ; pe care împărtăşindu-l turmei tale, ai îmbogăţit-o pe dânsa Dumnezeieşte.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploile lacrimilor ai stins focul poftelor trupeşti, cuvioase şi ai aprins luminat candela ta cea sufletească, ce era împodobită cu untdelemnul curăţiei şi al facerii de bine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toiagul dogmelor tale cele Dumnezeieşti, înţeleptule, ai alungat fiarele de la turma lui Hristos, păzind-o pe ea fără stricăciune, Preafericite Tarasie, ca să slăvească pe mai Marele păstorilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ziditorul punându-te pe tine, Fecioară, înaintea oamenilor ca pe o Scară de la pământ la cer, ridică, prin rugăciunile tale, din scârbele cele mai de jos şi din stricăciune, către viaţa cea fără stricăciune, pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi întru Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învredniceşte-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Dumnezeiescul Sfat Cel Neurmat al Celui Preaînalt, al Întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înţelegându-l a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Punând înainte pâinea sufletească, ai hrănit pe cei flămânzi, Sfinte Tarasie, cu cuvinte Dumnezeieşti şi te-ai pus pe tine masă înaintea celor lipsiţi, aducându-le hrană îndestulată.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând noroiul cel ce era înaintea ochilor cugetului tău, înţeleptule părinte, prin rugăciunile cele cu priveghere, ai dobândit vederea lui Dumnezeu, cea înţelegătoare, Ierarhe Tarasie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu tăria dogmelor tale, înţeleptule părinte, s-au clătinat munţii eresurilor şi dealurile nelegiuirii s-au surpat, iar temeliile Bisericii fără de mişcare s-au întărit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin naşterea ta, Preacurată, cu tărie s-a îmbrăcat firea omenească, care mai înainte era slăbită prin călcarea Poruncii; iar puterea cea tiranică a vrăjmaşilor s-a slăbit de tot.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască Mărirea ta; că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fluierul cuvântului ai îndreptat turma ta, Sfinte Părinte Tarasie, la păşunile dreptei credinţe şi la apa Dumnezeieştii cunoştinţe şi la Staulul lui Hristos, nevătămată păzind-o prin rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Folosindu-te de carul faptelor bune, Sfinte Tarasie, te-ai suit prin ele la înălţimea privirii lui Dumnezeu; şi Frumuseţile Stăpânului cele nevăzute le-ai văzut cu ochii cugetului, întru care te-ai şi desfătat cu gândul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având râvna întocmai ca un râu de untdelemn nedeşertat, ai izvorât celor ce aveau trebuinţă, curgerile cele fără de sfârşit ale facerii de bine, ierarhe. Pentru aceea te-a sălăşluit Hristos lângă Apa cea pururea Vie şi la Desfătare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neamul omenesc, cel ce a fost dezbrăcat de frumuseţea cea de demult şi de podoaba cea după chipul lui Dumnezeu, pentru păcat, cu aceleaşi iarăşi se îmbracă, Fecioară, prin naşterea ta, cu chip Dumnezeiesc şi mai frumos.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci, ca un Dumnezeu, scoate din adânc viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicând acoperământul necunoştinţei, care zăcea pe inimile ereticilor, de Dumnezeu insuflate, ai lămurit cunoştinţa cea adevărată a tuturor dogmelor, cuvioase.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, ierarhe, arzând cu cuvintele tale cele purtătoare de foc, hulele ereticilor celespinoase, ai întins lumina dogmelor tale cele drepte la toate marginile pământului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind încins cu Putere de la Dumnezeu ai tăiat capetele minciunii cu sabia cea duhovnicească a dogmelor tale cele drepte, vestind adevărul, învăţătorule de cele de Taină.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cei ce se închină cinstitelor semne ale naşterii tale celei fără de stricăciune, învredniceşte-i Născătoare de Dumnezeu, a vedea cu ochii cugetului Mărirea ta Cea Duhovnicească.

Irmosul

Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci, ca un Dumnezeu, scoate din adânc viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca un soare mare, cu strălucirile dogmelor şi ale minunilor, luminezi întotdeauna plinirea lumii, tăinuitorule al celor cereşti, Preafericite Tarasie.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-se cupele dogmelor tale de vinul harului, ne-ai dres băutura duhovnicească a cunoştinţei, părinte, nouă tuturor, celor ce strigăm: Doamne şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Alungat-ai norii eresurilor de la Biserica lui Hristos cu suflarea dogmelor tale; şi ai luminat-o pe dânsa cu Strălucirea Ortodoxiei, Sfinte Tarasie, strigând Dătătorului de lumină: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primind de la Dumnezeu Harul Cel Nedeşertat, Ierarhe Tarasie, ai izvorât din destul celor lipsiţi hrană sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta ca un bogat împărţitor de hrană, noi credincioşii te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Neîncăput şi Nemărginit după Firea Dumnezeirii, născându-se cu Trup din tine, Preacurată şi fără de prihană, S-a făcut apropiat de noi şi-L putem zugrăvi în icoană, ca pe Unul ce în chip vădit Om S-a făcut pentru noi.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu, i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată: pe toată lumea ridică să cânte Ţie; pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot ce a fost pământesc în trupul tău, ai lepădat, prin ostenelile înfrânării, Sfinte Ierarhe Tarasie şi viaţă întocmai cu a îngerilor ai petrecut pe pământ. Pentru aceasta te-au primit Cetele celor fără de trup pe tine cel ce neîncetat strigai Ziditorului: pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu apele dogmelor ai adăpat toată Biserica lui Hristos, ierarhe; şi într-însa ai arătat Dumnezeieştile seminţe ale Sfântului Duh şi le-ai înmulţit. Pentru aceasta aducând acum rod mult strigă: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ungându-te ca un preot cu Mirul Cel Duhovnicesc al Mângâietorului, Părinte Tarasie, ţi-ai împodobit veşmântul preoţiei cu vopselele şi cu strălucirile faptelor bune. Pentru aceea ai şi slujit cele sfinte, strigând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel Ce șade pe acelaşi Scaun cu Tatăl, plecându-se, din iubirea Sa de oameni şi din milostivire şi bunătate, S-a născut cu Trup din tine, de Dumnezeu Dăruită, ca să facă cerească firea omenească ceea ce se făcuse pământ, ca Cel Ce Singur este Făcător de bine.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu, i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată: pe toată lumea ridică să cânte Ţie; pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-­te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un chip însufleţit şi ca un stâlp viu al faptelor bune şi al credinţei, stând de faţă, strigi neîncetat cu faptele şi cu cuvintele, înţeleptule şi pe toţi credincioşii îi îndemni să te urmeze. Pentru aceea şi ei uitându-se la tine, te cinstesc cu pomenire nepieritoare, Sfinte Ierarhe Tarasie.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărată cunoştinţă îmbogăţindu-ţi turma ta, Părinte Tarasie, pe cei nesupuşi i-ai dezbrăcat de cunoştinţa cea mincinoasă, cuvioase şi i-ai arătat lipsiţi şi săraci la minte. Pentru aceea, după vrednicie credincioşii te mărim, ca pe un propovăduitor al adevărului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridicând mâinile şi ochii către Dumnezeu, Părinte Tarasie, ai surpat pe vrăjmaşii şi pe războinicii cei înţelegători şi nevăzuţi şi ai biruit cetele eresurilor şi ai trecut nevătămată turma lui Hristos la pământul Ortodoxiei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Risipind norii patimilor şi scârbelor, Preacurată, luminează-ne pe noi cu Razele Veseliei şi ale Bucuriei tale; şi cere de la Apărătorul Luminii, Hristos, să ne lumineze cu pace pe toţi cei ce te lăudăm pe tine şi ne păzeşte cu Acoperământul tău cel Dumnezeiesc.

Irmosul

Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-­te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Stăpân desăvârşit asupra patimilor trupului ajungând, ai fost uns ierarh. Şi cu Dumnezeiască cuviinţă şi cu dreaptă credinţă ai păstorit cetatea ce împărățeşte peste toate cetăţile; fiarele eresurilor le-ai alungat, de Dumnezeu insuflate, lămurind închinăciunea cinstitelor icoane. Pentru aceasta, după săvârşirea din viaţă ai luat har nesfârşit, după cuviinţă, Sfinte Ierarhe Tarasie; pentru care strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca pe o Fecioară şi Singura între femei, care fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericim. Că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc L-ai hrănit cu lapte pe Ziditorul tuturor şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc mărim după vrednicie Preasfântă naşterea ta şi cu un glas strigăm ţie: Stăpână, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu cuviinţă laudă Slava ta.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, lăcrimând se jelea şi cu amar striga: lumea se bucură primind Izbăvirea prin Tine; iar cele dinlăuntru ale mele se aprind, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung răbdătorule, Doamne, Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvor Nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.


Vezi, Doamne, cum este sufletul meu! Zi, așadar, un cuvânt și se va vindeca!


"Rugăciunea împotriva răcirii inimii să o faci, cu cuvântul tău, înainte de pravila și după pravila… , ca și cum aduci înaintea feței Lui un suflet mort: “Vezi, Doamne, cum este sufletul meu! Zi, așadar, un cuvânt și se va vindeca!”. Cu aceleași cuvinte și în timpul zilei să I te adresezi mai des lui Dumnezeu."

Sfantul Teofan Zavoratul

 Și pentru că am întinat mintea noastră și inima noastră și trupul nostru cu cuvântul, cu fapta, cu cugetul, acum nu mai avem îndrăzneală. Nu avem haină de nuntă. De aceea trebuie să ne curățim; cu spovedanie, cu lacrimi, cu durere în suflet; și peste toate, cu rugăciunea, care curățește și desăvârșește pe om.

Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

 Un tânăr l-a întrebat pe un bătrân:
   Avva, ar trebui să renunț de tot la lume?
    Nu te teme, i-a răspuns acesta....Dacă viața ta este cu adevărat creștină, lumea va fi aceea care va renunța imediat la tine....

„Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti” 
(cuv. Anthim din Hios). 


"Pace, pace, pace! - Strigă conducătorii, iar popoarele lor pier în războaie, căci vorbesc despre pace fără Dumnezeu.

Pâine, pâine, pâine! - Strigă doctorii în economie ai Europei, iar popoarele lor pier de foame, căci caută pâine în afara lui Dumnezeu.

Legi, legi, legi! - Strigă doctorii în drept şi-n dreptate ai Europei, iar popoarele lor strâng fărădelegi cât dealurile, până la nori, în fiecare zi şi în fiecare ceas, căci scriu legile lor şi nu ale lui Dumnezeu."

(Sfântul Nicoale Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania, București, 2007)

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor