Singura frumusețe durabilă este frumusețea inimii.

 Nu te subestima niciodată. Ai în tine tot ce îți trebuie pentru a reuși.

- Cu cit vor fi mai mulți oameni TREJI , cu atit este mai mare unitatea dintre noi , cu atit mai uniți , cu atit sintem mai puternici , cu atit sintem mai inchegati , cu atit devenim mai invincibili și ne amintim - câștigăm întotdeauna în număr !
- Victoria este a noastră , daca ne dorim cu adevarat si facem pasi spre drumul cel bun si nu lasati doar sa para așa !

- Cum ingheata inimile....
Cind inimile ingheata , vor mai pastra doar undeva in jurul lor o pelicula de amintire a ceva ce vor fi fost , a ceva ce mai tine poate pina moare , o licarire despre om , despre tine .
- Cind inimile ingheata , fac aliante cu ceea ce este mai brut , mai abraziv , mai dur emotional , inecand zi de zi tot ceea ce este , ce ar fi putut emana mai frumos !
Cind inimile ingheata , nici ca mai reactioneaza la frumos , la tangibil , la iubibil , in fata sferelor sufletesti , ci doar bantuie si trec reci si nepasatoare spre confortul tenebros .
- Cind inimile ingheata , iubirea-mprejur devine stinghera , surasul nu mai indrazneste sa se-arate , ceturi grele se asaza peste chip , peste minti , peste lume . . .

Icoana Maicii Domnului „Oglinda” – Mănăstirea „Sfântul Pavel”, Athos

• 
  

În tezaurul mănăstirii se află şi icoana Maicii Domnului numită „Oglinda”, care, potrivit tradiţiei, a aparţinut împărătesei Teodora, soţia împăratului Teofil (829-842), luptătorul împotriva Sfintelor Icoane.

După toate probabilităţile, icoana a fost adusă în mănăstire de către Sfântul Pavel Ctitorul. Denumirea ei provine de la faptul că împărăteasa avea această icoană în spatele oglinzii din camera ei, ca să se închine la ea în ascuns față de soțul ei iconoclast.

În fiecare an, pe data de 11 februarie, Biserica noastră Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Ierarh Vlasie, episcopul Sevastiei și pe Sfânta Teodora Împărăteasa, prilej de bucurie pentru toți cei ai noștri care își serbează onomastica. Pe Sfânta Împărăteasă Teodora o cinstim ca fiind cea care a pus capăt persecuției iconoclaste și a restabilit cinstirea sfintelor icoane, împlinind hotărârile Sinodului VII Ecumenic. Deși ea este pomenită pe 11 februarie, biruința sa asupra iconoclasmului este marcată în fiecare an, cu multă solemnitate, în Duminica Ortodoxiei. În această zi, în biserici și mănăstiri, se organizează tradiționala procesiune în cadrul căreia credincioșii poartă icoane în mâini, spre a aminti de biruința Bisericii împotriva tuturor ereziilor.

Până în Duminica Ortodoxiei, însă, ne-am gândit să vă aducem înainte un detaliu din viața Sfintei Teodora, care este pe cât de neștiut, pe atât de interesant și demn de a fi împărtășit cu toți cei apropiați. Mai exact, dorim a vă spune istoria icoanei Maicii Domnului „Oglinda”, care a reușit să reziste până în zilele noastre prin mila Bunului Dumnezeu, dar și prin… perspicacitatea Sfintei Teodora. Cum a reușit să o scape de iconoclaști și să ne-o lase ca moștenire? Aflați în rândurile de mai jos!

Împărăteasa care a restaurat cultul icoanelor

Înainte de a explica motivul acestei denumiri neobișnuite a icoanei Maicii Domnului, se cuvine să reținem câteva detalii legate de biografia Sfintei Teodora. Astfel, consemnăm faptul că Sfânta Teodora s-a născut în prima jumătate a secolului al IX-lea în Paflagonia, o regiune situată în nord-vestul Asiei Mici. Provenea dintr-o familie nobilă și evlavioasă, fiind educată în spiritul credinței ortodoxe, chiar dacă în acea perioadă imperiul era marcat de luptele dintre iconoduli (cei care venerau icoanele) și iconoclaști (cei care considerau icoanele o formă de idolatrie). Datorită frumuseții, inteligenței și calităților sale morale, Teodora a fost aleasă drept soție printr-un concurs pentru împăratul Teofil (829-842), un susținător fervent al iconoclasmului.

Ca o paranteză, în timpul domniei lui Teofil, iconoclasmul s-a manifestat printr-o luptă intensă împotriva venerării icoanelor, considerată de împărat o formă de idolatrie. Sub conducerea sa, icoanele au fost îndepărtate cu forța din biserici și înlocuite cu simboluri abstracte, precum crucea sau simple motive geometrice. Clericii și monahii care se împotriveau acestei politici au fost persecutați aspru, unii fiind exilați, alții torturați sau obligați să renunțe la viața monahală. Teofil a susținut și arderea scrierilor care promovau venerarea icoanelor, încercând să șteargă orice urmă a tradiției iconofile. Deși soția sa, împărăteasa Teodora, păstra în taină credința în icoane, politica oficială a împăratului a rămas una de oprimare severă a celor care le apărau.

„Triumful Ortodoxiei”

Se spune că, în taină, ea continua să cinstească icoanele și chiar le păstra ascunse în diferite locuri din camera sa, riscând să fie descoperită și pedepsită. De asemenea, i-a crescut pe copiii săi în credința ortodoxă, știind că într-o zi va avea ocazia să intervină pentru restaurarea icoanelor. Ceea ce s-a și întâmplat. Împăratul Teofil a murit în anul 842, lăsându-l pe fiul său Mihail al III-lea, în vârstă de doar doi ani, ca moștenitor al tronului. În această situație, Teodora a devenit regentă, preluând conducerea efectivă a imperiului.

În acest context, una dintre primele acțiuni ale împărătesei Teodora a fost să pună capăt ereziei iconoclaste. În acest scop, ea l-a convocat pe patriarhul Metodie I al Constantinopolului și a organizat în anul 843 un Sinod la Constantinopol. Sinodul acesta a decis oficial restaurarea cultului icoanelor și a reafirmat învățătura ortodoxă conform căreia icoanele sunt cinstite, nu idolatrizate, iar prin ele creștinii își îndreaptă rugăciunile către Dumnezeu, către Maica Sa și către sfinți. Această hotărâre a fost marcată printr-o mare procesiune solemnă la Biserica „Sfânta Sofia”, eveniment care a rămas cunoscut în istorie drept „Triumful Ortodoxiei”. Pentru a comemora acest moment, Biserica noastră Ortodoxă a stabilit ca prima duminică din Postul Mare să fie numită Duminica Ortodoxiei, o tradiție care continuă până în zilele noastre.

Icoana Maicii Domnului „Oglinda”

Așa cum, tot până în zilele noastre ne-a rămas, drept moștenire duhovnicească, și una dintre icoanele Sfintei Teodora – una dintre cele mai frumoase reprezentări ale icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Se spune, așadar, că în vremea în care împăratul Teofil își desfășura din plin acțiunile iconoclaste, Sfânta Împărăteasă Teodora a ascuns cu grijă o icoană a Maicii Domnului în dormitorul său, în spatele unei oglinzi. Deși era îngrijorată zilnic de faptul că ar fi putut fi descoperită, nu a renunțat niciodată la această mărturie a credinței sale.

Sfânta Teodora și împăratul Teofil aveau cinci fiice – Tecla, Ana, Anastasia, Pulheria și Maria – și doi fii, Constantin și Mihail, acesta din urmă devenind împăratul Mihail al III-lea. Ca paranteză, după ce acesta a devenit adult și a preluat controlul deplin al imperiului, a îndepărtat-o pe Sfânta Teodora de la putere, aceasta fiind trimisă la o mănăstire, unde și-a petrecut restul vieții în rugăciune și pocăință.

Revenind, într-o seară, în absența împărătesei, Teofil se afla împreună cu copiii lor. Când a venit ora de culcare, aceștia au cerut icoana Maicii Domnului pentru rugăciune. „Poftim? Ce icoană? Aici nu avem icoane,” le-a răspuns împăratul cu fermitate. Copiii, însă, au insistat: „Vrem Panagitsa noastră, care este în spatele oglinzii.” Surprins și iritat, Teofil a mutat oglinda și a descoperit icoana ascunsă. Furios, a apucat-o și a aruncat-o în șemineu, în foc. Chiar în acel moment, Sfânta Teodora a intrat în cameră și, fără ezitare, a scos icoana din flăcări. Deși marginile erau afectate de foc (urme care se pot vedea și astăzi), chipul Maicii Domnului rămăsese intact.

Această icoană, cunoscută sub numele de Panaghia Kathrepti (Maica Domnului „a Oglinzii”), a rezistat în timp și se găsește până astăzi la Mănăstirea Sfântul Pavel de pe Muntele Athos, fiind păstrată în Sfântul Altar al katholikonului, biserica principală mănăstirii. De obicei, este scoasă spre închinare în timpul slujbelor de Pavecerniță, alături de Darurile Magilor și alte moaște sfinte. În jurul icoanei se află fragmente mici de sfinte moaște.

În 1983, Cuviosul Gherasim Mikraghiananitul, unul dintre cei mai harismatici imnografi ai Sfântului Munte Athos, a scris un Canon de rugăciune și o slujbă în cinstea acestei frumoase icoane a Maicii Domnului, slujbă ale cărei cântări răsună melodios an de an la slujba de priveghere din noaptea de 10 spre 11 februarie, martori fiind pelerini din toată lumea ortodoxă.

DE CE STRIGĂ O PERSOANĂ CÂND SE SUPĂRĂ

 

Spune o poveste tibetană, că într-o zi un bătrân înțelept și-a întrebat adepții: - De ce țipă oamenii unii la alții când sunt supărați?

Bărbații s-au gândit pentru câteva momente:

- Pentru că ne pierdem calmul - a spus unul - de aceea am țipat.

- Dar de ce să țipi când cealaltă persoană este lângă tine? - întrebă omul înțelept - nu este posibil să-i vorbești cu voce joasă? De ce țipi la o persoană când ești supărat?

Bărbații au dat alte răspunsuri, dar niciunul nu i-a mulțumit pe înțelepți.

În cele din urmă el a explicat:

- Când doi oameni sunt supărați, inimile lor pleacă departe. Pentru a acoperi distanta trebuie sa urle, ca sa se auda. Cu cât sunt mai supărați, cu atât mai tare vor trebui să țipe ca să se audă unul pe celălalt prin mare distanță.

Atunci înțeleptul a continuat:

- Ce se întâmplă când doi oameni se îndrăgostesc? Ei nu țipă, dar vorbesc încet, de ce? Inimile lor sunt atât de aproape. Distanța dintre ei este foarte mică.

Omul înțelept a zâmbit și a spus:

- Când se îndrăgostesc și mai mult, ce se întâmplă? Ei nu vorbesc, ci doar șoptesc și devin și mai aproape în dragostea lor. În sfârșit nici nu au nevoie să șoptească, doar se uită unul la altul și atât.

Așa sunt doi oameni apropiați când se iubesc...

Apoi el a spus:

- Când te cerți nu-ți lăsa inimile să plece, nu spune cuvinte care te distanțează mai mult, poate veni o zi în care distanța este atât de mare încât să nu mai găsească drumul înapoi.

-RÂNDUIALA DIVINĂ-INDEMNURI ȘI SFATURI!!!

 

(1 Timotei 3:1-13) ADEVĂRAT este cuvîntul acesta: „Dacă rîvnește cineva să fie episcop, dorește un lucru bun.“

Dar trebuie ca EPISCOPUL să fie FĂRĂ PRIHANĂ, bărbatul unei SINGURE NEVESTE, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să ÎNVEȚE PE ALȚII.

SĂ NU fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de cîștig mîrșav, CI să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani;să-și chivernisească bine casa, și să-și țină COPIII ÎN SUPUNERE cu toată cuviința.

Căci dacă CINEVA NU ȘTIE să-și cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de BISERICA lui DUMNEZEU?

Să nu fie întors la DUMNEZEU de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe și să cadă în osînda diavolului.

Trebuie să aibă și o BUNĂ MĂRTURIE din partea celor de afară, pentruca să nu ajungă de ocară, și să cadă în cursa diavolului.

DIACONII, deasemenea, trebuie să fie CINSTIȚI, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de cîștig mîrșav:

ci să păstreze TAINA CREDINȚEI ÎNTR-UN CUGET CURAT.

Trebuiesc CERCETAȚI întîi, și numai dacă sînt fără prihană, să fie DIACONI.

FEMEILE, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.

DIACONII să fie bărbați ai unei singure neveste, și să știe să-și cîrmuiască bine copiii și casele lor.

Pentrucă ceice slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în CREDINȚA care este în HRISTOS ISUS.

(1 Timotei 2:8-15) VREAU dar ca BĂRBAȚII să se roage în orice loc, și să ridice spre cer mîni curate, fără mînie și fără îndoieli.

VREAU, deasemenea, ca FEMEILE să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,

ci cu FAPTE BUNE, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase.

FEMEIA să învețe în tăcere, cu TOATĂ SUPUNEREA.

FEMEII NU-I DAU VOIE să învețe pe alții, NICI să se ridice mai pe sus de bărbat, CI să stea în tăcere.

Căci întîi a fost întocmit Adam, și apoi Eva.

Și nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s’a făcut vinovată de CĂLCAREA PORUNCII.

TOTUȘI ea va fi mîntuită prin nașterea de fii, DACĂ stăruiesc cu SMERENIE ÎN CREDINȚĂ, ÎN DRAGOSTE și ÎN SFINȚENIE.

(1 Corinteni 14:32-37) DUHURILE proorocilor sînt supuse proorocilor;

----

căci DUMNEZEU nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al PĂCII, ca în toate Bisericile sfinților.

FEMEILE să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice și LEGEA.

DACĂ voiesc să capete ÎNVĂȚĂTURĂ asupra unui lucru, să întrebe pe bărbații lor acasă; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică.

Ce? Dela voi a pornit CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU? Sau numai pînă la voi a ajuns el?

DACĂ crede cineva că este prooroc sau însuflat de DUMNEZEU, să înțeleagă că ce vă scriu eu, este o PORUNCĂ A DOMNULUI.

----

CE ÎNSEAMNĂ CA FEMEIA SĂ SE TEAMĂ DE BĂRBAT?

 

În cadrul Sfintei Taine a Cununiei se citește din "Apostol". "Apostolul", utilizat în cadrul slujbelor, este o carte ce aparține cântăreților și din acest motiv se păstrează la strană și nu in Sfântul Altar. Textul apostolic se citește numai cu binecuvântarea preotului. Binecuvântarea înseamnă acordul sau permisiunea data cuiva de a face ceva. Binecuvântarea este o rostire solemnă, însoțită de un gest, prin care o persoană invocă darurile lui Dumnezeu asupra altei persoane, după cum mărturisește IPS Bartolomeu Anania.

La finalul textului randuit să fie citit în cadrul Tainei Cununiei se spune "… iar femeia să se teamă de barbat" (Efes. 5, 33). Si mulți bărbați înțeleg greșit sensul acestor cuvinte. Se cred îndreptățiți să stăpânească.

Se pierde din vedere că în Biserică cu cât ești mai mare cu atât trebuie să slujește mai mult. Dacă am fi cu luare aminte la textul Apostolului, am afla că femeia este îndemnată să se teamă de bărbat, numai după ce Biserica a mărturisit că bărbatul este dator să-și iubeasca soția așa cum Hristos Și-a iubit Biserica, jertfindu-se pentru ea. Ori într-o astfel de situație, teama femeii de barbat este aceea de a nu pierde iubirea soțului ei.

Sfântul Evanghelist Ioan afirmă că "în iubire nu este frica" (1 In 4,18). Cel ce iubește cu adevărat nu săvîrșește binele nici de teama de a nu fi pedepsit si nici din dorința de a fi răsplătit, ci pentru că iubeste. Iar iubirea curată a unuia față de altul vine din Hristos.

Este adevărat că Sfântul Apostol Pavel spune: "Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru ca bărbatul este cap femeii…", dar să nu se uite că nu doar trupul fără cap este lipsit de viață , ci și capul fără trup, după cum mărturisește Sfântul Nicolae Cabasila.

Femeia este chemată să se supună numai soțului care este gata oricând să se jertfească pentru ea. Supunerea față de o persoană capabilă de jertfă pentru tine, nu te poate transforma niciodată în rob.

În concluzie, Biserica nu îndeamnă femeile să se supună orbește SOȚILOR , ci cu discernământ . Adică numai atunci când vede în soț chipul lui Hristos, Cel care S-a jertfit pentru Biserica Sa.

Apostolul citit în Taina Cununiei: "Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru ca bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile, bărbaților lor, întru totul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși, Biserica slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă și fără de prihană. Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia, pe sine se iubește. Căci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hrănește și îl încălzește, precum și Hristos Biserica, pentru ca suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl sau și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup.

Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică. Astfel și voi, fiecare așa să-și iubească femeia, ca pe sine însuși; iar femeia sa se teamă de barbat" (Efeseni 5, 22-33).

Dumnezeu pe toate le-a rânduit cu înțelepciune. Pe bărbat l-a înzestrat cu un fel de harisme, iar pe femeie cu alt fel.

Bărbatului i-a dat bărbăție, pentru ca să se descurce în situațiile grele și pentru ca femeia să se supună lui. Căci, dacă ar fi dat și femeii aceeași bărbăție, nu s-ar fi putut menține familia.

Scriptura spune că „bărbatul este capul femeii” (Efeseni 5:23). Adică Dumnezeu a rânduit ca bărbatul să stăpânească peste femeie.

IAR a STĂPÂNI FEMEIA PESTE BĂRBAT ESTE o OCARĂ ADUSĂ LUI DUMNEZEU .

Egalitatea cu bărbații pe care o cer astăzi femeile poate fi favorabilă numai până la un punct. Astăzi femeilor, deoarece lucrează și votează, le-a intrat în cap un duh bolnăvicios și cred că sunt egale cu bărbații. Firește, sufletele lor sunt la fel. Dar dacă bărbatul nu-și iubește femeia, iar femeia nu-l respectă pe bărbat, atunci se creează scene neplăcute în familie.„Începutul înțelepciunii este frica de Domnul” (Pilde 1:7). Frica de Dumnezeu înseamnă respectul față de Dumnezeu, evlavia, sfiala duhovnicească. Frica aceasta te face să simți teama. Ea este ceva sfânt.Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică,bărbatul prin faptul că se smerește, se jertfește și este gata să-și dea viața pentru soția sa, pentru familia sa, precum Hristos pentru Biserică.

Deci, preocuparea bărbatului trebuie să fie despătimirea femeii şi a femeii despătimirea bărbatului. Altfel nu există dragoste între ei. Privirea fiecăruia nu trebuie să fie orientată spre sine, ci spre celălalt. Atunci căsătoria oferă un cadru de adevărată mucenicie.

Fiecare în căsătorie devine mucenic de bună voie nu atât răbdând neajunsurile celuilalt, cât sârguindu-se să se dezbare de atenţia la egoismul său şi să se preocupe de mântuirea celuilalt.

AMIN.

Femeile evlavioase si credinciose !!!!!

 

1 Timotei, 2:9 - Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,

1 Timotei, 2:10 - ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

1 Timotei, 2:11 - Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

1 Timotei, 2:12 - Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

1 Timotei, 2:13 - Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.

1 Timotei, 2:14 - Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

1 Timotei, 2:15 - Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. AMIN

Rolul femeii în familie, societate şi Biserică

Am fost chemat la Manastirea Varatic, unde au venit reprezentanti de la consiliul ecumenic de la Geneva si acolo m-au pus sa vorbesc ceva in legatura cu rolul femeii in familie, in societate si in Biserica.

M-am gandit la predica Sfantului Ioan Gura de Aur “Pentru purtarea de grija de femei si pentru supunerea si cinstea femeii catre barbat”, din “Impartirea de grau”. Al doilea, mi-am adus aminte de datoria diaconitelor din “Tezaurul liturgic” de Badea Ciresanu. Pe urma tot in problema asta, mi-am adus aminte de la “Facere”, este un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, de ce a numit Dumnezeu pe femeie ajutatoare barbatului, “ca nu-i bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutatoare asemenea lui”; si de colo de colo am improvizat asa cateva idei, dupa care am inceput sa schitez predica.

Eu credeam ca daca sunt atatia teologi, atatia profesori poate dupa slujba vor vorbi ei. Dupa slujba am mers cu totii la casa oficiala a manastirii. Ne-a dus cu corul acolo, cantand, cum este regula lor. Si mitropolitul din Liban printr-un translator a zis:

- Mata esti Ilie Cleopa?

- Da.

- Ai sa ne vorbesti la conferinta.

- Fie voia Domnului.

Mitropolitul Ardealului, Antonie, se apuca si ma recomanda la toata multimea aceea, iar un episcop m-a recomandat in limba engleza. Eu care nici romaneste nu stiu bine le-am spus: “Prea Cuvioasa maica stareta, prea cucernici parinti, consilieri, preoti si iubiti frati.

Am fost chemat aici sa slujesc si sa tin un cuvant. Dar sa stiti ca azi va vorbeste de aici de la tribuna asta un cioban. Sa nu asteptati mare lucru de la mine. Am pazit oile manastirii pana mai deunazi pe un munte acolo si n-o sa va lovesc in gandire cu nimic din cele ce asteptati de la mine. Pentru ca eu am invatat sa pasc oile, eu sunt calificat sa fac branza, sa pasc oile, toate ale ciobanului.

Eu sunt poreclit calugar. Pentru ca s-a intamplat sa ma numesc calugar, dar calugar nu m-am facut niciodata in viata, ca a te face calugar este mare lucru. Cum sa spun eu ca sunt monah inaintea oamenilor, cand inaintea lui Dumnezeu nu sunt? Calugarul trebuie sa fie inger in trup, nu asa cu viata grosolana cum o duc eu, in pacate si neputinta! Eu sunt poreclit calugar si am si acest vot, pe langa celelalte, si fac ascultare. Si-am sa incerc, in virtutea acestui vot sa va spun cate ceva.

Mi-ati spus sa vorbesc despre rolul femeii in familie, in societate si in Biserica.

Ca sa vorbim aceasta predica trebuie sa luam istoria lumii de la capat. Dumnezeu face pe om androgen, adica barbat si femeie. Dar intelepciunea cea fara margini a Lui, Care pe toate le-a facut mai presus decat mintea omeneasca, n-a inzestrat pe femeie cu insusirile barbatului, dar nici pe barbat cu insusirile femeii, numai cand se intalnesc amandoi sa formeze omul. Si l-a facut Dumnezeu barbat si femeie. Nu spune asa la Facere?

Si dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice: “Iata de ce-a zis intelepciunea cea nemarginita: “Nu-i bine sa fie omul singur. Sa-i facem ajutatoare asemenea lui”.

Da, femeia este egala cu barbatul, dar numai dupa fire, nu dupa dregatorie. Cand a adus-o pe femeie la Adam i-a zis: “Cum se cheama asta?” “Femeie. Aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau”.

Aici este egala femeia cu barbatul, ca-i os si carne din barbat, luata din coasta lui, dar nu dupa dregatorie. Ca Dumnezeu a pedepsit-o pe Eva imediat, ca ea a intins mana intai. Si primul canon i-a spus: “De ce-ai facut asta? Pentru ca ai intins mana si ai mancat, inmultind voi inmulti durerile tale si intru dureri vei naste fii”. Si a doua pedeapsa: Intoarcerea ta catre barbatul tau si el te va stapani”.

Nu le convenea ce le spuneam ca erau mai multe femei. Dar cand spuneam de bine bateau din palme, iar cand nu, puneau capul jos!

Uite ce, le-am zis. Cat ar fi femeia de invatata, trebuie sa fie supusa barbatului. Ca barbatul este cap al femeii si Hristos cap al barbatului. In ordinea asta este ierarhia in familie.

Iata cum este: Pe femeie a lasat-o Dumnezeu ajutatoare omului. De aceea zice Sfantul Ioan Gura de Aur: “femeia este liman al barbatului”. Barbatul, saracul, vine amarat cu cele mai mari greutati in societate, conduce osti, razboaiele; este mare raspunzator la intreprinderi de stat, in guvern, vine obosit. Dar femeia trebuie sa fie liman. Sa stie sa-l intampine totdeauna cu un cuvant bun, cu blandete, sa-i pregateasca mancarea, sa-i faca haine, sa-l porneasca, sa-l primeasca cand vine de undeva. Intotdeauna ea trebuie sa fie aceea care sa odihneasca pe barbat, pentru ca-i ajutatoarea lui.

Dar cea mai mare misiune pe care o are femeia in familie, nu-i asta: numai sa-i faca mancare barbatului si imbracaminte. Cea mai mare misiune pe care o are femeia in familie, rolul ei este sa fie mama de copii! Sa fereasca Dumnezeu pe femeia aceea care vrea sa inlature durerea nasterii! Pentru ca primul canon pentru ca a gresit, asta a fost: Intru dureri vei naste fii. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: “Daca fugi de durerea nasterii, de durerea vesnica vei da!, de durerea cea din iad. Dumnezeu a pus cu masura dulceata impreunarii cu durerea nasterii. Si tu, daca fugi de la durere spre placere, vei cadea in durerea vesnica”. Asa citim in cartea “Impartirea de grau”, cuvant pentru mireni, unde arata cum sa fie mireasa si mirele la casatorie.

Nu fugi de la durere spre placere, adica numai sa traiesti cu sotul, dar sa nu faci copii, ca in durerea cea vesnica te duci. Ca daca fugi de la durere spre placere, vei cadea in mainile si in bratele cele vesnice ale iadului, ca nu vrei durerea care ti-a randuit-o Dumnezeu, ci vrei sa traiesti in placere si sa omori copiii.

Sa fereasca Dumnezeu! Mai bine nu se nastea femeia aceea care isi omoara copiii. Pentru ca este pacat impotriva Duhului Sfant. Apoi unde trebuia sa gaseasca Dumnezeu copilului mai bun salas ca in pantecele maicii lui? Si de acolo il scoti si il dai la caini si il omori? “Care balauroaica – spune Sfantul Efrem Sirul -, care leoaica, care ursoaica si-ar omori vreodata puiul sau? Si tu fiinta rationala si cuvantatoare faci mai rau decat animalele cele salbatice, cand ai ajuns sa-ti omori copiii.

Du-te sa intalnesti in padure o scroafa cu purcei. Eu eram in padure – am stat noua ani si sapte luni prin muntii astia singur -, si am intalnit o scroafa cu purcei intr-un munte la “Poiana Crainicului”. Eram singur. Cand am dat fata in fata cu ea, sa fereasca Dumnezeu, m-am intors, ca am avut un brad si m-am agatat de dansul. S-o repezit ca fulgerul la mine. Cand ai pus mana pe un purcel te-a facut praf; poti sa mori tot atunci. Si vanatorii se tem de ei. Asa isi apara purceii scroafa salbatica. Numai mamele crestine isi ucid copiii!

Asa sunt legile firii date de Dumnezeu: mama sa-si apere fiii sai. Dar omul rational sa fie mai rau decat toate fiarele si dobitoacele si sa-si omoare copiii? Vai si amar de acele mame!

Fereasca Dumnezeu! Toate pacatele sunt grele, dar acesta este mai greu decat toate. De aceea Sfintii Parinti il pedepsesc asa de greu. Si le-am spus la Varatic: Si Apostolul Pavel, gura lui Hristos, vasul alegerii, spune asa, cand vorbeste de femeie: Si ea se va mantui prin nastere de fii. Iar dumnezeiescul Gura de Aur, care merge in urma cu talcuirea la Sfantul Apostol Pavel, zice: Femeia cand a murit nascand, moare pe altarul jertfei. Este martira! Tocmai de aceea Biserica pregateste femeia pentru moarte inainte de nastere. Poate sa fie oprita 30 de ani de Impartasanie, daca este gravida nu mai ai voie sa o opresti. O spovedesti si o impartasesti in fata mortii; ca la cele tinere, mai cu seama, durerea nasterii este ca in iad. N-ati auzit ce spune in Psaltire: Acolo (in iad) sunt dureri ca ale aceleia ce naste.

Sunt o seama care mor in durerile nasterii. De aceea Biserica, prin dumnezeiestii Parinti, luminata de Duhul Sfant, spune: “Femeia care este gravida, este dezlegata si pregatita de moarte”, ca multe se intampla sa moara; de aceea nu o opresti de la impartasire. Iar daca se intampla si moare, ea isi pune viata pentru copil, ea este martira; ca asa ne-a invatat apostolul. Pentru durerile acelea Dumnezeu ii iarta toate pacatele si este ca o mucenita, ca o martira.

Vine deunazi una la mine si-mi zice: “Parinte am insuficiente psihice si mi-a spus doctorul ca n-am voie sa nasc; sa-mi dai voie sa fac avort”. “Fugi de-aici criminalo! Ai venit sa ma conduci tu pe mine, sa inveti pe popa carte? Sa mori de-o mie de ori, sa te faci martira, numai sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine ti-a spus o nebunie ca aceasta? De unde vii tu? Sa-ti dau voie eu sa faci crima?”

Ei, asa a fost vorba, ca daca moare femeia nascand, moare la datoria ei cea mai sfanta de pe pamant, sa fie mama de copii.

Dupa ce-am vorbit mai mult de rolul femeii in familie, am aratat ca nu numai sa-i creasca, ca si fiarele nasc; trebuie sa-i creasca in frica si certarea Domnului. Si la aceasta osteneala trebuie sa ia parte si barbatul, nu numai femeia, ca amandoi l-au facut pe copil. Ca daca nu-i creste in frica si certarea Domnului, ii vai si amar de cate greutati intampina in viata! Se fac niste fiare, nu copii.

Pe urma am trecut la rolul femeii in societate.

Uite ce! In biserica i-a spus Apostolul femeii sa taca. In societate ea poate ocupa servicii ca si barbatul. Si le-am dat un exemplu:

Daca acum s-ar face un intuneric bezna, fara nici o lumanare, fara nici o lampa sau bec. In timpul asta o mana binefacatoare vine si pune o lumanare aici in mijlocul nostru. Toti s-ar bucura ca a aparut o zare de lumina. Dar lumanarea asta care sta aici, pusa in slujba tuturor, vorbeste? Nu vorbeste! Tace, dar face doua lucruri in folosul tuturor. Ea se jertfeste si lumineaza.

Folosindu-ne si pe noi si dand lumina la atatia, ea se jertfeste si incepe a se topi, incet, incet si se topeste pana ajunge la sfesnic. Doua lucruri face tacand – zice Sfantul Ioan Gura de Aur -, Tace luminand si se jertfeste tacand. Acesta este rolul femeii in societate.

O femeie la locul ei de munca, unde a randuit-o Dumnezeu, daca este curata, daca este credincioasa, daca este corecta, daca este harnica, daca este priceputa la toate, in toate problemele daca este prezenta, ea n-are nevoie sa predice, ca viata ei predica.

Aici se implineste ce-a spus Talasie Libanul: Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale!, sau Mustra si cearta pe cei de-aproape de tine, prin puterea lucrarii, nu prin multa vorbire!

In felul acesta ea este o lumina in sfesnic in societate si pentru toti care o vad si o aud si o inteleg, pentru ca este corecta in toate problemele. Asa si femeia in societate, este o lumina in sfesnicul societatii, daca la locul ei de munca are toate insusirile de care am spus mai sus.

Si am trecut de la rolul femeii in societate la rolul ei in Biserica, fiindca atunci ei venisera cu scopul acelor ce faceau preoti, ca faceau pe femei preoti si episcopi. Erau si cateva observatoare protestante. Acum, de rolul femeiii in Biserica, ce sa va spun? Am auzit ca protestantii au ajuns la apogeul nebuniei. Un cioban va vorbeste; cine s-o supara, sa-mi ia opincile si gluga. De 5000 de ani a intemeiat Dumnezeu preotia, prin Moise si Aaron si fiii lui Levi si niciodata n-o dat porunca nimanui sa hirotoneasca persoane de gen feminin.

Poate ati auzit si de diaconite: Si va incredintez pe Feba, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chencrea (Rom. 16, 1). Dar, zic, v-ati pus intrebarea ce misiune aveau diaconitele? Poate ati luat de acolo indrazneala si sa faceti diaconi din femei! Voi credeti ca diaconitele, care au incetat sa mai fie din secolul IV in Biserica Ortodoxa, aveau aceeasi misiune ca un diacon?

Aceste diaconite aveau sapte misiuni in Biserica. Datoriile diaconitelor, le-am spus acolo, ajutau al botezul femeilor, ajutau bolnavii la spitale, duceau impartasanie la femeile bolnave, slujeau la mesele agape, etc. Dar nicidecum n-aveau hirotonie, cum spune canonul 19 al Soborului VI Ecumenic: “Iar hirotonie la diaconite, n-am cunoscut, fara numai hirotesii”. Ce este hirotesia ? Hirotonia se face in Altar, iar hirotesia afara de Altar. Este o singura rugaciune arhiereasca care se dadea inainte vreme, si acum se da la ierarhia inferioara a Bisericii, la slujitorii inferiori, cum erau : exorcistii, portarii, citetii, cantaretii, anagnostii, ipodiaconii, hartofilacsii etc.

Toti acestia aveau aceasta hirotesie sau binecuvnatare care o aveau si diaconitele; o imputernicire sa slujeasca, sa ajute in Biserica. Unii erau cu inmormantarile, portarii tineau bastoane in maini si atunci cand se spunea: “Cei chemati, iesiti”, ei scoteau pe catehumenii, care inca nu erau botezati, din biserica. Le-am aratat misiunile lor.

Dar hirotonia cu hirotesia nu-i totuna! Hirotesia este o mica sfintire care se da la slujitorii inferiori, iar slujitorii superiori: diaconul, preotul si arhiereul au hirotonia in Sfantul Altar. Este mare deosebire intre una si alta.

Sa nu credeti ca diaconita zicea ecteniile ca diaconul sau zicea evanghelia la popor sau se saruta cu preotul si se impartasea la Sfanta Masa, cum fac clericii. Nicidecum!

Apostolul Pavel a spus asa: “vaduva care nu se marita sa fie hranita de la biserica. Care se marita nu greseste, dar mai bine sa ramana asa”. Pe femeile aceste vaduve si bolnave, care nu aveau barbat, Biserica le ajuta prin diaconite.

Ele teseau covoare pentru biserica, perdele, faceau lumanari pentru biserica, vestminte pentru preoti, faceau curatenie in Altar. Ele erau in slujba Bisericii, iar Biserica le purta de grija.

(Iosif Flaviu, marele istoric, ne arata ca la Biserica lui Solomon era astfel: In jurul bisericii celei mari, erau case pentru cele ce aveau sa tie fecioria pana la 30 de ani, si de atunci puteau sa se casatoreasca. Mai sus erau fecioarele bisericii, care se fagaduiau sa pazeasca viata curata pana la moarte. Apoi mai erau vaduvele bisericii. Si mai erau un fel de calugari numiti terapeuti)

Aceste diaconite tineau evidenta fecioarelor si a vaduvelor dintr-o eparhie. Ele spuneau episcopului cate femei ajuta la toate bisericile, si li se dadea un ajutor. Asta era prima misiune a diaconitelor.

A doua misiune a diaconitelor. Ele stiau cate fecioare are Biserica. In timpul marilor persecutii nu erau manastiri cu crucea in varf, sa toace si sa traga clopotele, Biserica era in catacombe. Daca o fata se hotara in casa parinteasca sa pazeasca fecioria pentru Hristos, parintii crestini ii dadeau voie. Ii faceau o chiliuta cu icoane acolo sa se inchine si ea petrecea mai mult in post si rugaciune. Cum a fost si Sfanta Mare Mucenita Varvara.

Cine stia numarul acestora care isi afieroseau lui Hristos viata in sfintenie? De ele se ingrijeau intai diaconitele si apoi episcopul locului, care le calugarea. Pana in secolul VI n-a avut voie preotul sa faca calugarite; episcopul sfintea fecioarele. El se ducea la casele lor si le facea calugarite si le punea fagaduinta si tunderea in fata parintilor, ca nu erau manastiri, ca sa faca calugaria in fata altarului. Aceasta era a doua misiune a diaconitelor.

A treia misiune a diaconitelor era cu catehizarea femeilor si botezul femeilor. Pentru ca diaconii si preotii aveau ungerea Sfantului si marelui mir, le puneau pe diaconite cu imputernicirea lor, sa le miruiasca pe femei, sa le catehizeze, sa le invete simbolul credintei si legea crestina. Iar la imbracarea si dezbracarea lor era foarte cuviincios sa fie femei; si acestea erau diaconitele. Asta era a treia misiune a diaconitelor.

A patra misiune era milostenia. Se strangea milostenie de la biserica pentru cei saraci si nacajiti si pentru cei ce aveau cereri si nevoi. Diaconitele trebuiau sa stie unde sa imparat aceste milostenii si care-i mai nacajit, sa-i dea raport la episcop.

A cincea misiune a diaconitelor era curatenia in Sfantul Altar si alimentarea lui. Ele alimentau altarul cu tamaie, cu smirna, cu untdelemn, cu lumanari de ceara, curatenia in Altar, fara sa se atinga de Sfanta Masa, de Sfantul Jertfelnic, cum sunt si calugaritele acum. Ca mai tarziu le-au luat locul chiar calugaritele si nu s-a mai simtit nevoia de diaconite.

A sasea misiune a diaconitelor. In sarbatori si Duminici, dupa ce ieseau de la biserica se dadea masa comuna cum era atunci. Se duceau diaconitele undeva aproape de biserica si adunau femeile sa le tina cateheze, sa le invete. Ele le spuneau de Sfanta Evanghelie.

A saptea misiune a diaconitelor. Ele faceau mare randuiala in biserica. Barbatii sa stea in partea dreapta si femeile in partea stanga in ordinea aceasta: cei prea batrani in frunte, cei mai carunti la spate, cei tineri pana la sfarsit si printre ei sa ramana o cararre ca sa mearga crestinii sa se inchine sa dea darul la altar.

Iata ce misiune aveau diaconitele, dar nu sa le faci diaconi, sa le imbraci cu stihar si sa le pui sa zica ectenii. Asta este cea mai mare nebunie. Nu a fost aceasta niciodata. Ia ganditi-va dumneavoastra, in istoria Sfintilor Apostoli, in istoria Evanghelie, nu gasim vreodata ca au hirotonit Apostolii vreo femeie. Daca au fost sfintele mironosite, avem duminica lor dupa Pasti, fiind cinstite intocmai cu Apostolii, cum au fost : Maria Magdalena, Maria lui cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomia, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta si Maria si celelalte femei sfinte, mironosite intocmai cu Apostolii.

Cat erau de mari ele dar nu au indraznit Apostolii sa le hirotoneasca. Nu se spune ca a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit marturisind pe Hristos si intocmai cu Apostolii se cheama, ca ele au vestit Invierea intai si au mers dupa Mantuitorul pana la moarte si pana la Inviere, dar nicidecum nu spune in Sfanta Evanghelie ca au hirotonit vreuna. Biserica le cinsteste ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoti.

de Arhimandrit CLEOPA ILIE

Icoana Maicii Domnului Ognevidnaia sau Areovind (Chip de foc)

 În ziua de 10 februarie, în momentul pomenirii sfinților zilei care se săvârșește la Utrenie, la sfârșit, este pomenită icoana Maicii Domnului Areovind.

Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului este mai neobișnuită pentru că Preacurata Maică este zugrăvită fără Prunc, cu capul aplecat spre dreapta, iar veșmântul său este roșu aprins, pricină pentru care a primit numele Areovind sau Chip de foc. Cei ce tâlcuiesc semnificația înfățișării acesteia spun că roșul simbolizează Jertfa Mântuitorului Hristos.

Obârșia icoanei este necunoscută, însă știm că spre sfârșitul veacului al XVIII-lea cinstirea ei era deja răspândită pentru minunile săvârșite de aceasta. Astăzi, copii ale icoanei sunt răspândite în întreaga Rusie și peste hotarele ei. 

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Ognevidnaya

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
1313. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Sfinții Îngeri cu frică înconjoară cinstită icoana ta, împodobind-o cu cununi de laude pentru mulțimea minunilor tale arătate neamului omenesc, iar noi de mireasma cântărilor duhovnicești umplându-ne, îți cântăm ție cu dragoste: Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Icosul 1

Chipul tău cel de foc ne întâmpină pe calea rugăciunii și ne luminează ca să ne ostenim și noi spre asemănarea cu Adevărul, Care ne-a zidit după chipul Său; pentru aceasta, razele gândurilor noastre le purtăm către tine, strigând:
Bucură-te, nădejdea iubitorilor de sfințenie;
Bucură-te, liniștea celor tulburați de valurile ispitelor;
Bucură-te, acoperământul milostivirii celor greșiți;
Bucură-te, adiere lină a înțelepciunii de sus;
Bucură-te, cântarea cea neîncetată a cetelor cerești;
Bucură-te, poartă a mântuirii celor păcătoși;
Bucură-te, împăcarea noastră cu Părintele ceresc;
Bucură-te, apărătoarea noastră nebiruită la judecata cea de obște;
Bucură-te, cununa nădejdilor noastre de mântuire;
Bucură-te, pecetea mântuirii celor ce se roagă ție;
Bucură-te, carte purtătoare a cuvintelor Vieții;
Bucură-te, povățuitoare luminată spre Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 2

Ca un soare strălucești până la marginile lumii cu razele minunilor și risipești întunericul mâhnirii celor care te cheamă în ajutor și cântă Domnului cu mulțumire: Aliluia!

Icosul 2
Stând fără de mijlocire înaintea Celui Slăvit în Treime, Dumnezeul Cel Preaînalt, adu-ți aminte și de noi, cei căzuți în groapa multor patimi, și ne izbăvește de căderea în focul cel veșnic al iadului, ca să aducem ție ca niște făclii de laude mulțumirile acestea:
Bucură-te, foc ce arzi pe demonii cei spurcați;
Bucură-te, flacără ce ne aprinzi dorul de Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, lumină ce risipești întunericul neștiinței;
Bucură-te, căldură ce topești gheața împietririi inimilor noastre;
Bucură-te, liniște ce alungi tulburările diavolești;
Bucură-te, pacea celor care întru tine și-au pus nădejdea;
Bucură-te, potolirea lacrimilor Evei celei întristate;
Bucură-te, bucuria mântuirii celor care aleargă la tine;
Bucură-te, adânc nemăsurat al îndurărilor dumnezeiești;
Bucură-te, poartă de aur deschisă cu cheia rugăciunii;
Bucură-te, că ne deschizi cămările cerești cu milostivire;
Bucură-te, că dai darul înțelepciunii celor ce stăruie întru smerenie;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 3

Văzând poporul că icoana ta izvorăște nenumărate minuni, și mai mult s-a întărit în credință, cerând mântuire tuturor celor care cântă Domnului: Aliluia!

Icosul 3

Izvorul minunilor tale nu poate fi oprit de pizma necredincioșilor, iar noi adăpându-ne de la el, ne întărim în credință și aducem ție picături de laude ca acestea:
Bucură-te, izvor nesecat al darurilor duhovnicești;
Bucură-te, râu pururea curgător al rugăciunii;
Bucură-te, rouă ce cureți sufletele cele întinate;
Bucură-te, mare a bunătății negrăite pentru cei căzuți;
Bucură-te, că ne mijlocești pocăință în ceasul căderii;
Bucură-te, că ne ridici cu dragoste la înălțimea umilinței;
Bucură-te, că tai spinii patimilor de pe calea vieții noastre;
Bucură-te, că din prăpastia pierzării ridici pe cei pierduți;
Bucură-te, că potolești marea cea sărată a ispitelor noastre;
Bucură-te, că ne îndemni neîncetat la priveghere și rugăciune;
Bucură-te, că ne scoți din adâncul întristării;
Bucură-te, că ne luminezi cu lumina cunoștinței de Dumnezeu;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 4

Grădină a Raiului pe tine te știm, ceea ce cu florile rugăciunilor tale ai adus în lume mireasma iertării dumnezeiești și ne-ai dăruit nouă a cânta cu bucurie: Aliluia!

Icosul 4

Pe Cel Care a dezlegat blestemul morții care muncea neamul lui Adam L-ai născut întru feciorie și stricăciunea zidirii ai dezlegat, Curată, ca toți să aducă ție mulțumiri ca acestea:
Bucură-te, povățuitoarea fecioarelor înțelepte;
Bucură-te, dezlegarea blestemului strămoșesc;
Bucură-te, împăcarea noastră cu Dumnezeu;
Bucură-te, risipitoarea durerilor celor supuși morții;
Bucură-te, oglinda prin care am văzut mila lui Dumnezeu;
Bucură-te, chezășuitoarea mântuirii celor căzuți;
Bucură-te, toiag al rugăciunii celor orbi;
Bucură-te, carte a tainelor celor mai presus de minte;
Bucură-te, turn neclintit întru apărarea credincioșilor;
Bucură-te, risipirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, bucuria mântuirii lui Adam;
Bucură-te, floarea darurilor cerești;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 5

Înaintea icoanei tale ne plecăm și noi genunchii inimilor și cu umilință cerem ție să ne mijlocești iertare păcatelor și risipirea norului celui greu al ispitelor, ca să cântăm ție : Aliluia!

Icosul 5 Întinde acoperământul tău cel luminos și ne păzește pe noi de săgețile celui viclean, căci nădejdea mântuirii noastre întru tine ne-am pus, preabună, și ție îți încredințăm toată viața noastră, ca toate să le rânduiești spre a noastră mântuire și să-ți cântăm așa:
Bucură-te, acoperământul la care aleargă cetele creștinilor;
Bucură-te, lumina călăuzitoare către Adevărul Cel veșnic;
Bucură-te, bucuria celor izbăviți de tine din necazuri;
Bucură-te, înțelepciunea cea tainică a celor smeriți;
Bucură-te, îmbrățișarea gânditoare a celor rătăciți;
Bucură-te, ștergerea lacrimilor celor din cumplite nevoi;
Bucură-te, mulțumirea prisositoare a celor mântuiți;
Bucură-te, grabnică scăpare a celor nedreptățiți;
Bucură-te, stingerea săgeților celui viclean;
Bucură-te, stindard al păcii lui Hristos;
Bucură-te, biserică prea înaltă a Arhiereului Celui Mare;
Bucură-te, pod care ne trece la viața cea luminată;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 6

Valurile ispitelor se năpustesc asupra noastră și nu avem alt liman de scăpare decât numai pe tine, Preacurată, pe care te rugăm să ne păzești de toate cursele celui rău, ca să cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul 6

Înaintea icoanei tale se aduc pururea rugăciuni și lacrimi, căci întru tine toți și-au pus nădejdea, știindu-te Maică a Cuvântului și apărătoare tare a noastră înaintea Fiului tău, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, primitoarea rugăciunilor celor din nevoi;
Bucură-te, că nu lepezi lacrimile celor întristați;
Bucură-te, că prefaci necazurile noastre în bucurie;
Bucură-te, că te milostivești spre cei nedreptățiți;
Bucură-te, că deschizi ușa iertării celor greșiți;
Bucură-te, că ne păzești de alunecarea în păcat;
Bucură-te, că dai mângâiere celor zdrobiți cu inima;
Bucură-te, că îmblânzești pe cei care ne necăjesc;
Bucură-te, că aduci la pocăință pe cei împietriți;
Bucură-te, fulger care risipești cursele celui rău;
Bucură-te, icoană prea iubită a călătorilor;
Bucură-te, liniștea cea binecuvântată a fecioarelor;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 7

Pe Dătătorul de viață ai adus în lume, ca să zdrobească puterea morții și pe Adam să ridice pe scara iertării la Părintele luminilor, pe Care Îl roagă, Preacurată, să ne trimită nouă lumina Duhului Sfânt, ca să-ți cântăm unele ca acestea: Aliluia!

Icosul 7

Înalță mâinile tale la rugăciune și oprește valurile ispitelor care caută să ne tragă pe noi spre adâncul pierzării și ne dă înțelepciune, ca să aducem ție laude de mulțumire ca acestea:
Bucură-te, rugătoare grabnică pentru cei din primejdii;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor ce se luptă împotriva celui rău;
Bucură-te, că ne dai umilință în ceasul pocăinței;
Bucură-te, că primești lacrimile de durere ale celor necăjiți;
Bucură-te, că risipești toate necazurile ce ne împovărează;
Bucură-te, că dai pace sufletelor nedumerite;
Bucură-te, că risipești îndoielile celor încercați;
Bucură-te, că ne ferești de căderea în deznădejde;
Bucură-te, că întărești întru noi iubirea Cuvântului;
Bucură-te, că ne așezi gândurile pe piatra smereniei;
Bucură-te, că ne întorci pe noi din căile pierzării;
Bucură-te, că dai liniște celor tulburați de ispite;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 8

Vas al Luminii și neapropiată frumusețe duhovnicească înfricoșătoare și privirii îngerești pe tine te știm, Preacurată, ceea ce cu darul rugăciunii tale scoți din muncile cele veșnice pe cei care cântă : Aliluia!

Icosul 8 Munte înalt purtător al comorilor duhovnicești ale Cuvântului pe tine te cunoaștem, Mireasă a Duhului, ceea ce pe Golgota ispitelor ne însoțești pe noi, dându-ne putere ca să ne ducem crucea noastră, pentru care îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, munte al slavei dumnezeiești;
Bucură-te, poartă a cerului deschisă pentru credincioși;
Bucură-te, că ne îndulcești paharul necazurilor;
Bucură-te, că ne porți deasupra grijilor lumești;
Bucură-te, că îndreptezi ochii inimilor spre Lumină;
Bucură-te, că ești scară prin care ne suim la Adevăr;
Bucură-te, că te faci tuturor toate spre mântuire;
Bucură-te, că ne ajuți a purta fără cădere crucea noastră;
Bucură-te, că ne dai răbdare în mijlocul ispitelor;
Bucură-te, că mângâi cu rugăciunea sufletele întristate;
Bucură-te, că iei în mâinile tale durerile noastre;
Bucură-te, că rușinezi pe cei care se ridică împotriva noastră;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 9

Pământ roditor al Spicului vieții Care hrănește toată făptura, tu ești, Prea Milostivă Maică, ceea ce cu pâinea rugăciunii tale întărești sufletele noastre cele slăbite de mulțimea ispitelor, ca să cântăm : Aliluia!

Icosul 9

Cu fărâmiturile laudelor cerești de la masa sfinților hrănește-ne pe noi, Preabinecuvântată, și ne adapă cu izvorul Raiului, ca să izvorască și inima noastră apele înțelepciunii dumnezeiești, aducând ție picături de laude ca acestea:
Bucură-te, că dai hrană neîmpuținată rugătorilor tăi;
Bucură-te, bogăția cea nerăpită a celor săraci;
Bucură-te, că miluiești pe cei bogați în credință;
Bucură-te, că te înduri de cei disprețuiți de cei mândri;
Bucură-te, că ne acoperi cu veșmântul smereniei;
Bucură-te, că ne dai lumina cea bună a credinței;
Bucură-te, că picuri înțelepciune celor neștiutori;
Bucură-te, că nu ne lași să fim biruiți de vrăjmași;
Bucură-te, că iei în mâinile tale mântuirea noastră;
Bucură-te, că legi pe cel rău, ca să nu ne mai tulbure;
Bucură-te, că tai din rădăcină gândurile cele rele;
Bucură-te, că ne ajuți a aduce roadele smereniei;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 10

Pe șarpele care vărsase otrava neascultării în urechile Evei l-ai zdrobit cu smerenia ta cea covârșitoare, pentru care noi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul 10

În pântecele tău ai purtat pe Focul Cel Nemistuit, cu care aprinde și inimile noastre cele înghețate de viforul gândurilor celor rele, ca să aducem ție laude de bucurie, cântând așa:
Bucură-te, foc ce ne aprinzi cu dorul cel dumnezeiesc;
Bucură-te, făclie ce luminezi întunericul sufletelor;
Bucură-te, lumină ce ne călăuzești spre peștera smereniei;
Bucură-te, rază ce ne călăuzești prin noaptea ispitelor;
Bucură-te, soare al rugăciunii care risipești întunericul neștiinței;
Bucură-te, stea ce împodobește cerul minții noastre;
Bucură-te, zi ce ne cheamă la ziua cea veșnică;
Bucură-te, trâmbiță ce ne trezește din somnul patimilor;
Bucură-te, condei ce ne scrie în cartea Cuvântului;
Bucură-te, izvor ce ne adapă cu rugăciunea curată;
Bucură-te, înfrumusețarea duhovnicească a nevoitorilor;
Bucură-te, nădejdea cea nebiruită a celor din nevoi;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 11
Nor înțelegător din care a ieșit Soarele slavei pe tine te știm, ceea ce cu ploaia rugăciunii tale ai înmuiat pământul inimilor împietrite și l-ai arătat aducător de roadele înțelepciunii, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, nor plin de lumina Treimii;
Bucură-te, rază ce străpunge inimile smerite;
Bucură-te, fereastră prin care vedem pe Soarele dreptății;
Bucură-te, cămară întru care se descoperă cele nevăzute;
Bucură-te, ploaie ce stinge focul patimilor noastre;
Bucură-te, tunet ce risipește pe vrăjmașii nevăzuți;
Bucură-te, foc prin care se mistuie gândurile rele;
Bucură-te, lumină a înțelepciunii întru care se descoperă tainele cerești;
Bucură-te, ploaie ce ne binecuvântează cu roade duhovnicești;
Bucură-te, acoperământul milei celor săraci de virtute;
Bucură-te, îmbrăcămintea luminată a celor goi de nădejde;
Bucură-te, podoaba cea prea strălucită a preoților;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 12

Nu trece cu vederea, Preabună, pe cei care se închină înaintea cinstitei tale icoane, ci plinește cererile noastre cele bune, ca mântuiți cu ajutorul tău, să-ți strigăm ție unele ca acestea: Aliluia!

Icosul 12

Când ne vom înfățișa înaintea judecății Domnului Hristos, să te milostivești spre noi, Preabună Maică, și să ceri cu stăruință izbăvirea noastră din muncile cele veșnice, ca scăpând de mâhnirea cea veșnică, să aducem ție laude ca acestea:
Bucură-te, apărătoarea noastră cea tare la judecată;
Bucură-te, că ne scoți din focul cel veșnic;
Bucură-te, că nu ne lași în mâinile vrăjmașilor;
Bucură-te, că necazul nostru îl prefaci în bucurie;
Bucură-te, că acoperi multele noastre păcate;
Bucură-te, că ne întinzi toiagul rugăciunii tale;
Bucură-te, că ești făclie înțelepciunii drepților;
Bucură-te, că ne aperi de vrăjmașii nevăzuți în ceasul morții;
Bucură-te, că păzești sufletele noastre de săgețile lor;
Bucură-te, că mijlocești cu osârdie mântuirea noastră;
Bucură-te, că nu ne lași în groapa fărădelegilor;
Bucură-te, că stingi focul gătit nouă cu a ta rugăciune;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 13

O, Maică Preasfântă, singură apărătoare a noastră nebiruită, caută cu milă spre poporul binecredincios care pleacă genunchii sufletului și ai trupului înaintea cinstitei tale icoane, mijlocește nouă iertarea păcatelor și ne scoate pe noi din veșnica moarte, ca să cântăm pururea: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori) Icosul 1

Chipul tău cel de foc ne întâmpină pe calea rugăciunii și ne luminează ca să ne ostenim și noi spre asemănarea cu Adevărul, Care ne-a zidit după chipul Său; pentru aceasta, razele gândurilor noastre le purtăm către tine, strigând:
Bucură-te, nădejdea iubitorilor de sfințenie;
Bucură-te, liniștea celor tulburați de valurile ispitelor;
Bucură-te, acoperământul milostivirii celor greșiți;
Bucură-te, adiere lină a înțelepciunii de sus;
Bucură-te, cântarea cea neîncetată a cetelor cerești;
Bucură-te, poartă a mântuirii celor păcătoși;
Bucură-te, împăcarea noastră cu Părintele ceresc;
Bucură-te, apărătoarea noastră nebiruită la judecata cea de obște;
Bucură-te, cununa nădejdilor noastre de mântuire;
Bucură-te, pecetea mântuirii celor ce se roagă ție;
Bucură-te, carte purtătoare a cuvintelor Vieții;
Bucură-te, povățuitoare luminată spre Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Condacul 1

Sfinții Îngeri cu frică înconjoară cinstită icoana ta, împodobind-o cu cununi de laude pentru mulțimea minunilor tale arătate neamului omenesc, iar noi de mireasma cântărilor duhovnicești umplându-ne, îți cântăm ție cu dragoste: Bucură-te, Maica Cuvântului, cununa mărturisirii noastre!

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Balada sotului prins in flagrant! 🤣🤣🤣

 

Draga mea, nu fii nervoasa,

S-a-ntâmplat netam-nesam:

Cu masina înspre casa

Prin furtuna conduceam.

Când deodat’ din sant apare

Drept în fata ochilor

O… ceva, o … aratare,

Si-am frânat sa n-o omor.

Era palida si trasa,

Uda, plina de noroi

Si-am zis:

“Hai, te iau acasa

Sa manânci ceva la noi.”

S-a spalat, i-am dat mâncare

Si-o camasa, dar nu-i bai

Era dintre cele care

Tu nu le mai foloseai.

I-am dat fusta de matasa

Si-un pulover galben-pai.

Fiindca te faceau cam grasa,

Tu nu le mai foloseai.

Rupti, pantofii din picioare

I-am schimbat, o bucurai!

Cu acel model pe care

Tu nu îl mai foloseai.

Când sa plece de la mine

M-a-ntrebat pe-un ton soptit:

“Nu mai ai cumva, crestine,

Si-altceva nefolosit……….?