Sinaxar 13 August

 

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea mutarii moastelor Preacuviosului Parintelui nostru Maxim Marturisitorul.

Sfântul Maxim a trait pe vremea raucredinciosului împarat Constans al II-lea Pogonatul (641 - 668), nepotul lui Iraclie, si era filozof desavârsit. Împodobindu-se cu întelepciunea, toate avutiile sale lasându-le fratelui sau, s-a facut monah. Iar vazând cum crestea eresul monotelitilor (adica al celor ce marturisesc o singura voie în Domnul nostru Iisus Hristos), s-a aprins de dumnezeiasca râvna, si s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin, papa Romei, ca sa adune un Sinod local, si sa-i anatematizeze pe cei care cugetau acel eres, împreuna si pe începatorul lui. Si a alcatuit Sfântul Martin si carti împotriva acelui eres. Iar împaratul fiind înstiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca în cetatea Constantinopolului, si l-a înfatisat înaintea judecatii sale. Iar sfântul pe ereticii ce se adunasera acolo i-a rusinat cu cuvântul adevarului pe toti biruindu-i. Dupa aceasta a fost izgonit în Tracia, taindu-i-se mâna dreapta si limba. De acolo, împreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis în partile Laziei, însa si acolo cu Duhul lui Dumnezeu marturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut cu minune dumnezeiasca limba la loc si a vorbit curat cât a trait. Apoi, la adânca batrâneti, s-a dus catre Domnul. Iar pomenirea lui se face în ziua de 21 ianuarie.

Tot în aceasta zi, pomenirea celei de-a pururea si a tot fericitei împaratese Irina, ctitora a cinstitei Manastiri a Pantocratorului Mântuitorului Hristos, care primind sfântul si îngerescul chip s-a numit Xenia monahia.

Sfânta Irina s-a nascut la sfârsitul secolului al XI-lea si a fost fiica regelui Ladislau al Ungariei. La vârsta de 18 ani a venit la Constantinopol ca sotie a imparatului Ioan al II-lea (1105), fiul împaratului Alexis I Comnenul, cu care a avut opt copii.

Sfânta Irina a fost ctitora Manastirii Pantocrator (Muntele Athos), unde a si fost îmnormântata la moartea sa (1134), dupa ce s-a facut monahie sub numele de Xenia.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Dositei ascultatorul.

Acesta a sihastrit în chinovia Avei Serida, ce era sub povatuirea Sfântului Dorotei, si care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului si purtatorului de Dumnezeu Parintele nostru Dorotei de Gaza.

Acesta mai înainte a sihastrit în chinovia Avei Serida, aproape de Gaza; iar mai în urma si-a întemeiat manastirea sa, dupa savârsirea lui Ava Ioan, caruia îi ziceau "proorocul", si a ispravit tacerea cea desavârsita a marelui Varsanufie, si care cu pace s-a savârsit.

Viata sfântului Dorotei pe larg, dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Simonos-Petras (Muntele Atos).

Scrisorile dushnicesti ale avilor Varsanufie si Ioan, in Filocalia româneasca.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Evdochia împarateasa, care cu pace s-a savârsit.

Viata sfintei împaratese Eudoxia (Evdochia), dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la manastirea Simonos-Petras (Muntele Atos)

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Parintelui nostru Serida, egumenul Manastirii din Gaza care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Coronat, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Tihon de Zadonsk, episcop de Voronej.

Viata sfântului Tihon de Zadonsk, mare sfânt rus din secolul XVIII, dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Simonos-Petras (Muntele Atos).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Mucenic Ipolit

Sfîntul Ipolit a fost conducător militar şi comandat responsabil de supravegherea tuturor închisorilor din Roma. El s-a născut şi a crescut păgîn. Cînd Sfîntul Mucenic şi Arhidiacon Lavrentie a fost aruncat în închisoare, lui Ipolit i s-a poruncit personal de către împărat să îl păzească cu deosebire pe acest prizonier, Lavrentie. Aşa s-a făcut că Ipolit a văzut cu ochii lui cum Sfîntul Lavrentie i-a redat vederea orbului din naştere Lucillus, şi cum i-a vindecat pe mulţi alţii închişi acolo care erau bolnavi, şi care cu toţii au crezut astfel în Hristos. Atunci cînd şi Ipolit a primit Sfîntul Botez din mîinile Sfîntului Lavrentie, el a avut o vedenie pe care a povestit-o: "Eu am văzut suflete nevinovate petrecînd într-o mare fericire, în ceruri."

Ipolit l-a luat apoi pe Sfîntul Lavrentie acasă la el, unde Sfîntul Arhidiacon i-a botezat toată familia şi toată casa (cu totul nouăsprezece persoane, inclusiv bătrîna guvernantă Concordia). Cînd Sfîntul Lavrentie a fost tăiat pentru Hristos, Ipolit a luat noaptea trupul mucenicului, l-a înfăşurat într-un giulgiu, şi l-a îngropat cu cinste. Dar lucrul acesta a ajuns pînă la urmă la urechile lui Decius.

De aceea, în a treia zi după martiriul lui Lavrentie, Ipolit a fost şi el arestat şi adus înaintea împăratului Decius. El a refuzat cu tărie să se lepede de Hristos, şi pentru aceasta a fost bătut peste gură cu pietre. După aceasta, împăratul a poruncit ca Ipolit să fie dezbrăcat complet de haine şi biciuit cu scorpioane (bici din ştreanguri cu ghimpi, cu mîner curb precum coada unui scorpion).

Gol aflîndu-se înaintea împăratului, Ipolit i-a strigat: "Gîndeşti că m-ai dezbrăcat de haine, împărate, dar tu de abia acum ai început să mă îmbraci!" Ei l-au întins apoi la pămînt şi l-au bătut fără milă. Singurul răspuns pe care îl dădea Ipolit era mereu format din două cuvinte: Sînt Creştin. Cînd a auzit că toată casa lui Ipolit primise Sfîntul Botez, bestialul Decius a poruncit arestarea tuturor membrilor familiei şi a tuturor servitorilor.

Atunci bătrîna Concordia a zis către împărat: "Noi preferăm moartea împreună cu stăpînul nostru, cea onorabilă şi demnă, întru Credinţa Creştină, mai curînd decît să trăim acoperiţi de dezonoare cu tine, care eşti necurat." Pentru aceasta Concordia a fost ucisă prima, iar după ea şi ceilalţi optsprezece membri ai familiei şi casei lui, toţi sub ochii lui Ipolit. La urmă pe Ipolit l-au legat de un cal sălbatic care l-a tîrît în galop peste pietrele drumului pînă cînd mucenicul şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfîntului Tihon de Zadonsk şi Voronej

Sfîntul Tihon s-a născut în anul 1724, într-o familie de ţărani simpli din satul Koroţk, în provincia Novgorodului. El s-a tuns în monahism la vîrsta de treizeci şi patru de ani. Dar marea lui evlavie, viaţa lui curată şi ascetă au atras atenţia ierarhiei asupra lui, şi astfel monahul Tihon a fost hirotonit în toate treptele preoţeşti, pînă a fi uns Episcop al Voronejului. El a păstorit ca episcop Biserica lui Hristos timp de cinci ani.

Slăbind însă cu sănătatea, el s-a retras din scaun, stabilindu-se la Mînăstirea Zadonsk. În anul 1783 el a adormit cu pace în această mînăstire, unde sfintele lui moaşte făcătoare de minuni odihnesc şi în ziua de azi.

Sfîntul Tihon a fost un mare ascet al Bisericii Ruse, un păstor de suflete cum rar s-a aflat, un puternic mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, şi autor de opere duhovniceşti de o mare frumuseţe şi putere. Sfîntul Tihon stă alături de marii Sfinţi Părinţi din vechime, prin înţelepciunea, nevoinţele şi sfinţenia vieţii lui. Avînd în vedere multele minuni care s-au lucrat la sfintele lui moaşte el a fost proclamat sfînt mai întîi de popor, apoi şi oficial de Biserica Rusă, la anul 1861.

Pomenirea fericitei împărătese Irina, care primind sfîntul şi îngerescul chip, s-a numit Xeni monahia

Fericita împărăteasă Irina a fost soţia împăratului Ioan Comnenul al Doilea (1118-1143), cunoscut şi sub numele de Kalo-Ioan - adică Ioan cel Bun. Printre multele şi minunatele ei fapte bune se numără şi aceea că a ctitorit slăvită Mînăstire a Pantocratorului din Constantinopol, întru care mai pe urmă s-a nevoit Sfîntul Ştefan Deceani.

Pomenirea Sfîntului Cuviosului Părintelui nostru Serida (Avva Serid)

Avva Serida a fost vestitul întemeitor al Marii Lavre de lîngă Gaza, în Palestina, cea de veşnică pomenire, întru care s-au nevoit mari Părinţi Sfinţi între care numim pe Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Dorotei, Dositei şi mulţi alţii. Avva Serida s-a strămutat la locaşurile cele veşnice în veacul al şaselea, spre a vieţui întru bucuria cea veşnică şi negrăită a lui Hristos.

Cîntare de laudă la Sfîntul Tihon din Zadonsk

În coliba ţărănească un sfînt s-a născut,

Un suflet plin de al Ortodoxiei Duh:

Sfîntul Tihon Ierarhul a strălucit ca o stea

Şi pe lume o a învăţat dumnezeieştile taine:

Sfînta Scriptură cu evlavie să o citiţi,

Căci întru ea Se ascunde Dumnezeu;

El întru ea Se ascunde, şi prin ea Se descoperă.

Nici o carte din lume nu vă poate spune mai mult

Despre Dumnezeu sau despre voi

Decît Sfînta Scriptură.

Căci iată fără Dumnezeu voi pre Dumnezeu nicicînd

Îl veţi putea cunoaşte.

Zadarnic este pre Dumnezeu să-L căutăm

În afara lui Dumnezeu.

Dumnezeu ni Se dăruieşte nouă, pre cît este cu putinţă

Sufletelor noastre:

Marea toată nicicînd va putea încăpea

Într-o coajă de ou.

Sfînta Scriptură ne învaţă cum să ne mîntuim sufletele

De păcat, de moarte, şi de iadul cel veşnic.

Cel care se îneacă, de felul apei ce îl trage la fund

Nimic nu mai întreabă: cum e, şi din ce este făcută.

El un singur lucru voieşte: din acea apă să scape cu viaţă,

Şi de o stâncă tare să se prindă cît mai curînd.

Marea vieţii acesteia un zbucium de valuri este, pierzător;

Din mijlocul ei tu trebuie să cauţi mîntuire.

Nu vă amăgiţi cu zadarnice-ntrebări:

"Ce este viaţa?" şi "Din ce-i ea făcută?"

Ci gîndiţi-vă că mai tare decît pămînteasca vieţuire

E moartea,

Şi că ea ne aşteaptă pe toţi.

Deşartă-i vorbăraia ce trece drept cunoştinţă

Şi-ale noastre averi în urmă rămîn;

Iar trupurile noastre în haine scumpe-mbrăcate

Vor pogorî în mormînt.

Doar sufletul nostru e cel ce contează,

Pe el să ne luptăm a-l mîntui.

Dorind aceasta, să ne nevoim şi să zicem:

"Pre mine păcătosul mă miluieşte,

Hristoase Doamne, Fiul lui Dumnezeu!"

Cugetare

"Aduceţi slavă lui Dumnezeu, dar nu-i uitaţi nici pe oamenii Lui cei mari, adică pe săraci şi pe nevoiaşi, căci aceştia pot să facă foarte mult pentru voi, împreună cu Stăpînul Hristos."

Acestea sînt cuvintele ilustrului ascet rus din veacul al nouăsprezecelea, Părintele Nazarie, stareţul Mînăstirii Valaam. El a rostit aceste cuvinte către soţia unui oficial de rang înalt din oraşul Sankt-Petersburg care căzuse în dizgraţia Ţarului din pricina unor acuzaţii foarte grave aduse împotriva lui. Cel acuzat s-a îmbolnăvit de grijă în urma acestei situaţii şi, slăbănogit de boală, nu se mai putea ridica din pat.

Auzind că Părintele Nazarie se află la Sankt-Petersburg, soţia oficialului s-a grăbit să-l caute şi să-i împărtăşească nenorocirea care s-a abătut asupra lor, rugîndu-l pe Părintele Nazarie să se roage pentru soţul ei. "Ai vreun bănuţ la tine?" a întrebat-o Părintele. Femeia a scos tot mărunţişul ce îl avea la ea şi i l-a dat.

Apoi Părintele Nazarie a plecat. Mai pe seară a revenit şi i-a adus femeii veste îmbucurătoare: "Slavă lui Dumnezeu! Toţi cei apropiaţi Ţarului au făgăduit să mijlocească pentru voi." Femeia a gîndit fireşte că "cei apropiaţi Ţarului" sînt curtenii din anturajul Ţarului Alexandru Pavlovici; pe cînd părintele cel duhovnicesc se referea la cerşetorii de pe străzile Sankt-Petersburgului, cărora el le împărţise mărunţişul, şi pe care îi rugase să se roage lui Dumnezeu pentru bărbatul femeii care le trimitea banii.

La scurt timp după aceasta a ieşit vestea că Ţarul vrea să cerceteze din nou situaţia bărbatului femeii. Era tot ceea ce înaltul oficial îşi dorea. Cînd lucrul s-a clarificat şi nevinovăţia omului s-a dovedit, soţia lui a alergat la Părintele Nazarie ca să îi mulţumească. Atunci i-a zis Părintele aceste cuvinte: "Pentru aceasta pe Dumnezeu să Îl slăveşti, dar nici pe oamenii Lui cei mari să nu-i uiţi, adică pe săraci şi pe nevoiaşi, căci aceştia multă putere au, împreună cu Domnul şi Stăpînul Hristos."

Luare aminte

Să luăm aminte la marea putere a prorociei (I Regi 10):

La cum Samuel i-a prorocit lui Saul toate lucrurile care aveau să i se întîmple de-a lungul unei singure zile;

La cum Duhul lui Dumnezeu S-a pogorît şi asupra lui Saul, care a început să prorocească şi el.

Predică Despre cea mai mare prorocie a Prorocului Isaia

Iată, Fecioara va lua în pîntece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanuel (Isaia 7:14).

Această slăvită prorocie despre naşterea lui Dumnezeu din Fecioară a fost grăită de către Isaia - prorocul văzător de Dumnezeu - într-o vreme în care Ierusalimul zăcea cuprins de deznădejde.

Căci Cetatea Sfîntă era încercuită de armatele Siriei şi ale lui Efraim pînă chiar sub zidurile ei. Regele Ahaz şi locuitorii Ierusalimului, care nu aveau nici arme nici armată, zăceau într-o spaimă de moarte. Inima regelui şi a poporului tremura de spaimă în ziua aceea, precum tremură copacii pădurii din pricina vîntului (Isaia 7:2). Dar la ceasul celei mai cumplite deznădejdi Isaia a venit şi a stat înaintea regelui, şi i-a grăit lui cuvintele pe care Dumnezeu le pusese în gura lui: Fii liniştit şi nu te teme şi inima ta să nu se slăbească (Isaia 7:4).

Atunci i-a prorocit Isaia regelui Ahaz că duşmanii care se aflau sub zidurile cetăţii nu vor putea să îi facă nici un rău, şi că Ierusalimul nu va fi cucerit. Văzînd că regele Ahaz nu îl crede, Isaia l-a întrebat pe rege ce semn doreşte? Din cer sau de pe pămînt? Dar regele, tremurînd în continuare de spaimă, nu a voit să întrebe, ci a rămas cu încăpăţînare în disperarea lui.

Atunci prorocul i-a zis că Dumnezeu îi dă totuşi un semn, chiar daca el nu îl cere: Iată, Fecioara va lua în pîntece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care înseamnă Cu noi este Dumnezeu. Prorocia aceasta avea să se împlinească mult mai tîrziu, într-un viitor foarte îndepărtat, şi ea arăta izbăvirea întregii omeniri din primejdii şi disperare.

Dar de ce nu i-a dat Prorocul Isaia regelui Ahaz un semn atunci pe loc, care să-l convingă pe rege că va scăpa? Prorocia lui Isaia despre salvarea Ierusalimului, dată chiar în ceasul în care regele credea că totul este pierdut, a fost suficientă spre a arăta puterea lui Dumnezeu şi necredinţa regelui. Dar de ce tocmai în acel moment şi tocmai în acele împrejurări cumplite a prorocit Isaia despre Naşterea Mîntuitorului? El a făcut aceasta pentru că, la ceasul la care avea să se împlinească prorocia lui, omenirea va zăcea în acelaşi fel de deznădejde, asediat de aproape şi înconjurat de taberele demonice, întocmai cum s-a aflat Ierusalimul la timpul istoric în care a avut loc prorocia.

Dar oare a prorocit Isaia explicit că naşterea va fi din fecioară, iar nu simplu dintr-o femeie? Da, cu adevărat, Isaia a prorocit explicit naşterea din fecioară. Căci dacă ar fi fost vorba de o simplă femeie, atunci nu ar mai fi fost nici o minune, şi nici un semn minunat - au nu se nasc toţi oamenii din femei? Deci toată greutatea şi mărimea prorociei stă în cuvîntul Fecioara.

Astfel leagă Dumnezeu Cel Care toate le vede pe cele apropiate de cele depărtate, şi împlinind o prorocie acum, în prezent, întăreşte şi împlinirea unei a doua, într-un viitor îndepărtat. Emmanuel - Cu noi este Dumnezeu. El a mîntuit atunci Ierusalimul, ca un Dumnezeu nevăzut. Emanuel - Cu noi este Dumnezeu. El a mîntuit omenirea din aceleaşi primejdii mai tîrziu, ca Dumnezeu întrupat, ca Dumnezeu-Om născut din Preacurata Fecioară Maria şi din umbrirea Duhului Sfînt.

O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Cela Ce ai dat putere prorocilor să vadă de departe sfînt adevărul Tău, dă-ne şi nouă putere să îmbrăţişăm adevărul Tău care acum deja a venit,

Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ipolit, Episcopul Romei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ipolit, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Carele lui Faraon...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi să lăudăm cu cântări muceniceşti pe sfinţitul mucenic, privindu-l cum străluceşte, plin de lumină, cu harul cel de Dumnezeu luminat, pururea slăvind pe Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dându-ţi-se de către Hristos în grijă turma cea cuvântătoare, urmând Lui întocmai, părinte, ţi-ai pus sufletul pentru ea, vitejeşte înfruntând primejdia şi ai fost împodobit cu îndoită cunună.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu untdelemnul cel sfinţit al veseliei mai înainte fiind uns, din Porunca lui Dumnezeu, pecetluit ai fost şi cu ungerea muceniciei prin sânge, Sfinţite Mucenice Ipolit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rug nears a văzut Moise în Muntele Sinai; aceea te închipuia pe tine, Fecioară, Ceea ce nu ai fost arsă de Văpaia Dumnezeiescului Foc, când ai născut pe Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Miei cuvântători ai păstorit şi ca un miel te-ai jertfit înaintea oilor tale, urmând pe Arhipăstorul tuturor şi pe Mielul lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lapte duhovnicesc, Sfinte Ipolit, ai adăpat pe păstoriţii tăi, în chip insuflat de Dumnezeu; şi ai băut paharul mărturisirii lui Hristos, cu bucurie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îndrumând mulţimea luptă­torilor, te-ai supus la mucenicie, pentru dreapta credinţă, slăvind pe Unul Dumnezeu Tatăl, împreună cu Fiul şi cu Dumnezeiescul Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Maică Neispitită de nuntă, Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău; şi ai născut Întrupat pe Cel Ce cuprinde toate.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Vestind mai înainte proorocul...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de bogate şi de felurite sunt faptele cele bune ale vieţii tale! Pentru aceasta, Sfinţite Părinte Ipolit, ca un păstor şi mucenic ai fost cinstit de Dumnezeu veselindu-te întru El.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prinosul lui Abel l-ai întrecut; că ai adus lui Dumnezeu miei cuvântători; şi prin însuţi sângele tău, bucurându-te, ai stat înaintea Stăpânului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Gândul cel rău şi plin de defăimare al ereticilor, schimbându-l prin Duhul, fericite, din dragostea Stăpânului, te-ai făcut sfinţit mucenic ales.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dacă au văzut, îngerii, Fecioară Curată, că a ieşit din pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, cu veselie grăiau: Mărire Naşterii tale, Stăpână.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu ai fost cu adevărat mucenic între preoţi şi între mucenici ierarh; şi cu haruri îndoite străluceşti, Sfinte Părinte Ipolit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pietrele cele preţioase stră­lucesc în mijlocul aurului, Părinte Ipolit; iar în lumina ierarhiei tale se află strălucirea luptei tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Basmele elineşti şi nelegiuita rătăcire a evreilor tu le-ai înfruntat, cu harul cel Dumne­zeiesc, preaalesule între mucenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine Armă Neînfrântă te punem împotriva vrăjmaşilor. Pe tine Ancoră şi Nădejde a mântuirii noastre te-am câştigat, Dumnezeiască Mireasă.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfit-ai Mântuitorului jertfă de laudă în Biserica cuvioşilor, ca un mijlocitor între Dumnezeu şi oameni; şi cu osârdie ai adus prinos sufletului tău, prin sânge.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţime de daruri de la Dumnezeu ai luat, prin Duhul, sfinţite mucenice, întru Dumnezeiasca deschidere a buzelor tale; şi te aduci jertfă pe tine însuţi, cu mulţumire murind.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât de Dumnezeiască este adunarea luptătorilor tăi, Hristoase; a celor ce se desfătează chiar de pe acum de bunurile cele nădăjduite şi socotesc moartea mai dulce decât viaţa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Minune mai Uimitoare decât toate minunile! Că Fecioara zămislind în pântece, fără ispită bărbătească, pe Cel Ce toate le cuprinde, Nestrâmtorat L-a încăput.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sclipirile cele muceniceşti şi preoţeşti, cel ce te-ai arătat mucenic sfinţit, luminezi pe cei ce strigă lui Hristos, acum, de pomenirea ta: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Sfinţite Părinte Ipolit, văzând că stă în faţa ta, ca o răsplată preasfinţită a muceniciei, pe Cel Ce cunoaşte lămurit toate de mai înainte, bucuros ai strigat: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfântul Ipolit, care a suferit cu tărie chinurile muceniciei, din dragostea cea fierbinte cu îndrăzneală striga: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ţie, Ceea ce ai primit în pântece, fără de stricăciune şi mai presus de fire, pe Dumnezeu Cel Neschimbat, Care a petrecut cu oamenii, pentru milostivire, ne închinăm credincioşii, ca Maicii Domnului, Celei Binecuvântate.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a văzut în chip...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ce mare şi frumoasă este jertfa! Că păstorul cel bun ca o oaie se aduce pe sine jertfă, strigând lui Hristos: preoţi binecuvântaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărit-a ierarhul strălucind în Biserica Ta, Hristoase, cu cununa muceniciei, strigând cu veselie: tineri lăudaţi, popoare preaînălţati pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Bucurându-se Sfântul Ipolit, mucenicul lui Hristos, de hotărârea cea ameninţătoare a morţii, striga: tineri binecuvântaţi pe Hristos, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Ceea ce a zămislit în chip de negrăit şi fără de sămânţă a născut Bucuria lumii, pe Hristos Dumnezeu: tineri lăudaţi-o şi preaînălţaţi-o întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea ta Nestricată...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un sfinţit mucenic prealăudat, cu îndoită lumină ai luminat Biserica lui Hristos şi veseleşti inimile celor ce te laudă pe tine. Pentru aceasta, după vrednicie, toţi te fericim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorând Bisericii lui Hristos izvorul învăţăturilor, prea­fericite, aduci lui Hristos din sângiurile cele muceniceşti curgeri îmbelşugate. Pentru aceasta după vrednicie toţi te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învăţatu-ne-ai, de Dumnezeu grăitorule, să ne închinăm unui Dumnezeu în Treime, Ziditorului tuturor făpturilor celor văzute şi celor nevăzute; şi te-ai împodobit cu cununa muceniciei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

A stat aproape de tine Îngerul strălucind şi cu scânteierile Fecioriei tale mai vârtos el însuşi luminându-se, că a uitat de mărirea sa. Pentru aceasta cu frică a strigat ţie: Bucură-te!

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Luceafăr pururea strălucitor te-ai arătat lumii, luminând cu Razele Dumnezeieştilor tale cuvinte mintea credincioşilor, Sfinte Ierarhe Ipolit. Pentru aceasta toţi, cu bucurie, săvârşim astăzi sfinţită şi Dumnezeiască pomenirea ta şi cu credinţă te cinstim pe tine.