Sinaxar 25 Februarie

 

În prima sâmbătă din Postul Mare se face prăznuire de minunea grâului fiert, făcută de sfântul mare mucenic Teodor în zilele rău-credinciosului împărat Iulian Apostatul.

În această zi prăznuim minunea grâului fiert făcută de Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron (prăznuit la 17 februarie). La 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să comită o blasfemie cu creştinii, i-a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva).

În memoria acestei întâmplări, biserica ortodoxă sărbătoreşte anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron şi această minune, în prima sâmbătă a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după rugăciunea din amvon, se cântă Canonul  Sfântului Mare Mucenic Teodor, compus de Sfântul Ioan al Damascului.

După aceasta, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare, a fost stabilită de Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).

În această lună ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Sfântul Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, era de sorginte nobilă. S-a născut şi a crescut în Constantinopol unde a primit o educaţie aleasă. Astfel, a fost repede promovat la curtea Împăratului Constantin al VI-lea Porfirogenetul (780-797) şi al mamei sale, sfânta Împărăteasă Irina (7 August) primind funcţia de senator.

În acele vremuri Biserica era tulburată de lupta iconoclaştilor. Sf. Patriarh Pavel (30 August), înainte susţinător al iconoclasmului, s-a căit de rătăcirea sa şi şi-a dat demisia, retrăgându-se la o mănăstire şi luând schima îngerească. Când Sf. Împărăteasă Irina l-a vizitat împreună cu fiul său, împăratul, Sf. Pavel le-a spus că cel mai vrednic să fie succesorul său era Sf. Tarasie, care în acel moment era încă mirean.

Tarasie a refuzat funcţia o lungă perioadă de timp, nevăzându-se vrednic pentru un astfel de oficiu înalt, dar mai târziu s-a supus, cu condiţia să se întrunească un Sinod Ecumenic care să distrugă erezia iconoclastă.

Trecând prin toate rangurile clerice într-un timp relativ scurt, Sf. Tarasie a fost adus la tronul patriarhal în 784. În anul 787 s-a întrunit la Niceea cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, prezidat de Patriarhul Tarasie, în prezenţa a 367 de episcopi. La sinod s-a confirmat obligativitatea cinstirii sfintelor icoane iar acei episcopi care s-au lepădat de erezia lor au fost reprimiţi de Biserică.

Sf. Tarasie a condus cu înţelepciune Biserica timp de 22 de ani, ducând o viaţă strict ascetică. Toate veniturile sale le-a cheltuit în scopuri plăcute lui Dumnezeu, hrănind şi uşurând viaţa bătrânilor neputincioşi, a celor împovăraţi, a văduvelor şi orfanilor, iar de Sfintele Paşte le pregătea o masă şi îi servea personal pe săraci.

Sf. Patriarh l-a acuzat cu tărie pe Împăratul Constantin Porfirogenetul când şi-a calomniat soţia, Împărăteasa Maria, strănepoata Sf. Filaret cel Milostiv (1 Decembrie), astfel încât să o trimită pe Maria la mănăstire şi scăpând de căsătoria cu o rudenie. Sf. Tarasie a refuzat categoric să anuleze căsătoria împăratului, lucru pentru care sfântul a căzut în dizgraţie. Însă nu la mult timp după aceea, mama sa, Împărăteasa Irina l-a detronat pe Constantin.

Sf. Tarasie a adormit în anul 806. Înainte de moartea sa diavolii au cercetat viaţa sfântului încă din tinereţe, încercând să-l aducă la deznădejde pentru unele păcate pe care le-ar fi făcut acesta. Însă sfântul le-a spus că este nevinovat de toate minciunile lor şi că nu au nici o putere asupra sa.

Plâns de Biserică, sfântul a fost înmormântat într-o mănăstire pe care el a construit-o în Bosfor. La mormântul său au avut loc multe minuni.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Alexandru, care de sabie s-a săvârşit.

Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Maximian şi a ighemonului Tiberian din cetatea Cartagena. Fiind el silit să jertfească idolilor, a refuzat aceasta, defăimând cu multe cuvinte aspre pe ighemon. Pentru care a fost chinuit mult şi apoi dus la Cartagina unde a fost chinuit din nou. Ajungând în cele din urmã în Tracia, i s-a tăiat capul şi aşa a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Righin, episcopul Scopelor.

Acest mucenic s-a născut în Elada, fiind fiu de părinţi creştini. Iar pentru bunătatea lui şi pentru multa lui evlavie, a fost hirotonit episcop al insulei Scopelor. Şi fiind chemat la Sinodul din Sardica, toate eresurile cu cuvântul şi cu îndrăzneala lui le-a stins. Apoi întorcându-se la episcopia sa şi pornindu-se prigoană, a fost prins de ighemonul Eladei, şi după multe chinuri i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Ipatie, igumenul de la Mănăstirea lui Rufie.

Cel între sfinţi părintele nostru Ipatie s-a născut în Frigia pe vremea împăraţilor Arcadiu şi Onoriu. Pe când era tânăr de optsprezece ani şi încă învăţa carte, a fost bătut de tatăl său pentru unele greşeli; pentru aceasta el a fugit de acasă, a trecut în Tracia, unde, intrând într-o chinovie şi făcându-se monah, s-a arătat plin de cucernicie şi de îmbunătăţire duhovnicească, prin post şi prin înfrânare. Odată însă fiind chinuit de patima desfrânării, opt zile a petrecut în post, negustând nici hrană nici băutură. Fiind înştiinţat proistosul despre aceasta, i-a dat cu mâna lui, un pahar cu vin, şi o pâine, după Pavecerniţă, fiind de faţă toţi fraţii. Şi îndată mântuindu-se de chinuirea patimii, a mulţumit Domnului şi învăţătorului său. Iar după câţiva ani cu sfatul duhovnicului său, ducându-se în oraş, ca să ajute unuia ce căzuse în ispită, a ajutat şi pe trupescul său părinte şi, înlesnindu-l l-a trimis întru ale sale. Iar el unindu-se cu alţi doi fraţi ai săi întru Domnul au trecut apa mării şi ajungând în Calcedon, s-au aşezat la vechea mănăstire a lui Rufin, care atunci era nelocuită. Căci acest Rufin venind de la Roma şi zidind o mănăstire a adus aici monahi egipteni care preamăreau pe Dumnezeu. După ce s-a mutat el din viaţă şi a fost îngropat în această mănăstire, monahii s-au împrăştiat pe la locurile lor, şi chinovia a rămas nelocuită; şi răsărind spini şi ciulini, mănăstirea ajunsese a fi dărâmată şi neîmpodobită, şi chiar duhuri necurate intrau şi locuiau acolo, făcând ca mănăstirea să fie grozavă şi înfricoşătoare. Ajungând aici sfântul, şi pe demoni prin rugăciuni izgonindu-i şi curăţind mănăstirea de urâciuni, împreună cu cei ce se aflau cu el, a adus-o la frumuseţea cea dintâi. Şi aşezându-se împreună cu aceia, unul lucra ţesături de păr, altul zimbiluri, iar altul grădina. Şi după câtva vreme trecând în Tracia, s-a dus la mănăstirea sa. Şi venind fraţii de la Rufin, şi cerând pe igumenul Ipatie, l-au luat cu ei; şi de atunci multe nevoinţe arătând sfântul, mulţi râvneau la viaţa lui îmbunătăţită, şi venind acolo, în puţină vreme numărul lor a ajuns la treizeci, sporind întru Dumnezeu. Iar dumnezeiescul Ipatie, luând dar de la Dumnezeu, multe vindecări a făcut şi oamenilor şi dobitoacelor. Hrana lui erau legumele şi verdeţurile şi puţină pâine târziu, la al nouălea ceas; iar la bătrâneţe mai lua şi puţin vin. Şi ajungând la optzeci de ani, i s-a înălbit capul şi barba ca zăpada, şi era cucernic şi în faptă şi la înfăţişare. Şi păstorind patruzeci de ani, acest fel de turmă a lui Hristos, şi cinstind preoţia, optzeci de ucenici mai înainte trimiţând la Domnul, s-a dus şi el, slăvind pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Antonie, care prin foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Teodor cel nebun pentru Hristos, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Marcel, episcopul Apamiei Ciprului, care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

 

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsându-se râurile harurilor Duhului astăzi, la pomenirea ierarhului lui Hristos, adapă cugetele credincioşilor şi spală patimile şi spurcăciunile sufletelor.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind de sus veşmântul preoţiei, l-ai făcut strălucitor de fapte bune, Sfinte Ierarhe Tarasie şi te-ai arătat între preoţi luminător, preastrălucitor cu Duhul, slujind lui Hristos cu sfinţenie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe piatra neclintită a Ortodoxiei ai întărit, Sfinte Tarasie, cugetele oamenilor ce se clătinau şi ai cutremurat temeliile înşelăciunii şi întăririle eresurilor le-ai surpat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Umplut-a zidirea de seninătate duhovnicească Cel Ce în chip de negrăit S-a născut din tine cu Trup, Mireasă a lui Dumnezeu; şi a încetat viforul înşelăciunii şi ne-a îndreptat pe noi la Limanul cel Ceresc.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi întru Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învredniceşte-i.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pătrunzând în adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu, Înţeleptule Tarasie, de acolo ai scos mărgăritarul cel de mult preţ; pe care împărtăşindu-l turmei tale, ai îmbogăţit-o pe dânsa Dumnezeieşte.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploile lacrimilor ai stins focul poftelor trupeşti, cuvioase şi ai aprins luminat candela ta cea sufletească, ce era împodobită cu untdelemnul curăţiei şi al facerii de bine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toiagul dogmelor tale cele Dumnezeieşti, înţeleptule, ai alungat fiarele de la turma lui Hristos, păzind-o pe ea fără stricăciune, Preafericite Tarasie, ca să slăvească pe mai Marele păstorilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ziditorul punându-te pe tine, Fecioară, înaintea oamenilor ca pe o Scară de la pământ la cer, ridică, prin rugăciunile tale, din scârbele cele mai de jos şi din stricăciune, către viaţa cea fără stricăciune, pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi întru Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învredniceşte-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Dumnezeiescul Sfat Cel Neurmat al Celui Preaînalt, al Întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înţelegându-l a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Punând înainte pâinea sufletească, ai hrănit pe cei flămânzi, Sfinte Tarasie, cu cuvinte Dumnezeieşti şi te-ai pus pe tine masă înaintea celor lipsiţi, aducându-le hrană îndestulată.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând noroiul cel ce era înaintea ochilor cugetului tău, înţeleptule părinte, prin rugăciunile cele cu priveghere, ai dobândit vederea lui Dumnezeu, cea înţelegătoare, Ierarhe Tarasie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu tăria dogmelor tale, înţeleptule părinte, s-au clătinat munţii eresurilor şi dealurile nelegiuirii s-au surpat, iar temeliile Bisericii fără de mişcare s-au întărit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin naşterea ta, Preacurată, cu tărie s-a îmbrăcat firea omenească, care mai înainte era slăbită prin călcarea Poruncii; iar puterea cea tiranică a vrăjmaşilor s-a slăbit de tot.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască Mărirea ta; că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fluierul cuvântului ai îndreptat turma ta, Sfinte Părinte Tarasie, la păşunile dreptei credinţe şi la apa Dumnezeieştii cunoştinţe şi la Staulul lui Hristos, nevătămată păzind-o prin rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Folosindu-te de carul faptelor bune, Sfinte Tarasie, te-ai suit prin ele la înălţimea privirii lui Dumnezeu; şi Frumuseţile Stăpânului cele nevăzute le-ai văzut cu ochii cugetului, întru care te-ai şi desfătat cu gândul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având râvna întocmai ca un râu de untdelemn nedeşertat, ai izvorât celor ce aveau trebuinţă, curgerile cele fără de sfârşit ale facerii de bine, ierarhe. Pentru aceea te-a sălăşluit Hristos lângă Apa cea pururea Vie şi la Desfătare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neamul omenesc, cel ce a fost dezbrăcat de frumuseţea cea de demult şi de podoaba cea după chipul lui Dumnezeu, pentru păcat, cu aceleaşi iarăşi se îmbracă, Fecioară, prin naşterea ta, cu chip Dumnezeiesc şi mai frumos.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci, ca un Dumnezeu, scoate din adânc viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicând acoperământul necunoştinţei, care zăcea pe inimile ereticilor, de Dumnezeu insuflate, ai lămurit cunoştinţa cea adevărată a tuturor dogmelor, cuvioase.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, ierarhe, arzând cu cuvintele tale cele purtătoare de foc, hulele ereticilor celespinoase, ai întins lumina dogmelor tale cele drepte la toate marginile pământului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind încins cu Putere de la Dumnezeu ai tăiat capetele minciunii cu sabia cea duhovnicească a dogmelor tale cele drepte, vestind adevărul, învăţătorule de cele de Taină.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cei ce se închină cinstitelor semne ale naşterii tale celei fără de stricăciune, învredniceşte-i Născătoare de Dumnezeu, a vedea cu ochii cugetului Mărirea ta Cea Duhovnicească.

Irmosul

Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci, ca un Dumnezeu, scoate din adânc viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca un soare mare, cu strălucirile dogmelor şi ale minunilor, luminezi întotdeauna plinirea lumii, tăinuitorule al celor cereşti, Preafericite Tarasie.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-se cupele dogmelor tale de vinul harului, ne-ai dres băutura duhovnicească a cunoştinţei, părinte, nouă tuturor, celor ce strigăm: Doamne şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Alungat-ai norii eresurilor de la Biserica lui Hristos cu suflarea dogmelor tale; şi ai luminat-o pe dânsa cu Strălucirea Ortodoxiei, Sfinte Tarasie, strigând Dătătorului de lumină: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primind de la Dumnezeu Harul Cel Nedeşertat, Ierarhe Tarasie, ai izvorât din destul celor lipsiţi hrană sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta ca un bogat împărţitor de hrană, noi credincioşii te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Neîncăput şi Nemărginit după Firea Dumnezeirii, născându-se cu Trup din tine, Preacurată şi fără de prihană, S-a făcut apropiat de noi şi-L putem zugrăvi în icoană, ca pe Unul ce în chip vădit Om S-a făcut pentru noi.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu, i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată: pe toată lumea ridică să cânte Ţie; pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot ce a fost pământesc în trupul tău, ai lepădat, prin ostenelile înfrânării, Sfinte Ierarhe Tarasie şi viaţă întocmai cu a îngerilor ai petrecut pe pământ. Pentru aceasta te-au primit Cetele celor fără de trup pe tine cel ce neîncetat strigai Ziditorului: pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu apele dogmelor ai adăpat toată Biserica lui Hristos, ierarhe; şi într-însa ai arătat Dumnezeieştile seminţe ale Sfântului Duh şi le-ai înmulţit. Pentru aceasta aducând acum rod mult strigă: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ungându-te ca un preot cu Mirul Cel Duhovnicesc al Mângâietorului, Părinte Tarasie, ţi-ai împodobit veşmântul preoţiei cu vopselele şi cu strălucirile faptelor bune. Pentru aceea ai şi slujit cele sfinte, strigând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel Ce șade pe acelaşi Scaun cu Tatăl, plecându-se, din iubirea Sa de oameni şi din milostivire şi bunătate, S-a născut cu Trup din tine, de Dumnezeu Dăruită, ca să facă cerească firea omenească ceea ce se făcuse pământ, ca Cel Ce Singur este Făcător de bine.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu, i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată: pe toată lumea ridică să cânte Ţie; pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-­te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un chip însufleţit şi ca un stâlp viu al faptelor bune şi al credinţei, stând de faţă, strigi neîncetat cu faptele şi cu cuvintele, înţeleptule şi pe toţi credincioşii îi îndemni să te urmeze. Pentru aceea şi ei uitându-se la tine, te cinstesc cu pomenire nepieritoare, Sfinte Ierarhe Tarasie.

Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărată cunoştinţă îmbogăţindu-ţi turma ta, Părinte Tarasie, pe cei nesupuşi i-ai dezbrăcat de cunoştinţa cea mincinoasă, cuvioase şi i-ai arătat lipsiţi şi săraci la minte. Pentru aceea, după vrednicie credincioşii te mărim, ca pe un propovăduitor al adevărului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridicând mâinile şi ochii către Dumnezeu, Părinte Tarasie, ai surpat pe vrăjmaşii şi pe războinicii cei înţelegători şi nevăzuţi şi ai biruit cetele eresurilor şi ai trecut nevătămată turma lui Hristos la pământul Ortodoxiei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Risipind norii patimilor şi scârbelor, Preacurată, luminează-ne pe noi cu Razele Veseliei şi ale Bucuriei tale; şi cere de la Apărătorul Luminii, Hristos, să ne lumineze cu pace pe toţi cei ce te lăudăm pe tine şi ne păzeşte cu Acoperământul tău cel Dumnezeiesc.

Irmosul

Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-­te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Stăpân desăvârşit asupra patimilor trupului ajungând, ai fost uns ierarh. Şi cu Dumnezeiască cuviinţă şi cu dreaptă credinţă ai păstorit cetatea ce împărățeşte peste toate cetăţile; fiarele eresurilor le-ai alungat, de Dumnezeu insuflate, lămurind închinăciunea cinstitelor icoane. Pentru aceasta, după săvârşirea din viaţă ai luat har nesfârşit, după cuviinţă, Sfinte Ierarhe Tarasie; pentru care strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca pe o Fecioară şi Singura între femei, care fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericim. Că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc L-ai hrănit cu lapte pe Ziditorul tuturor şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc mărim după vrednicie Preasfântă naşterea ta şi cu un glas strigăm ţie: Stăpână, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu cuviinţă laudă Slava ta.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, lăcrimând se jelea şi cu amar striga: lumea se bucură primind Izbăvirea prin Tine; iar cele dinlăuntru ale mele se aprind, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung răbdătorule, Doamne, Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvor Nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.