Nu regreta niciodată nici o zi din viața ta.

Zilele bune îți oferă fericire,

Zilele rele îți oferă experiență.

Amândouă sunt esențiale pentru viață.

Fericirea te menține în bucurie.

Intenția te mențin puternic.

Durerile te mențin uman.

Prăbușirile te mențin umil.

Reușitele te mențin strălucitor.

Însă în viață mergând pe drumul tău, te menține doar DUMNEZEU.

Fii recunoscător pentru tot ce ai și ce ești.

 

Taci !

Nu vorbi mai mult decât e nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poţi, fugi de agitaţia, zgomotul şi zarva lumii!

Linişteşte-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îţi pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Fă atât cât e nevoie.

Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consumă cu toate problemele ei, şi de multe ori uităm că nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relaţia noastră cu Dumnezeu e cea mai importantă!

Avem nevoie de linişte, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul şi să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Hristos !

În linişte, Dumnezeu îţi vorbeşte prin conştiinţa ta, ia aminte la ce îţi spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău !

(Sf. Paisie Aghioritul).

 

"Studiați-vă o zi! M-am studiat zile la rând și am văzut că aproape jumătate din ce făceam eram conștientă că eram văzută și vroiam să fiu bine văzută. Ne pierdem foarte multă energie văzându-i pe alții: „Ai văzut ce a făcut? Ai văzut ce zice? Ai văzut cum face? Ai văzut ce spune?”. Pierdem multă energie cu asta. Și: să nu fac asta că mă vede cutare, dacă mă vede cineva; vai de mine, dacă m-a văzut?

Acesta este fariseismul de bază, de fond din noi. Că nu avem curajul să fim așa cum suntem în clipa aceasta. Nu putem scăpa de asta decât recunoscând că suntem așa. Și când cerem smerenia, că smerenia are multe nivele și multe trepte – și Sfântul Siluan vă învață, dacă-l citiți – să cerem: „Doamne, dă-mi smerenie când știi Tu și cum știi Tu”. Pentru că noi nu știm încă cum anume trebuie." Monahia Siluana Vlad

 

...Cum arăta Maica Domnului???...ne descrie Sf.Epifanie...

...Culoarea feţei ei era ca bobul de grâu, când dă în copt bine...

... Ochii îi erau limpezi la căutătură şi nimeni n-a ținut seama ce culoare aveau, nici până în ziua de astăzi...

... Se păstrează doar într-o mică măsură idei, cum că erau ca măslina coaptă...

... Sprâncenele ei erau în oarecare mlădiere şi foarte minunate.”...

(Sfântul Epifanie)

...Sfantul Epifanie ne mai spune că „statura Fecioarei Maria era de talie mijlocie...

... Culoarea părului îi era gălbuie ,foarte plăcută şi atârna pe sub acoperământul capului ei...

... Culoarea feţei ei era ca bobul de grâu, când dă în copt bine...

... Ochii îi erau limpezi la căutătură şi nimeni n-a ținut seama ce culoare aveau, nici până în ziua de astăzi...

...Se păstrează doar într-o mică măsură idei, cum că erau ca măslina coaptă...

...nu avea o împodobire lumească, ca a tuturor fecioarelor sau a femeilor lumeşti...

... Mâinile ei erau delicate şi degetele potrivit de lungi...

... Faţa ei era foarte frumoasă şi mult curată, fără încreţituri sau riduri, şi nu avea nimic care să deranjeze privirea cuiva...

... Veşmintele ei erau lungi, capul îi era acoperit totdeauna cu un văl foarte smerit, care atârna în jos...

...Graiul ei era plin de bunătate şi încet, cu multă sfială, şi nimeni n-a văzut-o în viaţa ei strigând, sau vorbind cu voce tare şi răstită, sau cu iuţime...

...Numai atunci a fost vocea ei mai tare, când a plâns cu hohote şi suspinuri mari sub Crucea calvarului Fiului ei Cel preadulce şi preaiubit pe Dealul Golgotei...

Diacon Gheorghe Băbuț,

Maica Domnului, ocrotitoarea României