Împodobirea pomului de Crăciun, simbol al PomuluiVieții

 Împodobirea pomului de Crăciun, simbol al Pomului Vieții, în ziua Înainteprăznuirii Nașterii Domnului, când cântăm în troparul sărbătorii „că Pomul vieții în peșteră a înflorit din Fecioară”, . Părintele așează în vârful bradului steaua Nașterii lui Hristos, steaua-cruce cu opt colțuri care simbolizează și a doua venire a Mântuitorului în ziua a opta, cea neînserată, a veșniciei.

Se apropie Crăciunul. Lumini, vitrine, daruri, Isus care se naşte... Mii de ani oamenii l-au aşteptat pe Isus, darul făcut nouă de Dumnezeu Tatăl. În fiecare an creştinii retrăiesc această aşteptare în perioada care precedă Crăciunul.

Biserica în timpul postului Crăciunului, sau al Adventului cum se mai numeşte în Biserica Romano-Catolică, se îmbrăcă în violet, pentru că violetul este o culoare care înseamnă aşteptare, o aşteptare însoţită de austeritate şi, în acelaşi timp, de o speranţă plină de bucurie.

În timpul Adventului în biserici şi în Liturghie întâlnim multe semne şi simboluri: coroana, lumânările, bradul, ieslea sau presepiul... Sunt elemente ale acelei atmosfere tipice de Crăciun care fac parte din patrimoniul spiritual al comunităţilor creştine.

Care este semnificaţia pomului de Crăciun

Bradul este unul dintre elementele importante din decorul străzilor, al caselor şi al bisericilor în perioada Crăciunului. În sufletul omului de astăzi ar putea lua naştere credinţa că bradul de Crăciun ar fi un obicei străvechi. În realitate, nu este deloc aşa. El este un simbol apărut mai târziu, în sec. XVI-XVII. Cum a ajuns bradul să aibă un rol atât de important în celebrarea Crăciunului nu ştie nimeni. Există multe tradiţii care caută să acopere acest mare gol.

Pomul de Crăciun pare să aibă o origine creştină în ţările nordice. Foarte probabil, tradiţia se poate referi la sărbătoarea lui Adam şi Eva, celebrată în Germania la 24 decembrie.

Obiceiul împodobirii bradului vine din secolul al XVI-lea, din Alsacia (Franţa), acolo unde oamenii au început să-l orneze cu fructe, flori de hârtie sau chiar cu biscuiţi.

De ce-a fost ales tocmai bradul? Pentru că el are particularitatea de-a rămâne verde tot timpul anului! Mai târziu oamenii au început să pună şi lumânări, lumina simbolizându-l pe Isus, lumina lumii. Încet-încet, fructele au fost înlocuite cu globuri colorate. Lor li s-au adăugat apoi ghirlandele şi luminile electrice, care au venit să înlocuiască lumânările. În vârful bradului străluceşte aproape mereu o stea: ea împlineşte amintirea acelei stele care a ghidat magii până la Betleem!

Un brad mare se aşază an de an, începând cu 1982, în Piaţa „Sfântul Petru“ din Vatican. De mai multe ori bradul a fost oferit de Italia şi de Austria. Printre statele care au oferit pomul de Crăciun s-au numărat: Germania, Polonia, Croaţia, Republica Cehă, Slovenia, Slovacia, iar în decembrie 2001, România. Anul acesta bradul provine din Val Badia, localitate situată în regiunea italiană Trentino Alto Adige: un brad de circa 140 de ani, înalt 26 de metri şi cântărind peste trei tone. A fost împodobit cu 2.000 de obiecte şi lumini. Ceremonia inaugurării a avut loc în după-amiaza zilei de 14 decembrie. Pomul va rămâne alături de iesle până la sfârşitul festivităţilor de Crăciun pentru a fi admirat de numeroşii pelerini care vor sosi din toate parţile lumii în Vatican.

„Păstraţi vii tradiţiile de Crăciun precum pomul şi ieslea, pentru a contrasta simbolurile consumismului“, a fost urarea papei Benedict al XVI-lea. Pomul de Crăciun este semn al vieţii şi a religiozităţii populare, simbol de conservat într-o societate care tinde către simboluri ale consumismului. Asupra acestei idei s-a axat Benedict al XVI-lea în discursul ţinut delegaţiei din Val Badia.

Pomul de Crăciun poartă întotdeauna cu sine o semnificaţie spirituală. Bradul este simbolul lui Isus Cristos, cel care este veşnic viu. Este simbol semnificativ al naşterii lui Cristos, întrucât fiind totdeauna verde, aminteşte de viaţa care nu moare. În acelaşi timp, aminteşte de pomul paradisului, care reprezintă principiul vieţii şi cel al cunoaşterii. În pruncuşorul născut în ieslea de la Betleem, avem viaţa şi cunoaşterea cu adevărat.

Privind bradul cu luminile sale şi înţelegând simbolismul lui, se poate reaprinde în inimile oamenilor dorinţa de a mărturisi valorile vieţii, iubirii şi păcii pe care sărbătoarea naşterii lui Isus le readuce în memorie.

Crăciunul este o sărbătoare creştină, şi simbolurile sale, printre acestea în mod special pomul împodobit cu daruri, constituie referiri importante la marele mister al întrupării şi naşterii lui Isus. Creatorul universului, făcându-se copil, a venit între noi pentru a împărtăşi drumul nostru omenesc.

Pomul împodobit reprezintă lumea cerească, acea lume nouă care a început să ia naştere odată cu venirea lui Isus Cristos, Mesia. Şi cum să nu te bucuri când ştii că cel care este Viaţa a venit să ne dea „viaţă pe deplin“!

Pomul (sau Bradul) de Crăciun este de obicei un conifer decorat, natural sau artificial. Tradițional este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.
Istoric
William-Adolphe Bouguereau: Lauri, 1900

Folosirea unui copac decorat nu are un început verificabil din punct de vedere istoric, dar își găsește originea în obiceiurile diferitelor culturi. Plantele veșnic verzi încorporează vitalitatea și de aceea, în vechime, oamenii credeau că ar putea aduce sănătate în casa lor prin "verde" decorat. Enciclopedia Britanică citează folosirea decorațiilor de copaci, coroane și ghirlande ca un simbol al vieții veșnice în rândul egiptenilor, chinezilor și evreilor.[1]
Roma Antică

Romanii își împodobeau casele cu ramuri de laur la trecerea dintre ani. Prin decorarea unui copac pentru solstițiul de iarnă se cinstea, în cultul Mithra, zeul soarelui. Chiar și în zonele nordice, ramuri de brad erau agățate la începutul iernii, pentru a face dificilă intrarea spiritelor rele, în același timp verdele dădea speranță pentru revenirea primăverii.
Evul Mediu

Deja în Evul Mediu a existat în multe locuri obiceiul de a decora copaci întregi pentru anumite festivități publice. Sărbătoarea lui Adam și Eva s-a ținut pe 24 decembrie.[2], simbolul ei era un pom al paradisului împodobit cu mere. Mărul a servit ca semn al fructului pomului cunoașterii și amintea de căderea omului în păcat și eliberarea lui de păcatul original de către Isus Hristos.]

În Evul Mediu, casele erau împodobite cu pomi de Crăciun ce apăreau în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, dar cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția.
Epoca modernă

Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia [3] de astăzi) în secolul al XV-lea. Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare.

De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu și în Orient, prin intermediul catolicismului[necesită citare]. În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc.

Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania[4][5] sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări.[6]
Date

Împodobirea bradului în prezent este o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza.
Pomul în tradiția românească

În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară.

Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".

Regele Carol împodobea bradul la Palatul Regal de pe Calea Victoriei.[7]
Obiceiul pomului în prezent

În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII.[8][9] Această idee este însă greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș.[10] „Santa Claus” a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi.[10]