sâmbătă, 30 octombrie 2021

Lasă-i să te judece. Lasă-i sa te înţeleagă greşit. Lasă-i să te bârfească. Părerile lor nu sunt problema ta. Tu rămâi un om bun, iubeşte şi simte-te liber în autenticitatea ta. Indiferent ce spun sau fac alţii, să nu îndrăzneşti să te îndoieşti de valoarea ta sau de frumuseţea adevărului tău. Continuă să străluceşti aşa cum o faci deja.


 

In Arena – Fereastra de la parter, expozitie in memoriam Juliana Frabitius Dancu

 

Muzeul National al Taranului Roman va asteapta miercuri, 3 noimebrie 2021, de la ora 18.00, la Sala Noua Galerie, la vernisajul expozitiei in memoriam Juliana Frabitius Dancu, Fereastra de la parter. Curatorul expozitiei este scenograful Sanda Mitache.

“Ca scenograf, aseman meseriei mele munca unui important pictor documentarist, Juliana Fabritius Dancu, care s-a ocupat in amanunt de tot ce tine de folclorul romanesc si sasesc, strabatand toata tara pentru informatii, fara a aduce realitatii adaosuri.
Iar daca teatrul, apropo de un text shakespearian, trebuie sa tina seama de perioada respectiva ca decor si costume, un pictor documentarist nu propune publicului aproximatii sau noutati, astazi, de multe ori, penibile chiar in teatru, ca adaosuri la costumele populare sau la alte traditii.
Si cum poti aduce un omagiu unei munci bine facute acum aproape 80 de ani, decat facand o expozitie-spectacol, cu un scenariu de bun gust, de altfel o realitate ce s-a intamplat undeva, unde cativa copii care se jucau au intalnit-o pe Juliana Fabritius Dancu, care ii urmarea de la fereastra unui parter si pe care i-a pictat cand se dadeau pe derdelus? Este fantastic ca toti acei copii au imbratisat meserii artistice, pictori, muzicieni, astazi participand fiecare cu ceva intru comemorare.
Expozitia cuprinde lucrari ale Julianei Fabritius Dancu, cele ramase in patrimoniul unuia dintre copii, violoncelista Ioana Meier Ostafi, sora mea geamana, si ea pictor amator in Germania, care, alaturi de mine ca scenograf, aduce completari expozitiei, amandoua in calitate de discipoli ai Julianei Fabritius Dancu. Derdelusul de vizavi de fereastra cuprinde statui in maniera teatrala, cu personaje in costume populare sasesti, picturi, drumurile fiind paralele ca expunere pentru a nu exista confuzii, care ar fi altminteri vizibile.
Expozitia este insotita de o muzica cu specific german, bine aleasa de Mag. Gabriela Carmen Rescheneder, flautista la Viena, un alt copil al povestii.
Expozitia are trimitere catre sat, lemnul, copacii si personajele sculpturale animand spatiul alaturi de frumoasele lucrari clasice pe aceeasi tema.” (Sanda Mitache)

Expozitia va putea fi vizitata la Sala Noua Galerie pana in ziua de 1 decembrie 2021, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00. Lunea este inchis.
Pretul biletului de intrare: adulti – 8 lei; pensionari – 4 lei; elevi si studenti, posesori ai cardului Euro 26, in varsta de pana la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau usor – 2 lei.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro.

https://accmediachannel.ro/in-arena/in-arena-fereastra-de-la-parter-expozitie-in-memoriam-juliana-frabitius-dancu/

Ce este condilografia si cum se realizeaza fatetele dentare condilografiate

 

Un om mândru şi necredincios se lăuda mereu ca el e deja bun şi n-are nevoie de Dumnezeu. Mergând într-o excursie ajunse la o mănăstire foarte retrasă, în mijlocul pădurii. Acolo se afla un călugar vestit pentru înţelepciunea sa iar omul nostru voi să stea şi el puţin de vorbă cu bătrânul pustnic. Ajuns în chilia monahului, acesta îi vorbi despre Dumnezeu şi despre păcat. Trufaşul se abţinu cât putu, dar la plecare zise: – Eu n-am nevoie de Dumnezeu, de vreme ce viaţa şi sufletul meu sunt ca o coală albă de hârtie! Călugărul dădu din cap şi-i spuse zâmbind: – Bine, bine, să zic şi eu aşa cum zici dumneata, dar atunci bagă bine de seamă să nu-şi scrie diavolul numele lui pe ea! Trufaşul tăcu, dar ieşind din chilie căzuse pe gânduri şi mergând pe drum se întreba: „Oare viaţa mea este chiar aşa de albă cum zic?” şi gândindu-se mai adânc la faptele sale își văzu multele păcate! Văzu astfel păcatele pe care le săvârşise şi simţi mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu!

 Povață....


Cănd inima ți-e grea,
Și ochii ți-s prea triști,
... Învață de la piatră!
Prin geruri să reziști.

Cănd nu mai ai putere,
"Să urci" atâtea punți,
Să nu-ți pierzi demnitatea,
... Învață de la munți!

Când oamenii de lângă,
Te calcă, fără scuză,
Arată-le iertarea,
... Învață de la frunză!

Când multe te doboară,
Sătul să tot demaști,
... Învață de la floare!
Din lacrimi să renaști.

Cănd ești plecat departe,
Și gândul îți oftează,
Întoarce-te la "cuib" ,
... Învață de la barză!

Când lipsuri te sufocă,
Și-ai obosit să strângi,
... Învață de la ploaie!
Ca uneori, să plângi.

Cănd nouri mari de humă,
Par să te înconjoare,
Fii rază printre ei,
... Învață de la soare!

Când alții te vor altfel,
Ca să "câștigi" un loc,
... Învață de la brad,
Să nu te schimbi deloc.

Cănd necazul lovește,
Nu te lăsa înfrânt,
Mângâie tot în juru-ți,
... Învață de la vânt!

Când viața pare strâmbă,
Și te saturi de ea,
... Învață de la flutur!
Să o trăiești... așa

Andreea Văduva

VIAȚA E CA O CAFEA BUNĂ ☕️

 VIAȚA E CA O CAFEA BUNĂ ☕️


 “Sunt două feluri de a-ți trăi viața…

Unul – de a crede că nu există miracole.
Altul – de a crede că totul este un miracol.”

"Trei lucruri ne-au rămas din paradis...stelele nopții, florile zilei și ochii copiilor"

 "Trei lucruri ne-au rămas din paradis...stelele nopții, florile zilei și ochii copiilor"

 Fiecare om are taina lui.

Vorbim și visăm frumos.
Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase.
Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ.
Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…
Muncim cu dăruire.
Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri.
Redevenim empatici, prezenţi, atenţi.
Plângem.
Iertăm.
Iubim.
Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze.
Învăţăm să dăruim.
Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert.
Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa.
Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină.
Așadar, suflet drag, fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.
Iartă, iubește, binecuvintează!
Ești o minune!
Hrisostom Filipescu

 Fiecare om are taina lui.

Vorbim și visăm frumos.
Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase.
Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ.
Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…
Muncim cu dăruire.
Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri.
Redevenim empatici, prezenţi, atenţi.
Plângem.
Iertăm.
Iubim.
Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze.
Învăţăm să dăruim.
Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert.
Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa.
Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină.
Așadar, suflet drag, fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.
Iartă, iubește, binecuvintează!
Ești o minune!
Hrisostom Filipescu

 Poveste cu tâlc!

.... ✍️UȘA ÎNCHISĂ...

Într-o țară în război, a existat un rege care provoca multă teroare și frică .
El nu își ucidea prizonierii ... îi ducea într-o cameră unde erau un grup de soldați pe o parte, și o imensă ușă de fier pe cealaltă, unde erau gravate figuri de cranii acoperite cu sânge ...
În această cameră, îi punea pe prizonierii să se așeze în semicerc și le spunea:
”Puteți alege între a fi împușcați de către soldații mei, sau a trece prin ușa aceea ...”
Aproape toți prizonierii alegeau să moară împușcați...
La sfârșitul războiului, un soldat care slujise de mult timp regelui i s-a adresat suveranului:
-Domnule, vă pot pune o întrebare?
-Spune-mi, soldat.
-Domnule, ce se află în spatele ușii?
Regele a răspuns:
-Du-te și află singur!
Soldatul a deschis cu teamă ușa și, în timp ce făcea asta, a fost surprins să vadă cum pătrund razele de soare ...
În cele din urmă, a descoperit că ușa se deschidea pe o cale care ducea la Libertate!
Soldatul, captivat, s-a uitat la regele său, care a spus:
-Le-am dat posibilitatea de a alege, dar de teamă au preferat să moară decât să riște să deschidă această ușă.
MORALA
Câte uși evităm să deschidem de teama riscului?
De câte ori pierdem libertatea și murim înăuntru, doar pentru că ne este frică să deschidem ușa viselor?
De câte ori din frică pierdem oportunități și nu avem curajul să deschidem uși noi....
Te invit om minunat să reflecționezi și să nu mai lași puterea ta în măinile celorlalți. Te iubesc și ai curajul de a deschide ușa visului tău.

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor