Vecernia iertării – început al Postului și al unei vieți noi

 

Dacă am făcut cuiva rău, ne spunem că este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta săvârșită. Însă, Dumnezeu ne cere mai mult. Să cerem iertare de la oameni și să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare. Știm. Nu este ușor să renunțăm la aparenta noastră superioritate, dar cum altfel ne putem pregăti inima de primirea Învierii Celui ce a iertat totul pe Cruce?

După Nașterea Domnului și slăvita Înviere, o duminică era importantă pentru bunica Floarea. O Duminică ce o punea la drum. Cu gentuța de vinilin maro, în care avea te miri ce, își vizita cei șapte copii și cei 21 de nepoți, împânziți în vreo trei sate, ca să-și ceară iertare. „Dar bunică, nu avem de ce să te iertăm!” „Este Duminica iertării, poate am mai zis și eu ceva, nici voi nu ați fost cei mai cuminți, să mă iertați și Dumnezeu să ne ierte pe toți, că așa am primit de la părinții mei, în această zi”… Nu stătea mult, pentru că mai erau nepoți de „iertat”, iar pentru noi „iertarea” era un moment dulce… cu bunătăți!

O bătrână neputincioasă, lipsită de carte, dar nelipsită de la dumnezeiasca Liturghie, avea să ne învețe ce este iertarea. Chiar dacă era, de multe ori, o slujbă a buzelor, iertarea era foarte importantă în această Duminică pentru că, spunea ea, „începe un timp nou”.

„Iartă-mă” duce la Rai

„Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6,14). Așa începe Evanghelia în Duminica Iertării, din pragul de jos al Postului Mare. Iertarea şi postul sunt două gesturi ale omului, prin care ne regăsim cu Dumnezeu. Iertarea şi postul sunt gesturi pe orizontală ale vieţii noastre, dar și gesturi care așează omul pe verticală, spre Dumnezeu. Mântuitorul Hristos vorbeşte despre iertarea pe care noi, oamenii, ne-o acordăm unii altora, ca fiind o condiţie pentru iertarea pe care o primim de la Dumnezeu.

Este clar! Nu putem trăi fără iertare. Când bătrânii vedeau un om agitat și zbuciumat, spuneau: „Dumnezeu să îl ierte”! Care este legătura dintre iertare și pacea noastră?

Trăim vremuri în care a scăzut mult calitatea relaţiei dintre noi. În autobuz, la volan, la serviciu, în sânul familiei tindem să punem accentul pe „eu”. Ne blocăm în argumentele care ne justifică atitudinea faţă de ceilalţi. Parcă toată dreptatea este de partea noastră, aşteptând mereu să primim  măcar atât cât oferim. Dar cum ar fi să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare? Poate că doar atunci vor apărea cu adevărat pacea și liniștea din acel liturgic: „Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim…”

Importanța iertării pe care o conștientizăm zi de zi a făcut ca, în cadrul liturgic, iertarea să primeze. O simțim în aprinderea unei lumânări, a unei candele, în salutul firesc, dar mai ales în gesturile preotului. Nicio lucrare sfântă din cadrul dumnezeieștii Liturghii, nu se oficiază fără ca preotul să ceară iertarea comunității prezente în Biserică.

Vecernia iertării – o rânduială liturgică aflată de secole în cultul Sfintei Biserici

Dacă slujbele Bisericii sunt introduse de rugămintea preotului către popor, ca să fie iertat, există în cultul liturgic o slujbă specială „a iertării”. Mai exact, vecernia din Duminica izgonirii lui Adam din Rai sau a lăsatului sec de brânză.

Săvârșită preponderant în cadrul în care a apărut, adică în mediul monahal din Egipt și Palestina secolului al VII-lea, dezvoltată în Studionul Constantinopolului, vecernia iertării revine și în comunitățile parohiale din Ortodoxia contemporană. De ce? Pentru că este un hotar, o delimitare liturgică, un moment în care se vede practic, pe viu, cum se naște o altă perioadă, un timp nou de pocăință și de întoarcere la Dumnezeu.

Vecernia iertării este o slujbă unică, un moment în care fastul liturgic de Marea Biserică din Constantinopol se întâlnește cu simplitatea slujbelor călugărești din pustiile Tebaidei și ale Iordanului. Slujba începe în mod solemn, cu slujitori îmbrăcaţi în veşminte luminoase, cântări vesele și pline de speranță, tonuri mișcătoare. După imnul „Lumină lină” și vohodul clericilor, începe cântarea prochimenului: „Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; Când mă necăjesc degrab mă auzi! Ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el”.

Simți că ceva se schimbă. În tine, în ființa ta, în tonul cântării, în biserică… încet, încet, luminile se sting, rămân doar candelele și lumânările. Este, poate, singura slujbă, cu excepția Utreniei Învierii, în care preotul își schimbă veșmintele în cadru solemn. Sunt dezbrăcate veșmintele luminoase și sunt îmbrăcate cele cernite, de culoare închisă. Nu doar veșmintele clericilor, ci și întreaga îmbrăcăminte a Sfântului Altar. Totul aduce aminte de pocăință, de smerenie, de renunțare la „eu”…

A început postul și o simțim liturgic… întuneric şi lumină. Se rostește pentru prima dată rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, însoţită de metanii: „Doamne și Stăpânul vieții mele...”

Sfârșindu-se slujba, toți  clericii vin în naos, așezându-se în ordinea ierarhică. Este tăcere, doar candelele străpung întunericul. Începând cu cel dintâi cleric, are loc „rânduiala iertării” – o icoană ce amintește și parcă pregătește spălarea picioarelor din Joia cea Mare. „Iartă-mă, frate, și Dumnezeu să ne ierte”, prevede tipicul.

Dacă această slujbă o vedem manifestată mai ales în mediul monahal, o simțim potrivită și pentru parohiile noastre. Am văzut comunități parohiale în care preotul, la sfârșitul acestei vecernii, scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul Bisericii. Credincioșii o sărută, cerându-și mai întâi iertare de la preot și de la ceilalți credincioși, străjuiți doar de lumina sfeșnicelor și a candelelor. La urmă, părintele îmbrăcat în veșmintele cernite, face metanie până la pământ, cu fața spre credincioși și nu spre Sfântul Altar, cerându-le iertare.

Slujba iertării, o rânduială de veacuri a Sfintei Biserici, deschide un timp nou, o perioadă de pregătire spirituală înaintea sărbătorii Învierii Mântuitorului. Moment de înnoire duhovnicească, perioadă a pocăinţei, a curăţirii inimii şi a minţii, această vecernie specială ne amintește cât este de importată iertarea. Dacă am făcut cuiva rău, ne spunem că este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta săvârșită. Însă, Dumnezeu ne cere mai mult. Să cerem iertare de la oameni și să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare. Știm. Nu este ușor să renunțăm la aparenta noastră superioritate, dar cum altfel ne putem pregăti inima de primirea Învierii Celui ce a iertat totul pe Cruce?

VECERNIA IERTĂRII IERTĂRII (oficiu pentru 26.02.2012, seara, pomenirea cuviosului Părinte Procopie Decapolitul )

...

Intrând în Altar, preotul îmbracă epitrahil alb, binecuvântează tămâia, deschide dvera şi începe oficiul, cădind spre sfânta Masă:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru. Psalmul 103

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! În mărturisire şi-n mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Tu, Cel ce Te îmbraci cu lumina precum cu o mantie, Cel ce întinzi cerul ca pe un cort şi-i acoperi cu ape înălţimile şi norii îi pui să-i facă urcuşul. Cel ce umblă pe aripile vânturilor; Cel ce-i face pe îngerii Săi spirite şi pară de foc pe slujitorii Săi; Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui, că-n veacul veacului el nu se va abate. Adâncul ca o mantie Îi este îmbrăcămintea, peste munţi vor sta ape; de certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Munţi se urcă şi văi se coboară acolo-n locul unde le-ai întemeiat; hotar ai pus pe care nu-l vor trece şi nici se vor întoarce să acopere pământul. 1

El în văi trimite izvoare, ape vor trece prin mijlocul munţilor; din ele se vor adăpa toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli; păsările cerului se vor sălăşlui deasupră-le, din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce munţii îi adapă din înălţimile Sale, din roada lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce face să răsară iarbă pentru vite şi verdeaţă spre slujirea oamenilor, ca să scoată pâine din pământ, şi vinul ce veseleşte inima omului; să-i facă faţa veselă cu untdelemn şi cu pâinea care-ntăreşte inima omului. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit; în ei îşi vor face păsările cuib, locaşul cocostârcului fiind deasupra lor. Munţii cei înalţi scăpare pentru cerbi, iar pentru iepuri, stâncile. El a făcut luna spre măsurarea vremilor; soarele şi-a cunoscut apusul său, pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte când toate fiarele pădurii vor ieşi; pui de lei răcnind să-şi prindă prada şi de la Dumnezeu să-şi ceară demâncarea. Dar soarele a răsărit şi ei s-au adunat şi în culcuşurile lor s-or odihni; iar omul va ieşi la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.

2

Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate-ntru înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo-n ea se află târâtoare nenumărate, vietăţi mici de-a valma cu cele mari; acolo pe ea străbat corăbii; acolo-i balaurul acesta pe care l-ai zidit să-ţi faci din el o joacă. Toate de la Tine aşteaptă să le dai hrană la vreme potrivită; dacă le-o vei da, o vor aduna; dacă mâna Tu ţi-o vei deschide, toate se vor umple de bunătate; dacă Tu Îţi vei întoarce faţa, ele se vor tulbura; dacă Tu le vei lua spiritul, ele se vor sfârşi şi în ţărâna lor se vor întoarce; iar dacă Spiritul Tău Îl vei trimite, ele se vor zidi şi faţa pământului o vei înnoi. Fie mărirea Domnului în veci; veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale; Cel ce caută spre pământ şi-l face să tremure, Cel ce munţii îi atinge şi ei fumegă. Cânta-voi Domnului de-a lungul vieţii mele, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi. Dulci să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli-ntru Domnul. Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca nicicum să mai fie! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Şi iarăşi:

Soarele şi-a cunoscut apusul său, pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate-ntru înţelepciune le-ai făcut. 3

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire ţie, Dumnezeule. Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire ţie, Dumnezeule. Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire ţie, Dumnezeul nostru, mărire ţie. În timpul citirii Psalmului, preotul iese pe Uşa dinspre Miazănoapte înaintea Uşilor Împărăteşti şi citeşte, cu voce scăzută: RUGĂCIUNILE VECERNIEI RUGĂCIUNEA I

Doamne îndurate, şi milostive, îndelung răbdătorule şi mult milostive, ascultă rugăciunea noastră şi ia aminte glasul cererii noastre; fă cu noi semn spre bine; povăţuieşte-ne în calea ta, ca să umblăm întru adevărul tău; veseleşte inimile noastre, ca să ne temem de numele tău cel sfânt. Pentru că mare eşti tu şi faci lucruri minunate. Tu singur eşti Dumnezeu şi nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne, puternic întru milă şi bun întru tărie, spre a ajuta şi a mângâia şi a mântui, pe toţi cei ce nădăjduiesc întru sfânt numele tău. Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. RUGĂCIUNEA II

Doamne, nu cu mânia ta să ne mustri, nici cu urgia ta să ne cerţi. Ci fă cu noi după bunăvoinţa ta, vindecătorule şi doctore al sufletelor noastre. Povăţuieşte-ne la limanul voii tale; luminează ochii inimilor noastre spre cunoaşterea adevărului tău; şi ne dăruieşte cealaltă vreme a zilei de acum şi tot timpul vieţii noastre, cu pace şi fără de păcat. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor. Că a ta este stăpânirea şi a ta

4

este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. RUGĂCIUNEA III

Doamne Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte de noi păcătoşii şi netrebnicii tăi robi, când chemăm numele tău cel sfânt şi nu ne ruşina întru aşteptarea milei tale; ci ne dăruieşte, Doamne, toate cererile spre mântuire; şi ne învredniceşte să te iubim şi să ne temem de tine din toată inima noastră şi să facem întru toate voia ta. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. RUGĂCIUNEA IV

Cel ce cu cântări fără de tăcere şi cu preamărire neîncetată eşti lăudat de sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda ta, ca să dăm mărire numelui tău celui sfânt; şi ne dă parte şi moştenire cu toţi cei ce se tem de tine întru adevăr şi păzesc poruncile tale. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor tăi. Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. RUGĂCIUNEA V

Doamne, Doamne, cel ce cu palma ta cea preacurată cuprinzi toate, care eşti îndelung răbdător cu noi toţi şi-ţi pare rău de răutăţile noastre: adu-ţi aminte de îndurările tale şi de mila ta. Cercetează-ne, întru bunătatea ta; şi ne dă, cu darul tău, ca şi în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile vicleanului cele de multe feluri şi fără de vătămare păzeşte viaţa noastră, cu darul Spiritului tău celui întru tot sfânt. Cu mila şi cu iubirea de 5

oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat şi cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. RUGĂCIUNEA VI

Dumnezeule, cel ce eşti mare şi minunat, care cu bunătatea cea nespusă şi cu purtarea de grijă cea bogată toate le chiverniseşti, cel ce ne-ai dăruit şi bunătăţile lumeşti şi ne-ai arvunit împărăţia cea făgăduită prin bunătăţile cele promise nouă, cel ce ne-ai croit cale, ca şi în partea zilei cea trecută să fim feriţi de tot răul, dăruieşte-ne, şi cea rămasă să o plinim fără prihană, înaintea sfintei tale măriri, ca să te lăudăm pe tine, cel ce singur eşti bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru. Că tu eşti Dumnezeul nostru şi ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. RUGĂCIUNEA VII

Dumnezeul cel mare şi preaînalt, care singur ai nemurire, cel ce locuieşti întru lumină neapropiată, care ai zidit toată făptura întru înţelepciune, cel ce ai despărţit lumina de întuneric şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii; care ne-ai învrednicit pe noi păcătoşii, să întâmpinăm şi în ceasul de acum faţa ta întru mărturisire şi să-ţi aducem lauda cea de seara: însuţi, iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; şi o primeşte, ca o mireasmă cu bun miros; şi ne dă nouă seara de acum şi noaptea ce vine, cu pace; îmbracă-ne întru arma luminii; mântuieşte-ne de frica nopţii, şi de tot lucrul ce umblă întru întuneric; şi somnul, care l-ai dăruit spre odihna neputinţei noastre, dă-ni-l neîngrozit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne, dătătorule al bunătăţilor, ca şi întru aşternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele tău şi cu gândul 6

poruncilor tale fiind luminaţi, să ne sculăm întru bucurie sufletească, spre lauda bunătăţilor tale, rugăciuni şi cereri milostivirii tale aducând, pentru păcatele noastre şi ale tot poporului tău; pe care, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, întru milă îl cercetează. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. După citirea Psalmului, tot din faţa sfintelor Uşi, rosteşte Ectenia mare:

P: Cu pace, Domnului să ne rugăm. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu bună cucernicie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N), pentru Preafericit Părintele nostru Arhiepiscop (N), pentru Preasfinţit Episcopul nostru (N) şi pentru cinstita preoţime, întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru autorităţile şi armata ţării noastre, Domnului să ne rugăm. 7

C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru ţara noastră, oraşul acesta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru bună liniştea aerului şi pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc şi pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, apără, mântuieşte, îndură-te şi ne păzeşte Dumnezeule, cu darul tău. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm. C: Ţie, Doamne.

P: Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. C: Amin. Preotul face cădirea mare, apoi revine în Altar şi îmbracă felonul alb. Psalmul 140, glas 4

8

C: Doamne, strigat-am către tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne. Doamne, strigat-am către tine, auzi-mă. Ia aminte versul rugăciunii mele, când strig către tine. Auzi-mă, Doamne! Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta; ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne! Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug ca să mă dezvinovăţesc cu dezvinovăţiri în păcate, cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleşi nu mă voi însoţi. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu. Că încă şi rugăciunea mea este întru bunăvrerile lor, lângă stâncă înghiţiţi au fost judecătorii lor; auzi-vor graiurile mele, că s-au îndulcit, ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad. Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei, în Tine am nădăjduit, sufletul să nu mi-l iei. Păzeşte-mă de cursa pe care ei mi-au pus-o, şi de pietrele de poticnire ale celor ce lucrează fărădelegea. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, dar eu deoparte sunt până ce voi trece. Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

9

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui îl voi spune. Când spiritul meu se istovea în mine, atunci Tu îmi cunoşteai cărările. În calea aceasta, în care am umblat, ei mi-au ascuns o cursă. Luat-am seama spre dreapta şi m-am uitat şi nu era nimeni care să mă cunoască. Fuga mea a luat sfârşit şi nu mai e nimeni care să-mi fugărească sufletul. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii. Ia aminte la rugăciunea mea, că umilit sunt foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au făcut mai tari decât mine. Pe 10. Se cântă patru stihiri de umilinţă din Octoih, glas 4

Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău. Stih:

Aş vrea să şterg înscrisul păcatelor mele, Doamne, cu lacrimi, şi să-ţi plac în cealaltă vreme a vieţii mele prin pocăinţă, dar potrivnicul mă amăgeşte şi se luptă cu sufletul meu. Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă. Stih:

Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Cine fiind prins de vifor şi alergând la limanul acesta nu se va mântui? Sau cine îmbolnăvindu-se, şi năzuind la această casă de vindecări, nu va afla sănătate? Ziditorule al tuturor şi vindecătorule al bolnavilor, Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă.

10

Dintru adâncuri am strigat către tine, Doamne; Doamne, ascultă viersul meu. Stih:

Spală-mă cu lacrimile mele, Mântuitorule, că m-am întinat cu multe păcate: Pentru aceasta şi cad înaintea Ta; greşit-am, Dumnezeule, miluieşte-mă. Stih:

Fie urechile tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele.

Oaie sunt a turmei Tale celei cuvântătoare, şi alerg la tine, Păstorul cel bun; caută-mă pe mine cel rătăcit, Dumnezeule, şi mă miluieşte. De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la tine este îndurarea.

Stih:

Apoi trei stihiri din Triod, glas 2

Cu înfrânarea să ne sârguim toţi a ne smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a postului celui fără prihană. Şi cu rugăciuni şi cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuieşte pe noi, şi uitare răutăţii desăvârşit să facem, strigând: Greşit-am Ţie, mântuieşte-ne ca odinioară pe niniviteni, Hristoase Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei cereşti, mult- Îndurate. Pentru numele tău te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul tău, sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Stih:

Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrările mele, Doamne, cele vrednice de toată pedeapasa; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta, curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, Te rog, lumineazămă prin post şi prin rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scârbi de mine, Făcătorule de bine al tuturor şi preabunule. Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spere Israel întru Domnul.

Stih:

11

Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor spirituale. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim, precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Spiritului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, sufleteşte bucurându-ne. Că la Domnul este îndurarea, şi la el multă mântuire; şi el va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Stih:

Şi trei Stihiri din Minei, ale sfântului Procopiu, pe glas 4

Vrednicia chipului cel de la începutul zidirii, făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, te-ai nevoit preafericite a o păzi prin cugetul dreptei credinţe şi prin curăţia gândului, cu neprihănire şi înfrângerea patimilor şi cu paza poruncilor lui Hristos şi a dreptei credinţe, prealăudate. Psalm 116

Lăudaţi-L pe Domnul, voi, toate neamurile, pe El lăudaţi-L voi, toate popoarele; Stih:

La sihăstria pe care ai luat-o mai întâi, adăugând în urmă şi nevoinţa mucenicească, cu cuget dumnezeiesc ai bineplăcut prin amândouă Celui ce te-a zidit, Care cere de la noi numai curăţie şi bunătate sufletească. A cărui venire în trup preamărind-o, te închinai sfintei icoane a omenirii Sale. Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Stih:

Pe cei ce cu rea credinţă se lepădau de întruparea Cuvântului, tu i-ai înfruntat cuvioase, întărind adevărul prin chinul bătăilor, prin toată pătimirea cea rea, prin legături şi prin temniţă. Pentru aceasta ai ajuns moştenitor al împărăţiei lui Hristos, al bucuriei celei de negrăit şi al strălucirii celei veşnice.

12

Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. A Născătoarei

Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeu cel neîncăput, Care făcându-Se om din iubirea de oameni şi luând aluatul nostru, l-a îndumnezeit cu adevărat, nu mă trece cu vederea acum, preacurată, pe mine, cel ce sunt necăjit; ci te milostiveşte degrab’ şi mă slobozeşte din toată vrăjmăşia şi de răutatea celui viclean. La „Mărire...”, preotul deschide sfintele Uşi şi face Intrarea cu cădelniţa: RUGĂCIUNEA INTRATULUI

Seara şi dimineaţa, şi la amiazăzi te lăudăm, bine te cuvântăm, îţi mulţumim şi ne rugăm ţie, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuieşte de toţi cei ce vânează sufletele noastre. Că spre tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noştri şi întru tine am nădăjduit, să nu ne ruşinezi, Dumnezeul nostru. Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Binecuvântează Intratul, tămâiază din nou iconostasul şi biserica, revenind înaintea sfintelor Uşi şi cădeşte în cruce spre sfântul Altar, spunând:

P: Înţelepciune, drepţi! C: Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc celui fără de moarte, a celui sfânt, acelui fericit, Isuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe sfântul Spirit - Dumnezeu. Cade-se în toată vremea să fii lăudat de glasuri cuvioase: Fiule al lui Dumnezeu, cel ce dai viaţă; pentru aceasta lumea te măreşte. 13

Preotul rămâne pe loc până când strana cântă “Lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe sfântul Spirit” şi atunci cădeşte de trei ori spre răsărit. La sfârşitul cântării intră în Altar pe Uşa Împărătească, cădind sfânta Masă.

P: Să luăm aminte. Pace (+) tuturor. C: Şi spiritului tău.

P: Înţelepciune. Să luăm aminte. Prochimen mare, glas 8

C: Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab’ mă auzi; ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el. Stih 1:

Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.

Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab’ mă auzi; ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el. Stih 2:

Să vadă săracii şi să se veselească.

Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab’ mă auzi; ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el. Stih 3:

Căutaţi pe Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru.

Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab’ mă auzi; ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el. Apoi se citeşte:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit e numele tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale. 14

Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările tale. Doamne, mila ta e în veac, lucrurile mâinilor tale nu le trece cu vederea. Că ţie se cuvine laudă, ţie se cuvine cântare, ţie mărire se cuvine: Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. În acest timp, preotul închide Uşile Împărăteşti, dezbracă veşmintele luminoase şi îşi pune epitrahil roşu. Se sting candelabrele mari din biserică, fapt care imprimă locaşului atmosfera de post. Preotul iese înaintea sfintelor Uşi, face trei metanii mari, apoi rosteşte Ectenia:

P: Să plinim rugăciunile noastre cele de seară Domnului. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul tău. C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Seara toată, desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem. C: Dă-ne, Doamne.

P: Milă, şi iertare de păcatele, şi de greşelile noastre, cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem. C: Dă-ne, Doamne.

P: Cealaltă vreme a vieţii noastre, în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, neruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem. 15

C: Dă-ne, Doamne.

P: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm. C: Ţie, Doamne.

P: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. C: Amin.

P: Pace (+) tuturor. C: Şi spiritului tău.

P: Capetele noastre Domnului să le plecăm. C: Ţie, Doamne. (3) Preotul rosteşte, cu voce scăzută: RUGĂCIUNEA PLECĂRII CAPULUI

Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai plecat cerurile şi te-ai pogorât spre mântuirea neamului omenesc, caută spre robii tăi şi spre moştenirea ta. Că ţie, judecătorului celui înfricoşător şi iubitor de oameni, robii tăi şi-au plecat capetele şi şi-au smerit grumajii: nu de la oameni nădăjduind ajutor, ci cerând mila ta şi aşteptând mântuirea ta; pe care îi păzeşte în toată vremea şi în această seară de acum şi în toată noaptea ce vine, de tot duşmanul şi de toată lucrarea diavolului cea potrivnică şi de gânduri deşarte şi de pofte rele. P: Fie puterea împărăţiei tale binecuvântată şi preamărită, a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. C: Amin.

16

Strana cântă Stihirile Stihoavnei din Triod, pe glas 4:

C: Strălucit-a harul Tău, Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru lsus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre. Către tine, cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii slugilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va îndura de noi.

Stih:

Strălucit-a harul Tău, Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru lsus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare, că prea mult s-a umplut sufletul nostru de ocara celor ce sunt îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.

Stih:

A mucenicilor:

Cel ce eşti preamărit întru pomenirea sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, timite-ne nouă mare milă. Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. A Născătoarei, din Triod:

Cetele îngerilor te preamăresc pe tine, Maica lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu, Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce este pururea cu Tatăl şi cu Spiritul şi Care a aşezat oştile îngereşti din nefiinţă cu voia 17

Sa; pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele celor ce te laudă pe tine cu dreaptă credinţă, Preacurată. Acum slobozeşte pe servul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace. Că văzură ochii mei mântuirea ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea poporului tău, Israel. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-te spre noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-te spre noi. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-te spre noi. Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, îndură-te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele tău. Doamne, îndură-te spre noi. Doamne, îndură-te spre noi. Doamne, îndură-te spre noi. Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; fie voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. 18

P: Că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. C: Amin. Şi aceste Tropare, glas 1:

C: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. (o metanie) Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit. Botezătorule al lui Hristos, pe noi toţi ne pomeneşte, ca să ne mântuim de fărădelegile noastre, că ţie s-a dat har a te ruga pentru noi. (o metanie) Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor Apostoli şi toţi sfinţii, ca să ne mântuim de primejdii şi de necazuri; că pe voi calzi mujlocitori către Mântuitorul v-am câştigat. (o metanie) P: Sub îndurarea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru ispite, ci din primejdii ne mântuieşte pe noi, una curată, una binecuvântată. (fără metanie) C: Doamne, îndură-te spre noi. (3) Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. 19

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut: pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Întru numele Domnului, binecuvântează, părinte. P: Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. C: Amin. Împărate ceresc, pe credinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşază şi pe noi întru mărturisire şi pocăinţă ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor. Apoi se zice rugăciunea sfântului Efrem Sirul:

P: Doamne şi Stăpâne

al vieţii mele, nu-mi da mie spiritul

trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de domnie şi al grăirii în deşert. (o metanie)

Iar spiritul curăţiei, al umilinţei, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, servului Tău. (o metanie) Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi mie ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie) P: Mărire ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, mărire ţie. 20

C: Mărire – Şi acum – Doamne, îndură-te – (3) Părinte, binecuvântează.

P: Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale cinstitului şi măritului Prooroc Înaintemergător şi Botezător Ioan, ale cuviosului Părintelui nostru Procopie Decapolitul a cărui pomenire facem, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un bun şi iubitor de oameni. C: Amin. La sfârşitul Vecerniei, preotul, cu sfânta Cruce în mână, se pleacă în faţa credincioşilor, cerându-şi iertare. Credincioşii se pleacă, pe rând, în faţa preotului, îşi cer şi ei iertare, apoi sărută Crucea. După aceea se îmbrăţişează între ei, cerându-şi unul altuia iertare.