Rugăciuni înainte de spovedanie

 Psalmul 6

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.
2. Miluiește‑mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă‑mă, Doamne, că s‑au tulburat oasele mele;
3. Și sufletul meu s‑a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când?
4. Întoarce‑Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește‑mă, pentru mila Ta.
5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine?
6. Ostenit‑am întru suspinul meu, spăla‑voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.
7. Tulburatu‑s‑a de supărare ochiul meu, îmbătrânit‑am între toți vrăjmașii mei.
8. Depărtați‑vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit‑a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10. Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.

Psalmul 129

1. Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
2. Fie urechile Tale cu luare‑aminte la glasul rugăciunii mele.
3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
4. Că la Tine este milostivirea.
5. Pentru numele Tău, Te‑am așteptat, Doamne; așteptat‑a sufletul meu spre cuvântul Tău,
6. Nădăjduit‑a sufletul meu în Domnul, din straja dimineții până în noapte. Din straja dimineții să nădăjduiască Israel spre Domnul.
7. Că la Domnul este milă și multă mântuire la El
8. Și El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

RUGĂCIUNE DE UMILINȚĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS          

Păcătuit-am și n-am făcut dreptate înaintea Ta, Prea Bunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare și juruințele noastre cele sfințite, pe care le-am făcut la Sf. Botez. Numele de creștin îl purtam noi nevrednicii, iar mâinile noastre au fost nevoitoare spre toată lăcomia. Picioarele grabnice și cu cutezare spre toată alergarea cea rea. Gura, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, am făcut-o organ a toată vorba nebunească. Ochii noștri și toate simțirile noastre, peste măsură le-am umplut de păcate și de toată necurăția. De aceea Prea Bunule Stăpâne, multă iubirea Ta de oameni am întors-o spre mânie noi nevrednicii. Mulțimea facerilor Tale de bine am prefăcut-o nebunește spre chinuri, însă nu cu iuțimea Ta să ne cerți pe noi, Doamne.

Ție Unuia am greșit, dar Ție Unuia ne închinam și cu inimă umilită ne rugăm: „Slăbește, lasă, iartă iubitorule de oameni, Stăpâne. Biruiască mulțimea îndurărilor Tale adunarea cea vicleană a păcatelor noastre, Adâncul bunătăților Tale cel nemăsurat să acopere marea cea amară a răutăților noastre!

Adevărat Preabunule Iisuse, ne rugăm Ție, dăruiește iertare păcatelor noastre, bună așezare minții, sănătate trupului, pace în zilele noastre, aerului bună liniște, pământului bună rodire, credinței celei dreptmăritoare creștere, unire și pace Sfintelor Tale Biserici, surpare eresurilor, stricare sfaturilor celor necurate și toate lucrurile cele de folos ni le dăruiește după neschimbatele Tale îndurări. Cel ce nu voiești moartea păcătosului, dăruiește nouă timp de pocăință, ca și de chinurile cele veșnice care vor să vie să ne mântuim cu Darul și cu iubirea de oameni a Preacuratului Tău Părinte, cu Care Împreună ești binecuvântat, cu Prea Sfântul, Bunul și de viață Făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE PENTRU RECUNOAȘTEREA TICĂLOȘIILOR NOASTRE          

Doamne Dumnezeul nostru, Cel Bogat în mila și necuprins în îndurări, Care Singur din fire ești fără de păcat, și pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta, această dureroasă a mea rugăciune, că sărac și lipsit sunt eu de fapte bune și inima mea s-a tulburat în mine! Tu Doamne, Înaltule Împărat al cerului și al pământului, știi ca toată tinerețea mea am cheltuit-o în păcate și umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat pe diavolul, tăvălindu-mă întotdeauna în noroiul poftelor. Întunecându-mi-se gândul din copilărie și până acum, niciodată n-am voit să fac voia Ta cea Sfântă; ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut de râs și de batjocura dracilor, nicidecum în minte venindu-mi că nesuferită este urgia îngrozirii Tale asupra păcătoșilor și gătită fiind gheena focului.

Din această pricină, căzând în deznădăjduire, nicidecum venind în simțire de întoarcere, m-am făcut pustiu si gol de dragostea cea de la Tine. Ca ce fel de păcat n-am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce fapta grozavă și înverșunata n-am săvârșit cu covârșire și cu sârguință. Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupești; trupul l-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcat. Toate mădularele ticălosului meu trup le-am pornit a lucra și a sluji la păcate. Cine dar nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am ațâțat urgia Ta asupra mea, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând și covârșind pe toți păcătoșii cei din veac, păcătuind fără de asemănare și fără de iertare. Însă de vreme ce ești mult milostiv și mult milosârd, Iubitorule de oameni, și aștepți întoarcerea oamenilor, iată și eu mă arunc pe sine-mi înaintea înfricoșatului și nesuferitului Tău Divan și ca și cum m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, din adâncul sufletului strig Ție: Milostivește-Te Doamne, iartă-mă, îndură-Te, ajută neputinței mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea și lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc și rătăcit fiind întoarce-mă și întorcându-mă îmbrățișează-mă și mă iartă, căci mă rog. Pentru că n-ai pus pocăință drepților, n-ai pus iertare celor ce nu greșesc, ci ai pus pocăință asupra mea, a păcătosului, în acela cu care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol și descoperit stau înaintea Ta cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut și să văd înălțimea cerului fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele și da-mi umilință spre pocăință și zdrobire de inimă spre îndreptare ca, cu bună nădejde și cu adevărată și deplină adeverire, să merg la lumea cea de acolo, lăudând și binecuvântând totdeauna prea Sfânt Numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE UMILITĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA PĂCATELOR          

Doamne mult milostive, Dumnezeule Prea Sfinte, Care iubești numai binele și urăști tot răul, rogu-Te nu Te uita la mulțimea păcatelor mele, ci privește la mine fiul cel risipitor, la oaia cea rătăcită care îmi recunosc vina mea și vin la Tine mâhnit cu inima, zdrobit și rușinat, cerând iertare. Doamne fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Sunt greu tulburat, zdruncinat și nemângâiat. N-am liniște, n-am odihnă în sufletul meu, văzând că m-am pus cu trup și suflet în slujba diavolului. Cunosc că prin multele și feluritele păcate, pe Tine Părintele și Dumnezeul meu Cel prea bun, Te-am jignit, mâhnit, amărât și Te-am mâniat foarte mult. Păcatele mele apasă cumplit asupra mea, întocmai ca o piatră foarte grea și rău mă chinuiesc. Ce voi face? Scula-mă-voi și mă voi duce la Tatăl meu și din adâncul inimii păcătoșite, voi zice, ca și fiul cel rătăcit: „Tatăl Am greșit la cer și înaintea Ta..”. Aceasta voiesc să o fac chiar acum. Pentru aceasta cu căință mă rog Ție, iartă-mă pe mine păcătosul. Doamne, eu nu mai cutezam să mai vin la Tine în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-aș fi întărit de cuvintele milostivirii Tale; „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi... Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci doresc să se întoarcă de la calea lui cea rea și să fie viu!” (     Mt. 11, 28: Iez. 18, 23, 32). Cuvintele acestea mă încurajează foarte mult a veni înaintea Preotului Duhovnic și a-mi mărturisi toate păcatele acestui minunat împuternicit al Tău, care stă văzut în Scaunul Sfintei Spovedanii în locul Tău, Dumnezeul meu, Care stai nevăzut acolo de față și primești mărturisirea cea adevărată pe care o facem noi păcătoșii. Rogu-te, Doamne, luminează-mi mintea și buzele mele să spun numai adevărul și să-mi mărturisesc toate păcatele mele. Nu mă lăsă Doamne ca din vreo frică sau rușine să ascund vreun păcat și să-l las nemărturisit, ci luminează-mă Doamne, ajută-mă să-mi reamintesc și să-mi mărturisesc toate păcatele mele mari și mici, cu toată umilința, zdrobirea inimii și căința înaintea Preotului Duhovnic și a Ta, cu hotărârea de a le părăsi desăvârșit și a face roade vrednice de pocăință (     Ioan 8,11; 5,14;     Mt. 3, 8-10; 2 Col. 5, 27), ca astfel să fiu iertat ca și mulțimea Magdalenelor, Samarinencelor, Zacheilor, tâlharilor și a altor păcătoși pocăiți după dreptarul dreptei credințe creștinești, care acum se veselesc în Raiul desfătărilor, îndulcindu-se pururea de nemărginita frumusețe a feței Dumnezeirii Tale. Astăzi vreau a face o mărturisire cât mai amănunțită, mai bună, mai desăvârșită, așa ca și când ar fi din ceasul despărțirii sufletului meu de trup. Ajută-mi Doamne să fac această adevărată mărturisire, pentru că eu nu cunosc, ci numai Tu singur, dacă voi mai avea vreme și prilej să mă mărturisesc vreodată, ori cu această mărturisire voi merge înaintea, Ta, Prea Drepte Judecătorule. Doamne Dumnezeule, astăzi doresc din toată inima a mă întoarce la Tine pentru a mă curăți de toate păcatele, Părintele meu Cel prea bun, pe Care Te-am jignit și mâhnit, și a mă mântui de tot păcatul. Puterile mele cele slabe încă nu sunt în stare a mă ajuta pentru a face aceasta. Deci, rogu-mă Ție Dumnezeule, Părintele milostivirilor, ajută-mă a face și a desăvârși această curățire de păcate. Rogu-te, Doamne, fie-ți milă de mine și iartă- mă. Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul meu, Tu ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu (     1 Tim. 1, 15). Ajută-mă Doamne, Care ai venit să chemi nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință; cheamă-mă și pe mine păcătosul. Ajută-mă a alerga la Tine, Izvorul vieții și Lumina lumii, Care luminezi tuturor. Primește-mă pe mine păcătosul care mă aduc în genunchi înaintea Crucii Tale, la milostivnicul Scaun al judecății Tale de aici de pe pământ, la Sf. Spovedanie. Pentru minunata Ta întrupare, activitate Mesianică, Patimă, crucificare și Moarte pe Cruce pentru mântuirea noastră și pentru preamărita Ta înviere, rogu-te pe Tine, Care ai iertat pe vrăjmașii Tăi răstignitori, iartă-mi și mie toate păcatele mele. Dumnezeule, Duhule Sfinte, Mângâietorule, Vistierul bunătăților, înzestrătorule al nostru cu toate bogatele Tale Daruri și Dătătorule de viață, vino și la mine păcătosul, curățește-mă cu Darurile Tale cele bogate, întărește-mă în tot binele și ajută-mă să mă mântuiesc și să redobândesc fericirea în Împărăția Ta cea Cerească, începând de aici de pe pământ. Dumnezeule Cel Preamărit în Sfânta Treime, cea de o ființă și nedespărțită, Părinte și Duhule Sfinte, ajută-mă să mă curățesc de toate păcatele la Scaunul Judecătoresc și milostivnic al Sfintei Spovedanii de aici de pe pământ, și să-ți slujesc ție totdeauna cu trup și suflet, că Ție se cuvine, Doamne, toată Slava, cinstea și închinăciunea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

 La scaunul Sfintei Spovedanii

După ce ne-am socotit, cunoscut și însemnat bine toate păcatele și ne-am rugat lui Dumnezeu, apoi mergem la Duhovnic, cu umilință, cu frică și cu evlavie adâncă, așa ca și cum ne-am duce în fața judecății lui Dumnezeu, știind că Scaunul Sfânt al Spovedaniei e Scaunul milostivnic al judecății lui Dumnezeu aici pe pământ, unde ne curățim de păcate și ne înaripăm pentru zborul la cer, în împărăția lui Dumnezeu. Ajungând la acest Scaun de milostivnică judecată Dumnezeiască, îngenunchem cu smerenie și zicem:

„Binecuvântează-mă Părinte Duhovnicesc ca să-mi pot mărturisi toate păcatele!”.

Apoi continuăm așa: „Eu păcătosul (N.N.), mă mărturisesc lui Dumnezeu și sfinției voastre duhovnicescul meu Părinte, că de la spovedania mea cea mai de pe urmă, am greșit de multe ori. Mă aflu vinovat cu următoarele păcate: (aici ne mărturisim toate păcatele scrise pe hârtie și învățate pe de rost, cele nemărturisite la ultima spovedanie și toate câte le-am mai făcut de atunci până în prezent)”. După mărturisirea tuturor păcatelor, încheiem astfel: „Pentru toate aceste păcate, ca și pentru acelea de care nu-mi mai aduc aminte, mă căiesc, îmi pare foarte rău și mă hotărăsc din toată inima a nu le mai face, și mă rog a-mi da canon, dezlegare și iertare”.Psalmul 102

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta; pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se‑vor ca ale vulturului tinerețile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung‑răbdător și mult‑milostiv.
9. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat‑a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu‑Și‑a aminte că țărână suntem.
15. Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului; așa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Și‑și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
20. Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește.
21. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.
22. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.
23. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 31

1. Fericiți cărora s‑au iertat fărădelegile și cărora s‑au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu‑i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit‑au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua și noaptea s‑a îngreunat peste mine mâna Ta și am căzut în suferință, când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l‑am cunoscut și fărădelegea mea n‑am ascuns‑o, împotriva mea.
6. Zis‑am: «Mărturisi‑voi fărădelegea mea Domnului»; și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăvește‑mă de cei ce m‑au înconjurat.
9. Înțelepți‑te‑voi și te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aținti‑voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal și ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduiește în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliți‑vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.

Tropare

Cât va fi de temută judecata Ta, Doamne, îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărțile deschizându-se, faptele cercetându-se, gândurile întrebându-se! Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate? Cine-mi va stinge văpaia, cine-mi va fi lumina întunericul de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni? Lacrimi dă-mi, Dumnezeule, ca oricând femeii celei păcătoase și mă învrednicește să ud picioarele Tale, care m-au scos din calea rătăcirii, și ca un mir de bună mireasmă să-ți aduc viața curată, agonisita mie prin pocăință, pentru ca să aud glasul Tău cel dorit: „Credința ta te-a mântuit, mergi în pace”. Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Neînfruntată nădejde având în Tine, Născătoare de Dumnezeu, mă voi mântui; folosința ta agonisind, Preacurată, nu mă voi teme. Izgoni-voi pe vrăjmașii mei și îi voi înfrânge. Întru neasemuitul tău acoperământ îmbrăcându-mă ca într-o platoșă și întru ajutorul tău cel puternic rugându-mă, strig către Tine, Stăpână: Mântuiește-mă cu rugăciunile tale și mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slavă, că puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.

RUGĂCIUNEA ÎNTÂI

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul înțelepciunii și al harului, deschide buzele mele, ale păcătosului, și mă învață cum se cuvine și pentru ce se cade să mă rog. Că Tu ești cel ce știi mulțimea cea mare a păcatelor mele. Iată, cu frică stau înaintea Ta. Îndreptează-mi viața, Cel ce îndreptezi toata zidirea cu cuvântul și cu puterea cea nespusă a înțelepciunii, Cel ce ești liman celor înfivorați, și arată-mi calea pe care voi merge. Dă cugetelor mele duhul înțelegerii. Cu duhul temerii de Tine umbrește-mi faptele și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntrul ale mele cu Duh stăpânitor întărește gândul meu, dintru alunecare. Pentru că în toate zilele fiind îndreptat spre cele de folos, cu Duhul Tău cel Bun, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale și pururea să-mi aduc aminte de mărita venirea Ta, care va cerceta faptele noastre. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești si Ție Slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multmilostive, mulțumescu-Ți că, prin mărturisirea către duhovnicescul meu părinte, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la Tine iertarea păcatelor mele, ca David, cel care a zis: „Juratu-m-am și am pus să păzesc judecățile dreptății Tale. Făgăduiesc înaintea Ta, cu voința întreagă a sufletului meu, ca mai bine aleg să mor decât să mai fac de acum înainte vreun păcat de moarte și să amărăsc cu ceva bunătatea Ta cea nemărginită. Dar de vreme ce voința mea este neputincioasă de sine, singură și fără ajutorul Tău, ca să rămân până la sfârșit neschimbat în această hotărâre, dă-mi, Doamne, să petrec cealaltă vreme în pace și întru pocăință, să dobândesc întru această viață darul Tău, iar în cealaltă fericirea de veci. Pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

 Psalmul 102

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta; pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se‑vor ca ale vulturului tinerețile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung‑răbdător și mult‑milostiv.
9. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat‑a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu‑Și‑a aminte că țărână suntem.
15. Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului; așa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Și‑și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
20. Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește.
21. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.
22. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.
23. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 31

1. Fericiți cărora s‑au iertat fărădelegile și cărora s‑au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu‑i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit‑au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua și noaptea s‑a îngreunat peste mine mâna Ta și am căzut în suferință, când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l‑am cunoscut și fărădelegea mea n‑am ascuns‑o, împotriva mea.
6. Zis‑am: «Mărturisi‑voi fărădelegea mea Domnului»; și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăvește‑mă de cei ce m‑au înconjurat.
9. Înțelepți‑te‑voi și te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aținti‑voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal și ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduiește în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliți‑vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.

Tropare

Cât va fi de temută judecata Ta, Doamne, îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărțile deschizându-se, faptele cercetându-se, gândurile întrebându-se! Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate? Cine-mi va stinge văpaia, cine-mi va fi lumina întunericul de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni? Lacrimi dă-mi, Dumnezeule, ca oricând femeii celei păcătoase și mă învrednicește să ud picioarele Tale, care m-au scos din calea rătăcirii, și ca un mir de bună mireasmă să-ți aduc viața curată, agonisita mie prin pocăință, pentru ca să aud glasul Tău cel dorit: „Credința ta te-a mântuit, mergi în pace”. Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Neînfruntată nădejde având în Tine, Născătoare de Dumnezeu, mă voi mântui; folosința ta agonisind, Preacurată, nu mă voi teme. Izgoni-voi pe vrăjmașii mei și îi voi înfrânge. Întru neasemuitul tău acoperământ îmbrăcându-mă ca într-o platoșă și întru ajutorul tău cel puternic rugându-mă, strig către Tine, Stăpână: Mântuiește-mă cu rugăciunile tale și mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slavă, că puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.

RUGĂCIUNEA ÎNTÂI

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul înțelepciunii și al harului, deschide buzele mele, ale păcătosului, și mă învață cum se cuvine și pentru ce se cade să mă rog. Că Tu ești cel ce știi mulțimea cea mare a păcatelor mele. Iată, cu frică stau înaintea Ta. Îndreptează-mi viața, Cel ce îndreptezi toata zidirea cu cuvântul și cu puterea cea nespusă a înțelepciunii, Cel ce ești liman celor înfivorați, și arată-mi calea pe care voi merge. Dă cugetelor mele duhul înțelegerii. Cu duhul temerii de Tine umbrește-mi faptele și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntrul ale mele cu Duh stăpânitor întărește gândul meu, dintru alunecare. Pentru că în toate zilele fiind îndreptat spre cele de folos, cu Duhul Tău cel Bun, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale și pururea să-mi aduc aminte de mărita venirea Ta, care va cerceta faptele noastre. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești si Ție Slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multmilostive, mulțumescu-Ți că, prin mărturisirea către duhovnicescul meu părinte, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, să iau de la Tine iertarea păcatelor mele, ca David, cel care a zis: „Juratu-m-am și am pus să păzesc judecățile dreptății Tale. Făgăduiesc înaintea Ta, cu voința întreagă a sufletului meu, ca mai bine aleg să mor decât să mai fac de acum înainte vreun păcat de moarte și să amărăsc cu ceva bunătatea Ta cea nemărginită. Dar de vreme ce voința mea este neputincioasă de sine, singură și fără ajutorul Tău, ca să rămân până la sfârșit neschimbat în această hotărâre, dă-mi, Doamne, să petrec cealaltă vreme în pace și întru pocăință, să dobândesc întru această viață darul Tău, iar în cealaltă fericirea de veci. Pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.Îndreptar de spovedanie
 
Mărturisesc Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale, Puterilor Îngerești, Tuturor Sfinților și sfinției tale, părinte, - celui ce ai primit putere de a lega și dezlega păcatele celor ce se pocăiesc - că de la ultima Spovedanie mă aflu vinovat cu acestea:

🔹    Nu am crezut cu putere în Dumnezeu.
🔹Cred în Sfânta Treime, dar nu m-am silit să înțeleg după putere pe Dumnezeu cel Unul în Treime.
🔹Cred în Dumnezeu, dar nu îl ador.
🔹Îl iubesc șovăielnic.
🔹Îl cunosc puțin și nu mă silesc a-L cunoaște din scrierile sfinte.
🔹Nu m-am silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cărţile Sfintei Scripturi, din cărţile Bisericeşti sau din predicile preoților...
🔹Am crezut în farmece.
🔹Am umblat pe la ghicitori, prezicători.
🔹Am făcut  spiritism.
🔹Am crezut și în vise, nu numai în Dumnezeu.
🔹Am dat mai multă cinstire unei fiinţe sau unui lucru decât lui Dumnezeu.
🔹Am preţuit banul, mâncarea sau vinul, femeia (sau bărbatul), copiii, averea - mai mult decât pe Dumnezeu.
🔹Am cârtit împotriva lui Dumnezeu.
🔹Am deznădăjduit din cauza vreunui necaz, vreunei supărări sau a oricărui alt rău venit asupra mea.
🔹M-am împotrivit adevărurilor şi învăţăturilor creştinești.
🔹Am citit sau am dat altora cărţi împotriva credinţei.
🔹Am fost la adunările necredincioşilor.
🔹Am citit cărţile şi revistele lor cu scopul aflării altui adevăr decât cel al Bisericii.
🔹Am apărat necredinţa sau sectele sau alte religii.
🔹Am dus daruri sectarilor.
🔹Am crezut  în credinţe deşarte sau păgâneşti
🔹Nu Dumnezeu este centrul preocupărilor mele.
🔹Nu mi-am pus mereu  nădejdea în Dumnezeu.
🔹Am șovăit a crede că există Rai și Iad.
🔹Uneori afirm în minte sau cu voce tare că nu va fi Judecată.
🔹M-am încrezut prea mult în bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta nu mă tem de judecată.
🔹Am zis că Dumnezeu nu mă mai poate ierta din cauza prea multelor greșeli și păcate.
🔹N-am cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu.
🔹Nu mi-am făcut mereu  rugăciunile (la masă, seara, dimineaţa, la prânz și la miezul nopții).
🔹N-am mers la Biserică cu regularitate.
🔹La rugăciune şi în Biserică sunt neatent .Îmi zboară mintea și la altceva.
🔹Peste zi nu-mi aduc aminte de Dumnezeu.
🔹Nu i-am adus mulţumiri lui Dumnezeu după toate succesele și insuccesele mele.
🔹Înainte de a face ceva nu am cerut întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu.
🔹Rugăciunile le-am spus de multe ori numai din obicei sau ca obligație.
🔹Mă gândesc în altă parte în timpul rugăciunii.
🔹Îmi vin gânduri că nu mă mai pot mântui.
🔹Am amânat pocăința spre bătrâneţe.
🔹Merg târziu la Biserică înadins.
🔹Am ascultat sfintele slujbe neatent.
🔹Am râs, am vorbit sau m-am uitat după lume în Biserică.
🔹Am crezut că unii oameni sunt mari şi au valoarea pe care a avut-o Mântuitorul. Exemplu: filosofii sau şefii de religii…
🔹N-am crezut în Sfintele Icoane, nu le-am dat închinarea cuvenită sau am exagerat cultul lor din neștiință.
🔹M-am încrezut în oameni,  în soția mea, (soțul meu), copilul meu etc..
🔹M-am închinat banului, mâncării, băuturii sau altor plăceri.
🔹Am mers după mintea mea, fără să accept sfat.
🔹Am înjurat de Dumnezeu Tatăl sau de Mântuitorul Iisus Hristos.
🔹Am înjurat de Îngeri, Arhangheli.
🔹Am înjurat de Sfânta Fecioară.
🔹Am înjurat de Sfinţi, Biserică, Paşti, candelă, icoane, Cruce Grijanie şi altele.
🔹Am adus numele Domnului drept mărturie mincinoasă.
🔹Am luat altfel de mărturii: ochii mei, viaţa mea, mântuirea sufletului meu.
🔹M-am drăcuit pe mine și pe alţii.
🔹Am obiceiul să blestem pe cei ce-mi fac rău deși Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm pentru ei.
🔹Am depus jurământ fals sau adevărat.
🔹Am întrebuinţat ca jurământ formula “zău”, care este prescurtarea lui “pe Dumnezeul meu”.
🔹Nu am ținut toate Duminicile şi Sărbătorile.
🔹N-am fost în toate aceste zile la Biserică.
🔹Cei din casa mea nu le-au ţinut, n-au fost la Sfânta Biserică, i-am oprit eu pentru vreun lucru.
🔹Altora le-am dat de lucru în aceste zile.
🔹Am mers prea târziu la Biserică.
🔹Am socotit Ziua Domnului o zi obişnuită sau o zi de chefuri şi petreceri. necitind cărţi folositoare, ziditoare de suflet.
🔹Nu mă îngrijesc de suflet mai mult în această zi decât în altele.
🔹Am făcut sau am participat la clăci și alte întâlniri în duminici și sărbători.
🔹M-am purtat cu necuviinţă în Biserică.
🔹Am hulit Biserica şi pe slujitorii Sf. Altar.
🔹N-am cinstit pe preoţi ca pe slujitorii lui Dumnezeu. I-am batjocorit. I-am bârfit, spunând păcatele lor.
🔹Nu mă rog pentru ei. Nu-i ascult.
🔹Mi-am bătut părinţii sau socrii.
🔹I-am înjurat sau persecutat.
🔹N-am ascultat sfaturile lor.
🔹I-am înşelat cu ceva.
🔹Le-am speculat buna credinţă.
🔹Când au fost în necazuri nu i-am ajutat.
🔹Slujbe după moarte nu le-am făcut.
🔹Fraţii, surorile nu le-am ajutat.
🔹N-am purtat grijă de soţie, de copii.
🔹Mi-am bătut soţia, m-am purtat rău cu ea, am înjurat-o.
🔹Soţul (soţia) nu l-am cinstit, nu l-am iubit ca pe mine însumi.
🔹Mi-am înşelat soţul (sau soţia).
🔹I-am făcut viaţa mai grea.  Sunt cicălitor.
🔹De cele sufleteşti ale celor din casa mea nu m-am îngrijit suficient.
🔹Cu părinţii sufleteşti (naşi, profesori, preoţi)  m-am purtat rău sau indiferent .. Nu i-am respectat şi nu i-am ajutat.
🔹Am fost obraznic sau încăpăţânat cu părinţii.
🔹I-am supărat. I-am mâniat.
🔹I-am vorbit de rău, batjocorit.
🔹Am râs de neputinţele lor.
🔹M-am ruşinat de părinții mei.
🔹Mi-am cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte plăceri) şi în felul acesta am lipsit familia de cele trebuitoare.
🔹Ca părinte:
o    N-am îndreptat pe copiii mei pe drumul Bisericii, cu fapta şi cu cuvântul.
o    Le-am dat exemplul rău de certuri, beţii, vorbe porcoase, minciună, furt, necinste, clevetire, lene.
o    Am trăit în concubinaj şi copiii au văzut acest lucru.
o    Pentru faptele rele: certuri, minciună, bătaie, furt nu i-am pedepsit ci, din milă i-am iertat.
o    Pentru copiii mei, soţie, soţ, fraţi, surori, pă-rinţi, n-am făcut rugăciuni.
o    Am fost prea aspru sau prea blând cu copiii mei.
o    Am dat copiii să înveţe la școli lucruri stricăcioase de suflet cu învățători rău-voitori și hulitori.
🔹Ca tutore:
o    Nu mi-am îndeplinit toate îndatoririle materiale şi morale faţă de copil.  
🔹Ca șef:
o    M-am purtat rău cu angajații sau ucenicii mei.
o    Nu le-am plătit salariul cinstit, le-am reţinut din el.
o    Nu i-am îndemnat să-şi facă datoriile religioase.
o    I-am îndemnat să facă vreun păcat.
🔹Ca angajat:
o    N-am ascultat șefii, patronii mei etc..
o    Nu mi-am îndeplinit cu hărnicie toate datoriile.
o    Am lucrat de mântuială.
o    Le-am furat ceva.
o    Le-am povestit lucruri din casa lor.
o    Le-am stricat lucrurile.
🔹Am ucis cu voie sau fără voie.
🔹Am dorit să ucid,  am gânduri de răzbunare.
🔹Am lăudat pe cineva pentru că a omorât.
🔹Am dorit moartea cuiva, pentru a-i lua averea, femeia, bărbatul etc..
🔹Am bătut pe cineva.
🔹Am ameninţat.
🔹Am urât pe cineva, Nu m-am împăcat cu toţi cu care m-am certat.
🔹Am dorit rău cuiva, moarte, pagubă.
🔹Mă bucur de răul ce se întâmplă semenului.
🔹M-am purtat urât cu cei din jur.
🔹Am admis ca bărbat avortul și alte metode de a nu naște copii.,
🔹Ca femeie, am avortat cu voie sau fară voie.
🔹Am căutat să mă sinucid direct sau indirect.
🔹Am vânat din plăcere.
🔹Am curvit Am preacurvit.
🔹Am trăit în concubinaj.
🔹Am păcătuit împotriva firii: (onanie, homosexualitate, lesbianism).
🔹Am poftit să curvesc cu bărbatul (sau femeia) altuia.
🔹Am căutat prilej de curvie.
🔹La lucruri ruşinoase  mă gândesc cu insistență.
🔹Am căutat să-mi aduc aminte de asemenea scene.
🔹Am vrut să văd părţile rușinoase ale corpului.
🔹Am vorbit lucruri ruşinoase.
🔹Am citit cărţi sau am vizionat filme care să-mi producă plăceri sexuale.
🔹Am îndemnat pe altul să facă acest păcat.
🔹Am făcut pe altul să păcătuiască prin îmbrăcăminte sau gătire.
🔹Am furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau de la vreun om.
🔹Am păgubit pe alţii.
🔹Pe cel păgubit, nu l-am despăgubit.
🔹De averea altuia, încredinţată mie, n-am avut destulă grijă.
🔹Bani sau alte obiecte pe care le-am luat împrumut, nu le-am restituit.
🔹Am primit lucruri furate.
🔹Lucrurile găsite nu le-am dat înapoi.
🔹Am schimbat hotarele pământului cu vecinul.
🔹Am îndemnat pe altul să facă acest lucru.
🔹Am luat dobândă.
🔹Am falsificat marfa, am vândut-o ca marfă bună.
🔹La cântar sau socoteală am înşelat.
🔹Am luat de la cel mai mic decât mine lucruri cu de-a sila.
🔹Am luat mită.
🔹Am învăţat copiii și pe alții să fure.
🔹Am gânduri de îmbogăţire pe căi necinstite.
🔹Am jurat strâmb.
🔹Am minţit.
🔹Am adus mărturii mincinoase.
🔹M-am purtat incorect cu semenul meu.
🔹Am minţit pe aproapele meu.
🔹Am spus și dus minciuni.
🔹Am umblat cu poveşti de la unul la altul.
🔹Am dorit femeia, fiica, bărbatul sau fiul aproapelui meu.
🔹Am dorit averea vecinului.
🔹Am dorit starea socială a celui mai avut.
🔹Am urât din această cauză pe vecin.
🔹Am dorit casa, sau pământul, sau vita, sau lucrul fratelui meu.
🔹Am fost mândru, fălos, închipuit.
🔹Am crezut prea mult în frumuseţea sau averea mea, m-am mândrit cu ele.
🔹M-am purtat rău cu cei mari.
🔹I-am disprețuit pe cei mici
🔹N-am stat de vorbă cu oricine.
🔹Am fost făţarnic, ipocrit (una am spus, alta am făcut).
🔹M-am lăudat cu fapte, vorbe, îmbrăcăminte.
🔹Am vorbit ceva spre a fi lăudat.
🔹Am clevetit pe aproapele ca să-i înjosesc cinstea şi vrednicia şi spre a mă ridica pe mine.
🔹N-am răbdat ocara celui ce m-a ocărât.
🔹N-am iertat pe cei ce s-au supărat pe mine.
🔹M-am mândrit cu ştiinţa, cu cunoştintele mele.
🔹Am fost lacom la mâncare sau băutură.
🔹Am vrut să strâng avere sau alte lucruri.
🔹În strângerea de bani sunt lacom, am înşelat pe aproapele meu din această cauză.
🔹Am mâncat sau am băut pe ascuns.
🔹Am mâncat în sărbători înainte de Sfînta Liturghie.
🔹Am mâncat mortăciuni.  
🔹Am fost leneş și am pierdut timpul fără să lucrez.
🔹M-am ocupat cu lucruri rele sau deşarte (gătirea trupului etc.).
🔹Rugăciunea nu o fac regulat.
🔹De suflet nu mă îngrijesc.
🔹Datoria ca funcţionar, lucrător, nu mi-am făcut-o.
✝Am  obligat pe cei mai mici să facă lucrul meu.
🔹Am căutat duhovnic mai iertător.
🔹Nu mi-am îndeplinit canonul.
🔹Am făcut rele în mânie, înjurături, bătăi etc..
🔹M-am mâniat des. A apus soarele peste mânia mea.
🔹Acum sunt supărat pe cineva.
🔹Am bătut pe cineva cu bâta, cu palma.
🔹Am supărat sau mustrat pe cineva fără temei, cu răutate.
🔹Am dorit răul celui ce mi-a făcut rău. Chiar și și celui ce mi-a făcut bine.
🔹M-am mâniat pe vecin pe motivul că e mai bun decât mine. L-am invidiat.
🔹Îmi pare rău de binele altuia.
🔹Am vărsat sângele cuiva (în beţie).
🔹M-am bătut în duel.
🔹M-am rugat (în mânie) să vină răul asupra vrăjmaşilor mei.  
🔹Am fost zgârcit.
🔹Am lipsit de cele necesare pe cineva din zgârcenie.
🔹N-am ajutat pe sărac.
🔹La masă am chemat bogaţi, nu săraci  
🔹Am vîndut prea scump.
🔹Am înşelat.
🔹Mi-a părut rău că am făcut vreun bine.
✝Am mâncat puţin, m-am îmbrăcat prost pe mine şi pe ai mei spre a mă îmbogăţi.
🔹Nu m-am îngrijit de sănătatea alor mei, copii, soţie, părinţi, fraţi, pentru a nu cheltui bani.  
🔹Am fost certat cu cineva.
🔹Îmi place să mă cert.
🔹Am urât pe cineva.
🔹Am batjocorit.
🔹Am dat sfaturi viclene.
🔹Încă am invidie.
🔹Nu vorbesc cu toată lumea.
🔹Am poreclit pe cineva.
🔹Am băgat vrajbă între fraţi sau prieteni.
🔹Am purtat pizmă pe cineva pentru faptul că e mai bun ca mine sau se bucură de mai multă cinste, avere, situaţie socială etc..  
🔹Am căzut în curvie.
🔹Am căzut în preacurvie.
🔹Îmi place să văd sau să citesc cărţi care mă fac să păcătuiesc cu gândul,
🔹Îmi place să ascult sau să vorbesc vorbe porcoase sau de ruşine.
✝Îmi place să mă aud vorbind sau să vorbesc fără rost.
🔹Mă stăpânesc diferite patimi.
🔹Am mâncat sau dormit prea mult.
🔹Am în casă tablouri cu chipuri goale. Le privesc cu patimă.
🔹Am curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (fină, naşă).
🔹Am pipăit trupul altuia cuprins de patima desfrânării.
🔹Am ucis pe cineva cu voie sau fară de voie.
🔹Am vrut să ucid pe cineva.
🔹Am vrut să mă răzbun luând viaţa cuiva.
🔹Am purtat mânie, pică.
🔹Am bătut.
🔹Am certat, am ameninţat.
🔹Am oprit pensiile sau salariile, fie ca despăgubire pentru un lucru stricat, fie din alte motive.
🔹Am reţinut parţial sau nedrept din ce se cuvenea.
🔹Nu am plătit totdeauna pentru ceea ce mi-au lucrat alţii.
🔹Am bătut copiii, bătrânii sau orfanii.
🔹Mi-am bătut joc de ei.
🔹Am asuprit pe cel mai mic decât mine.
🔹Am râs de ologi sau neputincioşi. I-am necăjit.
🔹Am avut datoria să-i ajut şi  nu i-am ajutat.
🔹Nu i-am ajutat sau am trecut pe lângă cei în nevoie.
🔹Pe orb l-am făcut să cadă conducându-l rău.
🔹De cel neputincios, surd, gângav, şchiop, ciung, chior, bețiv… mi-am bătut joc.
🔹N-am ferit pe altul de a păcătui.
🔹N-am învăţat pe cei neştiutori.
🔹N-am dat sfat bun celui ce are nevoie.
🔹Nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru alţii.
🔹N-am mângâiat pe cei întristaţi.
🔹N-am suferit cu răbdare când am fost nedreptăţit.
🔹N-am iertat greşelile altora.
🔹N-am dat hrană celui flămând.
🔹N-am potolit setea celui însetat.
🔹N-am îmbrăcat pe cel gol.
🔹N-am îngrijit pe cel bolnav.
🔹N-am primit şi ospătat pe străini.
🔹N-am cercetat pe cei din închisori.
🔹N-am îngropat pe cei morţi.
🔹Am sfătuit sau am ajutat pe altul să păcătuiască.
🔹Am poruncit altuia să păcătuiască.
🔹M-am  învoit cu altul la păcat.
🔹Am laudat pe cel ce făcea păcatul.
🔹Am putut, dar nu am voit să împiedic pe altul de a face păcatul.
🔹Am nesocotit harul lui Dumnezeu şi am avut încredere prea mare în mine.
🔹N-am crezut că Dumnezeu are putere să mă mai ierte.
🔹Am crezut că eu sunt totul şi Dumnezeu n-are nici o putere în lume.
🔹N-am avut încredere în Dumnezeu.
🔹M-am împotrivit Adevărului stabilit de Sfânta Biserică neprimind întreaga ei învățătură.
🔹M-am lepădat de Biserica Ortodoxă.
🔹N-am cercetat Sfinta Biserică în toate Duminicile şi sărbătorile.
🔹La parohia mea se organizează slujbe și alte lucruri plăcute lui Dumnezeu, iar eu nu particip, disprețuind pe preot. și rânduiala de veacuri a Bisericii.
✝Am respectat preotul și zisele lui dacă nu a contrazis faptele mele. Am socotit că n-are dreptul să se amestece în viața mea privată.
🔹Am profitat de Biserică și Tainele ei apoi am uitat că sunt fiul ei.
🔹Am mers ca un creștin la Biserică și m-am purtat ca un păgân.
🔹N-am păzit cele 4 posturi din an.
🔹N-am avut respect faţă de feţele bisericeşti.
🔹Nu mi-am mărturisit păcatele măcar în cele 4 posturi.
🔹Nu m-am ferit de eretici.
🔹Nu m-am rugat pentru conducătorii Statului şi dregătorii Bisericii.
🔹Am făcut nuntă și petreceri în post.
🔹N-am ferit Biserica de a i se înstrăina lucrurile.
🔹N-am păzit posturile pe care episcopul locului le-a pus în vremuri grele şi n-am făcut rugăciunile poruncite.
🔹Nu mi-am îndeplinit angajamentele luate în faţa lui Dumnezeu, a mea însămi, a aproapelui.
🔹N-am îndeplinit canonul dat sau luat la Spovedanie.
✝Am furat cele sfinte minţind la Spovedanie sau ocolind să spun toate păcatele în forma și înțelesul în care le-am făcut.
🔹Acestea toate și mai mari decât acestea am făcut, pentru care îmi pare rău, mă căiesc și promit să nu le mai fac. Rânduiți-mi canon și dați-mi dezlegare și iertare.Rugăciune de pocăință

Mărturisesc Ție, Doamne Dumnezeul meu, Celui în Treime slăvit și închinat, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, păcatele mele făcute în toate zilele vieții mele și până în ceasul de față cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipăitul și cu toate simțurile mele sufletești și trupești, prin care Te-am mâniat pe Tine, Dumnezeul meu, și am nedreptățit pe aproapele.

Pentru toate acestea mă simt vinovat înaintea Ta și vreau să mă pocăiesc.

De aceea, cu smerenie, mă rog: Iartă-mă și mă dezleagă de toate păcatele, ca un bun și de oameni iubitor. Amin.