Un om evlavios trăia odată în Ierusalim. El avea obiceiul să se roage în
fiecare dimineaţă, la o oră anume. Astfel, se trezea şi se ruga zilnic
la ceasul obişnuit. Într-o dimineaţă însă, se îndulci cu somnul şi era
cât pe-aici să nu-şi mai respecte programul de rugăciune.
Noroc cu un străin care intră în camera de dormit a omului nostru şi
care-l trezi, grăindu-i: „Creştine, scoală-te, că întârzii la ceasul
rugăciunii tale!”
„Dar cine eşti tu, cel ce ai venit să mă trezeşti?”, întrebă omul
speriat. „Sunt cineva care vrea să facă o faptă bună, doar atât”, îi
zise străinul.
„Nu-mi vine a crede…Tu ai gânduri ascunse…Şi înfăţişarea ta te arată că
eşti rău. Nu cumva tu eşti diavolul?”, se gândi creştinul.
„Ba da, eu sunt diavolul şi, iată, am venit să te trezesc la rugăciune.
Vreau să arăt că şi diavolul poate face ceva bun. Nu suntem noi,
diavolii, aşa de negri şi de răi cum ne cred oamenii. Am fost odinioară
şi noi îngeri buni şi nu se putea să nu rămână şi în noi ceva bun”,
spuse în pledoaria sa demonul.
„Nu-mi vine a crede spuselor tale. Tu eşti ispititor, ispitirea este
meseria ta. Trebuie să fi venit aici cu gând să mă înşeli. Pe numele
viului Dumnezeu, te jur să-mi spui cu ce gânduri şi planuri ai venit să
mă trezeşti!”
„Fiindcă m-ai jurat, iată, sunt silit să-ţi spun. E adevărat, am venit
să te înşel. De douăzeci de ani, tu te rogi întotdeauna, în fiecare
dimineaţă, la o oră anume. Dar noi, diavolii, nu prea ne temem de
această rugăciune a ta. Pentru că ea ţi s-a făcut un obicei gol. Din
rugăciunea ta lipsesc duhul, căinţa, căldura şi lacrimile. Rugăciunii
tale îi lipseşte puterea.
Astăzi dormind mai mult, te-ai fi lenevit şi ai fi întârziat la
rugăciunea ta. Or, noi, diavolii, aşa ne-am gândit: «Omul acesta va
întârzia la ceasul rugăciunii, iar când se va trezi, îi va părea rău. De
douăzeci de ani nu i s-a mai întâmplat aşa ceva. E posibil ca în inima
lui să se aprindă căinţa. Şi să se roage cu căldură, cu duh, cu lacrimi,
iar noi, diavolii, de o asemenea rugăciune ne temem». Astfel judecând,
încheie diavolul, iadul m-a trimis pe mine, în fuga mare, să te trezesc
la rugăciunea-ţi obişnuită, ca nu cumva să te apuci a te ruga cu
putere”.
Acestea zicând, diavolul se făcu nevăzut, iar creştinul înţelese că trebuie să-şi schimbe felul de a se ruga.
Sursa: Facebook – Teodor Ciurariu
ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Sfântul Mucenic Longhin Sutașul 16 Octombrie
Viață Sfântului Mucenic Longhin Sutașul Despre Sfântul Longhin sutașul zic unii că el a împuns cu sulița în coasta Domnului Iisus Hristos,...

joi, 16 martie 2023
Tipic, tipic, şi la inimă nimic
Totul în viață este un indiciu
Atunci când dormi...
















Abonați-vă la:
Postări (Atom)