HRISTOS SE NAȘTE SLAVITI-L, HRISTOS DIN CERURI INTAMPINATI-L, HRISTOS PE PĂMÂNT INALTATI-VA, CANTATI DOMNULUI TOT PĂMÂNTUL ȘI CU BUCURIE LAUDATI-L POPOARE CACI CU SLAVĂ S-A PREAMĂRIT!
În noaptea sfântă de Crăciun Cu toții s-avem gândul cel bun Să ne bucurăm de darurile primite Să fim moderați cu cele pregătite. Nașterea Domnului să așteptăm, Cu mic cu mare să ne bucurăm De acest mare praznic luminos Sfânta Naștere a pruncului Hristos. Vă doresc multă sănătate tuturor Să primim cum se cuvine colindători Să ne bucurăm alături de cei dragi Cum s-au bucurat cei trei magi Când steaua de la răsărit văzură Și au pornit cu daruri împreună. Sărbători cu folos duhovnicesc Și multă sănătate vă doresc!"
Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei
născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai
mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el"
(Matei 11, 11)
Astăzi sărbătorim nașterea Sf Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului! 🙏
Cinstirea
nașterii sale, după cea a Domnului și cea a Maicii Domnului -singurele
nașteri prăznuite- arată importanța acestei sărbători.
Locul
iconografic, alături de Iisus Hristos și Maica Domnului, prezentarea
unică ca Sfânt purtând aripi arhanghelice, arată importanța Sfântului ca
vestitor al venirii lui Hristos pe pământ, ca cel ce a văzut Pogorârea
pe pământ a Duhului Sfânt și ca Botezător al Domnului.
Să vă fie dăruită cu har și bucurii această zi! 🙏
Vine Crăciunul!
Să-l întâmpinăm cu sufletul curat.
Dacă nu ai reuşit până acum, mergi la spovedanie! Este cel mai important lucru pentru sufletul tău!
Suntem în ziua în care Biserica începe cele cinci zile de preserbare a Naşterii Domnului numită Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului. Părintele profesor dr. Ene Branişte precizează că în această perioadă liturgică se face pregătirea sufletească a creştinilor pentru sărbătoarea Naşterii lui Hristos. De aceea, acest praznic împărătesc este „precedat de un timp de pregătire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire”.
În această perioadă de preserbare, „pe lângă slujba Sfinţilor pomeniţi în zilele respective, se adaugă şi cântări, rugăciuni şi lecturi” legate de sărbătoarea Naşterii Domnului, la sfintele slujbe. Din ajunul Înainte-prăznuirii se aşează pe iconostas în Biserică Icoana Naşterii după Trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi rămâne la închinare până la Odovania sărbătorii din 31 decembrie.
Anul acesta, Naşterea lui Hristos, 25 decembrie, este sărbătorită luni, ceea ce face ca Ajunul, 24 decembrie, să fie Duminica. Acest lucru produce modificări tipiconale în săvârşirea slujbelor. Spre exemplu, Ceasurile împărăteşti care de obicei se oficiază în Ajun, anul acesta se săvârşesc vineri, 22 decembrie, care este şi zi aliturgică (nu se face Sfânta Liturghie).
Anuarul liturgic şi tipiconal pe anul 2023 face următoarea precizare legată de postirea din 22 decembrie: „În această zi se ajunează (postul deplin până la ceasul al 9-lea, care ar trebui ţinut în Ajunul Crăciunului, se mută vineri, pentru că ajunul cade anul acesta Duminica, iar canoanele interzic postul aspru Duminica), adică se mănâncă o dată în zi, după ora 15, de post”.
Duminică, în Ajun, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Liturghia Sfântului Vasilie cel Mare, care de obicei se oficiază în ziua ajunului, se mută în ziua Naşterii Domnului.
În legătură cu Vecernia Naşterii Domnului, ea se oficiază „Duminică seara sau mai devreme, după Sfânta Liturghie”, conform Anuarului liturgic şi tipiconal pe anul 2023, care face şi o precizare suplimentară: „Această Vecernie ar trebui să se facă înainte de a merge cu Icoana (Naşterii Domnului), în ajun; de aceea se face mai devreme, iar seara se săvârşeşte Pavecerniţa mare cu Litia, după cum arată Tipicul”.
Din punctul de vedere al postirii în Ajun, fiind Duminică, nu mai este post aspru. Însă 24 decembrie este zi de post în care intensificăm pregătirea noastră duhovnicească pentru Naşterea Domnului pe care am început-o în prima zi a Postului Naşterii Domnului, la 15 noiembrie. Masa în cinstea Naşterii lui Hristos se ia în 25 decembrie, după participarea la Sfânta Liturghie. Să nu uităm că de Crăciun noi sărbătorim Naşterea Domnului şi că de ziua Domnului trebuie să fim în Casa Domnului – Biserica.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
"Că să-ți păstrezi pacea sufletului trebuie să alungi de la tine mânia, să te ostenești să ai duhul bucuriei, să te ferești să osândești pe ceilalți și atunci vei avea pace sufletească"
Sfântul Serafim de Sarov
Cei trei magi veniţi să se închine Împăratului Hristos născut în peştera din Betleem au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. Cinstitele Daruri se păstrează la mănăstirea athonită Sfântul Pavel.
Potrivit tradiţiei Bisericii, Maica Domnului a păstrat aceste daruri şi, la adormirea sa, le-a lăsat Bisericii din Ierusalim, laolaltă cu alte cinstite odoare ce au aparţinut Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În perioada bizantină, Împăratul bizantin Arcadie a adus darurile magilor la Constantinopol. Din pricina Cruciadei a IV-a, sfintele odoare au fost duse în anul 1204 la Niceea, pentru 60 de ani. Împăratul Mihail Paleologul le aduce din nou în Constantinopol, unde rămân până la anul 1453 d. Hr.
După căderea Constantinopolului, darurile magilor ajung la sultana Mara, fiica domnitorului Serbiei, Gheorghie Brancovici. Acesta, fiind biruit de turci, a fost nevoit să dea de soţie pe fiica sa, Mara, sultanului Murad al II-lea. Sultanul i-a îngăduit să trăiască în credinţa creştinească. Mara a fost cea care l-a crescut pe Mahomed al II-lea – cuceritorul Constantinopolului.
În anul 1470, sultana Mara a hotărât să ducă cinstitele daruri la mănăstirea athonită Sfântul Pavel, pe care tatăl ei o ajutase prin binefacerile lui în repetate rânduri. Aici a coborât împreună cu suita ei la portul mănăstirii, aducând cu ea Darurile Magilor. Cam la jumătatea distanţei dintre port şi mănăstire, împărăteasa a auzit glasul Maicii Domnului spunându-i: „Mara, Mara, să nu mergi mai departe, căci în mănăstire locuiesc monahi, iar tu eşti femeie. Aici stăpânesc eu”. Şi îndată i-a apărut înainte Maica Domnului, care i-a interzis să continue drumul şi i-a poruncit să se întoarcă la port, spunându-i că numai ea (Maica Domnului) este împărăteasa acestui loc. Sultana a lăsat Darurile părinţilor mănăstirii, care veniseră în întâmpinarea ei.
Astăzi, aurul magilor a fost împărţit în 28 de pandantive de 5-7 cm în formă dreptunghiulară, trapezoidală sau poligonală, iar tămâia şi smirna sunt împărţite în 62 de mărgele, asemenea măslinelor.
Darurile celor Trei Magi de la Rasarit au părăsit Mănăstirea Sfantul Pavel din Muntele Athos pentru prima dată din secolul al 15-lea pentru a merge în afara Greciei în anul 2014 când au fost duse la Moscova, la Catedrala Hristos Mântuitorul între 7 şi 13 ianuarie. După care au poposit în orașle Sankt Petersbug (14-17 ianuarie), Minsk (18-24 ianuarie) şi Kiev (25-30 ianuarie). Relicvele au fost însoţite de o delegaţie condusă de stareţul Mănăstirii Sf. Pavel Arhimandritul Parthenie (Mourelatos).
Anul acesta în perioada 22-28 decembrie vor ajunge pentru prima dată și în România la Mănăstirea Pantocrator din localitatea Drăgănești-Vlașca județul Teleorman!
Sunt diferite căi prin care demonii intră în vieţile noastre. Devenind familiari cu acestea, noi putem preveni şi împiedica intrarea lor.
Duhurile rele sunt transmise adesea de la părinţi la copil, chiar înainte ca acesta să fie născut.
În timp ce mă rugam într-o zi pentru eliberarea unei mame, copilul ei în vârstă de trei luni care se afla cu noi în cameră, a început să plângă din ce în ce mai tare. Acest lucru se întâmplă adesea. Duşmanul încearcă să distragă atenţia celor care se roagă, întărâtându-i pe copii. De obicei, eu încerc să nu mă las distras, dar de data aceasta am simţit călăuzirea să mă rog pentru acel copil. Am simţit prezenţa duhurilor de respingere şi am început să poruncesc acestora să plece. Copilul a căscat tare şi în mod repetat, spre surprinderea mamei, în timp ce duhurile plecau. Ea nu-şi mai văzuse niciodată copilul căscând în felul acesta.
Ar putea să pară ciudat, ca un copil de trei luni să aibă duhuri de respingere, în special în cazul unuia care s-a născut într-o familie bună, cu părinţi care l-au iubit şi s-au bucurat de naşterea lui. Dar în acest caz, mama era aceea care avea legături de respingere, iar duhurile au fost transmise copilului pe când acesta se forma în pântecele ei.
Vreau să spun că în zilele noastre, mai mult ca oricând, majoritatea copiilor care se nasc în lume, sunt deja demonizaţi. Părinţii necredincioşi pot acţiona prea puţin sau deloc pentru aîmpiedica această transmitere, pentru că vieţile lor se află sub dominaţia Dumnezeului acestei lumi. Această transmitere poate fi împiedicată în cazul copiilor cu părinţi creştini, doar dacă părinţii la rândul lor sunt liberi de orice legătură demonică, sau dacă aceştia ştiu cum să stea împotriva lucrărilor duşmanului. Am văzut foarte puţini părinţi până acum în această situaţie. Nu vreau să spun că orice problemă a părinţilor va fi transmisă obligatoriu copiilor lor, dar ce pot spune este că anumite duhuri din domeniile cu probleme ale părinţilor, le vor fi transmise cu siguranţă.
Aţi observat vreodată cum anumite slăbiciuni, păcate şi boli sunt transmise de-a lungul unei linii genealogice? Aceasta este exact ceea ce Dumnezeu spune că se va întâmpla când oamenii îi vor întoarce spatele: „…căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor care mă urăsc.” (Exod 20:5)
Legăturile demonice sunt transmise din generaţie în generaţie. Astfel, avem: legături de duşmănie, mânie, boli fizice sau mentale, necredinţă şi aşa mai departe. Dacă strămoşii au fost implicaţi în diferite forme de vrăjitorie, va exista cu siguranţă o legătură demonică moştenită. Noi avem tendinţa să acceptăm slăbiciunile familiale ca pe ceva cu care trebuie să trăim. Auzim deseori remarci precum: „Tatăl tău era aşa şi tot la fel era şi bunicul tău.”, „Ea are temperamentul mamei ei.”, sau „Epilepsia există în familie de câteva generaţii”. Există de asemenea legături demonice la nivel naţional – anumite trăsături care sunt transmise din generaţie în generaţie.
Într-o seară, în cadrul unei întâlniri cu nişte prieteni creştini, Duhul Sfânt a început să reverse deodată o ungere de eliberare în timp ce ne închinam Domnului. I-am încurajat pe cei care nu erau atinşi de ungerea eliberării să se roage pentru cei care erau. Ca răspuns la cererea mea, o tânără studentă s-a rugat pentru persoana de lângă ea. Dar, ea însăşi a început să aibă anumite manifestări, în timp ce se ruga pentru aceea persoană. A fugit afară din cameră având dificultăţi de respiraţie şi a căzut la pământ pierzându-şi cunoştinţa. După ce am încercat să o trezim dar fără succes, am adus-o înapoi în sala unde aveam întâlnirea şi ne-am adunat cu toţii în jurul ei începând să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru puterea şi prezenta Lui, dar ea tot nu şi-a recăpătat cunoştinţa. Shirley a continuat să se roage pentru ea la sfârşitul întâlnirii, iar în cele din urmă tânăra şi-a revenit. După ce a fost eliberată, ea ne-a spus că un duh i-a vorbit, spunându-i că numele lui era decepţie, că vine de la bunicul ei şi că nu are de gând să plece.
Această tânără avea un trecut în care credinţa ei oscilase în repetate rânduri. La un moment dat, noi chiar credeam că îşi va pierde complet credinţa. Ceva din interiorul ei a încercat deseori să o înşele şi să o tragă înapoi. Era un duh transmis pe cale generaţională, provenind de la bunicul ei. Astăzi, ea este puternică şi sigură în credinţa ei.
Duhurile astfel transmise nu îşi încep imediat lucrul în viaţa acelei persoane. Înainte de a se manifesta,ele pot rămâne inactive pentru mulţi ani. De exemplu, un duh de infidelitate poate fi transferat unui copil încă din pântecele mamei sale, dar nu se va manifesta până la maturitate când va încerca să rupă fidelitatea în relaţia de căsătorie.
Un creştin ce avea responsabilităţi de conducere a venit la mine căutând un sfat. Când ne-am rugat, eu am descoperit că el avea duhuri de demenţă, şi împreună ne-am adresat duhului pe nume, am legat şi am zdrobit acea legătură puternică. În timp ce făceam aceasta, duhurile s-au manifestat, distorsionându-i faţa şi contorsionându-i trupul în modurile cele mai groteşti pe care le-am văzut vreodată. Faţa lui arăta ca aceea a unui om complet nebun, saliva îi curgea din gură, iar mâinile şi braţele îi erau strâmbe şi tremurau. El nu putea să-şi relaxeze faţa nici chiar atunci când aveam câteva clipe de răgaz în timpul acestei lupte spirituale. Ulterior, el mi-a povestit că în familia mamei sale existau cazuri de deficienţă mentală. Chiar el însuşi, deşi părea un om normal din exterior, avea în interior un potenţial de demenţă gravă. Duhurile rele aşteptau în stare latentă ocazia potrivită pentru a-şi îndeplini lucrarea.
Noi suntem separaţi din punct de vedere legal faţă de lucrurile rele transmise de strămoşii noştri, când suntem născuţi din Duhul lui Dumnezeu. Noi devenim făpturi noi în Cristos. Nu mai suntem în moştenirea lui Adam, ci în moştenirea lui Cristos. Uneori, când Duhul Sfânt mă călăuzeşte, mă rog astfel: „Doamne, rupem această legătură. Rupem orice legătură moştenită până la a treia şi a patra generaţie. Acest credincios nu mai este în Adam, ci în Cristos. Puterea păcatului a fost ruptă. Noi suntem făpturi noi în Cristos. Orice duh rău, care ai venit pe cale genealogică, îţi zdrobim chiar acum puterea.”
În timpul unei întâlniri când ne rugam pentru eliberare, am fost călăuzit de Duhul Sfânt să rup puterea duhului de nebunie moştenită de la a treia şi a patra generaţie. Fără nici o avertizare, două persoane au fost aruncate de pe scaunele lor, una dintre ele fiind aruncată chiar în rândul din spatele celui pe care stătea. Demonii s-au manifestat imediat fiind speriaţi şi umpluţi de frică, iar legăturile adânci şi ascunse ale demonilor au fost atinse prin Duhul Sfânt de către degetul lui Dumnezeu.
Am spus că demonii intră deseori când un copil se formează în pântecele mamei. O altă cale prin care demonii intră este însăşi naşterea. Naşterea este traumatizantă pentru unii noi-născuţi, in special cazul naşterilor prin intervenţii instrumentale. Se pare că demonii caută să jefuiască, să ucidă şi să distrugă un fiu al lui Adam chiar din primele momente când acesta vine pe lume. Ei profită de orice situaţie cu putinţă să-şi îndeplinească planurile demonice.
Nu trebuie să ne fie teamă ca părinţi sau să ne simţim vinovaţi de ceea ce poate am transmis copiilor noştri. Nu îngăduiţi duşmanului să aducă autocondamnare, ci din contră, folosiţi adevărul pentru a-l învinge. Să înaintăm cu insistenţă spre eliberare, rugându-ne atât pentru noi cât şi pentru copii noştri. Haideţi să întrăm în binecuvântările moştenirii lui Cristos de pe Calvar, unde El a zdrobit din punct de vedere legal puterea lui Satan asupra rasei umane. Să declarăm legăturilor demonice moştenite pe cale genealogică, că eliberarea noastră a fost plătită prin Sângele preţios al lui Cristos, şi că prin credinţă, noi suntem acum în Cristos, în Împărăţia luminii, iar lucrurile vechi s-au dus. (2 Corinteni 5:17)
Dacă noi, ca şi credincioşi sau necredincioşi, ne dăm unui păcat, oferim prin aceasta demonilor, dreptul legal de a câştiga controlul asupra vieţii noastre în domeniul acelui păcat, indiferent de natura păcatului: resentiment, mânie, imoralitate sau orice altceva. Există consecinţe grave pentru persistenţa in păcat.
În jurul vieţilor noastre există un zid de protecţie când noi ascultăm de Dumnezeu, dar când nu Îl ascultăm, se face o spărtură în acel zid.
Iov era un om neprihănit, cu teamă de Dumnezeu, stătea departe de păcat, având un zid de protecţie în jurul lui, ceea ce îl împiedica pe Satan să se atingă de el. Chiar Satan îi spunea lui Dumnezeu: „Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este a lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.” (Iov 1:10)
În Isaia capitolul 5, naţiunea lui Israel este asemănată cu o vie în care Dumnezeu a plantat viţe bune, şi în jurul căreia El a ridicat un gard şi un zid de protecţie. Dar Israel a păcătuit, I-a întors spatele lui Dumnezeu şi s-a abătut de la poruncile Lui. Ca urmare Dumnezeu a spus: „…îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.” (Isaia5:5-6)
Când zidul de protecţie este dărâmat sau când doar o mică fisură se face în zid, atunci li se permite duhurilor rele să intre să-şi îndeplinească lucrarea de distrugere. Viaţa creştină nu este un joc. Noi nu ne putem juca cu păcatul sau cu demonii.
În capitolul 6 din Romani ni se spune că atunci când cedăm în faţa păcatului, noi devenim robi ai păcatului. Un sclav nu are putere să se elibereze, el trebuie să-şi asculte stăpânul. Atunci când ne dăruim păcatului, noi deschidem uşa puterilor demonice ca acestea să intre în viaţa noastră şi să ne înrobească prin acel păcat. Sau dimpotrivă, noi putem să ne dăruim neprihănirii, devenind astfel slujitorii lui Dumnezeu. Noi suntem cei care alegem să fim robi ai păcatului sau slujitorii lui Dumnezeu.
În capitolul 28 din Deuteronom ni se vorbeşte de numeroase binecuvântări şi blesteme. Doar patrusprezece versete din totalul celorşaizeci şi opt ale acestui capitol ne descriu binecuvântările care vor veni peste poporul lui Dumnezeu prin ascultarea poruncilor Domnului. Umblarea în căile lui Dumnezeu deschide uşa binecuvântărilor Lui. Acestea fiind: onoare, belşug, rodnicie, victorie, sfinţenie, sănătate, etc.
Dar următoarele cincizeci şi patru de versete ale aceluiaşi capitol ne arată blestemele care vor veni peste poporul lui Dumnezeu prin neascultare. Aceste blesteme sunt numeroase şi includ: înfrângerea din partea duşmanului, orice fel de boli şi suferinţe, pierderea minţii, destrămarea familiilor, foamete, frică, disperare şi aşa mai departe. Când noi ne jucăm cu păcatul, intrăm sub influenţa blestemului. Faceţi-vă timp să citiţi acest capitol.
Un grup de adolescente creştine au fost ispitite să facă ceva despre care ştiau că este rău, una dintre fete zicându-le: „Haideţi să facem acest lucru. Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării, iar după ce vom face acest păcat, Îi putem cere să ne ierte.” Ce atitudine ridicolă şi nepăsătoare! Câta lipsă de pocăinţă! Din fericire, acele fete nu au dus la îndeplinire ceea ce intenţionau, una dintre ele, mărturisindu-ne mai târziu acest incident.
Există trei motive pentru care eu aleg să nu păcătuiesc:
A. frica de Domnul
B. principiul (legea) semănatului şi a seceratului
C. păcatul oferă terenul legal intrării demonilor.
Eu cred că acesta este motivul meu cel mai sincer. Eu Îl iubesc pe Domnul, Îl cinstesc şi doresc să-I fiu pe plac, având un sentiment sfânt de veneraţie faţă de măreţia şi puterea Lui.
„Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.” (Proverbe 8:13)
Există un principiu divin al semănatului şi al seceratului, valabil atât în lumea fizică, cât şi în lumea spirituală. Când locuiam în Australia, într-o zonă unde se cultiva grâul, de multe ori număram în mod voit câte boabe de grâu erau spice. Odată, am numărat opt sute de boabe de grâu produse dintr-un singur bob de grâu.
Când semănăm, vom secera. Noi vom secera doar ceea ce am semănat şi vom secera chiar mai mult decât am semănat. În lumea fizică pot fi multe eşecuri când se strânge recolta, dar niciodată în lumea spirituală. Pot exista cazuri când, aparent, noi nu secerăm, dar putem să fim siguri că secerişul va veni în cele din urmă. În lumea fizică, unele seminţe cum ar fi ridichea,aduc roadă într-un timp foarte scurt, în timp ce altor seminţe le este necesar luni sau chiar ani până avem o recoltă. Acelaşi principiu este valabil şi în lumea spirituală: secerişul nostru poate fi imediat, mai târziu sau continuu.
Principiul semănatului şi al seceratului nu este doar unul negativ. Dacă noi semănăm seminţe bune prin activităţi zilnice, în dragoste şi neprihănire, atunci vom avea şi un seceriş bun; pentru că vom secera ceea ce am semănat, vom secera chiar mai mult decât am semănat.
„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” (Galateni 6:7-8)
În 2 Samuel capitolul 24 ne este relatată întâmplarea cu David când acesta a păcătuit împotriva lui Dumnezeu prin numărarea poporului Israel. Când Ioab, cel care a încercat să-l convingă pe David să nu facă numărătoarea, s-a întors cu rezultatul numărătorii, inima lui David s-a tulburat şi: „…a zis Domnului: Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” (versetul 10) Cu toate că Domnul l-a iertat pe David, acel păcat a adus un mare seceriş pentru Israel: şaptezeci de mii de oameni au murit. (versetul 15)
Principiul semănatului şi a seceratului este valabil indiferent cât de spirituali suntem. De fapt, cu cât ne îndepărtăm mai mult de lumină, cu atât va fi judecata mai mare.
Pentru că am amintit de David, ştim cu toţii care a fost secerişul lui în urma relaţiei de adulter cu Batşeba (2 Samuel 11). Un singur act de adulter l-a condus la înşelăciune, crimă, şi la o recoltă mare şi îndelungată de pedepse. Profetul Natan a fost instrumentul prin care Domnul a dezvăluit păcatul lui David, dar numai după ce David s-a condamnat pe sine însuşi, prin judecarea faptei pe care omul bogat a comis-o împotriva săracului care nu avea decât un miel. David a zis, „…Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta, şi n-a avut milă.” (2 Samuel 12:5-6)
Cu siguranţă, David a secerat de patru ori mai mult decât a semănat:
1. „Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta…” versetul 10
2. „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta…” versetul 11
3. „Şi voi lua supt ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.”versetul 11
4. „Fiul care ţi s-a născut (de la Batşeba) va muri.” versetul 14
Capitolele care urmează ne dezvăluie consecinţele îngrozitoare ale păcatului lui David, pe măsură ce cuvintele de mai sus s-au împlinit. Domnul i-a iertat păcatul (versetul 13) datorită pocăinţei lui, promiţându-i că nu va muri; cu toate că era iertat, David a trebuit totuşi să secere consecinţele păcatului său.
Voi puteţi trece prin toate etapele religioase ale neprihănirii, vă puteţi induce în eroare păstorul pe care îl aveţi sau prietenii, dar dacă din proprie voinţă continuaţi să păcătuiţi, atunci aveţi deasupra uşii casei voastre o invitaţie pentru noii chiriaşi.Aceasta zice: „AVEM CAMERE LIBERE”. Biblia ne previne să nu oferim nici un loc diavolului. „…şi să nu daţi nici un prilej diavolului.” (Efeseni 4:27)
În Ioan capitolul 5, Îl vedem pe Isus vindecând un bărbat care era bolnav de treizeci şi opt de ani. După ce Isus l-a ridicat în picioare, El a dispărut în mulţime, dar mai târziu, Isus îl găseşte pe cel ce l-a vindecat în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (versetul 14) Versiunea amplificată a Noului Testament spune mai clar: „Opreşte-te din a mai păcătui, dacă nu, ţi se va întâmpla ceva mai rău”
Păcatul nu are doar consecinţe fizice ca în acest caz, ci şi unele mentale, emoţionale şi spirituale.
Înainte de a mă întoarce din toată inima la Cristos aveam un limbaj murdar. În timpul anilor de liceu aveam reputaţia unui om curat, unul care nu aprecia istorisirile murdare şi remarcile indecente ale colegilor mei de şcoală. Eram respectat pentru această poziţie. Dar după şase luni petrecute în marina comercială, limbajul meu a ajuns atât de obscen, încât atunci când eram pe ţărm în prezenţa altora, chiar şi camarazii mei marinari se simţeau deseori stânjeniţi. Am ajuns într-o astfel de stare, încât uneori nu eram conştient ce vorbeam. Expresiile murdare curgeau din mine. Când am venit la Cristos, această problemă a continuat la nivelul gândurilor, chiar dacă vorbirea mea se schimbase. M-am luptat ani de zile împotriva cuvintelor de blestem şi înjurăturilor din mintea mea, care mă făceau să mă simt extrem de vinovat. Aceste gânduri veneau în special în momentele când eram implicat în activităţi spirituale cum ar fi închinarea. Când în cele din urmă, am realizat că sursa acelor gânduri era de natură demonică, am reuşit să încep să îmi curăţ mintea. Într-o zi, în timpul unei lupte spirituale, Domnul mi-a stimulat memoria şi mi-a arătat momentul când primul din aceste duhuri au intrat în viaţa mea.
Când eram copil şi mă jucam cu alţi copii în curtea unui vecin, am fost provocat să înjur, strigând cât puteam de tare. Presiunea celor din jurul meu era mare şi, în cele din urmă, am cedat, încălcând astfel educaţia părinţilor, dar mai rău, încălcându-mi propria conştiinţă. Simţindu-mă deosebit de vinovat, m-am întors acasă fiind sigur că am fost auzit de părinţii mei. Dar nu a fost aşa. Deşi nu am mai înjurat din aceea zi până am ajuns marinar, totuşi acel act al păcatului a deschis uşa duhurilor de vorbire murdară. Acestea au aşteptat apoi cu răbdare, până când au putut să se manifeste în libertate. Alte duhuri s-au alăturat acestora dintâi, formând împreună o legătură demonică în acest domeniu. Cât de ridicol este să credem că putem păcătui, dar fără să suferim.
O prietenă ne-a cerut să ne rugăm pentru problema ei legată de obezitate. Ea era soţia unui fermier şi petrecea mult timp în bucătărie pregătind mâncarea pentru soţul ei şi pentru oamenii care lucrau la fermă. Dar nu se putea abţine din a gusta în continuu din mâncare. Ca urmare, ea s-a îngrăşat atât de mult, încât nu-i mai erau bune hainele. În timp ce discutam împreună, am descoperit că problema ei începuse datorită păcatului de mândrie şi critică.
Soţia pastorului ei era o femeie supraponderală care nu-şi putea controla apetitul. În timp ce aceasta mânca lacomă la o sărbătoare a bisericii, prietena noastră şi-a bătut joc de ea în inima ei, fiind mândră pentru că ea se putea abţine de la mâncare. Ea a fost copleşită din acel moment de pofta pentru mâncare şi s-a trezit mâncând peste măsură. A fost eliberată după ce a renunţat la duhul de lăcomie şi foarte curând a revenit la greutatea ei normală.
Vorbind cu ea, am descoperit de asemenea că nu era botezată în apă, cu toate că Domnul îi vorbise cu trei ani în urmă în legătură cu aceasta. Ea şi-a mărturisit această neascultare ca păcat şi în săptămână următoarea a fost botezată în apă. În timpul botezului, ea a experimentat o nouă eliberare interioară. Ascultarea aduce întotdeauna binecuvântări.
Una din cele mai obişnuite modalităţi prin care se oferă teren legal duşmanului este prin păstrarea neiertării şi a resentimentelor în inima noastră. Indiferent care îţi este păcatul, pocăieşte-te! Pentru binele tău, pocăieşte-te! Alege să umbli în lumină. Noi trebuie să ne dorim să umblăm zilnic aproape de Isus, oricare ar fi preţul pentru aceasta. Iar dacă nu facem acest lucru, preţul va fi şi mai mare.
Demonii profită de orice perioadă de criză. Chiar fără să păcătuiască,o persoană poate fi copleşită şi ajunge sub o legătură demonică, prin simplu fapt că nu a ştiut cum să-şi păstreze echilibrul în timpul unei suferinţe.
O persoană care a fost aproape de înec, ar putea fi legată de frica de apă; o persoană care a fost atacată de câini, s-ar putea deschide faţă de frica de câini; o persoană care a avut un accident de maşină, s-ar putea deschide faţă de frica de condus; o persoană care a pierdut pe cineva iubit, s-ar putea deschide faţă de duhurile de amărăciune; un copil lăsat singur în casă, s-ar putea deschide faţă de duhurile de singurătate; o persoană care suferă din cauza unei boli grave, ar putea să fie copleşită de un duh de moarte. Viaţa este plină cu momente de criză mai mari sau mai mici. Dar libertatea sau robia noastră sunt determinate de modul în care trecem prin aceste momente.
În timp ce mă rugam după cum simţeam că sunt călăuzit de Domnul pentru ruperea legăturilor de peste cei aflaţi la o întâlnire pentru eliberare, soţia unui pastor care se afla în primul rând, experimenta o mare eliberare. Am putut să discern că eliberarea era în domeniul de frică. Puţin mai târziu, m-am îndreptat către ea şi am fost călăuzit în Duhul Sfânt spre legăturile de frică faţă de tunete. Ea ne-a spus la sfârşitul acelei întâlniri că primele ei amintiri din perioada copilăriei erau acelea în care mama ei o ţinea în braţe, ascunzându-se amândouă sub pat, în timpul unei furtuni cu tunete. Mama ei era împietrită de frică din cauza tunetelor şi a fulgerelor de afară.Acea copilă nu păcătuise, dar nu a fost protejată în momente de criză, iar demonii au profitat de aceasta.
V-am împărtăşit deja despre aceea criză majoră din viaţa mea de la vârsta de şase ani, care a avut un impact negativ asupra personalităţii mele. Am avut nevoie de multă eliberare de sub puterea duhurilor care au intrat în viaţa mea la acel moment. Au existat de asemenea şi alte incidente pe care Domnul mi Le-a descoperit în timp ce mă învăţa cum să mă eliberez.
De obicei, comedia provoacă o parte sensibilă din mine. Fiind copil, miau plăcut mult personajele Stan şi Bran, iar în măsura posibilităţilor, am vizionat toate filmele lor. Savuram glumele lor în hohote de râs. Totuşi, îmi amintesc că într-un film, eroii mei erau urmăriţi de crocodili, fiind prinşi într-o peşteră. Eram prea mic să pot face faţă acestei traume emoţionale. Am părăsit în fugă sala de cinema şi m-am aşezat tremurând pe trotuar. Acum realizez cum acel incident a permis ca frica să pună mai mult stăpânire peste viaţa mea.
Părinţi, vă indemn ca, fără să fiţi prea grijulii, să-I protejaţi totuşi pe copiii voştri, în special pe cei mai mici. Milioane de copii permit demonilor să intre în viaţa lor în timp ce vizionează programele de televiziune. În timp ce vizioneazăscene de violenţă şi lipsă de respect faţă de autoritate, fiind de acord cu ceea ce văd, ei se deschid pentru duhurile din aceste domenii. Alţii se sperie şi sunt legaţi de duhuri de frică, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie. Să nu ne fie teamă de duşman, dar să fim conştienţi de strategiile lui. Viaţa nu este un joc sau un parc neşfârşit de distracţii. Noi suntem în RĂZBOI!
O altă cauză a traumelor emoţionale la copii (şi la adulţi) sunt poreclele. O zicală veche care zice: „Băţul si pietrele pot să îmi rupă oasele, dar poreclele nu mă vor răni niciodată”, nu este adevărată. Când un copil sau un adult este poreclit sau ironizat, dacă el nu ştie ce protecţie are în Isus, atunci el va fi rănit şi va fi vulnerabil în faţa duhurilor de respingere, dezamăgire, eşec, etc. Poreclirea continuă a unei persoane sau excluderea ei din anumite activităţi poate duce la răni care vor oferi acces liber duşmanului. De asemenea, critica permanentă poate avea acelaşi efect.
Când suntem într-o situaţie de criză, noi ar trebui să ne aţintim privirea înspre Domnul Isus, fiind conştienţi de ceea ce demonii vor încerca să facă şi să menţinem cu tărie mărturia victoriei în mijlocul presiunilor. Când duşmanul a câştigat teren, noi ar trebui să-l mustrăm cu înţelepciune şi să ne eliberăm.
Se întâmplă prea adesea ca demonii să între în vieţile noastre prin ignoranţă. Necunoscând tacticile acestor puteri care ni se opun şi nevăzându-i cu ochii noştri fizici, noi putem trăi ignorând existenţa acestor demoni. Un tânăr slujitor al Evangheliei a venit într-o zi să ne ceară sfatul. În timp ce căutam un răspuns din partea Domnului, noi am simţit călăuzirea să rupem legăturile de depresie şi auto-compătimire. Acesta ne-a mărturisit ulterior că obişnuia să tragă draperiile de la camera unde stătea pentru a crea o atmosferă de obscuritate, alegea o muzică morbidă şi apoi se întindea pe podea lăsându-se cuprins de sentimente de auto-compătimire. El s-a deschis acestor duhurile rele prin ignoranţa sa.
În timp ce ne rugam pentru o altă femeie bolnavă, am descoperit un duh al morţii. În momentul când am mustrat acel duh, ea a căzut la pământ şi a fost eliberată. Ea m-a întrebat când a intrat acest duh în viaţa ei. Pentru că nu ştiam ce să-I răspund, i-am sugerat să-şi deschidă inima în faţa Domnului şi probabil va primi răspunsul. Apoi, a venit la mine câteva zile mai târziu şi mi-a spus că a primit răspunsul căutat. Tatăl ei murise în urmă cu cinci ani şi la câteva zile după moartea acestuia, plângând copleşită de durere, şi-a dorit moartea. Datorită ignoranţei, a permis accesul duşmanului în viaţa ei printr-o mărturisire negativă.
Ori de câte ori sunt descoperite duhuri de moarte în viaţa cuiva, eu întreb aceea persoană dacă s-a gândit sau şi-a dorit vreodată să moară. Dacă acest lucru este adevărat (ceea ce se întâmplă în multe cazuri), atunci eu conduc aceea persoană într-o rugăciune de renunţare la acele cuvinte sau atitudini şi îi spun să-L declare pe Isus ca fiind viaţa ei, să aleagă să trăiască şi să-L urmeze pe Isus care este învierea şi viaţa; iar în cele din urmă, îi cer persoanei respective să se lepede de duhul de moarte.
Dacă cineva are un duh de moarte nu înseamnă că aceea persoană este moartă. Ci mai degrabă, acea persoană are în viaţa ei un duh care va încerca să-i scurteze firul vieţii. Acest duh de moarte va fi asociat de obicei cu alte duhuri, cum ar fi cel de infirmitate sau de sinucidere.
Este normal să fim îndureraţi când moare o persoană iubită şi nu este nimic rău în aceasta. Dar este foarte important să avem armura lui Dumnezeu şi să ne păstrăm protejaţi când pierdem pe cineva. Demonii care se aflau în persoana decedată vor căuta un locaş nou. Locul cel mai apropiat care îl caută este în membrii familiei, şi deseori ei găsesc o uşă deschisă din pricina durerii excesive cauzate de moartea acelei persoane. În momente de stres, noi trebuie să fim conştienţi de tacticile duşmanului şi să ne sprijinim pe puterea de susţinere a lui Dumnezeu.
Pe vremea când eram profesor la o şcoală creştină, am participat la înmormântarea bunicii unui elev. Mama acestuia, fiind copleşită de durere, a început să ţipeîn mod necontrolat şi atât de tare, încât membrii familiei au trebuit să-i vină în ajutor. Mi-a părut rău pentru ea, deoarece ştiam ce se întâmpla în lumea nevăzută.
Duşmanul profită de ignoranţa noastră. Să fim conştienţi de aceasta, pentru ca el să nu se poată furişa în viata noastră.
Copiilor le este oferită protecţie într-o familie creştină, unde soţul şi soţia trăiesc împreună în armonie în faţa Domnului, având o influenţă plină de dragoste asupra copiilor. Părinţii trebuie să creeze în familie o atmosferă în care pacea şi dragostea să fie din abundenţă şi copiii să se simtă în siguranţă. Copiii trebuie să fie învăţaţi şi instruiţi în căile lui Dumnezeu.
Efeseni 6:4 spune taţilor: „…creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului”. Cuvintele greceşti pentru „mustrare” şi „învăţare” s-ar putea traduce prin „învăţare prin cuvânt” şi „învăţare prin fapte”.
Părinţii au responsabilitateade a împlini poruncile lui Dumnezeu cu privire la copiii lor. Ei au posibilitatea, prin sârguinţa lor, să-şi protejeze copiii lor de multe probleme şi să-I ferească de infiltrarea demonilor.
Îmi aduc aminte de ajutorul oferit unui tânăr care era tulburat de frica de a fi atacat. El şi-a dezvoltat această frică văzându-l pe tatăl său bătând-o mereu pe mama lui. De fiecare dată când cineva din apropierea lui îşi ridica braţul, el se retrăgea imediat speriat, luând o poziţie de apărare, chiar dacă nimeni nu intenţionase să-i facă ceva rău. Aceasta era o legătură demonică provocată de o greşeală a părinţilor.
Recent, am fost martor la o criză excesivă de furie a unui copil, datorată faptului că el nu reuşea să se impună asupra celorlalţi copii. Tatăl creştin a intervenit, dar a permis copilului să-şi continue accesul de furie fără să ia vreo măsură de disciplinare, deşi copilul provoca deranj oamenilor din jur. Tatăl părea complet neajutorat. Copilul era cel care avea controlul asupra situaţiei, şi nu tatăl lui. Cred că acest părinte era depăşit de situaţie. El ar fi trebuit să adopte o atitudine fermă, care să oprească manifestarea copilului, învăţându-l pe acesta să nu mai facă astfel de lucruri şi să obţină din partea copilului un răspuns potrivit. Duhurile de mânie, gelozie şi altele pot intra în viaţa cuiva în momente ca acestea. Când mă rugam pentru oameni mai în vârstă să fie eliberaţi de astfel de duhuri, am văzut demonii manifestându-se prin crize de nervi sau isterie.
Stările tensionate între părinţi, cuvintele critice şi jignirile, neacordarea de grijă sau atenţie şi multe astfel de situaţii negative vor expune un copil în faţa pericolului atacului şi infiltrării demonilor. Există disponibilă multă literatură ajutătoare despre familia creştină, pe care părinţii ar fi înţelept să o citească.
O persoană se pune singură în pericol când se identifică deliberat sau din curiozitate cu oricare din formele de ocultism. Scriptura ne spune clar să nu ne implicăm în ocultism şi ne înştiinţează care sunt consecinţele în Deuteronom capitolul 18, versetele 9-14:
După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care săşi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.”
Ghicitoria este căutarea unei revelaţii din alte surse supranaturale decât Duhul Sfânt. Vrăjitoria sau magia neagră îi afectează şi aduce sub control pe oameni prin folosirea descântecelor, a blestemelor, hipnozei, vrăjilor, muzicii, drogurilor, etc.
Dacă tu ai fost implicat în oricare din formele de ocultism, trebuie să mărturiseşti acest lucru Domnului şi să renunţi la orice duh rău care a intrat în viaţa ta prin acea implicare. A păşi în lumea ocultă înseamnă a începe colaborarea cu Satan şi scopurile lui. Cei care au fost implicaţi adânc în ocultism, au de dus lupte mari pentru a deveni complet liberi.
Cartea Leviticului ne oferă de asemenea avertizări ferme împotriva implicării în ocultism: „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”(Levitic 19:31)
„Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.” (Levitic 20:6)
Activităţile oculte au devenit „la modă” în zilele noastre. Practici care erau cândva dezaprobate şi făcute în secret, acum sunt expuse în mod deschis invitând şi atrăgând în capcană pe cei neavertizaţi. Cărţi şi obiecte oculte pot fi cumpărate în librării şi oameni de toate vârstele sunt înşelaţi şi duşi în eroare, departe de adevărul şi viaţa care pot fi găsite doar în Cristos. Noi trebuie să rupem orice legătură şi să ne îndepărtăm atât de persoanele, cât şi de lucrurile care fac parte din acest domeniu.
În Fapte capitolul 19, citim despre aceia care s-au întors la Cristos de pe căile ocultismului: „Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.” (Fapte 19: 18,19)
Chiar dacă nu am fost implicaţi în mod voit în practici oculte, totuşi cărţile şi obiectele legate de ocultism din casele noastre ne pot aduce sub o anumită influenţă satanică. Vizitând nişte prieteni creştini într-o seară, am simţit în casa lor o prezenţă demonică. Apoi am observat în colţul camerei lor de odihnă multe suveniruri şi obiecte de cult din Papua Noua Guinee, legate de ritualuri demonice. Atunci am devenit conştient că sursa prezenţei demonice simţite era în acele obiecte. Câteva zile mai târziu după acest incident, le-am împărtăşit familiei respective sentimentele mele, încurajându-i să distrugă acele obiecte. Ei s-au hotărât împreună că aceasta ar fi fost cea mai bună decizie şi au înlăturat acele obiecte din casa lor. Imediat s-a simţit că s-a ridicat o greutate care plana asupra căminului lor de aproape douăzeci de ani, iar membrii familiei au experimentat o libertate lăuntrică nouă.
Mulţi creştini îşi aduc acasă diferite suveniruri când se întorc din vacanţele lor sau din bazele de misiune, fără să-şi dea seama că acele fetişuri şi sculpturi de idoli sau animale la care unii oameni se închină, sunt asociate cu duhuri rele. Trebuie să distrugem şi să rupem orice legătură cu aceste lucruri.
Domeniul vrăjitoriei este mult mai extins decât îşi imaginează mulţi oameni. Acesta cuprinde tot ceea ce încearcă să-i controleze pe oameni, manipulându-i să facă orice vrei tu, prin puteri spirituale, altele decât Duhul Sfânt. Se poate ca un părinte să-şi domine copilul, un soţ să-şi domine soţia sau un pastor să-şi domine biserica, fără ca aceştia să fie conştienţi că încercarea lor de a ţine situaţia sub control permite accesul altor puteri spirituale diferite de cea a Duhului Sfânt. Există o putere şi o conducere stabilită de Dumnezeu care trebuie să fie exercitată, dar noi nu trebuie să trecem peste responsabilităţile hotărâte de Dumnezeu, cooperând cu activităţi demonice. Atunci când noi depăşim aceste responsabilităţi intrăm în domeniul vrăjitoriei.
Cunosc o femeie creştină de vârstă mijlocie, care locuieşte în aceeaşi casă cu părinţii creştini. Încă din copilărie, mama ei a dominat-o şi o domină şi acum în acum în aşa măsură, încât ea este incapabilă să trăiască fără „mama”, nereuşind să se căsătorească şi să trăiască o viaţă normală. Ea se află sub o dominaţie puternică, nefiindu-i permis să se maturizeze. Mama acestei femei poate fi numită vrăjitoare, deşi, fără îndoială ar fi îngrozită dacă ar fi confruntată cu o asemenea învinuire.
A fost o perioadă în viaţa noastră când am fost membri unei biserici dominate de un pastor bine intenţionat. Neavând ungerea Duhului Sfânt, el făcea totul prin „puterea lui”, impunându-şi standardele legaliste de sfinţenie. Ca urmare a acestui fapt, se simţea o greutate peste întreaga biserică şi mulţi dintre membri acelei comunităţi trăiau în frică din cauza dominaţiei lui puternice pe care o exercita în numele lui Dumnezeu. Plecam întotdeauna într-o atmosferă de descurajare după întâlnirile duminicale şi nu pot să-mi amintesc dacă am fost vreodată zidit spiritual de slujirea lui. În mod inconştient, acest pastor a permis accesul forţelor demonice în slujirea lui, rezultând moarte spirituală în loc de viaţă spirituală.
Este posibil ca cineva să se afle sub dominaţia unei persoane sau a mai multor persoane cu care a avut relaţii sexuale ilegale în trecut. Noi ne-am rugat pentru eliberarea multor persoane aflate sub astfel de stăpânire. Aceste legături fie că împiedicau dezvoltarea unor relaţii normale şi sănătoase în căsătorie, fie că împiedicau acea persoană să înceapă o prietenie care să se finalizeze prin căsătorie.
Dacă suntem vinovaţi că am dominat pe cineva, trebuie să ne pocăim de acest păcat şi să cerem eliberarea de toate forţele demonice care au acţionat prin noi. Avem nevoie de înţelepciune din partea lui Dumnezeu pentru a şti cum să acţionăm cel mai bine, mai ales atunci când sunt implicaţi membri din familie.
Să ne rupem de orice legătură cu lumea ocultă, pentru a nu permite duhurilor rele să ne lege. Noi aparţinem Împărăţiei Luminii şi suntem chemaţi să umblăm în lumină.
” – Noi suntem înconjuraţi pretutindeni de demoni. Sfântul Apostol Pavel spune că tot acest văzduh este plin de demoni care zboară în jurul nostru şi care ne atacă permanent. Toţi avem demoni în noi. Când te îndeamnă ceva din tine să urăşti, să vorbeşti de rău, să fii aspru cu lumea, să nu fii milos, toţi aceştia sunt demoni ai patimilor. Dar fiecare din noi are un demon dominant. La cei mai mulţi dintre noi demonul dominant este trufia. Dar există un demon al lăcomiei, un demon al banului – mamona. Şi aceşti demoni pot deveni demonii noştri dominanţi.
Noi trebuie să luptăm împotriva acestor demoni. Când cineva în mintea ta îţi spune „De ce te întorci la Dumnezeu, că tu ai făcut aşa de multe păcate încât nu te va ierta niciodată! Cum poţi să te întorci la Dumnezeu, când ştii ce rău ai făcut în faţa Lui?”, tu zici că-i mintea ta, dar în fond e un dialog cu demonul din tine, căci acesta este un demon al minciunii, al deznădejdii.
Întoarce-te la Dumnezeu, căci Dumnezeu te aşteaptă. Când faceţi rugăciunea sunt mii de gânduri care vă asaltează. Când stai la televizor în faţa unui film, două ceasuri nu te mişti de acolo şi mintea ta nu mai fuge. Stai acolo şi te uiţi la ce se întâmplă. Dar încearcă să spui Tatăl nostru şi ai să vezi că o mie de gânduri o să îţi treacă prin minte. Tatăl nostru îl spui într-un minut şi-ţi trec o mie de gânduri prin minte… Zici că nu sunt gânduri păcătoase? Este adevărat, unele gânduri nu sunt păcătoase, pentru că demonul vrea să facă orice din tine, numai să nu spui rugăciunea. In timp ce spui „pâinea noastră cea de toate zilele“, îţi vine în minte că nu ai luat pâine de la magazin, sau te întrebi cât o fi ceasul, sau dacă afară plouă, sau ninge, sau e soare. O mie de gânduri inocente, dar ele toate au rolul satanic de a te îndepărta de la atenţia rugăciunii. Aşa că nu spuneţi: „gândurile mele au fost gânduri simple, copilăreşti”. Sunt copilăreşti, dar substratul lor este foarte adânc.
Cele mai multe fapte pe care le facem noi sunt fapte rele. Mai puţine sunt cele bune, pentru că răul este foarte imaginativ. Uită-te la un om rău câte născoceşte ca să facă rău, câtă elaborare mintală iroseşte ca să-şi închipuie răul, câte mijloace are prin care face păcatul, prin care loveşte… Pe când omul bun este foarte simplu. El ştie că face binele şi îl face. Nu se omoară ca să inventeze tot felul de sisteme ascunse şi subterane.
Cum luptăm cu demonii
Este foarte greu să îi biruim pe demoni cu inteligenţa, cu pocăinţa sau chiar cu credinţa noastră, pentru că demonul este un înger căzut. El are inteligenţă mai mare decât a noastră, putere de înţelegere mai mare decât a noastră, el vede lucrurile mai mult decât noi. In orice luptă cu demonii, dacă nu suntem foarte bine căliţi, suntem pierduţi.
Rugăciunea e una dintre cele mai puternice arme pe care am primit-o de la Iisus Hristos, armă de care dracii fug. Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare era aşa de puternică, încât atunci când începea el să se roage, toţi demonii fugeau. Dumnezeu a pus în el această putere extraordinară, pe care o poate pune şi în noi, credincioşii de rând. Să avem o rugăciune puternică, nu chiar ca să mutăm munţii, dar măcar să speriem demonii, să ne curăţim. Calea postului este o cale de curăţire a trupului spre transparenţa cărnii, pentru că o carne îmbuibată este nepenetrată de duh. Nu se poate ca Duhul lui Dumnezeu să pătrundă într-o carne sătulă, îngrăşată. De aceea postul care duce la flămânzire face trupul mai transparent pentru cuvântul lui Dumnezeu. Inţelegem mai uşor poruncile lui Dumnezeu şi primim puterea de a-l birui pe diavol. Nu întotdeauna, fiindcă sunt demoni care nu se sperie de oricine.
Am şi eu experienţa mea. Am avut aici, acum câţiva ani, un tânăr american care era posedat. Nu făcea rău. Nu cădea jos, nu făcea spume la gură, dar avea o neîncredere totală în oameni. Se temea de Dumnezeu şi de biserică. Avea o frică. Când îi citeam molitvele Sfântului Vasile cel Mare, era cuprins de un tremur nervos. Gândul lui probabil se contracta în acele momente, încât scotea nişte sunete inumane. Nu făcea rău, nu m-a atacat niciodată, nu a încercat să mă lovească, să fugă de sub epitrahil. Dar avea aceste manifestări, care erau ale unui demon ce se sălăşluise în el, şi până când nu şi-a descărcat sufletul în spovedanie, nu a scăpat de acel demon. In momentul în care cade sub ispită, vine la mine şi îi citesc, până azi îi citesc rugăciunile. Dacă diavolul pune stăpânire pe inima lui, se manifestă aşa cum am spus, dacă nu, se manifestă numai prin gânduri, prin închipuiri păcătoase. Rugăciunile încep să lucreze, dar vin şi ispitele, îl luptă tot felul de imagini, gânduri care-i spun că Dumnezeu nu are putere asupra lui, că rugăciunile pe care i le citesc eu nu au aceeaşi putere ca la Sfântul Vasile, şi alte lucruri din acestea, ca să-l scoată de sub influenţa rugăciunii. Dar dacă ai o rugăciune puternică, dacă ai postit înainte, să ştiţi că diavolul fuge.
Dumnezeu lucrează prin cei care cred (n.n. :ortodocși adevărați, nu din cei care fățăresc ortodoxia) şi au primit harul lui Dumnezeu prin preoţie, indiferent de valoarea sau păcătoşenia lor. Unii sunt atraşi de intelectul unui preot, alţii de puterea rugăciunii, alţii de cuvântul duhovnicesc. Totdeauna există ceva care te atrage la un preot şi el prin aceasta are putere. Acesta e Harul care i s-a dat prin punerea mâinilor, prin care poate să lege tot ce se poate lega pe pământ şi să dezlege tot ce este legat pe pământ, după cuvântul Evangheliei.
Nu vă temeţi de gândurile de necredinţă!
– Părinte, vorbiţi-ne despre cum îşi poate recăpăta credinţa cineva care şi-a pierdut-o.
– Prin rugăciune şi răbdare. Este în Pateric o întâmplare. Un ucenic vine la Părintele său şi-i spune: „Avva, urăsc lumea. Simt cum în sufletul meu creşte ura împotriva lumii”. Şi Avva i-a zis: „Du-te în lume şi trăieşte un an de zile acolo!“. S-a dus în lume, s-a întors şi i-a spus: „Urăsc lumea mai mult, pentru că am văzut în ce desfrâu şi păcate trăieşte“. Şi Avva i-a zis: „Du-te în peşteră şi trăieşte un an de zile acolo!“. S-a dus în peşteră, a stat un an de zile şi întorcându-se, i-a spus Avvei: „Şi mai mult urăsc lumea, pentru că stând în peşteră, toate lucrurile mi s-au limpezit şi cugetând la ce se întâmplă în lume, am început să cred că lumea trebuie cu adevărat dispreţuită şi urâtă”. Şi l-a întrebat Avva: „Dar tu de când eşti în mănăstire?“. „De şapte ani“, a răspuns tânărul. Şi Avva a zis: „Uite la el, eu sunt de treizeci de ani monah şi el vrea să ajungă desăvârşirea în şapte ani!”.
Aşadar, nu vă temeţi de faptul că simţiţi că vă pierdeţi credinţa, pentru că acesta e asaltul diavolului. O rugăciune, chiar şi cu buzele, este o rugăciune! Ea este măcar atitudinea trupului, dacă sufletul nu este implicat, dar prin atitudinea trupului să ştiţi că şi sufletul se implică. Aşa cum, să zicem, într-un dans, ritmul şi muzica te fac să intri într-o anumită trepidaţie, tot aşa poziţia trupului şi rugăciunea buzelor trezesc treptat-treptat duhul nostru. Iar Dumnezeu o să dea la un moment dat şi ploaia binefăcătoare a lacrimilor şi o să fiţi fericiţi.”
Sursa : Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos înseamnă suferință”, Editura Bonifaciu, 2009)
Psalmul 6
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.
2. Miluiește‑mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă‑mă, Doamne, că s‑au tulburat oasele mele;
3. Și sufletul meu s‑a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când?
4. Întoarce‑Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește‑mă, pentru mila Ta.
5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine?
6. Ostenit‑am întru suspinul meu, spăla‑voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.
7. Tulburatu‑s‑a de supărare ochiul meu, îmbătrânit‑am între toți vrăjmașii mei.
8. Depărtați‑vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit‑a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10. Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.
Psalmul 129
1. Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
2. Fie urechile Tale cu luare‑aminte la glasul rugăciunii mele.
3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
4. Că la Tine este milostivirea.
5. Pentru numele Tău, Te‑am așteptat, Doamne; așteptat‑a sufletul meu spre cuvântul Tău,
6. Nădăjduit‑a sufletul meu în Domnul, din straja dimineții până în noapte. Din straja dimineții să nădăjduiască Israel spre Domnul.
7. Că la Domnul este milă și multă mântuire la El
8. Și El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
RUGĂCIUNE DE UMILINȚĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
Păcătuit-am și n-am făcut dreptate înaintea Ta, Prea Bunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare și juruințele noastre cele sfințite, pe care le-am făcut la Sf. Botez. Numele de creștin îl purtam noi nevrednicii, iar mâinile noastre au fost nevoitoare spre toată lăcomia. Picioarele grabnice și cu cutezare spre toată alergarea cea rea. Gura, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, am făcut-o organ a toată vorba nebunească. Ochii noștri și toate simțirile noastre, peste măsură le-am umplut de păcate și de toată necurăția. De aceea Prea Bunule Stăpâne, multă iubirea Ta de oameni am întors-o spre mânie noi nevrednicii. Mulțimea facerilor Tale de bine am prefăcut-o nebunește spre chinuri, însă nu cu iuțimea Ta să ne cerți pe noi, Doamne.
Ție Unuia am greșit, dar Ție Unuia ne închinam și cu inimă umilită ne rugăm: „Slăbește, lasă, iartă iubitorule de oameni, Stăpâne. Biruiască mulțimea îndurărilor Tale adunarea cea vicleană a păcatelor noastre, Adâncul bunătăților Tale cel nemăsurat să acopere marea cea amară a răutăților noastre!
Adevărat Preabunule Iisuse, ne rugăm Ție, dăruiește iertare păcatelor noastre, bună așezare minții, sănătate trupului, pace în zilele noastre, aerului bună liniște, pământului bună rodire, credinței celei dreptmăritoare creștere, unire și pace Sfintelor Tale Biserici, surpare eresurilor, stricare sfaturilor celor necurate și toate lucrurile cele de folos ni le dăruiește după neschimbatele Tale îndurări. Cel ce nu voiești moartea păcătosului, dăruiește nouă timp de pocăință, ca și de chinurile cele veșnice care vor să vie să ne mântuim cu Darul și cu iubirea de oameni a Preacuratului Tău Părinte, cu Care Împreună ești binecuvântat, cu Prea Sfântul, Bunul și de viață Făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNE PENTRU RECUNOAȘTEREA TICĂLOȘIILOR NOASTRE
Doamne Dumnezeul nostru, Cel Bogat în mila și necuprins în îndurări, Care Singur din fire ești fără de păcat, și pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta, această dureroasă a mea rugăciune, că sărac și lipsit sunt eu de fapte bune și inima mea s-a tulburat în mine! Tu Doamne, Înaltule Împărat al cerului și al pământului, știi ca toată tinerețea mea am cheltuit-o în păcate și umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat pe diavolul, tăvălindu-mă întotdeauna în noroiul poftelor. Întunecându-mi-se gândul din copilărie și până acum, niciodată n-am voit să fac voia Ta cea Sfântă; ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut de râs și de batjocura dracilor, nicidecum în minte venindu-mi că nesuferită este urgia îngrozirii Tale asupra păcătoșilor și gătită fiind gheena focului.
Din această pricină, căzând în deznădăjduire, nicidecum venind în simțire de întoarcere, m-am făcut pustiu si gol de dragostea cea de la Tine. Ca ce fel de păcat n-am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce fapta grozavă și înverșunata n-am săvârșit cu covârșire și cu sârguință. Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupești; trupul l-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcat. Toate mădularele ticălosului meu trup le-am pornit a lucra și a sluji la păcate. Cine dar nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am ațâțat urgia Ta asupra mea, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând și covârșind pe toți păcătoșii cei din veac, păcătuind fără de asemănare și fără de iertare. Însă de vreme ce ești mult milostiv și mult milosârd, Iubitorule de oameni, și aștepți întoarcerea oamenilor, iată și eu mă arunc pe sine-mi înaintea înfricoșatului și nesuferitului Tău Divan și ca și cum m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, din adâncul sufletului strig Ție: Milostivește-Te Doamne, iartă-mă, îndură-Te, ajută neputinței mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea și lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc și rătăcit fiind întoarce-mă și întorcându-mă îmbrățișează-mă și mă iartă, căci mă rog. Pentru că n-ai pus pocăință drepților, n-ai pus iertare celor ce nu greșesc, ci ai pus pocăință asupra mea, a păcătosului, în acela cu care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol și descoperit stau înaintea Ta cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut și să văd înălțimea cerului fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele și da-mi umilință spre pocăință și zdrobire de inimă spre îndreptare ca, cu bună nădejde și cu adevărată și deplină adeverire, să merg la lumea cea de acolo, lăudând și binecuvântând totdeauna prea Sfânt Numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE UMILITĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA PĂCATELOR
Doamne mult milostive, Dumnezeule Prea Sfinte, Care iubești numai binele și urăști tot răul, rogu-Te nu Te uita la mulțimea păcatelor mele, ci privește la mine fiul cel risipitor, la oaia cea rătăcită care îmi recunosc vina mea și vin la Tine mâhnit cu inima, zdrobit și rușinat, cerând iertare. Doamne fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Sunt greu tulburat, zdruncinat și nemângâiat. N-am liniște, n-am odihnă în sufletul meu, văzând că m-am pus cu trup și suflet în slujba diavolului. Cunosc că prin multele și feluritele păcate, pe Tine Părintele și Dumnezeul meu Cel prea bun, Te-am jignit, mâhnit, amărât și Te-am mâniat foarte mult. Păcatele mele apasă cumplit asupra mea, întocmai ca o piatră foarte grea și rău mă chinuiesc. Ce voi face? Scula-mă-voi și mă voi duce la Tatăl meu și din adâncul inimii păcătoșite, voi zice, ca și fiul cel rătăcit: „Tatăl Am greșit la cer și înaintea Ta..”. Aceasta voiesc să o fac chiar acum. Pentru aceasta cu căință mă rog Ție, iartă-mă pe mine păcătosul. Doamne, eu nu mai cutezam să mai vin la Tine în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-aș fi întărit de cuvintele milostivirii Tale; „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi... Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci doresc să se întoarcă de la calea lui cea rea și să fie viu!” ( Mt. 11, 28: Iez. 18, 23, 32). Cuvintele acestea mă încurajează foarte mult a veni înaintea Preotului Duhovnic și a-mi mărturisi toate păcatele acestui minunat împuternicit al Tău, care stă văzut în Scaunul Sfintei Spovedanii în locul Tău, Dumnezeul meu, Care stai nevăzut acolo de față și primești mărturisirea cea adevărată pe care o facem noi păcătoșii. Rogu-te, Doamne, luminează-mi mintea și buzele mele să spun numai adevărul și să-mi mărturisesc toate păcatele mele. Nu mă lăsă Doamne ca din vreo frică sau rușine să ascund vreun păcat și să-l las nemărturisit, ci luminează-mă Doamne, ajută-mă să-mi reamintesc și să-mi mărturisesc toate păcatele mele mari și mici, cu toată umilința, zdrobirea inimii și căința înaintea Preotului Duhovnic și a Ta, cu hotărârea de a le părăsi desăvârșit și a face roade vrednice de pocăință ( Ioan 8,11; 5,14; Mt. 3, 8-10; 2 Col. 5, 27), ca astfel să fiu iertat ca și mulțimea Magdalenelor, Samarinencelor, Zacheilor, tâlharilor și a altor păcătoși pocăiți după dreptarul dreptei credințe creștinești, care acum se veselesc în Raiul desfătărilor, îndulcindu-se pururea de nemărginita frumusețe a feței Dumnezeirii Tale. Astăzi vreau a face o mărturisire cât mai amănunțită, mai bună, mai desăvârșită, așa ca și când ar fi din ceasul despărțirii sufletului meu de trup. Ajută-mi Doamne să fac această adevărată mărturisire, pentru că eu nu cunosc, ci numai Tu singur, dacă voi mai avea vreme și prilej să mă mărturisesc vreodată, ori cu această mărturisire voi merge înaintea, Ta, Prea Drepte Judecătorule. Doamne Dumnezeule, astăzi doresc din toată inima a mă întoarce la Tine pentru a mă curăți de toate păcatele, Părintele meu Cel prea bun, pe Care Te-am jignit și mâhnit, și a mă mântui de tot păcatul. Puterile mele cele slabe încă nu sunt în stare a mă ajuta pentru a face aceasta. Deci, rogu-mă Ție Dumnezeule, Părintele milostivirilor, ajută-mă a face și a desăvârși această curățire de păcate. Rogu-te, Doamne, fie-ți milă de mine și iartă- mă. Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul meu, Tu ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu ( 1 Tim. 1, 15). Ajută-mă Doamne, Care ai venit să chemi nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință; cheamă-mă și pe mine păcătosul. Ajută-mă a alerga la Tine, Izvorul vieții și Lumina lumii, Care luminezi tuturor. Primește-mă pe mine păcătosul care mă aduc în genunchi înaintea Crucii Tale, la milostivnicul Scaun al judecății Tale de aici de pe pământ, la Sf. Spovedanie. Pentru minunata Ta întrupare, activitate Mesianică, Patimă, crucificare și Moarte pe Cruce pentru mântuirea noastră și pentru preamărita Ta înviere, rogu-te pe Tine, Care ai iertat pe vrăjmașii Tăi răstignitori, iartă-mi și mie toate păcatele mele. Dumnezeule, Duhule Sfinte, Mângâietorule, Vistierul bunătăților, înzestrătorule al nostru cu toate bogatele Tale Daruri și Dătătorule de viață, vino și la mine păcătosul, curățește-mă cu Darurile Tale cele bogate, întărește-mă în tot binele și ajută-mă să mă mântuiesc și să redobândesc fericirea în Împărăția Ta cea Cerească, începând de aici de pe pământ. Dumnezeule Cel Preamărit în Sfânta Treime, cea de o ființă și nedespărțită, Părinte și Duhule Sfinte, ajută-mă să mă curățesc de toate păcatele la Scaunul Judecătoresc și milostivnic al Sfintei Spovedanii de aici de pe pământ, și să-ți slujesc ție totdeauna cu trup și suflet, că Ție se cuvine, Doamne, toată Slava, cinstea și închinăciunea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
La scaunul Sfintei Spovedanii
După ce ne-am socotit, cunoscut și însemnat bine toate păcatele și ne-am rugat lui Dumnezeu, apoi mergem la Duhovnic, cu umilință, cu frică și cu evlavie adâncă, așa ca și cum ne-am duce în fața judecății lui Dumnezeu, știind că Scaunul Sfânt al Spovedaniei e Scaunul milostivnic al judecății lui Dumnezeu aici pe pământ, unde ne curățim de păcate și ne înaripăm pentru zborul la cer, în împărăția lui Dumnezeu. Ajungând la acest Scaun de milostivnică judecată Dumnezeiască, îngenunchem cu smerenie și zicem:
„Binecuvântează-mă Părinte Duhovnicesc ca să-mi pot mărturisi toate păcatele!”.
Apoi continuăm așa: „Eu păcătosul (N.N.), mă mărturisesc lui Dumnezeu și sfinției voastre duhovnicescul meu Părinte, că de la spovedania mea cea mai de pe urmă, am greșit de multe ori. Mă aflu vinovat cu următoarele păcate: (aici ne mărturisim toate păcatele scrise pe hârtie și învățate pe de rost, cele nemărturisite la ultima spovedanie și toate câte le-am mai făcut de atunci până în prezent)”. După mărturisirea tuturor păcatelor, încheiem astfel: „Pentru toate aceste păcate, ca și pentru acelea de care nu-mi mai aduc aminte, mă căiesc, îmi pare foarte rău și mă hotărăsc din toată inima a nu le mai face, și mă rog a-mi da canon, dezlegare și iertare”.Psalmul 102
1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta; pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se‑vor ca ale vulturului tinerețile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung‑răbdător și mult‑milostiv.
9. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat‑a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu‑Și‑a aminte că țărână suntem.
15. Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului; așa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Și‑și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
20. Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește.
21. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.
22. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.
23. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Psalmul 31
1. Fericiți cărora s‑au iertat fărădelegile și cărora s‑au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu‑i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit‑au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua și noaptea s‑a îngreunat peste mine mâna Ta și am căzut în suferință, când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l‑am cunoscut și fărădelegea mea n‑am ascuns‑o, împotriva mea.
6. Zis‑am: «Mărturisi‑voi fărădelegea mea Domnului»; și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăvește‑mă de cei ce m‑au înconjurat.
9. Înțelepți‑te‑voi și te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aținti‑voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal și ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduiește în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliți‑vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.
Tropare
Cât va fi de temută judecata Ta, Doamne, îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărțile deschizându-se, faptele cercetându-se, gândurile întrebându-se! Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate? Cine-mi va stinge văpaia, cine-mi va fi lumina întunericul de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni? Lacrimi dă-mi, Dumnezeule, ca oricând femeii celei păcătoase și mă învrednicește să ud picioarele Tale, care m-au scos din calea rătăcirii, și ca un mir de bună mireasmă să-ți aduc viața curată, agonisita mie prin pocăință, pentru ca să aud glasul Tău cel dorit: „Credința ta te-a mântuit, mergi în pace”. Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Neînfruntată nădejde având în Tine, Născătoare de Dumnezeu, mă voi mântui; folosința ta agonisind, Preacurată, nu mă voi teme. Izgoni-voi pe vrăjmașii mei și îi voi înfrânge. Întru neasemuitul tău acoperământ îmbrăcându-mă ca într-o platoșă și întru ajutorul tău cel puternic rugându-mă, strig către Tine, Stăpână: Mântuiește-mă cu rugăciunile tale și mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slavă, că puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.
RUGĂCIUNEA ÎNTÂI
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul înțelepciunii și al harului, deschide buzele mele, ale păcătosului, și mă învață cum se cuvine și pentru ce se cade să mă rog. Că Tu ești cel ce știi mulțimea cea mare a păcatelor mele. Iată, cu frică stau înaintea Ta. Îndreptează-mi viața, Cel ce îndreptezi toata zidirea cu cuvântul și cu puterea cea nespusă a înțelepciunii, Cel ce ești liman celor înfivorați, și arată-mi calea pe care voi merge. Dă cugetelor mele duhul înțelegerii. Cu duhul temerii de Tine umbrește-mi faptele și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntrul ale mele cu Duh stăpânitor întărește gândul meu, dintru alunecare. Pentru că în toate zilele fiind îndreptat spre cele de folos, cu Duhul Tău cel Bun, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale și pururea să-mi aduc aminte de mărita venirea Ta, care va cerceta faptele noastre. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești si Ție Slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNEA A DOUA
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multmilostive, mulțumescu-Ți că, prin mărturisirea către duhovnicescul meu părinte, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la Tine iertarea păcatelor mele, ca David, cel care a zis: „Juratu-m-am și am pus să păzesc judecățile dreptății Tale. Făgăduiesc înaintea Ta, cu voința întreagă a sufletului meu, ca mai bine aleg să mor decât să mai fac de acum înainte vreun păcat de moarte și să amărăsc cu ceva bunătatea Ta cea nemărginită. Dar de vreme ce voința mea este neputincioasă de sine, singură și fără ajutorul Tău, ca să rămân până la sfârșit neschimbat în această hotărâre, dă-mi, Doamne, să petrec cealaltă vreme în pace și întru pocăință, să dobândesc întru această viață darul Tău, iar în cealaltă fericirea de veci. Pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.
Psalmul 102
1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta; pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se‑vor ca ale vulturului tinerețile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung‑răbdător și mult‑milostiv.
9. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat‑a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu‑Și‑a aminte că țărână suntem.
15. Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului; așa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Și‑și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
20. Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește.
21. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.
22. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.
23. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Psalmul 31
1. Fericiți cărora s‑au iertat fărădelegile și cărora s‑au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu‑i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit‑au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua și noaptea s‑a îngreunat peste mine mâna Ta și am căzut în suferință, când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l‑am cunoscut și fărădelegea mea n‑am ascuns‑o, împotriva mea.
6. Zis‑am: «Mărturisi‑voi fărădelegea mea Domnului»; și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăvește‑mă de cei ce m‑au înconjurat.
9. Înțelepți‑te‑voi și te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aținti‑voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal și ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduiește în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliți‑vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.
Tropare
Cât va fi de temută judecata Ta, Doamne, îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărțile deschizându-se, faptele cercetându-se, gândurile întrebându-se! Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate? Cine-mi va stinge văpaia, cine-mi va fi lumina întunericul de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni? Lacrimi dă-mi, Dumnezeule, ca oricând femeii celei păcătoase și mă învrednicește să ud picioarele Tale, care m-au scos din calea rătăcirii, și ca un mir de bună mireasmă să-ți aduc viața curată, agonisita mie prin pocăință, pentru ca să aud glasul Tău cel dorit: „Credința ta te-a mântuit, mergi în pace”. Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Neînfruntată nădejde având în Tine, Născătoare de Dumnezeu, mă voi mântui; folosința ta agonisind, Preacurată, nu mă voi teme. Izgoni-voi pe vrăjmașii mei și îi voi înfrânge. Întru neasemuitul tău acoperământ îmbrăcându-mă ca într-o platoșă și întru ajutorul tău cel puternic rugându-mă, strig către Tine, Stăpână: Mântuiește-mă cu rugăciunile tale și mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slavă, că puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.
RUGĂCIUNEA ÎNTÂI
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul înțelepciunii și al harului, deschide buzele mele, ale păcătosului, și mă învață cum se cuvine și pentru ce se cade să mă rog. Că Tu ești cel ce știi mulțimea cea mare a păcatelor mele. Iată, cu frică stau înaintea Ta. Îndreptează-mi viața, Cel ce îndreptezi toata zidirea cu cuvântul și cu puterea cea nespusă a înțelepciunii, Cel ce ești liman celor înfivorați, și arată-mi calea pe care voi merge. Dă cugetelor mele duhul înțelegerii. Cu duhul temerii de Tine umbrește-mi faptele și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntrul ale mele cu Duh stăpânitor întărește gândul meu, dintru alunecare. Pentru că în toate zilele fiind îndreptat spre cele de folos, cu Duhul Tău cel Bun, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale și pururea să-mi aduc aminte de mărita venirea Ta, care va cerceta faptele noastre. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești si Ție Slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNEA A DOUA
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multmilostive, mulțumescu-Ți că, prin mărturisirea către duhovnicescul meu părinte, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la Tine iertarea păcatelor mele, ca David, cel care a zis: „Juratu-m-am și am pus să păzesc judecățile dreptății Tale. Făgăduiesc înaintea Ta, cu voința întreagă a sufletului meu, ca mai bine aleg să mor decât să mai fac de acum înainte vreun păcat de moarte și să amărăsc cu ceva bunătatea Ta cea nemărginită. Dar de vreme ce voința mea este neputincioasă de sine, singură și fără ajutorul Tău, ca să rămân până la sfârșit neschimbat în această hotărâre, dă-mi, Doamne, să petrec cealaltă vreme în pace și întru pocăință, să dobândesc întru această viață darul Tău, iar în cealaltă fericirea de veci. Pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.Îndreptar de spovedanie
Mărturisesc Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale, Puterilor Îngerești, Tuturor Sfinților și sfinției tale, părinte, - celui ce ai primit putere de a lega și dezlega păcatele celor ce se pocăiesc - că de la ultima Spovedanie mă aflu vinovat cu acestea:
🔹 Nu am crezut cu putere în Dumnezeu.
🔹Cred în Sfânta Treime, dar nu m-am silit să înțeleg după putere pe Dumnezeu cel Unul în Treime.
🔹Cred în Dumnezeu, dar nu îl ador.
🔹Îl iubesc șovăielnic.
🔹Îl cunosc puțin și nu mă silesc a-L cunoaște din scrierile sfinte.
🔹Nu m-am silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cărţile Sfintei Scripturi, din cărţile Bisericeşti sau din predicile preoților...
🔹Am crezut în farmece.
🔹Am umblat pe la ghicitori, prezicători.
🔹Am făcut spiritism.
🔹Am crezut și în vise, nu numai în Dumnezeu.
🔹Am dat mai multă cinstire unei fiinţe sau unui lucru decât lui Dumnezeu.
🔹Am preţuit banul, mâncarea sau vinul, femeia (sau bărbatul), copiii, averea - mai mult decât pe Dumnezeu.
🔹Am cârtit împotriva lui Dumnezeu.
🔹Am deznădăjduit din cauza vreunui necaz, vreunei supărări sau a oricărui alt rău venit asupra mea.
🔹M-am împotrivit adevărurilor şi învăţăturilor creştinești.
🔹Am citit sau am dat altora cărţi împotriva credinţei.
🔹Am fost la adunările necredincioşilor.
🔹Am citit cărţile şi revistele lor cu scopul aflării altui adevăr decât cel al Bisericii.
🔹Am apărat necredinţa sau sectele sau alte religii.
🔹Am dus daruri sectarilor.
🔹Am crezut în credinţe deşarte sau păgâneşti
🔹Nu Dumnezeu este centrul preocupărilor mele.
🔹Nu mi-am pus mereu nădejdea în Dumnezeu.
🔹Am șovăit a crede că există Rai și Iad.
🔹Uneori afirm în minte sau cu voce tare că nu va fi Judecată.
🔹M-am încrezut prea mult în bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta nu mă tem de judecată.
🔹Am zis că Dumnezeu nu mă mai poate ierta din cauza prea multelor greșeli și păcate.
🔹N-am cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu.
🔹Nu mi-am făcut mereu rugăciunile (la masă, seara, dimineaţa, la prânz și la miezul nopții).
🔹N-am mers la Biserică cu regularitate.
🔹La rugăciune şi în Biserică sunt neatent .Îmi zboară mintea și la altceva.
🔹Peste zi nu-mi aduc aminte de Dumnezeu.
🔹Nu i-am adus mulţumiri lui Dumnezeu după toate succesele și insuccesele mele.
🔹Înainte de a face ceva nu am cerut întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu.
🔹Rugăciunile le-am spus de multe ori numai din obicei sau ca obligație.
🔹Mă gândesc în altă parte în timpul rugăciunii.
🔹Îmi vin gânduri că nu mă mai pot mântui.
🔹Am amânat pocăința spre bătrâneţe.
🔹Merg târziu la Biserică înadins.
🔹Am ascultat sfintele slujbe neatent.
🔹Am râs, am vorbit sau m-am uitat după lume în Biserică.
🔹Am crezut că unii oameni sunt mari şi au valoarea pe care a avut-o Mântuitorul. Exemplu: filosofii sau şefii de religii…
🔹N-am crezut în Sfintele Icoane, nu le-am dat închinarea cuvenită sau am exagerat cultul lor din neștiință.
🔹M-am încrezut în oameni, în soția mea, (soțul meu), copilul meu etc..
🔹M-am închinat banului, mâncării, băuturii sau altor plăceri.
🔹Am mers după mintea mea, fără să accept sfat.
🔹Am înjurat de Dumnezeu Tatăl sau de Mântuitorul Iisus Hristos.
🔹Am înjurat de Îngeri, Arhangheli.
🔹Am înjurat de Sfânta Fecioară.
🔹Am înjurat de Sfinţi, Biserică, Paşti, candelă, icoane, Cruce Grijanie şi altele.
🔹Am adus numele Domnului drept mărturie mincinoasă.
🔹Am luat altfel de mărturii: ochii mei, viaţa mea, mântuirea sufletului meu.
🔹M-am drăcuit pe mine și pe alţii.
🔹Am obiceiul să blestem pe cei ce-mi fac rău deși Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm pentru ei.
🔹Am depus jurământ fals sau adevărat.
🔹Am întrebuinţat ca jurământ formula “zău”, care este prescurtarea lui “pe Dumnezeul meu”.
🔹Nu am ținut toate Duminicile şi Sărbătorile.
🔹N-am fost în toate aceste zile la Biserică.
🔹Cei din casa mea nu le-au ţinut, n-au fost la Sfânta Biserică, i-am oprit eu pentru vreun lucru.
🔹Altora le-am dat de lucru în aceste zile.
🔹Am mers prea târziu la Biserică.
🔹Am socotit Ziua Domnului o zi obişnuită sau o zi de chefuri şi petreceri. necitind cărţi folositoare, ziditoare de suflet.
🔹Nu mă îngrijesc de suflet mai mult în această zi decât în altele.
🔹Am făcut sau am participat la clăci și alte întâlniri în duminici și sărbători.
🔹M-am purtat cu necuviinţă în Biserică.
🔹Am hulit Biserica şi pe slujitorii Sf. Altar.
🔹N-am cinstit pe preoţi ca pe slujitorii lui Dumnezeu. I-am batjocorit. I-am bârfit, spunând păcatele lor.
🔹Nu mă rog pentru ei. Nu-i ascult.
🔹Mi-am bătut părinţii sau socrii.
🔹I-am înjurat sau persecutat.
🔹N-am ascultat sfaturile lor.
🔹I-am înşelat cu ceva.
🔹Le-am speculat buna credinţă.
🔹Când au fost în necazuri nu i-am ajutat.
🔹Slujbe după moarte nu le-am făcut.
🔹Fraţii, surorile nu le-am ajutat.
🔹N-am purtat grijă de soţie, de copii.
🔹Mi-am bătut soţia, m-am purtat rău cu ea, am înjurat-o.
🔹Soţul (soţia) nu l-am cinstit, nu l-am iubit ca pe mine însumi.
🔹Mi-am înşelat soţul (sau soţia).
🔹I-am făcut viaţa mai grea. Sunt cicălitor.
🔹De cele sufleteşti ale celor din casa mea nu m-am îngrijit suficient.
🔹Cu părinţii sufleteşti (naşi, profesori, preoţi) m-am purtat rău sau indiferent .. Nu i-am respectat şi nu i-am ajutat.
🔹Am fost obraznic sau încăpăţânat cu părinţii.
🔹I-am supărat. I-am mâniat.
🔹I-am vorbit de rău, batjocorit.
🔹Am râs de neputinţele lor.
🔹M-am ruşinat de părinții mei.
🔹Mi-am cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte plăceri) şi în felul acesta am lipsit familia de cele trebuitoare.
🔹Ca părinte:
o N-am îndreptat pe copiii mei pe drumul Bisericii, cu fapta şi cu cuvântul.
o Le-am dat exemplul rău de certuri, beţii, vorbe porcoase, minciună, furt, necinste, clevetire, lene.
o Am trăit în concubinaj şi copiii au văzut acest lucru.
o Pentru faptele rele: certuri, minciună, bătaie, furt nu i-am pedepsit ci, din milă i-am iertat.
o Pentru copiii mei, soţie, soţ, fraţi, surori, pă-rinţi, n-am făcut rugăciuni.
o Am fost prea aspru sau prea blând cu copiii mei.
o Am dat copiii să înveţe la școli lucruri stricăcioase de suflet cu învățători rău-voitori și hulitori.
🔹Ca tutore:
o Nu mi-am îndeplinit toate îndatoririle materiale şi morale faţă de copil.
🔹Ca șef:
o M-am purtat rău cu angajații sau ucenicii mei.
o Nu le-am plătit salariul cinstit, le-am reţinut din el.
o Nu i-am îndemnat să-şi facă datoriile religioase.
o I-am îndemnat să facă vreun păcat.
🔹Ca angajat:
o N-am ascultat șefii, patronii mei etc..
o Nu mi-am îndeplinit cu hărnicie toate datoriile.
o Am lucrat de mântuială.
o Le-am furat ceva.
o Le-am povestit lucruri din casa lor.
o Le-am stricat lucrurile.
🔹Am ucis cu voie sau fără voie.
🔹Am dorit să ucid, am gânduri de răzbunare.
🔹Am lăudat pe cineva pentru că a omorât.
🔹Am dorit moartea cuiva, pentru a-i lua averea, femeia, bărbatul etc..
🔹Am bătut pe cineva.
🔹Am ameninţat.
🔹Am urât pe cineva, Nu m-am împăcat cu toţi cu care m-am certat.
🔹Am dorit rău cuiva, moarte, pagubă.
🔹Mă bucur de răul ce se întâmplă semenului.
🔹M-am purtat urât cu cei din jur.
🔹Am admis ca bărbat avortul și alte metode de a nu naște copii.,
🔹Ca femeie, am avortat cu voie sau fară voie.
🔹Am căutat să mă sinucid direct sau indirect.
🔹Am vânat din plăcere.
🔹Am curvit Am preacurvit.
🔹Am trăit în concubinaj.
🔹Am păcătuit împotriva firii: (onanie, homosexualitate, lesbianism).
🔹Am poftit să curvesc cu bărbatul (sau femeia) altuia.
🔹Am căutat prilej de curvie.
🔹La lucruri ruşinoase mă gândesc cu insistență.
🔹Am căutat să-mi aduc aminte de asemenea scene.
🔹Am vrut să văd părţile rușinoase ale corpului.
🔹Am vorbit lucruri ruşinoase.
🔹Am citit cărţi sau am vizionat filme care să-mi producă plăceri sexuale.
🔹Am îndemnat pe altul să facă acest păcat.
🔹Am făcut pe altul să păcătuiască prin îmbrăcăminte sau gătire.
🔹Am furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau de la vreun om.
🔹Am păgubit pe alţii.
🔹Pe cel păgubit, nu l-am despăgubit.
🔹De averea altuia, încredinţată mie, n-am avut destulă grijă.
🔹Bani sau alte obiecte pe care le-am luat împrumut, nu le-am restituit.
🔹Am primit lucruri furate.
🔹Lucrurile găsite nu le-am dat înapoi.
🔹Am schimbat hotarele pământului cu vecinul.
🔹Am îndemnat pe altul să facă acest lucru.
🔹Am luat dobândă.
🔹Am falsificat marfa, am vândut-o ca marfă bună.
🔹La cântar sau socoteală am înşelat.
🔹Am luat de la cel mai mic decât mine lucruri cu de-a sila.
🔹Am luat mită.
🔹Am învăţat copiii și pe alții să fure.
🔹Am gânduri de îmbogăţire pe căi necinstite.
🔹Am jurat strâmb.
🔹Am minţit.
🔹Am adus mărturii mincinoase.
🔹M-am purtat incorect cu semenul meu.
🔹Am minţit pe aproapele meu.
🔹Am spus și dus minciuni.
🔹Am umblat cu poveşti de la unul la altul.
🔹Am dorit femeia, fiica, bărbatul sau fiul aproapelui meu.
🔹Am dorit averea vecinului.
🔹Am dorit starea socială a celui mai avut.
🔹Am urât din această cauză pe vecin.
🔹Am dorit casa, sau pământul, sau vita, sau lucrul fratelui meu.
🔹Am fost mândru, fălos, închipuit.
🔹Am crezut prea mult în frumuseţea sau averea mea, m-am mândrit cu ele.
🔹M-am purtat rău cu cei mari.
🔹I-am disprețuit pe cei mici
🔹N-am stat de vorbă cu oricine.
🔹Am fost făţarnic, ipocrit (una am spus, alta am făcut).
🔹M-am lăudat cu fapte, vorbe, îmbrăcăminte.
🔹Am vorbit ceva spre a fi lăudat.
🔹Am clevetit pe aproapele ca să-i înjosesc cinstea şi vrednicia şi spre a mă ridica pe mine.
🔹N-am răbdat ocara celui ce m-a ocărât.
🔹N-am iertat pe cei ce s-au supărat pe mine.
🔹M-am mândrit cu ştiinţa, cu cunoştintele mele.
🔹Am fost lacom la mâncare sau băutură.
🔹Am vrut să strâng avere sau alte lucruri.
🔹În strângerea de bani sunt lacom, am înşelat pe aproapele meu din această cauză.
🔹Am mâncat sau am băut pe ascuns.
🔹Am mâncat în sărbători înainte de Sfînta Liturghie.
🔹Am mâncat mortăciuni.
🔹Am fost leneş și am pierdut timpul fără să lucrez.
🔹M-am ocupat cu lucruri rele sau deşarte (gătirea trupului etc.).
🔹Rugăciunea nu o fac regulat.
🔹De suflet nu mă îngrijesc.
🔹Datoria ca funcţionar, lucrător, nu mi-am făcut-o.
✝Am obligat pe cei mai mici să facă lucrul meu.
🔹Am căutat duhovnic mai iertător.
🔹Nu mi-am îndeplinit canonul.
🔹Am făcut rele în mânie, înjurături, bătăi etc..
🔹M-am mâniat des. A apus soarele peste mânia mea.
🔹Acum sunt supărat pe cineva.
🔹Am bătut pe cineva cu bâta, cu palma.
🔹Am supărat sau mustrat pe cineva fără temei, cu răutate.
🔹Am dorit răul celui ce mi-a făcut rău. Chiar și și celui ce mi-a făcut bine.
🔹M-am mâniat pe vecin pe motivul că e mai bun decât mine. L-am invidiat.
🔹Îmi pare rău de binele altuia.
🔹Am vărsat sângele cuiva (în beţie).
🔹M-am bătut în duel.
🔹M-am rugat (în mânie) să vină răul asupra vrăjmaşilor mei.
🔹Am fost zgârcit.
🔹Am lipsit de cele necesare pe cineva din zgârcenie.
🔹N-am ajutat pe sărac.
🔹La masă am chemat bogaţi, nu săraci
🔹Am vîndut prea scump.
🔹Am înşelat.
🔹Mi-a părut rău că am făcut vreun bine.
✝Am mâncat puţin, m-am îmbrăcat prost pe mine şi pe ai mei spre a mă îmbogăţi.
🔹Nu m-am îngrijit de sănătatea alor mei, copii, soţie, părinţi, fraţi, pentru a nu cheltui bani.
🔹Am fost certat cu cineva.
🔹Îmi place să mă cert.
🔹Am urât pe cineva.
🔹Am batjocorit.
🔹Am dat sfaturi viclene.
🔹Încă am invidie.
🔹Nu vorbesc cu toată lumea.
🔹Am poreclit pe cineva.
🔹Am băgat vrajbă între fraţi sau prieteni.
🔹Am purtat pizmă pe cineva pentru faptul că e mai bun ca mine sau se bucură de mai multă cinste, avere, situaţie socială etc..
🔹Am căzut în curvie.
🔹Am căzut în preacurvie.
🔹Îmi place să văd sau să citesc cărţi care mă fac să păcătuiesc cu gândul,
🔹Îmi place să ascult sau să vorbesc vorbe porcoase sau de ruşine.
✝Îmi place să mă aud vorbind sau să vorbesc fără rost.
🔹Mă stăpânesc diferite patimi.
🔹Am mâncat sau dormit prea mult.
🔹Am în casă tablouri cu chipuri goale. Le privesc cu patimă.
🔹Am curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (fină, naşă).
🔹Am pipăit trupul altuia cuprins de patima desfrânării.
🔹Am ucis pe cineva cu voie sau fară de voie.
🔹Am vrut să ucid pe cineva.
🔹Am vrut să mă răzbun luând viaţa cuiva.
🔹Am purtat mânie, pică.
🔹Am bătut.
🔹Am certat, am ameninţat.
🔹Am oprit pensiile sau salariile, fie ca despăgubire pentru un lucru stricat, fie din alte motive.
🔹Am reţinut parţial sau nedrept din ce se cuvenea.
🔹Nu am plătit totdeauna pentru ceea ce mi-au lucrat alţii.
🔹Am bătut copiii, bătrânii sau orfanii.
🔹Mi-am bătut joc de ei.
🔹Am asuprit pe cel mai mic decât mine.
🔹Am râs de ologi sau neputincioşi. I-am necăjit.
🔹Am avut datoria să-i ajut şi nu i-am ajutat.
🔹Nu i-am ajutat sau am trecut pe lângă cei în nevoie.
🔹Pe orb l-am făcut să cadă conducându-l rău.
🔹De cel neputincios, surd, gângav, şchiop, ciung, chior, bețiv… mi-am bătut joc.
🔹N-am ferit pe altul de a păcătui.
🔹N-am învăţat pe cei neştiutori.
🔹N-am dat sfat bun celui ce are nevoie.
🔹Nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru alţii.
🔹N-am mângâiat pe cei întristaţi.
🔹N-am suferit cu răbdare când am fost nedreptăţit.
🔹N-am iertat greşelile altora.
🔹N-am dat hrană celui flămând.
🔹N-am potolit setea celui însetat.
🔹N-am îmbrăcat pe cel gol.
🔹N-am îngrijit pe cel bolnav.
🔹N-am primit şi ospătat pe străini.
🔹N-am cercetat pe cei din închisori.
🔹N-am îngropat pe cei morţi.
🔹Am sfătuit sau am ajutat pe altul să păcătuiască.
🔹Am poruncit altuia să păcătuiască.
🔹M-am învoit cu altul la păcat.
🔹Am laudat pe cel ce făcea păcatul.
🔹Am putut, dar nu am voit să împiedic pe altul de a face păcatul.
🔹Am nesocotit harul lui Dumnezeu şi am avut încredere prea mare în mine.
🔹N-am crezut că Dumnezeu are putere să mă mai ierte.
🔹Am crezut că eu sunt totul şi Dumnezeu n-are nici o putere în lume.
🔹N-am avut încredere în Dumnezeu.
🔹M-am împotrivit Adevărului stabilit de Sfânta Biserică neprimind întreaga ei învățătură.
🔹M-am lepădat de Biserica Ortodoxă.
🔹N-am cercetat Sfinta Biserică în toate Duminicile şi sărbătorile.
🔹La parohia mea se organizează slujbe și alte lucruri plăcute lui Dumnezeu, iar eu nu particip, disprețuind pe preot. și rânduiala de veacuri a Bisericii.
✝Am respectat preotul și zisele lui dacă nu a contrazis faptele mele. Am socotit că n-are dreptul să se amestece în viața mea privată.
🔹Am profitat de Biserică și Tainele ei apoi am uitat că sunt fiul ei.
🔹Am mers ca un creștin la Biserică și m-am purtat ca un păgân.
🔹N-am păzit cele 4 posturi din an.
🔹N-am avut respect faţă de feţele bisericeşti.
🔹Nu mi-am mărturisit păcatele măcar în cele 4 posturi.
🔹Nu m-am ferit de eretici.
🔹Nu m-am rugat pentru conducătorii Statului şi dregătorii Bisericii.
🔹Am făcut nuntă și petreceri în post.
🔹N-am ferit Biserica de a i se înstrăina lucrurile.
🔹N-am păzit posturile pe care episcopul locului le-a pus în vremuri grele şi n-am făcut rugăciunile poruncite.
🔹Nu mi-am îndeplinit angajamentele luate în faţa lui Dumnezeu, a mea însămi, a aproapelui.
🔹N-am îndeplinit canonul dat sau luat la Spovedanie.
✝Am furat cele sfinte minţind la Spovedanie sau ocolind să spun toate păcatele în forma și înțelesul în care le-am făcut.
🔹Acestea toate și mai mari decât acestea am făcut, pentru care îmi pare rău, mă căiesc și promit să nu le mai fac. Rânduiți-mi canon și dați-mi dezlegare și iertare.Rugăciune de pocăință
Mărturisesc Ție, Doamne Dumnezeul meu, Celui în Treime slăvit și închinat, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, păcatele mele făcute în toate zilele vieții mele și până în ceasul de față cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipăitul și cu toate simțurile mele sufletești și trupești, prin care Te-am mâniat pe Tine, Dumnezeul meu, și am nedreptățit pe aproapele.
Pentru toate acestea mă simt vinovat înaintea Ta și vreau să mă pocăiesc.
De aceea, cu smerenie, mă rog: Iartă-mă și mă dezleagă de toate păcatele, ca un bun și de oameni iubitor. Amin.
