sâmbătă, 1 august 2026

NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA -18

     




Când au fost alungaţi strămoşii noştri din rai, Dumnezeu a pus heruvimi cu sabie de foc să nu se mai apropie nimeni, nici să mai intre om înapoi în rai. Iar Adam şi Eva au plâns nemângâiaţi multă vreme: „Doamne, am greşit! Dă-ne voie înapoi în rai! Să venim înapoi în raiul desfătării cel preadulce şi preasfânt”. Şi ar fi vrut să plângă mai mult, că i-a scos din atâta desfătare, din atâta frumuseţe, din atâta dulceaţă şi lumină, şi i-a aruncat pe pământ Dumnezeu pentru călcarea poruncii Lui, dar s-a arătat arhanghe lul Uriil din cer, unul din cei şapte arhangheli, şi le-a spus:- - Adame şi Eva, de ce plângeţi? Doamne, plângem că am supărat pe Ziditorul nostru Dumnezeu şi iată ne-a dat în această vale a plângerii şi a ispitirii, pe acest pământ pustiu. Şi atunci arhanghelul Uriil le-a spus:- rai Nu mai plângeţi. Adame, ia pe soţia ta Eva, apucaţi-vă de săpat pământul, să vă cunoaşteţi unii pe alţii şi să naşteţi copii, că Dumnezeu nu vă mai bagă în până la plinirea vremii. Dumnezeu este prea 8 NE VORBEŞTE drept şi, pentru că aţi ascultat pe satana şi aţi călcat porunca Lui, v-a dat canon pe acest pământ, însă la plinirea vremii, prin noul Adam care va veni în lume, voi veţi intra iarăşi în rai pentru veşnicie. De acum luaţi-vă de-o grijă, că în rai nu intraţi aşa de curând. Şi au trecut de atunci şi până la venirea noului Adam, Iisus Hristos, 5.508 ani, cât a stat tot neamul omenesc în iad. Marele Vasile, în al patrulea cuvânt pentru rai, zice aşa: „Care a fost pricina plângerii lui Adam şi a izgonirii? A fost călcarea poruncii postu lui”. Că i-a spus Dumnezeu: Din toţi pomii raiului vei mânca, iar din pomul cunoştinţei binelui şi a răului să nu mănânci, că în orice zi vei mânca, cu moarte vei muri. Deci numai pentru că nu au postit Adam şi Eva nu de toate bunătăţile raiului, ci numai de pomul acela, i-a izgonit Dumnezeu din rai pe pământ. „Pentru că n-am postit, zice Marele Vasile, am ieşit din rai. Să postim, zice, noi, ca să intrăm în rai”. In locul postului celui din rai, Biserica lui Hristos, care este mireasa lui Hristos şi trupul lui Hristos, a pus în cursul anului patru posturi, apoi miercurea şi vinerea, şi lunea pentru creştinii buni, şi alte posturi rânduite de Biserică. Noi, dacă am fi stat o zi în rai, să vedem cât e de frumos acolo, am fi plâns şi noi o sută de ani, că am călcat porunca postului. Dar fiindcă n-am stat, ci prin credinţă umblăm, nu prin vedere, cum zice marele apostol Pavel, de aceea nu ştim câtă fericire şi câtă bucurie este acolo.


file:///C:/Users/User/Downloads/ne-vorbeste-parintele-cleopa-volumul-18_compress.pdf

CUM OFERI IUBIRE DACA NU O AI

     




Iubirea care nu este împărtășită, poate fi iubire adevărată? Cum să facem să uităm persoana pe care o iubim, dar care nu ne împărtășește acest sentiment?

Dacă e vorba de iubire erotică, e musai să fie împărtășită, că altfel devenim „autosatisfăcători“ sau cum se zice… Mă iertați, e un păcat destul de frecvent și destul de costisitor pentru viața noastră duhovnicească.

Dacă e vorba de iubire erotică, e musai să fie împărtășită, că altfel devenim „autosatisfăcători“ sau cum se zice… Mă iertați, e un păcat destul de frecvent și destul de costisitor pentru viața noastră duhovnicească. Dacă e vorba de agape, nu trebuie să fie împărtășită. Nu așteptăm răspuns. Zice Mântuitorul: „Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu.“. Dumnezeu ne iubește și dacă nu-I răspundem. Într-o căsnicie există momente în care suntem puși la încercare și putem continua să iubim chiar dacă nu mai este împărtășită iubirea. Îl iubesc pe soțul meu. Bun! Ne iubim de 20 de ani și brusc aflu că vrea să plece de lângă mine că a găsit alta mai tânără. Și, după aceea, eu anunț pe toată lumea că nu-l mai iubesc. Atunci, eu pot să-i spun: „Nu l-ai iubit niciodată.“ Dacă a fost iubire, va fi iubire și acum. Eu nu zic să-l iubești atât de tare încât să zici: „Doamne, oare aia știe să-i facă cartofii prăjiți cum îi fac eu și să-l învelească la spate noaptea când îi e frig?“. Nu, nu merg până acolo, dar va fi o iubire îndurerată, dar iubire. Ea va consta în primul rând în rugăciune ca acela să nu piară din cauza păcatului său, ci să-l scoată Dumnezeu din rătăcire și din boala aceea. Și, dacă nu-l scot de pe pomelnic, dacă nu-l scot din viața mea, aceasta este o iubire neîmpărtășită, dar cu atât mai adevărată.

Dar când sunt foarte tânăr sau tânără și am o prietenă sau un prieten, când iubesc un băiat și el nici nu știe, sau nu vrea să știe, aceasta nu este iubire. Îmi place, mă simt atrasă, mă preocupă, mi-aș dori să… Să spunem sentimentelor pe nume. Nu este păcat să ne placă un băiat, nu este păcat să ne placă o fată. Nu este păcat să simți atracție pentru un băiat sau să simți atracție pentru o fată. Nu, este o putere a sufletului, e felul în care se manifestă firea mea. Dar este păcat să-i pretind celuilalt să simtă același lucru, sau să-i calc libertatea, sau să-l șantajez într-un fel ca să-mi răspundă la „iubire“! Nu, aceasta nu este iubire și e nevoie să ne vindecăm degrabă de această adevărată boală a sufletului: dorință transformată în pretenție! E o lipsă de maturizare emoțională, cum spun psihologii. Dar e patimă! E păcat în fața lui Dumnezeu pentru că El ne-a făcut liberi și ne respectă libertatea ca pe cel mai sfânt dar al Său!


Iubirea ca o acțiune (verb, nu posesie)
Când simți un gol interior, iubirea nu se mai naște din preaplin, ci devine un angajament.
  •  Fapte concrete: Fă un gest de bunătate sau ajută pe cineva, chiar și atunci când nu ai o dispoziție afectuoasă. Acțiunile bune pot trezi treptat sentimentele autentice.
  • Prezența activă: Oferă timp, ascultare și atenție celorlalți fără să aștepți nimic în schimb. De multe ori, celălalt are nevoie doar să fie auzit și văzut. 
  • Respectul și blândețea: Chiar și în lipsa unei iubiri romantice sau pasionale, poți alege să te porți cu respect, politețe și grijă față de cei din jur.
Cum începi să cultivi iubirea
Nu poți da ceea ce nu ai primit sau nu ai cultivat deloc, dar poți începe prin pași mici de reconstrucție: 
  • Fii blând cu propriul gol: Acceptă că treci printr-o perioadă de epuizare sau împietrire emoțională. Nu te judeca aspru pentru că nu simți iubire în acest moment.
  • Oferă-ți iubire ție înțiți (Autocompasiune): Relația cu ceilalți oglindește relația cu tine. Îngrijește-te de propriile nevoi, odihnește-te și iartă-ți slăbiciunile înainte de a cere de la tine un efort uriaș pentru alții. 
  • Schimbă perspectiva: Gândește-te la iubire nu ca la un combustibil pe care îl risipești, ci ca la un mușchi care se antrenează prin exercițiu constant. Oferind puțină căldură în mod repetat, vei începe să o regăsești și în propriul suflet. 
  • Nu poți oferi autentic ceea ce nu ai în interior, dar poți începe să cultivi iubirea prin acțiuni conștiente și respect față de tine însuți. Atunci când te simți „gol” emoțional, încercarea de a dărui iubire celorlalți se transformă adesea în codependență, epuizare sau cerșire de atenție. 
    Pentru a schimba acest lucru, procesul trebuie inversat: redirecționează atenția de la exterior spre interior și transformă comportamentul tău zilnic prin pași concreți.
    1. Umple-ți propriul rezervor (Iubirea de sine practică)
    Nu poți turna apă dintr-un ulcior gol. Iubirea de sine nu este un sentiment abstract, ci o serie de alegeri zilnice: 
    • Setează limite clare: Învață să spui „nu” solicitărilor care te epuizează emoțional sau fizic.
    • Auto-compasiune: Încetează să te auto-critici aspru pentru greșeli; vorbește-ți așa cum i-ai vorbi unui prieten drag.
    • Îngrijire de bază: Oferă-ți somn suficient, hrană hrănitoare și momente de liniște, fără ecrane sau distrageri.
    2. Oferă acțiuni, nu doar sentimente
    Dacă nu „simți” iubirea, te poți concentra pe componenta ei practică. Iubirea este un verb, iar comportamentul binevoitor poate genera, în timp, starea emoțională: [1]
    • Ascultare activă: Oferă cuiva atenția ta deplină timp de 10 minute, fără să îl întrerupi și fără să îi oferi sfaturi necerute.
    • Respect și bunătate: Fii punctual, respectă promisiunile făcute și ajută pe cineva cu sarcini mărunte, fără să aștepți nimic în schimb.
    • Aprecieri oneste: Observă calitățile celor din jur și verbalizează-le clar, renunțând la bârfe sau judecăți. 
    3. Schimbă perspectiva asupra lipsei
    De multe ori, senzația că „nu ai iubire” vine din credințe disfuncționale sau traume din trecut: 
    • Identifică blocajele: Întreabă-te dacă îți este frică să fii vulnerabil sau dacă simți că nu meriți să fii iubit.
    • Acceptă momentele grele: Acceptă faptul că este normal să ai perioade de apatie sau detașare emoțională, fără să te învinovățești.
    • Cere ajutor: Dacă golul interior este cronic și profund, un psihoterapeut te poate ajuta să îți vindeci rănile emoționale pentru a te putea reconecta la ceilalți. 

Vara aceasta, bucură-te de cele mai bune prețuri la toate echipamentele! Beneficiază de reduceri de până la 20% https://www.kraftstrom.ro/category/all-products

 Vara aceasta, bucură-te de cele mai bune prețuri la toate echipamentele! Beneficiază de reduceri de până la 20% 

Sfântul Cleopa de la Sihăstria despre păcatul avortului și despre ființa copiilor nenăscuți

 Toate păcatele sunt păcate grele și toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel „lucruri ale întunericului”. Că auzi ce zice: „Lepădați, dar ,lucrurile întunericului”. Apoi, începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, beția, hula, necredința... Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat și împotriva Duhului Sfânt și strigător la cer, și poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viața? Nu vezi mata că și o furnică și un țânțar și o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-și salveze viața. Fuge, aleargă, se păzește să nu o omori. Dar omul, care-i chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viața lui înaintea Tatălui ceresc? Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De aceea, cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, și este foarte mare păcat.


Părintele Ilarion Argatu (1913–1999), unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici și exorciști ai Ortodoxiei românești, a avut o poziție extrem de fermă și tranșantă cu privire la păcatul avortului. În învățăturile sale, culese în volumul „Despre păcatul avortului și urmările lui”, el subliniază gravitatea spirituală a acestei fapte și trasează un ghid strict pentru îndreptare.
Viziunea Părintelui Ilarion Argatu despre avort
  • Crimă împotriva unei ființe lipsite de apărare: Părintele considera avortul ca fiind uciderea unui om de la concepție, un suflet care nu se poate apăra și nu poate cere botezul.
  • Responsabilitate comună: Vinovăția nu aparține doar mamei, ci și tatălui (dacă a îndemnat sau a acceptat fapta), medicului care execută procedura și oricărei persoane care a sfătuit sau a ajutat la realizarea ei.
  • Urmări spirituale grele: Părintele Argatu avertiza că acest păcat atrage blocaje în viața de zi cu zi, tulburări în familie, boli sau suferințe transmise generațiilor următoare.
Calea de pocăință recomandată de părinte
Pentru obținerea iertării, părintele nu considera suficientă o simplă mărturisire formală, ci cerea o pocăință activă, profundă și adesea întinsă pe parcursul întregii vieți:
  • Spovedanie sinceră și completă: Mărturisirea numărului exact de avorturi în fața duhovnicului, fără ascunderea sau îndulcirea adevărului.
  • Îndeplinirea canonului: Respectarea cu strictețe a canonului rânduit de preot (post, rugăciune, metanii).
  • Milostenie reparatorie: Părintele recomanda insistent ajutorarea copiilor sărmani, orfani sau din familii numeroase, ca o formă de compensare spirituală pentru viața oprită.
  • Rugăciune zilnică: Canonul specific de rugăciuni de pocăință pentru pruncii avortați și citirea Psaltirii.
  • Botezul simbolic al pruncilor: În tradiția duhovnicească lăsată de el, se practica oferirea de hăinuțe și daruri pentru copii săraci, numind simbolic acele daruri în amintirea pruncilor care nu au apucat să fie botezați.
  • Părintele Ilarion Argatu consideră avortul drept un păcat capital și o crimă gravă împotriva vieții, care atrage consecințe spirituale devastatoare și necesită o pocăință profundă pentru a putea fi obținută iertarea. 
    Consecințele avortului
    • Uciderea de om: Biserica Ortodoxă, prin glasul marilor duhovnici precum Părintele Ilarion Argatu, încadrează avortul drept ucidere de prunc, deoarece viața începe din momentul concepției. 
    • Încărcarea conștiinței și suferința sufletească: Părintele arăta că păcatul aduce neliniște, deznădejde, depresie și o îndepărtare dureroasă de harul lui Dumnezeu.
    • Urmări în viața pământească: Învățăturile sale menționează că fărădelegile împotriva vieții atrag asupra celor implicați (femei, bărbați care au consimțit sau medici) necazuri, boli, neîmpliniri și suferințe grele, ca o consecință a ruperii legăturii cu legea divină.
    • Responsabilitatea extinsă: Nu doar mama poartă această greutate, ci și tatăl care a cerut sau a obligat la avort, precum și medicul care a efectuat procedura.
    Calea vindecării și iertării
    • Spovedania sinceră: Primul pas obligatoriu este mărturisirea detaliată și cu căință a păcatului în fața preotului duhovnic. 
    • Canonul de pocăință: Duhovnicul stabilește un canon (rugăciuni, post, mătăsanii, fapte de milostenie) adaptat pentru a vindeca rana sufletească. 
    • Rugăciunea pentru prunci: Se recomandă pomenirea la rugăciune și la Sfânta Liturghie a pruncilor ne-născuți, dându-le eventual și un nume de botez în rugăciuni, pentru ca sufletele lor să își găsească liniștea. 
    • Urmările avortului în învățătura Părintelui Argatu
      Părintele Ilarion Argatu sublinia că avortul nu rămâne fără consecințe profunde, afectând atât viața pământească a părinților, cât și starea lor de dincolo:
      • Pierderea harului și a sporului: Păcatul atrage îndepărtarea binecuvântării divine din casă. Apar certuri nejustificate, boli, pagube financiare și blocaje pe plan profesional sau personal. 
      • Pedepsele în viața de apoi: În scrierile sale religioase, părintele descrie chinurile aspre prin care trec sufletele celor care au comis sau au îndemnat la avort și nu s-au pocăit, adesea ilustrate prin imagini metaforice dure (cum ar fi mușcăturile de șerpi pentru nerespectarea poruncilor morale). 
      • Destinul pruncilor avortați: Părintele reitera poziția patristică potrivit căreia sufletele copiilor avortați, fiind lipsite de Taina Sfântului Botez, se află într-un loc intermediar, lipsit de suferință, dar și de vederea deplină a feței lui Dumnezeu. 
      • Vinovăția comună: Părintele sublinia că vinovăția nu aparține doar mamei. Tatăl care îndeamnă sau acceptă avortul, precum și medicul care îl efectuează, poartă aceeași vinovăție de ucidere în fața lui Dumnezeu.
      Calea de îndreptare și vindecare
      Deși păcatul este privit ca fiind extrem de grav, Părintele Ilarion Argatu accentua mereu că nu există păcat de neiertat, în afară de cel nepocăit. Pentru vindecarea sufletească și ridicarea blestemului, el recomanda: 
      1. Spovedania profundă: Mărturisirea păcatului în fața unui preot duhovnic, fără ascunderea detaliilor sau căutarea de scuze. 
      2. Îndeplinirea canonului: Respectarea cu strictețe a canonului rânduit de duhovnic (care poate include oprirea temporară de la Sfânta Împărtășanie, metanii, rugăciuni de pocăință). 
      3. Milostenia salvatoare: Nașterea, adoptarea sau sprijinirea materială și spirituală a unor copii sărmani (orfeți) ca act de compensare morală și dragoste creștină.
      4. Rugăciunea continuă: Rugăciuni zilnice pentru iertarea păcatelor și pentru sufletele copiilor nenascuți.