Îndemnurile duhovnicului Arsenie Papacioc pentru femei: „Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti! Fata nu este o jucărie de pat sau de bucătărie“

In predicile sale şi lucrările pe care le-a lăsat moştenire credincioşilor, Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, vorbeşte despre femeie şi rolul esenţial al acesteia în familie, despre iubirea şi respectul pe care bărbaţii trebuie să li-l acorde, dar dă şi sfaturi tinerelor căsătorite.

Duhovnicul le sfătuieşte pe fete să nu-şi asculte soţul dacă acesta nu le iubeşte. Într-unul dintre ultimele interviuri acordate pentru doxologia.ro, părintele a povestit cum a decurs o slujbă de cununie şi ce a sfătuit-o pe viitoarea soţie: "Am cununat odată pe cineva şi cînd am ajuns la citirea din Apostol unde citeţul spune: «iar femeia să asculte de bărbat», toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpânit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la cuvânt şi i-am spus:m constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculţi!“. Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, când poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, până la sfârşitul vieţii". Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor”, spunea părintele Arsenie Papacioc.

Iată alte câteva învăţături pentru tinerele familii, dar în mod special pentru femei de la duhovnicul de la malul mării:

„Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii”.

„Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una“

„Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră aţi văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întâi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.”

„Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară“

„Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întâi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvârşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele. Să ştiti că femeia nu gândeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu ste nimic raţional”

„Naşterea de copiii nu se face numai citind“

“În căsnicie se intră prin foarte multe transformări şi lucruri neprevăzute, acest lucru datorat, în special, marilor intimităţi. Naşterea de copii nu se face numai citind. Copiii se nasc în modul cel mai normal posibil, de către toate femeile, fie împărăteasă, fie femeie de rând, dar şi la una şi la cealaltă este acelaşi lucru. Deci, vă rog foarte mult, cuvântul „femeie” va trebui să fie pe viitor mult mai respectat, pentru că înseamnă, aşa cum v-am mai spus, „împărăteasă dăruitoare”. De altfel întreaga Sfântă Scriptură este dăruire totală”.

Cine a fost părintele Arsenie Papacioc?

Despre duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, judeţul Constanţa s-au scris volume întregi. Părintele Arsenie Papacioc este cunoscut pe de o parte pentru faptul că a fost condamnat pentru credinţa sa şi a ajuns în închisorile comuniste, dar după aceea şi-a trăit viaţa până la aproape 100 ani în slujba celor din jur.

Arsenie Papacioc s-a născut în comuna ialomiţeană Perieţi, pe 13 august 1914. Anghel, aşa cum a fost botezat, a fost al 7-lea copil agentului sanitar Vasile Papacioc şi al soţiei sale Stanca. Numele familiei vine de la o poreclă dată bunicului său aromân, preotul Albu venit din Macedonia grecească. „Popa cu cioc“ s-a transformat în renume datorită celui care avea să fie supranumit, chiar de către clerici, „Patriarhul Dobrogei”.

De-a lungul vieţii, el a fost muncitor la fabrica de armament Malaxa din Braşov, primar al comunei Zărneşti şi apoi apropiat al bisericii. În 1949 a primit numele de Arsenie, pe când era la Mănăstirea Antim din Bucureşti, iar nouă ani mai târziu era arestat şi condamnat la 20 ani de închisoare.
 
Arsenie Papacioc a pătimit alături de părintele Iusin Pârvu, Nichifor Crainic sau Mircea Vulcănescu. El şi-a petrecut ultima parte a vieţii la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. A rămas acolo din 1976 până pe 19 iulie 2011, atunci când şi-a dat sfârşitul.

Acatistul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu în cinstea Icoanei : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”

 

Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi icoasele:

Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înain-te, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţ îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Icosul 1:
Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 2:
Văzând cu ochi duhovniceşti apropierea vremurilor luptei straşnice cu dreptmăritoarea credinţă, sfântul şi dreptul Ioan din Kronstadt a binecu-vântat zugrăvirea sfintei Tale icoane, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca sprijin şi ocrotire pentru toţi cei aflaţi în necazuri care, căzând şi cu nădejde de mântuire, cântă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul 2:
Spre luminarea minţii omeneşti este această icoană că nu cu puterea noastra gonim pe vrăjmaşi, ci cu Atotputernicia lui Dumnezeu şi cu mij-locirea Maicii lui Dumnezeu care revarsă minuni de la sfintele Sale icoane, cântând Preaputernicei noastre Apărătoare:
Bucură-Te, grabnică întărire a neputincioşilor şi a celor ce cad;
Bucură-Te, scut de nădejde împotriva dracilor şi a oamenilor răi;
Bucură-Te, că ne înţelepţeşti în ceasul ispitei şi al nedumeririi;
Bucură-Te, găsirea căii adevărate pentru cei rătăciţi;
Bucură-Te, stârpirea eresurilor şi a dezbinărilor;
Bucură-Te, alungarea grabnică a întunericului necredinţei;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 3:
Puterea prigonitoare a păgânilor s-a ridicat asupra creştinilor, batjoco-rindu-le bisericile şi icoanele lor, dar, primind sfânta Ta icoană, Născătoa-re de Dumnezeu, părintele Serafim din Varita, a păstrat-o pe ea. Că, aler-gând sub Acoperământul Împărătesei Cerurilor, călugării şi toţi dreptmă-ritorii creştini, întăriţi de ajutorul Dumnezeiesc, cu frică şi cu dragoste să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:
Mari şi nenumărate minuni având, Preasfânta Fecioară, prin sfânta Sa icoană, ajutorul Său revarsă tuturor celor ce alearăa cu credinţă, grăindu-i aşa:
Bucură-Te, Împărăteasa Cerului şi a pământului;
Bucură-Te, Maica Domnului celui Preaînalt;
Bucură-Te, că izvorăşti bogăţie de minuni;
Bucură-Te, că descoperi fărădelegea luptei împotriva lui Dumnezeu;
Bucură-Te, auzirea grabnică a rugătorilor credincioşi;
Bucură-Te, pacea sufletelor tulburate;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 4:
Furtuna nelegiuită a prigoanei asupra dreptmăritoarei credinţe a tre-cut, pângărind sfinţeniile, şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu au venit vrăj-maşii asupra creştinilor ca prin necazuri să se cureţe şi cu lacrimi să se spele şi, înţeleptindu-se, să se pocăiască, iar, pocăindu-se, să strige Mântu-itorului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:
Cunoscând scârbele omeneşti, părintele Serafim, a înfăptuit în chilia sa nevoinţa cuviosului Serafim din Sarov, strigând cu osârdie zi şi noapte în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-Te, că pe păcătoşi îi pregăteşti de pocăinţă;
Bucură-Te, că nu îi goneşti pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru îl milostiveşti;
Bucură-Te, că scârba noastră în bucurie o prefaci;
Bucură-Te, că de duşmanii văzuşi şi nevăzuţi ne izbăveşti;
Bucură-Te, că ne mântuieşti de moartea cea fără de veste;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 5:
Văzând harul revărsat de Dumnezeu prin sfânta icoana a Maicii Dom-nului, au început sa vină în Varita credincioşii care, primind tămăduiri trupeşti şi sufleteşti, cu veselie au cântat Fiului Preasfintei, Preacuratei, Preabinecuvântatei: Aliluia!

Icosul 5:
Primind de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru puterea plină de har a vin-decării sş ajutorării, Preabună Maică, cu dărnicie o trimiţi tuturor celor ce vin la Tine şi-Ţi grăiesc aşa:
Bucură-Te, învierea pruncului răposat;
Bucură-Te, tămăduirea bolilor nevindecabile;
Bucură-Te, sănătatea trupurilor noastre;
Bucură-Te, mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-Te, slobozirea noastră din lanţurile păcatelor;
Bucură-Te, înalţare la viaţa cea de sus;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 6:
Propovăduind grabnica sa plecare din această vale a plângerii plină de necazuri şi zbucium, stareţul a prezis noul loc al aflării sfintei Tale icoane, Născătoare de Dumnezeu, unde vor striga cu dragoste Atotmilostivului Dumnezeu în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 6:
Strălucind bucurie egumenei mâhnite că a primit vechea Mănăstire a Sfântului Gheorghe zăcând în ruine şi nu are puteri să o înnoiască, i-ai dăruit ei mare milă, arătându-i preaminunată icoana Ta sfântă ca să-i cânte cu dragoste şi cu frică unele ca acestea:
Bucură-te, că nici o dată nu ne lipseşti pe noi de dragostea Ta de Maică;
Bucură-Te, că pe cei ce Te iubesc pe Tine îi acoperi cu Dumnezeiască dragoste;
Bucură-Te, că îndrepţi grabnic neorânduielile mării vieţii;
Bucură-Te, Eu sunt cu voi – celor ce vin la Tine le vesteşti;
Bucură-Te, Şi nimenea împotriva voastră – ne îmbărbătezi;
Bucură-Te, că pe cei aflaţi în mâhnire şi durere nu îi părăseşti;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 7:
Oamenii cei râvnitori de mântuire au primit icoana ca pe Însăşi Împă-răteasa Cerurilor, care a venit împreună cu sfinţii apostoli Ioan şi Iacob în locaşul Sfântului Gheorghe la sărbătoarea Laudei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi cu umilinţă au cântat Domnului: Aliluia!

Icosul 7:
O nouă faptă a milei ne-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, prin icoana Ta făcătoare de minuni, ajutând tuturor celor ce cu credinţă cad la ea şi Te cheamă cu bucurie aşa:
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeu îl rogi pentru noi;
Bucură-Te, că pe păcătoşii ce se pocăiesc îi iubeşti mult;
Bucură-Te, că pedepseşti cu asprime pe vrăjmaşii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că pe fiii nesupunerii îi înţelepşeşti neaşteptat;
Bucură-Te, că goneşti hoardele drăceşti de la Sfânta Rusie;
Bucură-Te, apărătoarea fiilor Tăi iubitori de Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 8:
Minune străină văzând a purtării de grijă pentru Mănăstirea Sfântul Gheorghe, atît pe muncitorii şi nevoitorii ei, cât şi pe cei ce vin la rugă-ciune aici i-ai primit, întărindu-i în nevoinţele călugăreşti, izbăvindu-i de nevoi şi necazuri şi pe toţi învăţându-i să cânte Celui ce ne mântuieşte prin Tine, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:
Fost-a spre înţelepţire tuturor aspra pedepsire a călugăriţei ce se pregă-tea să fugă tainic din locaşul sfânt, iar când s-a pocăit a câştigat mila Ta, ca toţi să înţeleagă că în ceasul încercărilor grele să alerge în grabă la sfânta Ta icoană şi cu umilinţă să Te cheme aşa:
Bucură-Te, curmarea faptelor necugetate;
Bucură-Te, Ajutătoarea celor ce vor să secere mântuirea;
Bucură-Te, că îi întăreşti pe cei ce se nevoiesc în călugărie;
Bucură-Te, grabnică ridicare a celor căzuţi;
Bucură-Te, Mijlocitoarea mântuirii noastre;
Bucură-Te, pavăza şi ajutorul nostru în faptele bune;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 9:
Toată făptura Te laudă pe Tine, Doamne. De Tine, Ziditorul, Izbăvito-rul, Împăratul şi viitorul Judecător ne bucurăm că ne-ai dăruit-o pe Maica Ta; adăpost de nădejde şi scut celor ce-Ţi strigă Ţie, Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:
Ritorii cei multvorbitori pot numai să se minuneze când aud glasul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Noi, însă, predându-ne voii sfinte şi desăvârşite a Domnului, Te cinstim pe Tine, Preacurată:
Bucură-Te, Maică Bună a Bunului Împărat;
Bucură-Te, că Te nevoieşti să aduni oile lui Hristos;
Bucură-Te, Apărătoarea orfanilor şi a străinilor;
Bucură-Te, Acoperitoarea tuturor necăjiţilor;
Bucură-Te, dulceaţă izvorâtoare de miere tuturor celor ce se roagă;
Bucură-Te, Dătătoarea darurilor şi a veşnicelor bunătăţi;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 10:
Vrând să mântuieşti lumea, minunea cea negrăită a aflării Sfintei Tale icoane, Stăpână, s-a vestit în toate oraşele şi satele, că, văzându-Te pe Tine venind în mărire şi slavă, să strige lui Dumnezeu celui în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 10:
Zid eşti şi curăţie de nedescris, milă nemăsurată şi nebiruită biruinţă, Pruncă de Dumnezeu aleasă, caută spre noi cei ce cu smerenie ne rugăm întotdeauna în faţa icoanei Tale şi-Ţi cântăm Ţie, celei pline de har aşa:
Bucură-Te, izvor nesecat de milă;
Bucură-Te, că tuturor le potoleşti setea duhovnicească;
Bucură-Te, Mijlocitoare plină de îndurare pentru noi păcătoşii;
Bucură-Te, Rugătoare neîncetată lui Hristos pentru noi;
Bucură-Te, adăpostul şi nădejdea noastră de mântuire;
Bucură-Te, milostivă mijlocitoare pentru noi în faţa lui Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 11:
Cântare de mulţumire aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, noi, păcătoşii şi netrebnicii robii Tăi, că Tu îi aperi pe toţi cei ce vin la Tine şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:
Făclie dătătoare de lumină, avându-Te pe Tine, Preasfânta Maică şi Fecioară, ne luminezi pe noi cu lumina Fiului Tău ăi ne-ai dăruit nouă icoana Ta purtătoare de biruinţă, ca să nu ne poticnim în noaptea vre-murilor de pe urmă, ci, ocrotiţi de Tine, să lucrăm lui Dumnezeu în lumina Lui, nădăjduind de la Tine acestea:
Bucură-Te, vindecarea ranelor noastre din păcate;
Bucură-Te, Călăuză în Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că ai purtat în braţe pe Cel ce poartă toate;
Bucură-Te, Poartă de Aur a Împărăţiei Cereşti;
Bucură-Te, că ne luminezi cu lumina Fiului Tău;
Bucură-Te, că ne îndulcim, privind Sfânta Ta icoană;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 12:
Vrând să dai har oamenilor Tăi, ne-ai dăruit nouă, Stăpână, icoana Ta şi cu ea făgăduinţa „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” pe care nimeni dintre duşmanii noştri nu o va putea încălca vreo dată. Că fiind ocrotiţi de atâta milă Dumnezeiască să cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:
Cântând minunile Tale, Atotputernică Stăpână, Te ştim pe Tine, Apără-toare caldă şi plină de dragoste că cei ce aleargă la Tine să nu rămână ruşi-naţi, ci, apăraţi întotdeauna de Tine, să-Ţi cânte unele ca acestea:
Bucură-Te, Bucuria celor ce se afla in scarbe;
Bucură-Te, îngrădire a celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu;
Bucură-Te, că de Tine tremură duşmanii noştri;
Bucură-Te, că cei ce au icoana Ta saltă de bucurie;
Bucură-Te, că îi proslăveşti pe cei ce Te slăvesc pe Tine;
Bucură-Te, că ţara noastră şi pe toţi creştinii cu tărie îi ocroteşti;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 13:
O, Preasfântă, Preacurată, Prea-binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară Maria, Multmilostivă Maică a lui Dumnezeu şi a oa-menilor, caută spre sufletele noastre îndurerate şi Te milostiveşte Preacu-rată, înalţă puternica Ta rugăciune către dreptul Judecător ca să ne milu-iască pre noi, păcătoşii. Caută spre noi Atotcântată Născătoare de Dumnezeu, străluceşte iluminare inimilor noastre întunecate şi luminează turma Ta, Preacurată, că mântuiţi prin Tine, cu bucurie să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi:

Icosul 1
Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înain-te, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţ îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

RUGĂCIUNE

O, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, Maica Celui ce ţine toate cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsă asupra noastră milele şi darurile Lui ca să nu ne înfricoşăm noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, că celor ce nădăjduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.
Păzeşte adevărata şi sfânta noastră Dreptmăritoare Biserică şi locaşul acesta de dezbinări şi eresuri şi pune început de pocăinţă poporului nostru. Întoarce Sfânta Rusie şi ţara noastră pe calea de Domnul dăruită a credinţei nevătamate, ca să se umple de tămâia rugăciunilor şi să înflo-rească precum crinul; ca să trăim în bunăcuviinţă şi curăţenie, păziţi de Tine fiind întotdeauna de ispitirile lui antihrist, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de cutremur, de foc, de foame şi de molimă; de moarte năprasnică, de robiile şi dezbinările din familie; viaţa călugărească o întăreşte şi ne mântuieşte pre noi, Preacurată, că spre Tine nădăjduim după cuvântul Tău: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.
Roagă-Te pentru noi, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieşte şi ne mântuieşte pre noi ca să nu ne lipsească pre noi de apărare şi să ne învrednicească a fi părtaşi Împărăţiei Sale, precum El Însuşi a zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Că Lui i se cuvine toată slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea – Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Acatistul Sfântului Ierarh Miron, făcătorul de minuni, Episcopul Cretei (8 august)

Troparul Sfântului Ierarh Miron, Episcopul Cretei (Glasul al 4-lea):

Îndreptător Credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, ai câştigat, cu smerenia, cele înalte, cu sărăcia, cele bogate. Părinte Ierarhe Miron, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Condacul Sfântului Ierarh Miron, Episcopul Cretei (Glasul al 8-lea):

Dumnezeiescule tunet, trâmbița cea duhovnicească, săditorul Credinței și risipitorule al eresurilor, mare slujitor al Treimii, Sfințitule, cu Îngerii înainte stând, pururea te roagă lui Dumnezeu pentru noi toți!

Condacul 1

Să cântăm bunului păstor al Insulei Creta cântare de mulţumire, cu evlavie, că străluceşte lumii prin Minuni, izbăvind din felurite primejdii, de boli dureroase şi de răutăţi, pe cei ce strigă: Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Icosul 1

Înger te-ai arătat, ducând pe pământ viaţă în chip îngeresc, mai presus de fire şi te-ai unit cu cetele Îngerilor, cu care acum cânţi întreit-Sfânta Cântare lui Dumnezeu, Cel ce te-a slăvit, pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, Ierarh preaînţelept!

Bucură-te, păstor înDumnezeit!

Bucură-te, vlăstar, de Dumnezeu sădit, al Cretei!

Bucură-te, povăţuitor al patriei tale, de Dumnezeu rânduit!

Bucură-te, cel ce, din pruncie, ai dus viaţă cerească!

Bucură-te, părtaş al slavei, celei mai presus de minte, după vrednicie!

Bucură-te, cel ce te-ai arătat Făcător-de-Minuni!

Bucură-te, ocrotitor al turmei tale!

Bucură-te, luminător neapus al Credinţei!

Bucură-te, stea neînserată a iubirii!

Bucură-te, cel prin care s-a propovăduit bucuria!

Bucură-te, cel prin care a fost slăvită Treimea!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 2-lea

Ca un vlăstar sfânt ai răsărit, prin Dumnezeiască lucrare, în Creta, cea născătoare de vlăstare alese, o, fericite Miron şi ai adus lui Dumnezeu, ca o bogată rodire a vieţii tale, virtuţile, prin care bucuri pe cei ce cântă: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Împodobit fiind prin cunoaştere şi Dumnezeiască înţelepciune, ai lepădat desfătările pământeşti şi, luând pe umeri Jugul lui Hristos, cu bunăvoire, Cuvioase, te-ai făcut părtaş Slavei Lui, pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, pecete a cunoaşterii!

Bucură-te, vas al înţelepciunii!

Bucură-te, cel ce ai purtat Povara lui Hristos!

Bucură-te, cel ce ai aflat adâncurile vieţii!

Bucură-te, sălaş al blândeţii şi comoară a milei!

Bucură-te, lăcaş al înţelegerii şi vas al îndurărilor!

Bucură-te, cel ce te-ai arătat lucrător al virtuţilor!

Bucură-te, cel ce eşti învăţător al Dreptei Credinţe!

Bucură-te, Slujitor preacredincios al Domnului!

Bucură-te, învăţător mare al credincioşilor!

Bucură-te, cel ce ai omorât mişcările patimirilor!

Bucură-te, cel ce ai smerit mândria vrăjmaşului!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 3-lea

Ostenindu-te zi şi noapte, te-ai îmbogăţit cu adâncă smerenie, ca şi cu un dar Dumnezeiesc, prin care te-ai suit la înălţimea înţelepciunii, în chip lămurit, o, Miron, cel cu nume de Mir, viaţa ta, cea curată, punându-o înainte, ca o pildă, celor ce cântă lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 3-lea

În desăvârşită înţelepciune ducându-ţi viaţa şi întru deplină nerăutate, Sfinte Miron, ai iertat, din tot sufletul şi, ca un părinte, ai certat, cu blândeţe, pe cei ce ţi-au furat grâul, care au fost mişcaţi a striga ţie:

Bucură-te, cein al Dreptei Credinţe!

Bucură-te, trandafir al nerăutăţii!

Bucură-te, cel ce te-ai făcut curat cu inima!

Bucură-te, cel ce ţi-ai încredinţat sufletul lui Dumnezeu!

Bucură-te, floare a smereniei, prin ostenelile virtuţii!

Bucură-te, vas al curăţiei, prin vieţuire nematerială!

Bucură-te, adevărată bucurie a celor săraci!

Bucură-te, bogată dăruire celor ce au trebuinţă!

Bucură-te, cel ce ai învăţat pe mulţi desăvârşirea!

Bucură-te, cel ce ai întărit pe credincioşi în necazuri!

Bucură-te, văzător al luminii celei nezidite!

Bucură-te, Vas cinstit al Duhului Sfânt Mângâietorul!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 4-lea

Vieţuind, pururea, întru Hristos, Părinte Miron, I-ai urmat întocmai şi, cu milostivirile îndurărilor, dăruind neîncetat celor lipsiţi din cele ale tale şi, împreună cu ei, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Sfântă viaţa ta, vădită prin fapte, a vestit Dumnezeiasca Putere a Duhului, care lucra şi locuia în tine, Părinte, în chip lămurit, de care şi noi minunându-ne, cu smerenie strigăm:

Bucură-te, lauda preoţilor!

Bucură-te, rugător al ortodocşilor!

Bucură-te, Ucenic adevărat al lui Hristos!

Bucură-te, fierbinte cinstitor de Dumnezeu!

Bucură-te, gură dulce grăitoare de învăţături Dumnezeieşti!

Bucură-te, minte de Dumnezeu călăuzită spre înţelesuri înalte!

Bucură-te, cel ce propovăduieşti Harul Adevărului!

Bucură-te, cel ce înveţi legea Dreptei Credinţe!

Bucură-te, făclie a bunătăţii sfinte!

Bucură-te, fluier plăcut al propovăduirii!

Bucură-te, cel ce ai urât desfătările trecătoare!

Bucură-te, cel ce ai dorit Viaţa cea neîmbătrănitoare!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 5-lea

Prin alegere rânduită de Dumnezeu ajungând Ierarh al patriei tale, Creta, cu ştiinţă de păstor ai călăuzit turma ta la păşunile mântuirii, fericite Miron, învăţându-o să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Călăuzindu-te după legea Evangheliei, ai vieţuit în lume cu dreptate şi viaţa ta s-a făcut adevărată pildă de virtuţi nouă, celor ce, cu dragoste, strigăm ţie:

Bucură-te, văzător al celor negrăite!

Bucură-te, locuitor al Raiului!

Bucură-te, cel ce sălăşluieşti împreună cu Drepţii!

Bucură-te, părtaş al bucuriei Arhanghelilor!

Bucură-te, limbă frumos glăsuitoare a mântuitoarelor Porunci!

Bucură-te, propovăduitor purtător de Duh, al cereştilor învăţături!

Bucură-te, rugător pentru cei din Creta!

Bucură-te, cel ce te-ai arătat îndrumător al credincioşilor!

Bucură-te, casă, de Hristos zidită, a înţelepciunii!

Bucură-te, sabie, cu 2 tăişuri, împotriva răutăţii!

Bucură-te, vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu!

Bucură-te, arătător al Harului Său!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 6-lea

Podoabă a Bisericii din Creta te-ai arătat, ca un adevărat Slujitor al Domnului, pentru care cretanii, câştigându-te învăţător cinstit, au învăţat cele desăvârşite, împreună cu tine, cel cu nume de Mir, strigând lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind cu Dumnezeiasca dragoste, Părinte Miron, prin fapte bune şi prin bogate milostenii, ai împlinit, după cuviinţă, Glasul, din Evanghelii, al Mântuitorului, de Care, acum, fiind slăvit, prin Minuni, auzi acestea:

Bucură-te, stea a faptelor bune!

Bucură-te, Candelă a milostivirii!

Bucură-te, următor, vrednic de laudă, al lui Hristos!

Bucură-te, izvor nesecat al milei!

Bucură-te, cel ce ai purtat grijă de săraci, cu îndurare!

Bucură-te, cel ce te-ai arătat bogăţie celor lipsiţi!

Bucură-te, cel ce ţi-ai împodobit veşmântul sufletului cu viaţă cuvioasă!

Bucură-te, cel ce ai păstorit poporul tău prin cuvânt sfânt!

Bucură-te, cel prin care vrăjmaşul este doborât!

Bucură-te, cel prin care credincioşii s-au minunat!

Bucură-te, cel ce ai călăuzit pe mulţi către Viaţă!

Bucură-te, cel ce ai adormit năvălirile patimilor!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 7-lea

Potrivit numelui tău, vas de Mir binemirositor te-ai arătat, prin virtuţi Dumnnezeieşti, Părinte Miron şi, cu Mirul de Taină al Harului, dăruit ţie de sus, înmiresmezi totdeauna sufletele celor ce strigă, cu bucurie : Aliluia!

Icosul al 7-lea

Prin lucrările virtuţilor, murind faţă de lume, ai primit Harul Minunilor, pentru care, cu glasul cel de viaţă făcător al limbii tale, ai omorât pe balaurul cel înfricoşător, înţelepte Miron. Drept aceea, primeşte, de la noi, cântare:

Bucură-te, mare purtător de Harisme!

Bucură-te, Dumnezeiesc Făcător-de-Minuni!

Bucură-te, cel ce, prin rugăciuni, ai omorât balaurul!

Bucură-te, cel ce ai oprit apele râului!

Bucură-te, cel ce ai vindecat patima cumplitului agarinean!

Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe copilă de lucrarea vrăjmaşului!

Bucură-te, cel ce dăruieşti sănătate celor bolnavi!

Bucură-te, cel ce îndepărtezi porniea potrivnicilor!

Bucură-te, cel ce ai făcut să izvorască apă în peşteră!

Bucură-te, cel ce ai scos pe mulţi din primejdii!

Bucură-te, cel ce ai potolit durerile!

Bucură-te, cel ce ai usurat povara păcatelor noastre!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Sfântul Ierarh Miron, Făcătorul-de-Minuni, Episcopul Cretei

Condacul al 8-lea

Neobişnuită Minune ai săvârşit, Părinte Miron, oprind, prin cuvântul tău, curgerea Râului Triton, pe care l-ai trecut „cu picioare neudate”, minunând pe cei împreună călători cu tine, care, lăudându-te, ca pe un Slujitor al lui Dumnezeu, strigau : Aliluia!

Icosul al 8-lea

În vreme de secetă ai adus ploi, prin a ta fierbinte rugăciune, Părinte Miron, mijlocind turmei tale Dumnezeiasca binefacere; pentru aceasta, vestind Minunile tale, striga:

Bucură-te, cel de o râvnă cu Apostolii!

Bucură-te, împreună vorbitor cu cei fără de trupuri!

Bucură-te, viaţă înflorită a nestricăciunii!

Bucură-te, sfânt chiparos al înfrânării!

Bucură-te, ceresc slujitor al Tainelor lui Hristos!

Bucură-te, povăţuitor preabun al poporului binecredincios!

Bucură-te, cel ce arăţi Milostivirea lui Dumnezeu!

Bucură-te, cel ce ne izbăveşti de gândurile răutăţii!

Bucură-te, Icoană, de Dumnezeu zugrăvită, a evlaviei!

Bucură-te, glas, de Dumnezeu insuflat, al Adevărului!

Bucură-te, luminată podoabă a Bisericii tale!

Bucură-te, nemincinoasă ocrotire a cretanilor!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 9-lea

În peşteră, fără de apă, izvor de apă ai izvorât prin a ta sfântă rugăciune, care ase vede până acum, curăţind patimile sufletelor şi ale trupurilor şi rourând, în chip tainic, pe cei ce strigă, din inimă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu graiurile buzelor tale, dar mai mult prin faptele tale povăţuind poporul Domnului, cel încredinţat ţie de la Dumnezeu, înţelepte Miron, cugetătorule de cele cereşti, ai înmulţit talantul şi te-ai arătat adevărat Rob al lui Hristos; pentru care strigăm ţie:

Bucură-te, împreună părtaş al Cuvioşilor!

Bucură-te, împreună locuitor cu Drepţii!

Bucură-te, cel mai presus de legăturile lumeşti!

Bucură-te, cel mai înalt decât grija pământească!

Bucură-te, cel ce ai slujit lui Dumnezeu ca un Înger!

Bucură-te, cel ce „ai săvârşit lupta cea bună”!

Bucură-te, cerească strălucire a concetaţenilor tăi!

Bucură-te, minunată împodobire a urmaşilor tăi!

Bucură-te, cel ce ai văzut Faţa Domnului!

Bucură-te, cel ce te bucuri de strălucirea nesfârşită!

Bucură-te, cel prin care au fost alungaţi necredincioşii!

Bucură-te, cel prin care binecredincioşii au fost izbăviţi!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 10-lea

Plin fiind de Har, de Dumnezeu cugetătorule Miron şi având putere de sus împreună lucrătoare împotriva vrăjmaşului celui pierzător, cu cercetarea ta ai izbăvit de cumplita lucrare a demonilor pe tânăra, care cânta, cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Înconjurând noi, credincioşii, sfântul tău mormânt, din care se revarsă Dumnezeiasca mireasmă a Harului, o, Miron, ne izbăvim de mirosul cel rău al patimilor şi, cântând ţie, ca un ocrotitor al nostru neadormit, strigăm:

Bucură-te, chip al răbdării!

Bucură-te, făclie a bunăvoinţei!

Bucură-te, Sălaş preacinstit al Mângâietorului!

Bucură-te, laudă vestită a Ostrovului Cretei!

Bucură-te, pom, de Dumnezeu sădit, al răbdării statornice!

Bucură-te, finic, înălţat spre cer, al bunei vieţuiri!

Bucură-te, tainică făclie a ortodocşilor!

Bucură-te, duhovnicească moştenire a iubitorilor de cuvioşie!

Bucură-te, revărsare a apelor Harului!

Bucură-te, izvor bogat de vindecări!

Bucură-te, pajişte a darurilor cereşti!

Bucură-te, dreptar al vieţii virtuoase!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 11-lea

În laude de mulţumire şi în cântări de bucurie te cinstesc cretanii, ca pe un bun păstor al lro şi noi toţi, primind, cu dragoste, Har prin tine, întru smerenie cântăm lui Dumnezeu, Cel ce te-a slăvit: Aliluia!

Icosul al 11-lea

În chip luminat privind, întru cele de sus, Dumnezeiasca lumină, Sfinte Miron şi înDumnezeindu-te prin împărtăşire, prin rugăciunile tale putătoare de lumină cere de la Cel cu totul milostiv iertare de greşelile noastre, ale celor ce, cu evlavie, strigăm ţie:

Bucură-te, nădejde a celor greu încercaţi!

Bucură-te, bucurie a celor înviforaţi!

Bucură-te, Dumnezeiesc purtător al numelui de Mir!

Bucură-te, cel ce înmiresmezi cugetul credincioşilor!

Bucură-te, cel ce, totdeauna, împarţi comori de milostivire!

Bucură-te, cel ce, tuturor, izvorăşti râuri de îndurare!

Bucură-te, cel ce ţi-ai petrecut viaţa cu înţelepciune!

Bucură-te, cel ce te-ai ridicat la Viaţa cea neîmbătrinitoare!

Bucură-te, cel ce ocroteşti poporul ce poartă Numele lui Hristos!

Bucură-te, cel ce biruieşti pe vrăjmaşul urâtor al binelui!

Bucură-te, vas al deprinderilor cereşti!

Bucură-te, pecete a luminii Dumnezeieşti!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 12-lea

Păstorule al Cretei, Sfinte Miron, cinstitele tale mâini către Hristos Mântuitorul ridicându-le în rugăciune pentru noi, izbăveşte-ne de tot necazul şi de ispite, când alergăm la Sfintele tale Moaşte şi strigăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând, întru cele de sus, cântare Sfintei Treimi, împreună cu Îngerii, Sfinte Ierarh Miron, ocroteşte, totdeauna, patria ta cinstită, cu chemarea ta, iar nouă fii ajutător în viaţă, ca să strigăm ţie:

Bucură-te, ritor al bunei Credinţe!

Bucură-te, limbă a povăţuirii!

Bucură-te, laudă a satului, care poartă numele tău!

Bucură-te, Dumnezeiască bucurie a patriei tale!

Bucură-te, laudă mult vestită a ierarhilor evlavioşi!

Bucură-te, pavăză de Dumnezeu dăruită monahilor cuvioşi!

Bucură-te, cel ce nimiceşti îndrăznirea lui veliar!

Bucură-te, cel ce vindeci pe cei ce zac în boli!

Bucură-te, grabnic ajutor al credincioşilor!

Bucură-te, al nostru sprijin adevărat!

Bucură-te, cel prin care bolile sunt alungate!

Bucură-te, cel prin care patimile sunt nimicite!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul al 13-lea

O, Părinte Miron, cel cu nume de Mir, următorule al lui Hristos, păstorul şi lauda Insulei Creta, primeşte, cu părintească îngăduinţă, cântarea de laudă a fiilor tăi, cerând cele bune pentru ei, cei ce cu un glas strigă: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori):

Icosul 1 :

Înger te-ai arătat, ducând pe pământ viaţă în chip îngeresc, mai presus de fire şi te-ai unit cu cetele Îngerilor, cu care acum cânţi întreit-Sfânta Cântare lui Dumnezeu, Cel ce te-a slăvit, pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, Ierarh preaînţelept!

Bucură-te, păstor înDumnezeit!

Bucură-te, vlăstar, de Dumnezeu sădit, al Cretei!

Bucură-te, povăţuitor al patriei tale, de Dumnezeu rânduit!

Bucură-te, cel ce, din pruncie, ai dus viaţă cerească!

Bucură-te, părtaş al slavei, celei mai presus de minte, după vrednicie!

Bucură-te, cel ce te-ai arătat Făcător-de-Minuni!

Bucură-te, ocrotitor al turmei tale!

Bucură-te, luminător neapus al Credinţei!

Bucură-te, stea neînserată a iubirii!

Bucură-te, cel prin care s-a propovăduit bucuria!

Bucură-te, cel prin care a fost slăvită Treimea!

Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Condacul 1 :

Să cântăm bunului păstor al Insulei Creta cântare de mulţumire, cu evlavie, că străluceşte lumii prin Minuni, izbăvind din felurite primejdii, de boli dureroase şi de răutăţi, pe cei ce strigă: Bucură-te, Sfinte Miron, de 3 ori fericite!

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Ierarh Miron, Episcopul Cretei şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Sinaxar 17 August

 

În aceasta luna, în ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Miron.

Acest sfânt a trait în zilele împaratului Deciu (249-251) si ale lui Antipatru domnul Ahaiei. El era cu vrednicia preot bisericii, cu buna întelegere, bogat si de neam cinstit, iubit fiind si de Dumnezeu si de oameni. În ziua Nasterii lui Hristos intrând Antipatru în biserica, sa prinda pe crestini ca sa-i chinuiasca, Sfântul Miron umplându-se de râvna dumnezeiasca, l-a înfruntat. Drept aceea a fost mult chinuit si silit ca sa aduca jertfa la idoli. Dar el a refuzat; atunci i-au scos fâsii de piele de la umeri pâna la picioare, dintre care el luând una, a azvârlit-o în obrazul lui Antipatru. Dupa aceasta a fost supus sfântul la felurite chinuri. Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic, si acolo, prin sabie, i s-a taiat capul, si asa si-a primit cununa muceniciei.

Viata sfântului mucenic Miron, dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Manastirea Simonos-Petras (Muntele Athos).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Straton, Filip, Evtihian si Ciprian.

Acesti sfinti mucenici aflându-se în Nicomidia, întradins se duceau la priveliste, de învatau poporul ce se strângea acolo si-i scoteau din închinarea la idoli, si-i aduceau la credinta lui Hristos. Odata, vazând domnitorul privelistea fara de oameni, si aflând ca sfintii mucenici învata poporul sa paraseasca viata de veselie si ca traiesc alta viata noua, calcând obiceiurile lor cele parintesti, a poruncit de au adus pe sfinti înaintea lui cu graba. Acestia stând de fata si marturisind ca ei tin credinta în Hristos, si ca nu vor înceta a învata pe altii, au fost adusi la priveliste si dati la fiare salbatice. Si fiind paziti nevatamati de ele au fost chinuiti în alte multe feluri. În cele din urma bagându-i în foc, au luptat lupta cea buna pentru Hristos, si biruind au luat cununa.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Tirs, Levchie, Coronat si cu sotiile lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preasfintei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria în Armatia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

17 august – Sf. Mc. Miron presbiterul; Sf. Mc. Patroclus; Sf. Cuv. Elisei din Calabria; Sf. Cuv. Alipie iconarul de la Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Proloagele de la Ohrida)

• Pomenirea Sfântului Mucenic Miron Presbiterul

Sfîntul Miron a fost preot în cetatea Ahaiei. El a fost de origine nobilă şi foarte bogat, blînd şi smerit cu purtarea, şi iubitor de Dumnezeu şi de oameni. În timpul domniei împăratului Decius, la Praznicul Naşterii Domnului, păgînii au năvălit în biserică, 1-au înşfăcat cu barbarie pe Sfîntul Miron care atunci slujea, şi 1-au torturat cu foc. În timp ce era astfel torturat a venit la el un înger al Domnului care 1-a întărit. Păgînii au început să-i jupoaie pielea trupului, de la creştet pînă la călcîie. Mucenicul a apucat o astfel de curea din pielea propriului trup şi 1-a lovit cu ea peste figură pe judecătorul-torţionar ce şedea înaintea lui. Îndrăcindu-se, judecătorul Antipater a înşfăcat o sabie ce se afla la îndemînă şi s-a străpuns cu ea, sinucigîndu-se. La urmă păgînii 1-au dus pe Sfîntul Miron Presbiterul în cetatea Cizicului, şi 1-au omorît acolo cu sabia, la anul 250.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Patroclus

Sfîntul Patroclus a fost cetăţean al oraşului Trychasia, în prezent oraşul Troyes din Franţa. El a moştenit o mare avere de la părinţii lui şi, adevărat creştin fiind, a folosit-o spre chivernisirea zilnică a celor nenorociţi, în timp ce el însuşi s-a dat pe sine unei asceze foarte stricte, gustînd hrană doar o dată pe zi, după apusul soarelui. Pentru marea sfinţenie a vieţii lui, Domnul i-a dăruit plăcutului Lui, Patroclus, puterea vindecărilor, pentru care s-a făcut vestit ca făcător de minuni de-a lungul şi de-a latul acelui ţinut. Sosind în Galia, împăratul Aurelian a poruncit ca Sfîntul Patroclus să fie adus înaintea lui. Sfîntul şi-a mărturisit atunci credinţa lui în Hristos înaintea împăratului şi a întregii curţi, fără să se teamă şi fără să ascundă nimic. „O, împărate, dacă doreşti şi tu ceva din bogăţiile mele, eu îţi voi da ţie, căci văd că eşti sărac”, i-a zis Sfîntul Patroclus împăratului. La acestea împăratul a răspuns: „Cum mă numeşti sărac pe mine, împăratul, care posed nenumărate bogăţii?”. Atunci Sfîntul Patroclus i-a zis: „Bogăţiile tale cele nenumărate sînt pieritoare, împărate. Eşti sărac pentru că nu ai stăpînire asupra ta însuţi, şi pentru că îţi lipseşte credinţa creştină din inimă”. Sfîntul Patroclus a fost osîndit la moarte şi dat pe mîna soldaţilor, care aveau ordin să-1 ducă la o anumită mlaştină, acolo să-1 ucidă, iar apoi să-i lase trupul să fie înghiţit de noroi. Dar Sfîntul s-a rugat lui Dumnezeu ca să nu îngăduie ca trupul lui să se afunde în noroi. Dumnezeu i-a ascultat ruga plăcutului Lui şi 1-a făcut nevăzut de la faţa soldaţilor, ducîndu-1 minunat pe Sfînt, într-o clipeală de ochi, de cealaltă parte a rîului. După ce l-au căutat mult, soldaţii 1-au găsit, şi 1-au omorît la un loc tare şi uscat. Doi cerşetori, cărora Sfîntul Patroclus le făcuse mult bine, au aflat şi au recunoscut trupul ucis al binefăcătorului lor şi 1-au îngropat cu cinste.

• Pomenirea Sfântului Preacuvios Elisei cel din Calabria

Sfîntul Preacuvios Elisei a fost de neam grec, şi egumen al mănăstirii Mellicia din Calabria, în sudul Italiei. În timpul luptelor iconoclaste [de prigonire a cinstirii sfintelor icoane] ce se duceau sîngeros în Răsărit, mulţi monahi se refugiau în Calabria, aducînd cu ei şi sfintele icoane. În timp, viaţa monahală s-a întărit foarte mult în întreaga Calabrie, existînd acolo mulţime de obşti călugăreşti şi de mănăstiri ortodoxe. Monahii calabrezi erau vestiţi pentru marea lor învăţătură şi erudiţie, şi pentru marea austeritate a modului lor de vieţuire. La un moment dat, în Calabria se aflau atît de multe obşti monahale şi atît de multe mănăstiri ortodoxe, încît Calabria a ajuns să fie comparată cu pustia egipteană a Sfinţilor Părinţi din vechime. Peste cîteva veacuri, Calabria Ortodoxă a intrat sub autoritatea Arhiepiscopului de Ohrida. Sfîntul Preacuvios Elisei a trecut la cele veşnice la Tesalonic, în anul 903.

• Pomenirea Sfântului Preacuvios Alipie Iconarul de la Mănăstirea Lavrei Peşterilor din Kiev

Zugrăvind pe lemn chipurile sfinţilor, preacuviosul iconar Alipie le imita bunătăţile cu viaţa lui, îmbunătăţindu-şi sufletul după pilda vieţii şi chipului lor. El a vindecat un om de lepră, a văzut un înger al Domnului, şi s-a săvîrşit către Domnul cu pace la bătrîneţi adînci fiind, la anul 1114.

Cântare de laudă la Sfântul Patroclus

Sfîntul Patroclus drept înaintea împăratului stă,

Fără teamă pre Hristos Domnul slăvindu-L;

Împăratul întreabă cu-asprime, iar Sfîntul răspunde liniştit:

„Datori sînt bogaţii să miluiască săracii:

Mi se cuvine deci mie, care sînt bogat,

A te milui pe tine, împărate, care de multe duci lipsă;

Ci trebuie doar să ceri”.

„Nebune! Pe mine, împăratul, stăpînul Universului,

Cutezi a mă numi sărac!?

Şi ce bogăţii ai tu, afar’ de-a ta blestemată credinţă?!”

„Cu-adevărat bogat sînt eu, împărate,

Căci a mea credinţă ce blestem ţi-este ţie,

Mie şi multor, e de binecvuîntare nesecat izvor;

Ea bogăţie de mult aur mie şi multora este,

Ce nicicînd se termină, nicifurul o fură oarecînd;

Bogăţia mea veşnică este, împărate,

Ea întreagă mă aşteaptă în Ceruri, sporită”.

Împăratul strigă, dement:

„Ce tot aiurezi?!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Eşti în a mea putere!

Te dau la chinuri!!”

,,Bucuros, împărate”.

Sfântul stă liniştit:

„Domnului meu scumpe

Îi sînt ale trupului meu chinuri

Căci în astă viaţă trupul pentru chinuri e făcut.

Cu atît mai uşor duhul meu la cer va zbura,

Căci duhul creştinesc duh de libertate este,

El este-al oricărui creştin.

Pe mine sus slava m-aşteaptă, împărate,

Pe cînd, din păcate, pe tine, ruşinea cea mare, şi urgia.

Grăbeşte aşadar cu-ale tale chinuri,

Căci nu voi să mi se veştejească cununa”.

Cugetare

Domnul nu îngăduie să fie ruşinaţi robii Săi cei credincioşi.

S-a întîmplat adesea că mucenicii, chinuiţi fiind înaintea neleguitelor tribunale celor iubitoare de sînge, să lucreze pe neaşteptate, înaintea ochilor lor, mari minuni, care băgau spaima în oasele necredincioşilor. Atunci, fie idolii se zguduiau din senin şi cădeau la pămînt, fie cîte un tunet sau fulger puternic izbea capişti prefăcîndu-le în praf şi cenuşă, fie vreo furtună năprasnică şi neaşteptată stingea cuptoarele de flăcări în vîlvătăi menite să ardă sfinţii, fie torţinarii se omorau între ei în loc să îi omoare pe creştini. Astfel, în timpul torturilor Sfîntului Miron, Antipater a înnebunit brusc şi s-a sinucis cu o spadă ce era la îndemînă.

Sfîntul Alipie Iconarul se afla aproape deja pe patul de moarte cînd a primit de la un om comanda să execute o icoană a Adormirii Maicii Domnului. Cum această sfîntă sărbătoare se apropia, omul venea des la Sfântul să vadă dacă este gata icoana lui. Dar nici măcar în ajunul sărbătorii icoana nu era începută, şi în care icoana ar fi trebuit deja să fie aşezată în Biserică. Văzînd aceasta omul a plecat la casa lui lovit de mare deznădejde, dar arunci în chilia Sfîntului Alipie a intrat un tînăr, care a început imediat să picteze icoana cu mare repeziciune, ca un artist îndemînatic şi desăvîrşit. Cînd icoana a fost gata, ea a strălucit ca soarele. Aducînd-o înaintea ochilor uimiţi ai Sfîntului Alipie, tînărul a dus-o apoi repede în biserica pentru care fusese comandată, unde a aşezat-o la locul ei. În dimineaţa Sărbătorii, omul care comandase icoana s-a aflat în biserică şi a constatat cu uimire că icoana lui este acolo unde trebuia să fie. El după aceea a alergat la mînăstirea Sfîntului şi, împreună cu egumenul, au intrat în chilia lui. „Cine a pictat atît de repede icoana?”, a întrebat egumenul. Atunci, Sfîntul Alipie cel bolnav, care zăcea în pat, i-a zis: „Un înger a pictat-o, care iată, stă aici de faţă, şi aşteaptă să mă ia”.

Luare aminte

Să luăm aminte la pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Saul din pricina neascultării lui (I Regi 15):

• La cum Domnul i-a poruncit lui Saul să nu cruţe nici un Amalekit, nici să ia ceva din vitele sau bogăţiile lor;
• La cum Saul 1-a cruţat pe regele Amalekiţilor Agag, şi a îngăduit războinicilor lui să ia cu ei vitele cele mai grase din turmele Amalekiţilor;
• La cum Samuel i-a arătat lui Saul că Dumnezeu îl respinge din pricina neascultării lui16, şi din pricina îndărătnciciei de a aduce jertfă lui Dumnezeu cîtă vreme nu este preot de faţă. Lui Saul, care se justifica că a îngăduit luarea vitelor grase ale lui Amalek spre a le aduce jertfa Domnului Dumnezeu, Samuel i-a răspuns astfel: „Au doară arderile de tot şi jertfele sînt tot aşa de plăcute Domnului, ca şi ascultarea glasului Domnului? Ascultarea este mai bună decît jertfa şi supunerea mai bună decît grăsimea berbecilor. Căci nesupunerea este un păcat la fel cu vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli” (I Regi 15: 22-23).

Predică

Despre Dumnezeiescul Prunc Cel plin de Duhul – „Şi se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe. Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu” (Isaia 11: 23).

Duhul Sfînt al lui Dumnezeu nu Se desparte de Tatăl, şi El nu Se desparte nici de Fiul; nici Tatăl nu Se desparte de Fiul şi de Duhul; şi nici Fiul nu Se desparte de Tatăl şi de Duhul vreodată. Sfîntul Duh a prorocit prin gura prorocilor despre Fiul; Sfîntul Duh o a umbrit pe Sfinta Fecioară Măria, gătind-o pentru Naşterea Fiului lui Dumnezeu; Duhul Sfînt a stat nedespărţit deasupra Fiului de-a lungul întregii Lui vieţi întrupate pe pămînt.

Duhul înţelepciunii acesta este vederea tainelor dumnezeieşti; duhul înţelegerii -aceasta este înţelegerea legăturilor dintre lumea văzută şi cea nevăzută; duhul sfatului – acesta înseamnă capacitatea de a deosebi binele de rău; duhul tăriei [al puterii] – aceasta este puterea autoritară asupra zidirii; duhul cunoştinţei -aceasta este cunoaşterea esenţei celor create; duhul temerii de Dumnezeu -acesta este recunoaşterea puterii dumnezeieşti a Creatorului asupra ambelor lumi, văzută şi nevăzută, şi supunearea în faţa voii lui Dumnezeu.

Care om, de la Facerea lumii, a mai avut întru sine plinătatea tuturor acestor daruri ale Duhului Sfînt? Nimeni în afară de Domnul nostru lisus Hristos, Dumnezeu şi Om.

Cu toate acestea, Duhul Sfînt împarte darurile Sale liber, precum voieşte, şi le dăruieşte oamenilor, pe unele acestuia, iar pe altele cestuilalt.

Dar toate laolaltă, în plinătatea şi puterea lor neîmpărţită, nu au strălucit decît în Unul Fiul lui Dumnezeu. Dar de ce a fost nevoie ca Domnul Hristos să fie plin de duhul temerii de Dumnezeu cînd El însuşi este Dumnezeu? Răspuns: El nu avea duhul temerii de Dumnezeu ca Dumnezeu, ci ca Om, astfel încît să ne fie nouă pildă de adevărată şi desăvîrşită omenitate. Aşa cum a postit, a privegheat şi S-a nevoit ca un om spre a le fi spre pildă şi învăţătură oamenilor, tot aşa S-a temut de Dumnezeu ca om, spre a le fi spre pildă şi învăţătură oamenilor.

Căci ce le este mai de folos oamenilor infestaţi de păcat decît frica de Domnul?

El, Cel pe deplin Sănătos, a trebuit să ia asupra Lui medicamentul ce se aplică păcătoşilor spre a fi solidar cu păcătoşii şi a îşi asuma Cel dintîi soarta lor: spre a-i întări să ia şi ei acest medicament mîntuitor. Oare nu face şi orice părinte la fel? Nu este el cel dintîi care gustă medicamentul pe care copilul îl refuză cu teamă şi plîns?

O, Stăpîne Doamne, Dumnezeul nostru, Cela Ce în Treime veşnic eşti închinat şi slăvit, şi înaintea Căruia se închină puterile cereşti, cîntînd cîntarea îngerească, Sfînt, Sfînt, Sfînt Domnul Savaot, primeşte şi închinarea noastră, a celor preamici şi păcătoşi, şi ne mîntuieşte pre noi. Căci numai Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în veci, Amin!

Acatistul Chipului nefăcut de mână al Domnului Nostru Iisus Hristos sau al Sfintei Mahrame a Domnului

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Condacul 1

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să-i izbăveşti de robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit; pentru aceasta cu nădejde strigăm Ţie: Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Icosul 1

„Iisuse, Bunule Mântuitor”, se ruga Avgar, guvernatorul Edesei, „vino şi la mine şi vindecă-mi boala fără de leac de care sufăr de mulţi ani”. Asemenea şi noi, plini de lepra păcatului, strigăm către Domnul astfel:
Doamne al nostru, miluieşte-ne după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegile noastre;
Doamne, Mântuitorul nostru, cu roua milostivirii Tale, spală-ne păcatele şi fărădelegile;
Doamne, întoarce-Ţi faţa Ta de la păcatele mele şi de fărădelegi ne curăţeşte;
Doamne, inimă curată întru noi zideşte şi cu duh drept ne înnoieşte;
Doamne, nu ne lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt să nu ni-L răpeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 2-lea

Văzând dragostea şi credinţa lui Avgar, Doamne, i-ai scris lui: „Eşti fericit, Avgar, că nu M-ai văzut şi ai crezut. Eu îţi trimit pe ucenicul Meu, care te va vindeca şi-ţi va hărăzi viaţa veşnică, ţie şi celor împreună cu tine”. Trimite-ne şi nouă, Doamne, mila Ta, celor ce-Ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mintea nu pricepe cum Domnul, ştergându-Şi preacurata Sa Faţă, a lăsat întipărit pe mahramă chipul Său cel sfânt şi i l-a trimis lui Avgar, împlinindu-i dorinţa. Acesta a avut mare bucurie, privind şi sărutând Chipul lui Hristos. Şi noi, închinându-ne cu credinţă şi evlavie, ne rugăm:
Doamne, buzele noastre vei deschide şi gura noastră va vesti lauda Ta;
Doamne, redă-ne bucuria mântuirii şi Duh stăpânitor a avea;
Doamne, Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, dar iartă-ne, ca un Îndurător;
Doamne, Mântuitorul nostru, vezi necazurile sufletelor noastre şi vino în ajutor;
Doamne, auzi-ne, că din necazuri doar Tu ne izbăveşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 3-lea

Plin de puterea dragostei şi a bucuriei, Avgar s-a închinat chipului nefăcut al Mântuitorului lumii şi, căpătând vindecare, cu credinţă a strigat: „Hristoase Dumnezeule, cel ce se încrede în Tine nu se va ruşina în veac”; învaţă-ne şi pe noi să nădăjduim în mila Domnului şi să-Ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având dragoste pentru neamul omenesc, prin ucenicul Tău ai chemat pe Avgar din bezna păcatului, luminându-i sufletul cu lumina adevărului Tău; cheamă-ne şi pe noi din adâncul păcatelor, ca şi noi, plângând, să-ţi strigăm aşa:
Doamne, dă-ne lacrimi de umilinţă ca, rugându-ne, să ne cureţi fărădelegile noastre;
Doamne, pătrunde-ne cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi condu-ne spre Împărăţia Ta;
Doamne, dă-ne pricepere şi goneşte de la noi toate ispitele, şi pe calea mântuirii vom umbla;
Doamne, nu ne întoarce rugăciunea, auzi-ne şi cu frica Ta să ne întăreşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 4-lea

Viforul patimilor şi grijile vieţii ne tulbură, iar inima ne este cuprinsă de frica morţii, de aceea strigăm: Doamne, n-avem pe nimeni aici să ne ajute, scapă-ne, ca odinioară pe Avgar, şi fă ca împreună cu dânsul să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea

„Auzind că iudeii Te urăsc şi vor să-Ţi facă rău, scria Avgar, Doamne, vino aici şi vei locui cu mine.” Şi noi, urmând dragostea lui, din adâncul căderii noastre, cu îndrăzneală Te rugăm, Hristoase, astfel:
Doamne, Dumnezeul nostru, intră în inima noastră şi rămâi pentru totdeauna cu noi, păcătoşii;
Doamne, Dumnezeul sufletelor noastre, vino şi ne uneşte pe vecie cu Tine pe noi, ticăloşii;
Doamne, Doamne, de Tine se lipesc sufletele noastre, umple-ne inima de bucurie;
Doamne, auzi rugăciunea noastră şi nu ne părăsi în a credinţei noastre sărăcie;
Doamne, caută spre noi cu mila Ta, inimile să ni le veseleşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 5-lea

„Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”, au cântat pruncii evreilor, întâmpinând pe Domnul în Ierusalim; şi noi, acum, deschizând uşile noastre, Celui ce vine la noi, cu umilinţă Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ce minunate cuvinte ai spus, Doamne, celor în necazuri: „Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi în Mine, şi veţi moşteni Împărăţia gătită vouă de la întemeierea lumii”. Noi însă, gândind la fărădelegile noastre, Te rugăm, Bunule, luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim în somnul morţii, ci treji să-ţi strigăm:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, credem în Tine, ajută necredinţei noastre;
Doamne, Împărate Preaputernic, trimite-ne tăria credinţei şi deplină încredere;
Doamne, Cel ce ai scos pe Israel din robia lui Faraon, arată-ne calea şi adevărul Tău;
Doamne, nu cu mânia Ta să ne cerţi şi nu ne părăsi în păcatele noastre;
Doamne, rugăciunile bolnavilor Te rugăm din suflet să le primeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 6-lea

Nu îndrăznim, Doamne, să ne uităm la chipul Tău, căci suntem ticăloşi şi nevrednici; ci, ca vameşul suspinând, ne rugăm: Curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii, izbăveşte-ne de făţărnicia fariseică şi învaţă-ne cu inimă curată să cântăm milostivirii Tale: Aliluia!

Icosul al 6-lea

În necazuri, Mântuitorule, ne-ai strălucit mângâietoarele Tale cuvinte pe care le-ai spus: „Nu vă voi lăsa orfani, ci voi veni la voi”. De aceea şi noi, ieşind din bezna deznădejdii, nădăjduim în iubirea Ta de oameni şi ne rugăm aşa:
Doamne, Doamne, ni se topesc sufletele de durere, înţelepţeşte-ne şi poruncile Tale vom păzi;
Doamne, Doamne, Adăpostul nostru, în necazuri nu ne părăsi;
Doamne al nostru, Doamne, nevinovat fiind, ai fost socotit de cei răi, izbăveşte-ne de cei ce ne prigonesc;
Doamne al nostru, Doamne, iartă-ne şi ne primeşte, ca pe fiul cel rătăcit, în braţele Tale când ne pocăim;
Doamne al meu, Doamne, din necazul de acum Te rog să ne mântuieşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 7-lea

Minunile Tale ni le-ai arătat, în preacuratul Tău chip, căci prin El ai dăruit mângâiere tuturor pământenilor, învăţându-i ca în toate necazurile şi împrejurările vieţii să alerge la milostivirea Ta şi cu dragoste să-Ţi cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Purtând trupuri, suntem întinaţi de mulţimea faptelor cele rele, ne înfioară înfricoşătoarea zi a Judecăţii şi Te rugăm: uşile pocăinţei deschide-le nouă, Dătătorule de viaţă, ca să-Ţi strigăm cu David:
Doamne, auzi rugăciunea noastră şi îndură-Te de noi;
Doamne, ai Tăi suntem, înţelepţeşte-ne ca să venim să Te cinstim pe Tine;
Doamne, Dumnezeule, Păstorul nostru, rătăcim ca oaia cea pierdută, caută-ne şi ne mântuieşte;
Doamne, nu-Ţi întoarce faţa Ta de la noi, pleacă-ţi urechea, auzi-ne şi ne miluieşte;
Doamne, îndură-Te şi vindecă sufletele noastre că am greşit Ţie, căci iubitor de oameni eşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 8-lea

De ziua cea înfricoşătoare a venirii Tale ne temem, Hristoase, ne cutremurăm şi ne înfiorăm noi, cei plini de păcate, dar Tu, mai înainte de sfârşit întoarce-ne, Mântuitorule, şi ne mântuieşte pe noi, cei ce-Ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Iubire ai, o, Iisuse, spre lumea căzută şi ai dăruit chipul Tău cel sfânt, zicând duios tuturor celor în necazuri şi în supărări: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi”. De aceea şi noi, cei căzuţi, cu îndrăzneală Te rugăm, Hristoase, zicând acestea:
Doamne, Păzitorul nostru, fereşte-ne de vrăjmaşii care ne fac supărare;
Doamne, Mântuitorul nostru, scapă-ne, căci ne afundăm în ispite ca-n mare;
Doamne, Cel ce locuieşti întru cele înalte şi spre cei smeriţi priveşti, caută spre noi şi ne mântuieşte;
Doamne, să nu se tulbure inimile noastre, ci să mărturisim că în numele Tău nădăjduim;
Doamne, Doctorul cel mare, credem că orice boală poţi să lecuieşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 9-lea

Veniţi cu dragoste şi frică, toate neamurile, să ne închinăm preacuratului chip al Mântuitorului lumii, Cel ce ne-a izbăvit de robia vrăjmaşului, Biruitorul morţii şi al iadului, şi cu mulţumire să-I cântăm cântare îngerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Fiind atinşi de lepra păcatului, nu ne pricepem cum să Te slăvim mai bine, o, Milostive Stăpâne; mărturisim cu toată inima că eşti cu adevărat Fiul Dumnezeului Celui viu, cu umilinţă privim chipul Tău cel sfânt, zicând acestea:
Doamne Iisuse, bucuria noastră, dă-ne să ne bucurăm de milostivirea Ta;
Doamne, Mântuitorul nostru cel bun, mântuieşte pe robii Tăi de toată necredinţa şi fărădelegea;
Doamne, Mântuitorule, Tu eşti scăparea noastră, la cine vom merge;
Doamne, Îndurate, nimiceşte cu harul Tău mânia inimilor noastre;
Doamne al nostru, Curăţie sfântă, curăţeşte-ne inimile şi minţile de rele;
Doamne, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, luminează-ne pe noi, cei împresuraţi de grijile pământeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 10-lea

Doamne, Mântuitorul nostru Cel milostiv, ridică-ne sufletele cele căzute în fapte de ruşine şi trupurile noastre slăbănogite de boli, ca oarecând pe slăbănogul de la scăldătoarea oilor, şi îndreptează-ne pe calea mântuirii, ca să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate, veşnice Mângâietor, Hristoase adevărate, curăţă-ne de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece leproşi, şi vindecă-ne, precum ai vindecat sufletul cel iubitor de arginţi al lui Zaheu vameşul, ca să-Ţi cântăm Ţie astfel:
Doamne al nostru, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, tămăduieşte-ne rănile sufletelor noastre;
Doamne, Cel ce ai purtat neputinţele şi suferinţele noastre, vindecă-ne bolile trupurilor noastre;
Doamne Iisuse, Ajutorul nostru, ajută-ne, că ni se stinge sufletul de atâta tristeţe;
Doamne, Cel ce ai deschis ochii orbului, dă-ne să vedem a Ta răbdare şi blândeţe;
Doamne, Îndelung-răbdătorule, sufletele noastre de toată nenorocirea Te rugăm să le mântuieşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilinţă aducându-Ţi, cu inimă zdrobită Te rugăm: nu ne trece cu vederea, Preabunule Doamne, nu-Ţi întoarce faţa Ta de la păcatele noastre, auzi-ne, căci şi în necazurile noastre Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Hristoase, Lumina cea adevărată Care luminezi pe tot omul ce vine în lume, ia aminte la rugăciunea nevrednicilor Tăi robi şi îndreptează viaţa noastră după poruncile Tale, sfinţeşte-ne sufletele ca să-Ţi aducem rugăciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase, Lumina lumii, luminează-ne cu strălucirea Ta;
Doamne, Izvorul vieţii, dă-ne viaţă veşnică şi ne întăreşte în legea Ta;
Doamne Iisuse Hristoase, Soarele dreptăţii, cu dreptatea Ta străluceşte mintea noastră;
Doamne, povăţuitorul lumii, învaţă-ne să Te iubim din suflet şi să facem voia Ta;
Doamne, Cel ce ai dat vedere orbilor, deschide-ne uşile pocăinţei şi de păcatele mele să ne curăţeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 12-lea

Atotputernice Doamne, cu harul Tău, întăreşte-ne inimile în credinţă, nădejde şi dragoste, ca întru adâncă pocăinţă şi împlinirea poruncilor Tale să ne învrednicim de Împărăţia Ta, unde cu cetele sfinţilor îngeri să-Ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Doamne, Păstorul cel Bun, Tu ai zis: „Mă duc să vă gătesc loc... şi iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Ştiind această frumoasă făgăduinţă, îndrăznim şi noi, cei cufundaţi în întristări, să ne apropiem şi să ne rugăm aşa:
Doamne al nostru, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi, cei ce pierim;
Doamne, depărtează norii necredinţei, zavistiei şi duşmăniei, căci Duhul Tău cel bun Îl cerem;
Doamne, mângâierea sufletelor noastre, scapă-ne de supărare;
Doamne, scapă-ne din necaz şi din boală şi redă-ne înviorare;
Doamne, Împărate Preaputernic, întru Împărăţia Ta să ne pomeneşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul al 13-lea

Mântuitorul nostru cel milostiv, caută spre robii Tăi, care ne afundăm în marea încercărilor şi a necazurilor, şi precum oarecând pe Petru cel care se îneca L-ai izbăvit, scapă-ne şi pe noi cu harul Tău cel sfânt, sfinţeşte-ne sufletele şi ne întăreşte pe calea mântuirii, ca, având inimi şi buze curate, cu dragoste să-Ţi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: „Iisuse, Bunule Mântuitor”, se ruga Avgar…, Condacul 1: Preacuratului Tău chip ne închinăm…,

Icosul 1

„Iisuse, Bunule Mântuitor”, se ruga Avgar, guvernatorul Edesei, „vino şi la mine şi vindecă-mi boala fără de leac de care sufăr de mulţi ani”. Asemenea şi noi, plini de lepra păcatului, strigăm către Domnul astfel:
Doamne al nostru, miluieşte-ne după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegile noastre;
Doamne, Mântuitorul nostru, cu roua milostivirii Tale, spală-ne păcatele şi fărădelegile;
Doamne, întoarce-Ţi faţa Ta de la păcatele mele şi de fărădelegi ne curăţeşte;
Doamne, inimă curată întru noi zideşte şi cu duh drept ne înnoieşte;
Doamne, nu ne lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt să nu ni-L răpeşti;
Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

Condacul 1

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să-i izbăveşti de robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit; pentru aceasta cu nădejde strigăm Ţie: Doamne, Mântuitorul nostru, vino şi vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufleteşti şi trupeşti!

şi această

Rugăciune

O, Preabunule, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cândva, sfânta Ta faţă, chipul omenesc, ai spălat-o cu apă şi ai şters-o cu mahramă, pe care minunat s-a închipuit chipul Tău, şi l-ai trimis lui Avgar, guvernatorul Edesei, spre vindecarea bolii lui, pentru că aşa ai binevoit Tu. Iată, şi noi, păcătoşii robii Tăi, cuprinşi de neputinţe trupeşti şi sufleteşti, căutăm faţa Ta, Doamne, şi cu David întru umilinţă strigăm: Nu-Ţi întoarce faţa Ta, Doamne, de la noi, ci abate-Ţi mânia Ta de la noi, robii Tăi. Fii-ne ajutor, nu ne respinge şi nu ne părăsi. Atotmilostive Doamne, Mântuitorul nostru, întipăreşte-Te în sufletele noastre ca, trăind în sfinţenie şi dreptate, să-Ţi fim fii şi moştenitori Împărăţiei Tale celei fără de început şi neîncetat să Te slăvim în vecii nesfârşiţi. Amin.

Şi se face otpustul.

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)