Acatistul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia

 

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniți, toți cei binecredincioși, să-l lăudăm și cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Icosul 1

Îngerească viață din copilărie ai petrecut și cu pustnicească viață te-ai împodobit; lumea și slava veacului de acum le-ai urât și liniștea cu toată inima ai iubit; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viața cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinerețe trufia vieții ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu viețuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viața ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăției vas preacinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor neprețuit;
Bucură-te, că viața ta cu mari virtuți o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârșirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioșilor Părinți următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 2-lea

Părăsit-ai, Cuvioase Părinte, pe fericita ta maică și departe în munți te-ai sălășluit, urmând Părinților celor de demult, și în singurătate petrecând, din mijlocul pietrelor ai dat glas, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aflatu-te-a în peștera cea din pustie monahul Roman, care cu dragoste îți slujea ție. Iar tu, preafericite, într-o peșteră strâmtă închizându-te, în rugăciune și gânduri de Dumnezeu petrecând, te rugai lui Dumnezeu. Pentru aceasta noi cu evlavie te cinstim așa:
Bucură-te, că în peșteră pentru Hristos te-ai închis;
Bucură-te, că acolo cu dorul de Dumnezeu te-ai aprins;
Bucură-te, că în lacrimi și suspine acolo petreceai;
Bucură-te, că acolo cu nădejdea mântuirii te mângâiai;
Bucură-te, că acolo monahul Roman te-a ajutat;
Bucură-te, că deasupra peșterii o funie a legat;
Bucură-te, că vasul cu hrană cu acea funie îl slobozea;
Bucură-te, că ție clopoțelul legat de funie îți vestea;
Bucură-te, că în acest fel hrana la tine venea;
Bucură-te, că Domnul de tine se îngrijea;
Bucură-te, al pustiei luminătorule;
Bucură-te, al sihaștrilor următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 3-lea

Voind diavolul să împiedice fapta cea bună a lui Roman, o piatră a aruncat deasupra clopotului și l-a spart; iar tu, Părinte, cu rugăciunea viclenia acestuia o ai biruit și cu mulțumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Și altă dată Dumnezeu printr-un preot hrană la ziua Învierii Domnului ți-a trimis, pe care preot cu cuvinte duhovnicești l-ai hrănit; iar noi, văzând pronia cea mare a lui Dumnezeu asupra ta, cu evlavie te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce grija trupului o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că privirea celor duhovnicești ți-a fost ție mângâierea;
Bucură-te, că Împărăția cerurilor ai căpătat;
Bucură-te, că dreptatea Lui ai aflat;
Bucură-te, că tu spre Dumnezeu ai nădăjduit;
Bucură-te, că mila Lui nu te-a părăsit;
Bucură-te, că pe diavol în chip de mierlă l-ai cunoscut;
Bucură-te, că măiestria lui o ai priceput;
Bucură-te, că războiul desfrânării l-ai biruit;
Bucură-te, că în luptă Dumnezeu nu te-a părăsit;
Bucură-te, al curăției râvnitorule;
Bucură-te, al dezmierdării trupului biruitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 4-lea

Auzind de petrecerea ta cea pustnicească, monahii al căror egumen murise au venit cu multe rugăminți să le fii lor povățuitor; iar tu, biruindu-te de ale lor rugăciuni, ai primit și această grea sarcină spre folosul lor și lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Zis-ai, fericite, către monahii cei ce stăruiau a te avea păstor: „Fraților, obiceiurile mele nu se potrivesc cu ale voastre”, căci ai cunoscut din vreme neorânduiala lor; dar cu gândul de a-i îndrepta ai primit a-i povățui pe ei. Pentru aceasta noi cu acestea te lăudăm:
Bucură-te, că liniștea pustiei cu mâhnire ai lăsat;
Bucură-te, că de singurătate cu durere de inimă te-ai depărtat;
Bucură-te, că pentru fapta bună limanul liniștii ai părăsit;
Bucură-te, că de folosul altora te-ai îngrijit;
Bucură-te, că petrecerea ta cea pustnicească nu o ai schimbat;
Bucură-te, că nevoințe peste nevoințe ai adăugat;
Bucură-te, că monahii cei răzvrătiți pentru fapta cea bună au început a te urî;
Bucură-te, că viața ta cea pustnicească nu au putut-o suferi;
Bucură-te, că unii din ei răutăți asupra ta au uneltit;
Bucură-te, că și otravă asupra ta au pregătit;
Bucură-te, că și de la această primejdie te-a scos Mântuitorul;
Bucură-te, că ai biruit cu ajutorul Lui pe răufăcătorul;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 5-lea

Văzând răutatea celor ce au voit să-ți ia viața, nu te-ai supărat, Preafericite Părinte, ci sculându-te de la masă, cu față și gând bun, ai dat slavă lui Dumnezeu, Care te-a izbăvit de moarte năprasnică, și din inimă ai cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Sfărâmat-ai paharul cel cu otravă prin semnul Crucii lui Hristos, Benedicte, iar către cei ce puseseră la cale moartea ta ai zis: „Mult Milostivul Dumnezeu să vă ierte pe voi, fiii mei, pentru ceea ce ați voit a-mi face mie!”. Iar noi, minunându-ne de atâta nerăutate, cu smerenie te cinstim așa:
Bucură-te, că prin aceasta Domnului te-ai asemănat;
Bucură-te, că pilda Domnului ai urmat;
Bucură-te, că asemenea Lui pentru vrăjmași te-ai rugat;
Bucură-te, că prin aceasta dragoste ai arătat;
Bucură-te, că obiceiurile lor cu ale tale nu s-au asemănat;
Bucură-te, că iarăși la pustie ai alergat;
Bucură-te, că iarăși limanul liniștii ai îmbrățișat;
Bucură-te, că peștera pustiei o ai sărutat;
Bucură-te, că iarăși lângă tine mulți monahi s-au adunat;
Bucură-te, al pustiei iubitorule;
Bucură-te, al singurătății luminătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 6-lea

Strălucit-ai ca un soare în viața ta cea singuratică prin care ai tras la lumină mulțime de monahi care se sileau a urma petrecerea ta cea sfântă și lui Dumnezeu a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Întemeiat-ai cu puterea lui Hristos douăsprezece mănăstiri, Cuvioase Părinte, și mulți din Roma au alergat ca să fie ucenicii tăi spre a-i conduce pe ei la calea mântuirii; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, că Domnul de sub obrocul pustiei te-a scos;
Bucură-te, că multora ai fost de folos;
Bucură-te, că asemenea unei lumini, în sfeșnic ai luminat;
Bucură-te, că multora calea cea către Lumină o ai arătat;
Bucură-te, că pe monahul cel leneș l-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe diavolul ce-l scotea din biserică în vremea pravilei multora l-ai arătat;
Bucură-te, că apă din piatră cu rugăciunea ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta monahilor ai fost de mult folos;
Bucură-te, că și unealta cea de fier cu rugăciunea din râu o ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta asemenea cu Elisei Proorocul vestit ai fost;
Bucură-te, al minunilor proorocești arătătorule;
Bucură-te, al petrecerilor lor următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 7-lea

Arătat-ai, Preafericite Părinte, viclenia și răutatea lui Florentie, care voia să te piardă prin otrăvire; căci rugându-te lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui, te-ai ferit din calea primejdiei. Pentru aceasta ai mulțumit lui Dumnezeu și din inimă ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ajuns-a mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pe vicleanul și zavistnicul Florentie, căci, căzând din foișorul casei sale, rău a pierit; iar tu, omule al lui Dumnezeu, auzind de pierzania lui, ai plâns și te-ai mâhnit; iar noi nevrednicii, minunându-ne de atâta nerăutate, zicem așa:
Bucură-te, că pentru moartea vrăjmașului te-ai întristat;
Bucură-te, că Marcu monahul de moartea lui Florentie s-a bucurat;
Bucură-te, că pentru aceasta foarte l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe Marcu foarte l-ai sfătuit;
Bucură-te, că pe el l-ai canonisit;
Bucură-te, că Marcu după sfătuire a cerut iertare;
Bucură-te, că prin sfat și canonisire a primit vindecare;
Bucură-te, că în inima ta dragoste de vrăjmași ai purtat;
Bucură-te, că de moartea vrăjmașului tău nu te-ai bucurat;
Bucură-te, că prin aceasta învățăturii Domnului ai urmat;
Bucură-te, al iubirii de vrăjmași arătătorule;
Bucură-te, al învățăturii Evangheliei plinitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 8-lea

Mutatu-te-ai, fericite Benedicte, în țara Campaniei, în hotarele cetății Casina, și acolo ai distrus capiștea lui Apolon, ridicând Biserica Sfântului Martin și a Sfântului Ioan Botezătorul, unde monahii și creștinii adunându-se, slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Vicleanul vrăjmaș al mântuirii oamenilor, văzând că i-ai stricat cuibul din acele părți, cu mare furie se pornea asupra ta; dar tu, Părinte, cu postul și cu rugăciunea stricai toate uneltirile lui. Pentru care noi cu dragoste te cinstim așa:
Bucură-te, că piatra cea îngreuiată de diavol o ai ușurat;
Bucură-te, că pe diavolul de sub piatră l-ai rușinat;
Bucură-te, că drăceasca nălucire cu rugăciunea ta a pierit;
Bucură-te, că viclenia diavolului o ai batjocorit;
Bucură-te, că pe tânărul monah cel strivit de zid l-ai vindecat;
Bucură-te, că răutatea diavolului o ai defăimat;
Bucură-te, că ai arătat monahilor cele ce făcuseră în călătorie;
Bucură-te, că s-au rușinat de a lor fățărnicie;
Bucură-te, că le-ai arătat unde le-a dat de mâncare;
Bucură-te, că le-ai descoperit și cele trei pahare;
Bucură-te, al minciunii mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 9-lea

Arătat-ai, Cuvioase Părinte, monahilor care te-au mințit, unde au stat la masă și câte pahare de vin au băut; iar ei, văzându-se descoperiți, au cerut iertare și, înaintea lui Dumnezeu căindu-se, din inimă I-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Având darul vederii mai înainte, ai descoperit arătat și credinciosului celui viclean care venea la tine că și-a călcat legea cea pusă de el; iar acela, văzându-se descoperit, a cerut cu lacrimi iertare pentru a lui greșeală, iar noi te rugăm să primești aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că ostenelile tale Domnul le-a încununat;
Bucură-te, că darul descoperirii ție ți-a dat;
Bucură-te, că și darul proorociei de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că pe Totile craiul l-ai rușinat;
Bucură-te, că pe Rigon pentru viclenie l-ai mustrat;
Bucură-te, că și acela, văzându-se descoperit, foarte s-a rușinat;
Bucură-te, că pe Totile foarte l-ai înfricoșat;
Bucură-te, că și Totile, craiul goților, de la tine iertare a cerut;
Bucură-te, că moartea stăpânirii lui i-ai descoperit;
Bucură-te, că înaintea ta cu fața la pământ a căzut;
Bucură-te, că lui Totile i-ai proorocit;
Bucură-te, al darului proorociei moștenitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 10-lea

Proorocit-ai lui Totile, craiul goților, că va intra în Roma și după nouă ani de stăpânire, întru al zecelea se va săvârși; care proorocie întocmai s-a împlinit, pentru care a dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Descoperit-ai episcopului Bisericii Canusiei că Roma de mari cutremure va fi distrusă, care lucru îndată s-a adeverit. Iar noi, de împlinirea acestei proorocii minunându-ne, cu laudă pe tine te cântăm așa:
Bucură-te, izvorule al adevăratelor proorociri;
Bucură-te, că prin darul lui Dumnezeu toate mai înainte le știi;
Bucură-te, că și darul vindecărilor de la Hristos ai luat;
Bucură-te, că pe clericul cel îndrăcit l-ai vindecat;
Bucură-te, că acelui cleric canon i-ai rânduit;
Bucură-te, că și lui i-ai proorocit;
Bucură-te, că i-ai zis canonul să și-l păzească;
Bucură-te, că de la carne și de la băutură i-ai zis să se înfrâneze;
Bucură-te, că și de preoție i-ai zis să se oprească;
Bucură-te, al sfințeniei preoției păzitorule;
Bucură-te, al darului preoției apărătorule;
Bucură-te, al nedreptății mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 11-lea

Mustrat-ai cu blândețe, Părinte, pe monahul cel mândru care ținea sfeșnicul în vremea mesei tale, descoperindu-i gândurile. De această descoperire mirându-se frații, au dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Arătat-ai prin vis fraților unde se cade a zidi mănăstirea lor și, fiind întrebat a doua zi de ei unde s-o zidească, le-ai zis: „Acolo unde v-am arătat astă-noapte!”. De care lucru ei mirându-se, pe tine te lăudau zicând:
Bucură-te, Benedicte, că darul descoperirii de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că de acest lucru cu toții s-au mirat;
Bucură-te, că prin vis locul zidirii ai arătat;
Bucură-te, că cele arătate în vis a doua zi le-ai descoperit;
Bucură-te, că acolo ei mănăstire au zidit;
Bucură-te, că pe fecioarele cele nemulțumitoare le-ai certat;
Bucură-te, că a-și îndrepta viața le-ai învățat;
Bucură-te, că pe acele fecioare de la împărtășire le-ai oprit;
Bucură-te, că la scumpătatea Sfintelor Taine ai râvnit;
Bucură-te, că Darul Sfintelor Taine l-ai prețuit;
Bucură-te, al nedreptății pedepsitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 12-lea

Arătatu-s-a minune înfricoșătoare asupra fecioarelor neîmpărtășite, căci în vremea Liturghiei din mormântul cel din biserică afară ieșeau, de care lucru toți credincioșii foarte se mirau și cu frică pe Dumnezeu lăudau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Luat-ai, de la Dumnezeu, diferite daruri, Benedicte, spre folosul turmei tale și al multor credincioși, pentru care noi lăudăm pe Bunul Dumnezeu, Care te-a împodobit cu ele, și către tine zicem așa:
Bucură-te, că pe monahul cel leneș, prin vederea balaurului l-ai înțelepțit;
Bucură-te, că pe ipodiaconul Agapit pentru neascultare l-ai pedepsit;
Bucură-te, că untdelemnul cu rugăciunea ta l-ai înmulțit;
Bucură-te, că pe Tala păgânul numai prin privire l-ai speriat;
Bucură-te, că pe copilul cel mort cu rugăciunea l-ai înviat;
Bucură-te, că sufletul surorii tale în chip de porumb ți s-a arătat;
Bucură-te, că zburând sufletul ei în rai a intrat;
Bucură-te, că, slăbind cu trupul, cu Sfintele Taine te-ai împărtășit;
Bucură-te, că îndată a sosit și al tău sfârșit;
Bucură-te, Benedicte mult ostenitorule;
Bucură-te, al Sfinților Părinți următorule;
Bucură-te, al raiului moștenitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 13-lea

O, Cuvioase și mult nevoitorule al lui Hristos Benedicte, al monahilor și al creștinilor luminătorule, tu pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit și pentru dragostea Lui pururea te-ai ostenit. Auzi-ne și pe noi, smeriții care te cerem în ajutor și lui Dumnezeu Care te-a împodobit pe tine cu aceste daruri, Îi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Îngerească viață din copilărie ai petrecut…, Condacul 1: Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos…,

Icosul 1

Îngerească viață din copilărie ai petrecut și cu pustnicească viață te-ai împodobit; lumea și slava veacului de acum le-ai urât și liniștea cu toată inima ai iubit; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viața cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinerețe trufia vieții ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu viețuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viața ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăției vas preacinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor neprețuit;
Bucură-te, că viața ta cu mari virtuți o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârșirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioșilor Părinți următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul 1

Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniți, toți cei binecredincioși, să-l lăudăm și cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

și această

Rugăciune către Sfântul Cuvios Benedict de Nursia

O, Sfinte al lui Dumnezeu și făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viața ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovnicești, decât a le arăta. Ai urât slava lumii și ai fugit de dânsa, până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi și la vreme a te pune în sfeșnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor și al tuturor creștinilor. Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit și ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârșit în lucrarea tuturor faptelor bune și prin pilda vieții, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povățuit. Tu pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit și crucea ostenelilor și a răbdării o ai dus până la sfârșit. Aceasta înțelegând noi, nevrednicii, despre sfânta ta viață și crezând că mare îndrăzneală ai către Preabunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi ca, prin mila Domnului și prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim milă și iertare în toată viața noastră, în vremea sfârșitului și în ziua judecății de apoi. Amin.

Și se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Benedict de Nursia

Troparul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Benedict, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia, glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Benedict. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmosul

Veniţi, popoare, să cântăm lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mie, celui ce voiesc să laud în cântări pomenirea ta cea vred­nică de laudă, Preacuvioase Părinte Bene­dict, roagă-te să mi se dea har şi izbăvire de toate greşelile.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nimeni altul, din pruncie luând crucea ta, preafericite, ai urmat Atotţiitorului şi omorându-ţi trupul, te-ai învred­nicit de Viaţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legii lui Dumnezeu plecându-te, întru tot fericite, prin os­tenelile înfrânării ai veştejit săltările patimilor şi cu darul nepătimirii te-ai îmbogăţit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce prin tine ne-am îm­bogăţit cu nestricăciunea, Năs­cătoare de Dumnezeu, Prea­curată, strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de dar, Po­doaba cuvioşilor şi a drepţilor.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-se sufletul tău de apele cele vii ale Sfân­tului Duh, Sfinte Benedict, a izvorât râuri de tămăduiri, care au us­cat răutatea patimilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umblând pe cărarea cea strâmtă, te-ai sălăşluit în lăr­gimea Raiului şi măiestriile de­monilor şi căile cele fără de rânduială le-ai strâmtorat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu curgerile lacrimilor tale adăpându-te, ca un pom adu­cător de roadă, Părinte Benedict, bună roadă Dumnezeiască de fapte bune şi de minuni ai adus cu Dumnezeiescul har.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să Se Întrupeze, Cel Ce Singur este Bun a intrat în pântecele tău, Preacurată şi Om Desăvârşit S-a arătat. Pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Te laud pe Tine, căci cu au­zul meu am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceasta, preaslăvesc bunătatea Ta cea mare faţă de mine, Preaputernice.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răstignindu-te tu patimilor şi lumii, cugetătorule de Dum­nezeu, Părinte Benedict, ai slu­jit lui Hristos, Celui Ce pe Cruce mâinile Şi-a întins de bunăvoie; pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin nevoinţele înfrânării, cuvioase, ţi-ai omorât mădula­rele trupului; pe morţi cu rugă­ciunea ta i-ai înviat şi celor slă­bănogi le-ai dăruit bună alergare, celor ce cu credinţă te so­coteau vrednic de minunare şi toată boala ai tămăduit, Sfinte Preacuvioase Părinte Benedict.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sufletele cele uscate şi sterpe le-ai făcut roditoare, cu cuvân­tul tău cel viu, cuvioase şi cu arătarea minunilor păstor pus de Dumnezeu ai fost şi podoabă preafrumoasă a călugărilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca ploaia pe lână s-a pogorât Cuvântul în pântecele tău, Preacurată, Întrupându-Se şi a făcut să înceteze ploile închină­rii la idoli şi a împrăştiat iarna cea amară, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că pe alt dumnezeu, afară de Tine, nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeu Cel Milostiv rugându-L, părinte înţelepte, ca şi Ilie urciorul, ai umplut de untdelemn vasul cel mare, fiind socotit vrednic de minunare de cei ce te vedeau.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un curat cu sufletul, fiind răpit cu mintea, ai văzut tot pă­mântul luminat ca de o singură rază, Dumnezeu cinstindu-te pe tine, întru tot Fericite Părinte Benedict.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcând minuni întru Hristos, cuvioase, rogi pe Dătătorul de bine, ca, prin rugăciune, să iz­vorască apa care rămâne, pro­povăduind minunea, Preacuvioase Benedict.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce locuieşte în Ceruri, în Preacuratul tău pântece a lo­cuit, ca să ne facă pe noi case ale Preasfintei Treimi, pe cei ce te propovăduim Născătoare de Dum­nezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dum­nezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu străluci­rile de lumină ale Duhu­lui, ai micşorat întunecimea de­monilor celor răi, făcătorule de minuni, Sfinte Benedict, Luceafărul cel preastrălucit al călugărilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de strălucită este viaţa ta, fericite! Cât de luminată este petrecerea ta cea cinstită, prin care cetele călugărilor le-ai atras spre cunoştinţa cea mân­tuitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Locuitor al Împărăţiei Ceruri­lor făcându-te tu, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Benedict, roagă-te ca să dobândească aceasta şi cei ce cu credinţă pururea te fe­ricesc pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din pântecele tău cel Sfânt a Răsărit Soarele Cel Neînserat al dreptăţii şi pe credincioşi a luminat, Născătoare de Dum­nezeu, Fecioară Prealăudată.

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dum­nezeule, scoate-mă.

 

CONDAC, glasul al 6-lea

Podobie: Împlinind rânduiala...

Îmbogăţitu-te-ai cu Dumneze­iescul har, iar cu faptele tale ai descoperit chemarea şi te-ai arătat plin de harul Duhului Sfânt, în rugăciuni şi în înfrânări, Preacuvioase Părinte Benedict, plăcutule al lui Dumnezeu şi neputincio­şilor tămăduitor te-ai făcut şi izgonitor demonilor şi grabnic apărător al sufletelor noastre.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Ritori preaînţelepţi s-au arătat tinerii, oarecând; căci, din sufletul lor cel de Dumnezeu cuprins, teologhisind, cu buzele au cântat: Dumnezeul părinţilor, Cel mai presus de toate şi al nostru, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorâre purtătoare de viaţă ai agonisit tu, cu îndepărtarea dezmierdărilor. Pentru aceasta te-ai învrednicit, Preafericite Benedict, să înviezi morţii, toţi credincioşii minunându-se de tine, ca şi de Marele Prooroc Ilie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuvioasele tale osteneli ridicat-ai mănăstire cu mulţi călugări, care rămâne în veac, înconjurată cu zidurile apără­rilor tale, supunându-se întru toate celor bine orânduite de tine, vrednicule de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Socotind să te omoare în chip necugetat, cu otrăvuri rele, pe tine, cel ce erai păzit de mâna Dumnezeiască a Atotziditorului, fericite, cei fără de minte, fiind daţi pe faţă de cunoştinţa de mai înainte a Duhului, au fost ruşinaţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vindecă patimile sufletului meu, Ceea ce ai zămislit Izvorul nepătimirii, Fecioară şi dă-mi mie lacrimi de pocăinţă, care să-mi pricinuiască acolo mân­gâierea, Născătoare de Dum­nezeu Preasfântă.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru Hristos împărăţind asupra patimilor celor stricăcioase, cugetătorule de Dum­nezeu părinte, te-ai învrednicit să locuieşti în Împărăţia Ceru­rilor, laolaltă cu toţi care bine au vieţuit şi au iubit pe Dum­nezeu, Văzătorul a toate.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugăciunile tale cele sfinte, primindu-le Dumnezeu, dăruia prin tine celor lipsiţi cele trebuincioase vieţii; care te preamă­reau foarte pe pământ, pentru lucrările minunilor tale, Sfinte Bene­dict, de trei ori fericite.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înfrumuseţându-te cu fru­museţile Dumnezeieştilor fapte bune, te-ai mutat către cămă­rile cele frumoase, părinte, ca să fii împreună cu Dumnezeu şi să te bucuri de frumuseţea Lui întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată, S-a născut Prunc din tine, Preacurată, precum strigă Isaia, Fiul Celui Preaînalt şi Se arată Fiu al tău, Fecioară, făcând fii ai Tatălui Ceresc pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit ca să înnoiască pe Adam cel rău căzut în stricăciune din pricina mâncării şi Care S-a Întrupat din Sfânta Fecioară pentru noi, credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai ca un soare mare, de Dumnezeu purtătorule, luminând zidirea cu semne înfricoşătoare şi cu strălu­ciri de fapte bune. Pentru aceas­ta, săvârşim pomenirea ta, cea cu adevărat luminoasă, luminându-ne, părinte, simţirile inimii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele călugărilor, cele adu­nate de tine, ziua şi noaptea laude aduc, având în mijlocul lor trupul tău, care izvorăşte din belşug râuri de minuni, pă­rinte înţelepte şi luminează ne­încetat toate căile lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai mult decât razele soare­lui ai strălucit, părinte, împli­nind poruncile lui Dumnezeu şi te-ai mutat către Lumina Cea Neînserată, rugându-te ca să se dea izbăvire de păcate, celor ce cu credinţă te cinstesc, Sfinte Părinte Benedict, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut Lumina, în­depărtează, Fecioară, norii sufletului meu şi-mi dă, Stăpână, să se oglindească întru el fru­museţea cea mântuitoare a Ce­lui Ce a Strălucit în chip de ne­grăit din Preasfântul tău pân­tece, spre lumina neamurilor, Prealăudată.

Irmosul

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit ca să înnoiască pe Adam cel rău căzut în stricăciune din pricina mâncării şi Care S-a Întrupat din Sfânta Fecioară pentru noi, credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Sihăstrind în chip plăcut lui Dumnezeu, ai trăit în virtute şi ai primit darul vindecărilor, Părinte Benedict, săvârşind lucruri minunate şi înfricoşătoare. Şi adunând mănăstire sfântă, ai adus Domnului mulţime de oa­meni care se mântuiesc, prea­fericite. Slavă lui Dumnezeu, Celui Ce te-a strălucit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce a săvârşit prin tine tuturor tămăduiri!

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Mâinile tale cele Dumneze­ieşti, cu care ai ţinut pe Zidi­torul Celui Ce S-a Întrupat din bunătate, Preasfântă Fecioară, întinzându-le, roagă-L să ne iz­băvească din ispite, din patimi şi din primejdii pe noi, cei ce te lăudăm cu dragoste şi strigăm ţie: Slavă Celui Ce S-a Sălăşluit întru tine; Slavă Celui Ce a ieşit din tine; Slavă Celui Ce ne-a eli­berat pe noi prin naşterea ta.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Pironit fiind pe Cruce de cei fărădelege, Mântuitorule şi coasta împungându-Ţi-se de suliţa ostaşilor, Preacurata se tânguia cu amar şi înspăimântându-se de multa şi înfricoşătoarea Ta răbdare, striga: Slavă dragostei Tale de oameni; Slavă bunătăţii Tale; Slavă Ţie Celui Ce cu moartea Ta ai făcut pe oameni nemuritori.

Rugăciune către Sfântul Benedict de Nursia

O, Sfinte al lui Dumnezeu şi făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viaţa ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovniceşti decât a le arăta. Ai urât slava lumii şi ai fugit de dânsa până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi şi la vreme a te pune în sfeşnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor şi al tuturor creştinilor. Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit şi ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârşit în lucrarea tuturor faptelor bune şi prin pilda vieţii, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povăţuit. Tu, pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi, crucea ostenelilor şi a răbdării o ai dus până la sfârşit. Aceasta înţelegând, noi nevrednicii, despre sfânta ta viaţă şi crezând că mare îndrăzneală ai către Prea Bunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi, ca prin mila Domnului şi prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim milă şi iertare în toată viaţa noastră, în vremea sfârşitului şi în ziua judecăţii de apoi. Amin.

"DUHUL TRÂNDĂVIEI, AL GRIJII DE MULTE, AL IUBIRII DE STĂPÂNIRE ȘI AL GRĂIRII ÎN DEȘERT, NU MI-L DA MIE!" 🙏🙏🙏

 

erește-ne, Doamne, de aceste patru duhuri rele: trândăvia, grija de multe, iubirea de stăpânire și grăirea în deșert!

În prima parte a Rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, această rugăciune cuprinzătoare a întregii teologii a pocăinței, Îl rugăm pe Dumnezeu să nu ne dea aceste duhuri pierzătoare de suflet. Dar, oare, Dumnezeu ni le dă pe acestea? Nicidecum! De fapt ne rugam Lui Dumnezeu să nu ne lase să cădem în robia acestor patimi, iar duhurilor lor să nu le dea putință de stăpânire asupra noastră.

Dumnezeu ne-a facut după chipul și spre asemănarea Sa, așadar orice sursă a răului este exterioară nouă, interior fiind doar liberul arbitru care ne oferă posibilitatea de a alege dacă luptăm sau coalizăm ispitelor de tot felul.

Păcatul este alegere personală de a urma o anumită cale, și nu putem la infinit a învinovăți pe cei de lângă noi prin care cel rău găsește adesea portițe de a ne ispiti în funcție de slăbiciunile pe care le avem.

Îmi amintesc de o întâmplare citită în Pateric care găsesc a fi potrivită acestui context: un părinte îmbunătățit avea un ucenic, începător în cele duhovnicești, care odată intrat în Postul Mare a început a fi ispitit de pofta mâncării. Cum în chilia sa nu avea nimic de mâncare și nici vreo posibilitate de a găti ceva, a găsit undeva, totuși, un ou. După multe frământări și întrebări despre modul în care l-ar putea prepara pentru a-l mânca, se gândește să spargă oul, să-l pună într-o lingură și să îl coacă la flacăra candelei. Așadar, părintele său duhovnicesc îl surprinde cu lingura la flacăra plăpândă a candelei, moment care i-a provocat multă rușine și s-a scuzat spunând: "iartă-mă, părinte, diavolul m-a îndemnat să fac asta!", însă diavolul, ieșind de după ușă, i-a răspuns :"nici chiar eu nu m-aș fi gândit la asta!".

Și probabil, multe zâmbete aprobatoare și pline de înțeles smulge această povestioară plină de tâlc.

Așadar, potrivit și demn ar fi, ca atunci când greșim să ne asumăm greșeala și să încercăm degrabă a o repara, ca nu cumva familiarizându-ne prea mult cu ea să o considerăm a fi normală, devenind astfel robi ai patimilor.

Obișnuința și stăruința într-o greșeală este de fapt dușmanul nostru cel mai mare... a greși e omenește, a stărui în greșeală e drăcește, iar a repara e îngerește...

Pilda din Pateric – Călugărul și Îngerul Domnului

 

"A mers odată avva Agathon în oraş să cumpere ceva lucruri şi a găsit pe drum un ciung, care i-a zis:

– Unde mergi?

– În cetate la vânzare.

– Fii bun şi du-mă acolo.

Şi luându-l în spinare l-a dus în oraş.

El i-a spus:

– Unde vinzi lucrurile tale, acolo pune-mă.

Şi când a vândut ceva, i-a spus ciungul:

– Cu cât le-ai vândut?

– Cu atâta.

– Cumpără-mi o plăcintă.

Şi i-a cumpărat.

A mai vândut ceva. Şi a zis iar:

– Şi asta cu cât?

– Cu atâta.

– Cumpără-mi cutare.

Şi i-a cumpărat. După ce le-a vândut pe toate şi dorind să plece, i-a zis ciungul:

– Pleci?

– Da.

– Fii iar bun şi du-mă unde m-ai găsit.

Şi luându-l în spate, l-a dus în locul acela.

Şi i-a spus:

– Binecuvântat eşti, Agathon, de Domnul în Cer şi pe Pământ.

Şi ridicând ochii n-a mai văzut pe nimeni; căci era înger al Domnului venit să-l încerce."

Sinaxar 16 Martie

 

În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea sfântului mucenic Sabin egipteanul.

Sfântul Sabin a fost din localitatea Ermuopole a Egiptului şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian. Pornindu-se prigoana împotriva creştinilor, el a ieşit împreună cu alţi creştini din cetate şi s-au ascuns într-o căsuţă. Fiind căutat însă de închinătorii la idoli, pentru că se bucura de multă cinstire printre creştinii de acolo, fiind şi de neam ales şi întrecând pe mulţi cu râvna credinţei sale, a fost în cele din urmă găsit. Şi, fiind dus înaintea unui oarecare Arian, care era mai marele cetăţii, a fost spânzurat şi strujit într-atâta, încât bucăţi din carnea lui cădea la pământ. Apoi a fost ars cu făclii aprinse şi în cele din urmă legat fiind de o piatră a fost aruncat în râul Scamandru, luând în chipul acesta cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Papa.

Acest sfânt, văzând că lumea se găseşte în primejdia de a se cufunda în idolatrie, înfăţişându-se înaintea stăpânitorului locului unde trăia, l-a ruşinat pe acesta, cu îndrăzneala lui cea multă în Hristos. Fiind aruncat la pământ i s-a bătut mai întâi trupul şi apoi şi faţa cu toiege şi a fost chinuit în multe chipuri, după care şi-a dat duhul. Moaştele lui au fost ridicate de cei din Licaonia, care avându-le la ei se bucură şi se veselesc.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iulian cel din Cilicia.

Acest sfânt era de fel din cetatea Anazervelor, care este a doua cetate din ţinutul Ciliciei şi era fiul unui demnitar grec şi al unei mame creştine. Învăţând de la mama lui credinţa creştină şi îndeletnicindu-se cu citirea Sfintelor Scripturi, când a ajuns la vârsta de optsprezece ani a fost dus de către alţii înaintea ighemonului locului aceluia. Şi neplecându-se a jertfi idolilor, a fost bătut peste tot corpul, după care a fost aruncat în închisoare. Aducându-şi aminte aici de sfatul mamei lui, când a fost scos din nou şi întrebat, a răspuns că stăruie în credinţa lui şi vrea să moară în credinţa lui Hristos. Deci, fiind aruncat într-un sac plin de nisip şi de şerpi veninoşi, a fost lăsat în mare şi astfel a primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Ioan cel din Mănăstirea Rufianelor, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Roman, cel din Parion, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor zece mucenici din Fenicia, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Alexandru, papă al Romei, care în pace s-a săvârşit.

Sf. Mucenic Alexandru, Episcopul Romei, a fost timp de 10 ani pastorul Romei. El a fost ars de viu in ziua de 3 mai 119 din ordinul împăratului Hadrian (117-138).

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Aninas, făcătorul de minuni.

Acest preacuvios părinte al nostru, încă de pe când era tânăr, fără nici un fel de învăţătură fiind, a iubit blândeţea şi liniştea, trăind retras de toţi ceilalţi, în linişte. Când a ajuns la vârsta de cincisprezece ani, rămânând orfan de părinţi, părăsind toate s-a dus în regiunea Neocezareea-pe-Eufrat. Şi găsind acolo pe un monah oarecare cu numele Maiuma, care ducea o desăvârşită sărăcie de bunăvoie, a rămas lângă el priveghind şi rugându-se. Atât de mare erau lipsurile în care trăiau aceştia doi, încât de multe ori abia dacă mâncau o singură dată la patruzeci de zile. Şi într-o astfel de strâmtorare fiind, se bucurau tot atât de mult, ca şi cum ar fi luat parte la o masă împărătească. După o oarecare vreme, învăţătorul lui a voit să plece de acolo de unde se găseau şi a şi făcut aceasta. Dar fericitul Aninas, i-a grăit: "Iartă-mă, cinstite părinte, dar nu doresc să plec de aici" şi a rămas acolo. De multe ori ieşea şi înainta în pustiul cel mai îndepărtat, timp de douăzeci sau treizeci de zile, după care se întorcea din nou la chilia lui. Şi înfrângându-şi patimile trupului, a primit ca răsplată puterea de a îmblânzi fiarele sălbatice. Pentru aceasta oriunde mergea, el era însoţit întotdeauna de doi lei. Odată, chiar unul dintre lei, călcând într-un spin ascuţit şi acesta intrându-i adânc în labă, sfântul i l-a scos afară, i-a legat bine laba şi astfel l-a făcut sănătos.

Vestea despre el alergând pretutindeni, mulţime de bărbaţi şi de femei veneau la el, aducând cu ei tot felul de bolnavi şi el, cu harul dumnezeiesc care sălăşluia în inima lui şi numai cu rugăciunea îi tămăduia pe toţi de orice boală erau cuprinşi. Lăsând deci pe toţi aceştia să vină la el în pustiu, el trăia mai departe în chilia lui, rugându-se. Dar apă nu se găsea prin apropiere, ci se aducea tocmai de la râul Eufrat, care se găsea la depărtare de aproape opt kilometri. Mai înainte numai rar se aducea, pentru că sfântul fiind singur nici nu prea avea nevoie de ea. Dar când mulţimea celor ce veneau la el a început să fie din ce în ce mai mare, nevoia de apă de băut s-a făcut din ce în ce mai mult simţită, de aceea el a construit un mic bazin în care să se adune apa de ploaie, care să poată fi întrebuinţată de cei ce aveau nevoie de apă.

Dar şi bazinul acesta golindu-se odată cu totul de mulţimea care venise, şi după aceasta venind încă şi altă mulţime de oameni, iar sfântul poruncind slujitorului său să scoată apă şi pentru aceştia, după ce slujitorul s-a dus şi nu a mai putut aduna nici măcar un pahar de apă, din cauză că toată apa fusese întrebuinţată, sfântul ridicându-şi ochii către cer şi suspinând adânc, cu faţa plină de seninătate, a zis din nou slujitorului: "Du-te, copile, în numele Domnului îţi poruncesc: scoate apă şi împarte celor ce au trebuinţă". Şi slujitorul ascultând de porunca ce i s-a dat, s-a dus şi, o, minune!, a găsit bazinul plin de apă şi a strigat: "Veniţi cu toţii să vedeţi un lucru minunat!" Şi alergând cu toţii şi bând din destul din apa aceasta foarte curată şi rece, s-au minunat şi au adus mulţumită lui Dumnezeu.

După aceasta, sfântul, voind să ascundă faima acestei minuni, s-a gândit să aducă el însuşi apă de la râul Eufrat, tot aşa cum făcea şi mai înainte. Deci, în timpul nopţii, lucrul neapărat pe care-l făcea era să aducă apă de la Eufrat. Dar altă dată venind din nou mulţime mare la el şi apa terminându-se, bătrânul luând un vas de lut, a pornit spre râu. Nu s-a îndepărtat însă nici măcar cât o aruncătură de piatră şi s-a înapoiat. Cei care erau de faţă socotind că bătrânul s-a înapoiat aşa de repede din cauza slăbiciunii, au alergat cu toţii întru întâmpinarea lui. Unul dintre ei luând din mâinile bătrânului vasul de lut, în care voise să aducă apă şi văzându-l că este plin, a strigat, zicând cu glas mare: "Daţi toţi slavă lui Dumnezeu, că braţele bătrânului izvorăsc apă vie!" Deci, alergând cu toţii la vasul de lut şi văzându-l plin cu apă rece, s-au minunat şi au început să se târască la picioarele lui, rugându-l cu căldură sã înceteze să mai săvârşească un astfel de lucru şi să nu-şi mai ia asupra-şi pentru ei o atât de mare osteneală. Căci ziceau: "Dacă nu s-ar fi întâmplat această minune, ai fi adus negreşit apă tocmai de la râul Eufrat!" Dar bătrânul, căzând şi el la pământ, se numea pe sine pământ şi cenuşă, vierme şi tot ce poate fi mai dispreţuit şi numai în felul acesta abia dacă a putut să-i liniştească.

În vremea aceea Patriciu, episcopul Cezareii, auzind că sfântul aduce el singur apa, i-a trimis bătrânului, ca să-l uşureze, un animal obişnuit cu căratul apei. Dar un sărac oarecare, strâmtorat de creditorul lui, venind la bătrân, i-a povestit acestuia nenorocirea lui. Bătrânul însă neavând nimic altceva cu care să-l ajute, şi nelăsându-l inima să-i dea drumul să plece neajutorat, dându-i asinul pe care-l primise pentru căratul apei, i-a zis: "Vinde-l, copile, plăteşte-ţi datoria şi scapă!" Deci, episcopul aflând aceasta, i-a dat din nou, alt asin, zicându-i: "Pe acesta nu ţi-l dau în dar, ci numai ca să-ţi care apă; iar când voi avea nevoie de el, am să ţi-l iau înapoi!" După puţină vreme însă, venind la bătrân un alt sărac şi cerându-i ajutor, iar sfântul neavând ce să-i dea, i-a dat asinul. Aflând din nou şi de acest lucru, episcopul a poruncit să se zidească un bazin mare, care se păstrează până astăzi, pe care umplându-l cu apă, cu ajutorul unor trimişi ai săi cu animale aducătoare de apă, le-a poruncit acestora să se întoarcă înapoi.

S-a întâmplat, apoi, ca în regiunea aceea să se găsească un stâlpnic despre care se dusese vestea. Dar acesta, prin lucrarea meşteşugită a diavolului, a ajuns odată la o ceartă cu un oarecare, fiind rănit de o piatrã aruncată de acesta. Simţindu-se mânat de o pornire lăuntrică să se răzbune împotriva celui ce îl lovise cu piatra şi să se apere împotriva tuturor celor ce săvârşeau neorânduială, căci stâlpnicul socotea că aşa se cuvine să facă, omul acesta al lui Dumnezeu, Aninas, cunoscând aceasta mai dinainte prin Duhul Sfânt, scriind cele ce se cuvine stâlpnicului, i-a trimis scrisoarea printr-un leu. Ucenicul stâlpnicului, văzând leul s-a înspăimântat, cuprins fiind de frică. Dar înţelegând că leul aducea o scrisoare, apropiindu-se de el, i-a luat scrisoarea şi a dat-o stâlpnicului, care, după ce a citit-o, s-a umplut de căinţă şi lăsând răzbunarea în seama lui Dumnezeu, i-a răspuns fericitului Aninas, tot prin leu, aducând multe mulţumiri lui Dumnezeu şi slujitorului Său, pentru sfaturile primite la vreme.

Odată, o femeie, cuprinsă de o boală grea, urca spre locul unde se găsea sfântul. Un barbar însă ieşindu-i în cale şi năpustindu-se asupra-i ca să o necinstească, numai cu chemarea în ajutor a numelui sfântului, barbarul deodată s-a îmblânzit şi întinzând mâna ca să-şi ia arma pe care mai înainte de a se năpusti asupra femeii o înfipsese în pământ, a găsit-o că prinsese rădăcini. Minunându-se deci şi el de acest lucru cu totul neobişnuit a alergat şi el către sfântul Aninas. Şi ajungând la el, după ce a fost catehizat, a fost botezat, rămânând mai departe pe lângă sfânt şi devenind, cu timpul, un bărbat foarte încercat în viata duhovnicească. Iar femeia după ce a primit vindecarea de care avea nevoie, a plecat, bucurându-se.

Multe alte minuni şi lucruri mai presus de fire au fost săvârşite de acest sfânt, dar nu le mai arătăm aici, cu toate că şi pe acestea arătate mai sus le-am înfăţişat fără să vrem.

Deci trăind timp de nouăzeci şi cinci de ani în sihăstria lui şi neplecând câtuşi de puţin de acolo, când a ajuns la vârsta de o sută zece ani, după ce a vestit de mai înainte multe vedenii pe care le-a avut cu privire la viitor, simţind că i-a venit sfârşitul, a adunat la sine pe toţi cei care făceau parte din frăţietatea în fruntea căreia se găsea, a ales pe unul dintre fraţi, care întrecea pe toţi ceilalţi în virtute şi a zis: "Pe acesta l-a pecetluit Dumnezeu ca păstor al vostru, în locul meu". Şi zicând acestea a arătat pe fratele despre care era vorba, l-a îmbrăţişat şi i-a binecuvântat pe toţi. După aceasta trăind încă şapte zile, s-a mutat la Domnul în ziua a şaisprezecea a lunii martie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Hristodul (1020-1093), făcătorul de minuni, întemeietorul Mănăstirii Sfântului Ioan Teologul din Patmos.

Sfântul Hristodul, care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana, şi a primit la botez numele de Ioan. A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul ("robul lui Hristos" în greceşte). A dus mai întâi viaţă călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul şi ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118), şi aşa a zidit în insula Patmos o biserică şi o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste clădiri au rămas până astăzi. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a şi murit, către sfârşitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie. Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaştele sale întregi, şi le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi, şi sunt izvor de multe vindecări şi minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credinţă.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul

Troparul Sfântului Mucenic Sabin Egipteanul, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Sabin, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm!

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ostenelile înfrânării curăţindu-ne ochii sufletului şi cu vărsare de lacrimi, să vedem înviat, cu cugetul nostru, pe Soarele slavei.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suindu-te, purtătorule de chi­nuri, la înălţimea cunoştinţei lui Hristos, cu cuget înţelept, ai părăsit înşelăciunea minciunii şi ai dobândit mărirea cerească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un alt râu de aur te-ai arătat în Egipt şi în lume, mu­cenice al lui Hristos şi vărsându-ţi sângele muceniceşte, Sfinte Sabin, ai adăpat pe oameni cu Dumnezeiasca cunoştinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel născut din tine, mai pre­sus de cuvânt, cu rugăciunile tale, Preacurată, umple de linişte vremea de faţă şi îndrumă pe cei ce te măresc pe tine, Ceea ce eşti fără prihană.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Doamne, ne întăreşte prin postire, ca bine să plăcem Ţie şi să împlinim cu osârdie voile Tale cele sfinte.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-te, mărite, cu platoşa Puterii celei nebiruite a lui Hristos, cu credinţa şi cu dragostea, biruitor te-ai arătat asupra vrăjmaşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu răbdarea ta ai clătinat temeliile înşelăciunii şi ai dărâ­mat în adâncuri altarele idoli­lor, Sfinte Mucenice Sabin.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru tine împuternicindu-ne şi întărindu-ne, Preacurată, în vremea înfrânării, biruim răz­boiul patimilor.

Irmosul

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu postirea şi cu ostenelile, supunând zburdările trupului, vom vedea în linişte şi în cu­răţie Patimile lui Hristos cele mântuitoare.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuvintele mărturisirii tale celei Dumnezeieşti ai lovit, Sfinte Sabin, întocmai ca şi cu un bici pe prigonitorii tăi şi ai rămas nerănit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cei ce se închinau făpturii i-ai plecat, Sfinte Mucenice Sabin şi i-ai povă­ţuit spre închinarea Dumnezeu­lui tuturor; care te-au vestit pe tine, povăţuitor, mucenice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe nişte ancore tari pri­mind ocrotirile tale, Prealăudată, poposim la limanul cel dumnezeiesc al Fiului tău şi Dumnezeului nostru.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu Poruncile Tale şi cu braţul Tău cel Înalt pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminează-ne pe noi, prin post, cu Strălucirile Tale şi ne învredniceşte ca în chip curat să Te vedem pe Tine, Soarele dreptăţii şi al Slavei.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având în suflet, ca o făclie prealuminoasă dragostea lui Hristos cea dumnezeiască, că­tre Dânsul ai fost povăţuit, mu­cenice, prin pătimire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toiagul înţelepciunii tale, înţelepte, ai nimicit altarele cele din Egipt, slăvind pe Dom­nul, Făcătorul a toate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îmbrăcând cu putere nepu­tinţa noastră, în vremea Postului, Preacurată, întăreşte-ne împotriva ispitirilor şi a pati­milor.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Postul prilejuieşte desfăta­rea bunătăţilor şi împăr­tăşirea din Desfătarea Cea Nestricăcioasă, celor ce iau parte la el şi slăvesc cu inimă curată pe Hristos, Singurul Pricinuitor al mântuirii noastre.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoaba cea văzută şi mân­dria cea lumească le-ai defăi­mat cu dreapta credinţă şi te-ai arătat iubitor de Slava cea mai Înaltă şi de bogăţia cea veşnică, purtătorule de chinuri, prea­fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tulburarea cea cu multe os­teneli a vieţii ai părăsit-o, Sfinte Mucenice Sa­bin şi ai ajuns la limanul cre­dinţei lui Hristos; prin care ai aşezat bogăţia pătimirii tale în dumnezeieştile cămări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei întâi zidiţi, gustând prin neascultare din pom, au fost alungaţi din desfătare, Preacu­rată; iar noi, împărtăşindu-ne din Cel Născut din tine, de viaţa nestricăcioasă ne desfătăm.

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!

 

CONDAC,glasul al 2-lea

Podobie: Căutând cele de sus...

Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu mult rod, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Sabin, umple de veselia ta pe cei ce cinstesc po­menirea ta şi te roagă neîn­cetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o în picioare, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndepărtând prin înfrânare negura de pe ochii sufletului, să primim cu frică lumina cea dumnezeiască prin credinţă. Şi cu suflet curat să strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţea sufletului, prin frumuseţea trupului ai arătat-o, mucenice; căci te-ai arătat lu­minat în gândire şi plăcut în cuvinte, Sfinte Sabin, strigând: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu vitejia sufletului şi cu bărbăţia ai înfruntat, Mucenice Sabin, semeţia cea potrivnică a tiranilor celor fărădelege şi lui Hristos ai strigat: Dum­nezeul părinţilor noştri, bine eşti ­cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cei curăţiţi prin post, Năs­cătoare de Dumnezeu, învredniceşte-i a vedea dumnezeiasca Înviere a Fiului şi Dumnezeului tău, care cu credinţă binecuvintează şi zic: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Pe Împăratul Cerurilor, pe Care Îl laudă oştile îngerilor, Iăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-ne sufletele prin post şi rugăciune, cu credinţă neşovăitoare, să pri­mim dumnezeieşte pe Împăra­tul Cerurilor.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adăpându-te cu izvoarele cele înţelegătoare ale Mângâie­torului, purtătorule de chinuri, Sfinte Sabin, ai adus Domnului roa­dele muceniciei.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Râurile sângelui tău revărsându-se pe pământ, Mucenice Sabin, ape de tămăduiri tuturor oame­nilor împrăştie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce ne lăudăm întru tine, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale, să dobândim Slava Fiului tău, la Învierea Lui.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul Cerurilor, pe Care Îl laudă oştile îngerilor, Iăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, împreună cu Cetele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Punând frâu pătimitor prin înfrânare, să le supu­nem cu totul minţii celei curate, ca împreună să împărăţim cu Stăpânul tuturor.

Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruind, purtătorule de chi­nuri, în războaiele cele duhov­niceşti şi supunând pe tirani cu suflet viteaz, împreună împără­ţeşti acum cu Hristos, Ziditorul tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridicându-te de pe pământ la cer, Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te Ziditoru­lui tuturor şi Celui Ce ţi-a dat ţie cunună, pentru noi, cei ce te cinstim pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mărirea robilor tăi eşti, Năs­cătoare de Dumnezeu şi îndrăz­neala, tăria, lauda şi împlinirea sigură a aşteptării mele.

Irmosul

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, împreună cu Cetele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara, astăzi...

Preamare purtătorule de chi­nuri, ostaşule al adevărului, mărite mucenice al lui Hristos, propovăduitorule al Sfintei Treimi, cere har dintru înăl­ţime celor ce te cinstesc pe tine; dăruieşte cu rugăciunile tale pace tuturor celor ce neîncetat laudă pomenirea cea preasfântă a muceniciei tale.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara, astăzi...

Fiecare unde se mântuieşte, acolo după dreptate şi aleargă; şi care altă scăpare de felul acesta poate fi, Născătoare de Dumnezeu, în afară de tine, Ceea ce acoperi sufletele noastre?

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara, astăzi...

Toiag de putere dobândind Crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, întru dânsa bi­ruim îngâmfările duşmanilor, cei ce cu dragoste, neîncetat te mărim pe tine.

Sinaxar 15 Martie

 

 

În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea sfântului mucenic Agapie şi a celor şapte mucenici împreună cu dânsul: Plisiu, Romil, Timolau, doi Alexandru şi doi Dionisie.

Aceşti mucenici au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (244-311). Agapie era de fel din cetatea Gazei, Timolau din Pont, cei doi Dionisie din Tripolea Feniciei, Romil era diacon al bisericii din Diospoli, iar Plisiu şi cei doi Alexandru se trăgeau din Egipt. Legându-şi cu toţii laolaltă sufletele cu dragostea lui Hristos, şi-au pus după aceea mâinile în cătuşe şi au venit astfel înaintea guvernatorului Urban, la Cezareea, căruia i-au mărturisit că sunt creştini. Iar acela neputând să-i înduplece să se lepede de credinţă nici cu ameninţări şi nici cu făgăduieli, a poruncit să li se taie capetele cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Aristobul, episcopul Britaniei, fratele apostolului Barnaba.

Acesta a fost unul dintre cei şaptezeci de ucenici. El a urmat pe sfântul apostol Pavel, propovăduind Evanghelia în toată lumea şi slujind în tot timpul marelui apostol, de către care a şi fost hirotonit episcop în ţara britanilor, unde trăiau nişte oameni sălbatici şi cruzi. Şi cu toate că aceştia de multe ori l-au bătut pe sfântul episcop, iar uneori l-au târât prin pieţe, el a izbutit să aducă pe mulţi dintre ei la Hristos. Şi după ce a întemeiat multe biserici în care a aşezat preoţi şi diaconi, s-a săvârşit din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Nicandru, cel din Egipt.

Sfântul Nicandru a trăit şi el în vremea împăratului Diocleţian (244-311). Crescut fiind în evlavie şi legându-se cu toată dragostea lui de mucenici, se îndeletnicea cu adunarea în ascuns a moaştelor mucenicilor, pe care cu cucernicie şi cu cinste le aşeza apoi în locuri ascunse. Odată, văzând rămăşitele unor mucenici aruncate astfel şi fără nici o grijă, venind în timpul nopţii şi adunându-le le-a aşezat plin de cuvioşie şi de cuviinţă într-un loc oarecare. Dar fiind văzut de unul dintre slujitorii idolilor, a fost pârât mai-marelui acelui loc. Fiind prins şi propovăduind cu îndrăznire pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost jupuit de piele, primind cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Manuil Criteanul (Manuel Cretanul) care a mărturisit în Hios, la anul 1792, şi care, de sabie fiind tăiat, s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau şi cei împreună cu dânşii

Troparul Sfinţilor Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau şi cei împreună cu dânşii, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmosul

Să cântăm Domnului, Ce­lui Ce a povăţuit pe poporul Său, prin Marea Roşie, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În Locaşurile cele Cereşti fiind acum, mucenicilor, pe cei ce vă laudă pe voi, pe pământ, lumi­nării învredniciţi-i.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Turnuri ale Bisericii v-aţi arătat, zidurile nebuniei idoleşti nimicind, pătimitorilor ai lui Hristos preaviteji.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rănit ai fost de dragostea Stăpânului tuturor, mucenice vrednicule de laudă, Sfinte Agapie şi te-ai sârguit a muri pentru El.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Strălucirea cea plină de Lumină a Celui Ce a Răsărit din tine, Fecioară, luminează-mi ochii sufletului meu, ca să te laud pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt...

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprins fiind de focul dra­gostei lui Hristos, Sfinte Muce­nice Agapie, văpaia nebuniei idoleşti ai stins-o, cu curgerea sângelui tău. Pentru aceasta te lăudăm.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte săbii care taie cu pu­tere mulţimea demonilor, v-aţi arătat cu harul, fericiţilor; iar acum, bucurându-vă, v-aţi unit cu mulţimea Puterilor celor înţelegătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vitejeşte străbătând calea muceniciei, după ce v-aţi dat duhul, aţi ajuns întru Împără­ţia cea de sus, în care v-aţi ago­nisit vieţuirea,mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Ziditorul, Cel Ce S-a ară­tat nouă, celor ce te lăudăm pe tine, Maică, pururea Fecioară, pentru milostivirea milei, din pântecele tău cel purtător de lumină, L-am cunoscut în Trup asemenea celui al nostru.

Irmosul

Nu este sfânt ca Dum­nezeul nostru şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura: nu este sfânt, afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, proorocul mai înainte a cunoscut, cu Dumnezeiască vedere, că Te vei Întrupa Cuvinte şi cutremurându-se, a slăvit Puterea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind pe Hristos foarte mult, Sfinte Agapie, ai urmat cu bărbăţie Patimilor Lui, junghiat fiind ca un miel, de bunăvoie, mare mu­cenice, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dându-vă cu tot sufletul sa­biei, înţelepţilor mucenici, cu curgerea sângelui vostru v-aţi înroşit veşmântul, pe care îmbrăcându-l, vă preumblaţi acum în ceruri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, dragostea voastră cea fierbinte către Dumnezeu! Prin care v-aţi lepădat cu desăvâr­şire de voi înşivă şi moarte preasilnică pătimind, v-aţi în­vrednicit de nemurire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Mireasmă Binemirositoare ai primit pe Cuvântul în pântece, Curată, Cel Ce a cură­ţit lumea de mirosul cel urât al păcatelor. Pentru aceasta, cu credinţă te fericim.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cel Ce din noaptea neştiinţei, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ai luminat toate, luminează-mă şi pe mine spre mânecarea doxologiei Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Iubit făcându-te cu faptele tale, ca şi cu numele tău, mări­te, ai pătimit pentru dragostea Împăratului tuturor şi Dum­nezeului nostru.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Graiul tiranului celui cum­plit l-aţi defăimat, sfinţilor mu­cenici şi trecând de partea Oş­tirilor lui Hristos, aţi nimicit mulţimile demonilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin luptele voastre sfinte, doborând la pământ trufia ne­legiuiţilor, v-aţi încununat cu cununa nemuririi, mucenicilor ai lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Dumnezeieşti cântări să fericim, credincioşilor, pe Năs­cătoarea de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Uşă prin care a tre­cut numai Domnul!

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Izbăveşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu cei doi Mucenici Alexan­dru şi cu cei doi Sfinţi Dionisie să lăudăm pe Sfinţii Mucenici Agapie cel Strălucit, pe Plisie, pe Timolau şi pe Ro­mil, care au pătimit cu tărie şi au biruit mulţimile vrăjmaşilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Râuri de tămăduiri izvorând, mucenicilor, patimile pământenilor Dumnezeieşte le cu­răţiţi. Pentru aceasta, bucurându-ne, lăudăm cu credinţă virtuţile voastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După Lege săvârşind lupta voastră cea Sfântă, după Lege aţi şi fost încununaţi de Mâna Cea Ziditoare a toate, muceni­cilor cei şapte la număr, cetă­ţeni ai cerului, cei deopotrivă cu îngerii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Vlăstarul tău Cel Sfânt veştejind tu, Preacurată, ierbu­rile necredinţei în Dumnezeu, împuţinează şi răutatea vrăjma­şului, care odrăsleşte în mine, Mireasă Dumnezeiască.

Irmosul

Izbăveşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărăgelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi...

Ceată cea cu numărul de şapte a sfinţilor mucenici, tare aţi pătimit pentru Preasfânta Treime Cea Dumnezeiască şi cu harul aţi pierdut mulţimile vrăjmaşilor celor de gând şi v-aţi împreu­nat, prin Duhul, cu mulţimea Puterilor celor Cereşti. Cu ale voastre rugăciuni să Se milostivească spre noi Iubitorul de oameni.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce ajunseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii au călcat în picioare văpaia cuptorului, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De bunăvoie ca nişte miei v-aţi dat pe voi junghierii, netemându-vă de chinuri, prealăudaţilor ostaşi, ci, cu veselie strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De dragostea Stăpânului tu­turor fiind luminat, Sfinte Mucenice Agapie, capul sub sabie l-ai ple­cat şi te-ai numărat cu oştile mucenicilor, strigând: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un sfeşnic cu şapte lumini sunteţi văzuţi în Casa Domnu­lui, măriţilor mucenici, lumi­nând în lume pe cei ce ajung să strige: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe mine, cel ce sunt legat cu lanţurile nespuselor greşeli, dezleagă-mă, Preacurată, dându-mi ploi de lacrimi, mie, celui ce cânt Celui Ce a Răsărit din tine: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lucrarea Duhului, arătându-vă doctori ai mul­tor feluri de boli, tămăduiţi şi acum toate bolile noastre, ca să lăudăm şi să mărim Dumneze­iasca voastră pomenire.

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind pe Dumnezeu, ai fost iubit de El, mucenice. Pentru aceasta, săvârşind lupta ta cea Dumnezeiască, te-a primit pe tine, Sfinte Agapie, împreună cu cei de o râvnă cu tine, în Cămările cele Dumnezeieşti.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Întăriţi fiind de credinţa Stă­pânului, puterea înşelătorului aţi nimicit şi prin biruinţele voastre cu bunăcuviinţă înfrumuseţându-vă, întru odihna cea cerească locuiţi acum, mu­cenicilor ai Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tămăduieşte-mi patimile ini­mii mele, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii şi către Viaţa Cea Dumnezeiască mă povăţuieşte, ca să te măresc, Maica Mântui­torului, întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Pe Domnul, Cel Ce S-a prea­slăvit în Muntele cel Sfânt şi în rug, prin foc, a arătat lui Moise Taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat, Născătoare...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoşi făcându-vă cu Fru­museţile cele Dumneze­ieşti ale muceniciei, aţi stat de faţă înaintea lui Dumnezeu şi împreună cu Dânsul vă bucu­raţi pururea, purtătorilor de chinuri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe voi, cei ce v-aţi despărţit de trupuri, mucenicilor, ceata îngerilor vă aduce în Cetatea cea Cerească, întru Lumina Cea Neînserată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu încetaţi a vă aduce amin­te de noi, cei ce săvârşim astăzi pomenirea cea sfântă a voastră, măriţilor mucenici, acum când vă găsiţi înaintea lui Dum­nezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu lumina po­căinţei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe mine, cel întunecat din pricina lenevirii, ca să laud şi să slăvesc măreţiile tale.

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te împreună cu Cetele celor fără de trupuri.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ceata cea cu numărul de şapte a mucenicilor să fie lău­dată. Căci ei alungă vătămarea noastră, ca nişte păzitori ai credinţei şi turnuri ale Bise­ricii. Aceştia îndepărtează mul­ţimea demonilor şi se roagă Stăpânului pentru noi, dăruindu-ne pace.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Maică a lui Dumnezeu, pe tine, care şi după naştere te-ai arătat cu adevărat Fecioară, te ştim toţi cei ce scăpăm la bună­tatea ta. Căci pe tine te avem păcătoşii Ocrotitoare, pe tine te-am agonisit Mântuire în is­pite, Una Preacurată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua Cea Neîntinată, spânzurat pe lemn văzând pe Mielul şi Păstorul, ca o Maică jelindu-se şi plângând, grăia: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt şi Pa­timile cele de bunăvoie, Dum­nezeule Cel Preabun?