Ulei de oregano

Antiinflamator Antioxidant Conține BETACARIOFILINĂ, ULEIURI ESENTIALE și COMPUȘI FENOLICI, cum ar fi ACIDUL FENOLIC și FLAVONOIDE. Este cel mai puternic FUNGICID din natură. Ajută la combaterea bacteriilor și reduce inflamația. Potențialul său este exploatat pe deplin în tratarea unor afecțiuni de sănătate. Beneficiile uleiului de oregano -- Are potential antioxidant Acest condiment încetinește și previne oxidarea cauzată de radicalii liberi, responsabili de îmbătrânirea celulară. Ce ajută la luptă? Datorită componentelor sale CARVACROL și TIMOL, acționează asupra bacteriilor precum Staphylococcus aureus și Bacillus cereus și CÁNDIDAS ALBICANS, precum și asupra ciupercii ASPERGILLUS sau STAPHYLOCOCCI. -- Colaborați împotriva infecțiilor virale. Pe lângă efectele sale antibacteriene, carvacrolul din oregano protejează organismul împotriva unor afecțiuni virale, cum ar fi norovirusul, o infecție care provoacă diaree, greață și dureri de stomac. PREGĂTIREA Ingrediente -1 cană de frunze de oregano (100 grame). - 1/2 cană ulei de măsline sau migdale (200 mililitri). - Recipient de sticlă cu capac. PREGĂTIREA Spălați frunzele de oregano și lăsați-le să se usuce. În continuare, trebuie să le zdrobiți cu ajutorul unui mojar sau a unei ustensile care să servească acestui scop. Acest lucru se face astfel încât planta să-și elibereze toate proprietățile. Puneți-le în recipientul de sticlă, unde va fi depozitat amestecul. Turnați uleiul și acoperiți complet frunzele de oregano. Lasati sa se odihneasca cateva minute. Apoi, aduceți o oală cu apă la fiert. După ce dă în clocot, stingeți focul și introduceți borcanul cu amestecul. Lăsați borcanul într-o baie de apă aproximativ 10 minute pentru ca uleiul și oregano să fie încorporate. Scoateți recipientul din apă, acoperiți-l și lăsați-l să se păstreze timp de patru săptămâni într-un loc răcoros și uscat. După acest timp, strecoară preparatul și vei avea gata uleiul de oregano de casă. - Cum se folosește uleiul esențial de oregano? Acest ulei poate fi consumat sau aplicat direct pe zona pe care doriți să o tratați. Trebuie să creșteți treptat doza. Exemplu la o cana cu apa fierbinte, prima saptamana cate 2 picaturi pe zi, a doua saptamana trei picaturi, a treia saptamana patru pana se ajunge la maxim cinci picaturi si maxim de doua ori pe zi. Il poti folosi si in difuzoare cu 4 sau 5 picaturi la 250 cc. În ONICOMICOZĂ, utilizați-o local cu un tampon, expunând picioarele sau mâinile o dată pe zi timp de 12 săptămâni. Ceaiul de oregano este un excelent digestiv. Ajută la indigestie, flatulență, vărsături și diaree. De asemenea, este utilizat pentru ameliorarea problemelor infecțiilor bronșice, infecțiilor urinare, glandelor umflate și afecțiunilor similare. De asemenea, faceți inhalări periodice pentru a deschide căile respiratorii. Pentru durerile musculare, durerile reumatice și entorsele, puteți pune puțin ulei pe mâini și masați partea a corpului care vă deranjează. Inhalarea vaporilor acţionează pentru a reduce imaginile gripei. A nu se utiliza la femeile însărcinate sau care alăptează sau la persoanele alergice la acest condiment. Acest condiment conține, de asemenea, calciu, magneziu, fier și alte minerale importante care ajută la îmbunătățirea sănătății fizice și mentale. De asemenea, oferă vitaminele A și C, două substanțe esențiale pentru a menține apărarea activă. Mai mult decât atât, datorită acestor componente, nu numai că ne poate ajuta să curățăm sistemul respirator, consumul acestuia poate ajuta și la prevenirea îmbătrânirii premature sau la îmbunătățirea digestiei. Este benefic atunci când vine vorba de pierderea în greutate și calmarea afecțiunilor comune precum crampele menstruale, durerile de cap și tensiunea musculară. Pentru curățarea corespunzătoare a tractului respirator, repetați doza timp de cel puțin o săptămână. Nu se recomanda consumul mai mult de 7 sau 10 zile. 

Omul râvnește după Dumnezeu

 Fiind chipul lui Dumnezeu, omul râvnește după Dumnezeu și aleargă cu dor să se înalțe spre Acesta. Prin rugăciune și prin înălțarea de cântări, omul se umple de desfătare. Duhul lui se bucură și inima lui tresaltă. Cu cât se roagă mai mult, cu atât sufletul lui se golește de poftele lumești și se umple de bunurile cerești. Și cu cât se depărtează de plăcerile pământești ale vieții, cu atât mai mult se desfată de fericirea cerească. Încercarea și experiența voastră confirmă adevărul acesta. Dumnezeu iubește acele rugăciuni care I se aduc în modul cuvenit, adică cu sentimentul neputinței și nevredniciei noastre. Pentru ca să existe însă un asemenea sentiment, se cere lepădarea desăvârșită de răul din noi și supunerea față de poruncile lui Dumnezeu, se cere smerenie și lucrare duhovnicească neîncetată. 

Sfântul Nectarie de la Eghina

Mi s-a arătat Maica Domnului

 În noaptea ultimului Crăciun trăit de el, spre ziuă, Valeriu i-a mărturisit prietenului său Ioan Ianolide: „În noaptea asta am privegheat. Aşteptam să vină cântecul colindei mele. Doream să fie foarte frumos. Îl cântam în minte. Îl desluşeam din cerurile înalte din care cobora. Cam greu pentru mine, căci nu cunosc notele muzicale şi trebuie s-o fac după ureche. Eram deci treaz, lucid şi senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea şi la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbrăcată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezenţa Ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârşit. Atunci Ea mi-a spus: - Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credinţă pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos! Apoi Maica Domnului a dispărut şi am rămas copleşit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie”

 [Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, pagina 180, Editura Christiana, București, 2006].

 ❁ Nu mult după aceea, i-a povestit lui Ianolide: „Azi-noapte târziu mă rugam. Mă simţeam mângâiat de harul lui Dumnezeu şi mă bucuram în taină de darul ce mi s-a dat. Eram treaz, conştient şi fericit. Deodată am simțit că ceva deosebit se petrece cu mine, în afara voinţei mele. Începând de la extremităţile trupului, sufletul a început să mă părăsească. Nu numai că nu-mi era frică, dar ştiam că nu e vorba de moarte, şi cu cât sufletul părăsea trupul, cu atât trăirea mea lăuntrică creştea. Sufletul a urcat uşor spre piept, spre gât, spre cap. Mă simţeam fericit, curat, luminat de o lumină sfântă. Niciodată mintea mea n-a fost mai înţelegătoare ca atunci. Ştiam că Domnul este cu mine. Eram fericit că sunt în puterea Lui. Timpul parcă se dilatase. Nu mai simţeam durerea din trup. Îmi priveam trupul fără să-l doresc şi fără să-l resping. Viaţa şi materia îmi păreau minuni. Sufletul s-a apropiat iute de gură şi a ieşit din trup. Am ştiut atunci că pot să merg fără opreliştea materiei oriunde aş fi dorit. Era minunat! O bucurie nespusă m-a copleşit. Primul gând a fost să merg să-mi văd familia, dar mi-am amintit de sfaturile Părinţilor din Pateric, care poruncesc să nu te încredinţezi lucrării duhurilor decât în stare de ascultare, ca să nu te înşele diavolul şi să te piardă. Mi- a apărut în minte bătrânul schimnic căruia i se arăta diavolul în chip de înger de lumină. Bătrânul ieşise de sub ascultarea stareţului şi a obştii şi se credea călăuzit de însuşi Dumnezeu, socotindu-i pe ceilalţi pizmătăreţi. Atunci a venit la el «îngerul» şi i-a zis să-i cheme pe fraţi la fântâna din curtea mănăstirii, ca să le arate puterea lui Dumnezeu. Deci în miezul nopţii s-au dus la fântână. Îngerul luminos a apărut şi, intrând în fântână, i-a spus schimnicului: «Aruncă-te în fântână şi eu te voi scoate nevătămat înaintea lor, ca să vadă că eşti sfânt!» Bătrânul s-a aruncat şi a murit ca un ticălos. Deci amintindu-mi eu de acestea, m-am temut să nu cad în ispită şi am hotărât să mă întorc în trup. Acum, iată, mă supun ascultării. Spune-mi ce să fac şi aceea voi face! Auzindu-l, m-am înfiorat. Am cerut trei zile de răgaz pentru a mă ruga. După trei zile m-am dus la el şi i-am spus:

- Cred că este lucrarea lui Dumnezeu! Smerenia ta e chezăşia adevărului şi a binelui. Te supui ascultării faţă de mine, dar eu nu am astfel de trăiri, nu am nici cu cine să mă sfătuiesc, nici cărţi duhovniceşti să cercetez. Mă simt nevrednic de o astfel de cinste şi înfricoşat de răspundere. Nu mă îndoiesc de minuni, însă nu cred că ne sunt de neapărată trebuinţă pentru mântuire. Dar slavă lui Dumnezeu pentru cele ce se petrec cu noi, cu tine, prin El! Sfatul meu este să fii cu băgare de seamă. E bine cum ai procedat. Să nu mergem prea departe cu perspectivele ce se deschid în acest plan, căci nu suntem încercaţi. Să ne ferim de ispite! Valeriu m-a ascultat atent şi a primit tot ce i-am spus fără nici o umbră de tristeţe, îndoială sau împotrivire. A rămas senin şi împăcat cu hotărârea mea, şi tocmai această smerenie a lui m-a încredinţat de starea de har în care se afla”

 [Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, pagina 181-182, Editura Christiana, București, 2006]. extras din Sfântul Închisorilor - Valeriu Gafencu Partea a V-a - Târgu-Ocna Secvența LV (!) Serie de parcurgere a cărții Sfântul Închisorilor prin prezentarea secvențială a conținutului ei (zilnic - ora 19:00)

Despre necazuri

 „Viaţa fără necazuri este semnul lipsei de bunăvoinţă a lui Dumnezeu faţă de om. Nu trebuie să invidiezi pe cei care trăiesc fără necazuri, fiindcă sfârşitul lipsei lor de necazuri este vrednic de plâns.” „Nu trebuie să te arunci cu neînfricare în vâltoarea necazurilor, aceasta înseamnă o îngâmfată încredere în sine. Dar când necazurile vin fără voia ta nu te speria de ele, nu gândi că au venit întâmplător, printr‑un concurs de împrejurări. Nu, ele sunt lăsate de pronia de nepătruns a lui Dumnezeu.” 

 „Folosul adus de necazuri în curăţarea sufletului şi a stării lui duhovniceşti. Acesta trebuie păstrată.” „Niciodată nu a fost, nu este şi nu va fi pe pământ un loc fără mâhnire. Un loc fără mâhnire poate fi doar în inimă, atunci când în ea este Dumnezeu.” 

Despre mândrie Nu trebuie să te mândreşti nici cu sănătatea, nici cu frumuseţea, nici cu alte daruri de la Dumnezeu… Toate cele pământeşti sunt nestatornice – şi frumuseţea, şi sănătatea. Trebuie să Îi mulţumeşti lui Dumnezeu, să Îi mulţumeşti cu smerenie, conştientizând propria‑ţi nevrednicie, şi să nu te mândreşti cu nimic.” 

 „Când simţi ostilitate faţă de cineva…” 

„Când simţi ostilitate faţă de cineva, sau ură, sau iritare, atunci trebuie să te rogi pentru acei oameni, indiferent dacă sunt vinovaţi sau nevinovaţi. Roagă‑te cu simplitatea inimii, aşa cum povăţuiesc Sfinţii Părinţi: «Mântuieşte‑l, Doamne, pe robul Tău (numele) şi pentru sfintele lui rugăciuni ajută‑mă pe mine, păcătosul!»

De la această rugăciune inima se linişteşte, chiar dacă uneori nu îndată.”

 Despre rugăciune 

„Noi, de unii singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nici să ne rugăm nu suntem în stare: nu putem să ne rugăm cum se cuvine şi nu ştim cum şi pentru ce să ne rugăm.” 

„În orice vreme, orice aţi face – ori de staţi aşezaţi, ori de mergeţi, sau lucraţi –, spuneţi cu inima: «Doamne, miluieşte‑mă!»” 

„Totul se dobândeşte prin rugăciune. Voi numai vă apropiaţi de prima treaptă, nu vă ridicaţi, ci doar vă apropiaţi, dar încă trebuie să treceţi prin uşă. Cu nici un fel de efort nu este cu putinţă să intraţi prin aceasta, dacă nu va fi mila lui Dumnezeu; de aceea primul lucru pe care trebuie să‑l cereţi este: «Uşa milostivirii, Doamne, deschide‑mi mie!»”

 „Când vei fi în suferinţă şi mâhnit şi se va abate asupra ta o grea ispită, tu spune numai aceasta: «Doamne, îndură‑Te, mântuieşte şi miluieşte pe robul Tău!»

 Şi suferinţa se va uşura.” 

 „Străduieşte‑te să nu laşi la o parte pravila de rugăciune nici dimineaţa, nici seara, însă dacă, din oarecare pricini, o vei lăsa la o parte, mai ales din cauza unor împrejurări care nu depind de tine, atunci să nu te tulburi, ci mustră‑te cu smerenie pentru neputinţă, fiindcă mustrarea de sine este o ascensiune nevăzută, iar tulburarea, după cuvintele Părintelui Ambrozie, nu este nicăieri pusă în rândul virtuţilor.” 

Despre patimi 

„Biruinţa asupra patimilor se săvârşeşte cu puterea lui Dumnezeu. Puterile noastre şubrede nu ajung pentru aceasta. Trebuie să recunoşti smerit acest fapt şi cu smerenie să atragi asupra ta milostivirea şi ajutorul lui Dumnezeu.” 

 Sfinte Cuvioase Mărturisitorule, Părinte Nikon, roagă‑te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!