VIBREAZĂ SUS ȘI VIAȚA TA SE VA ÎMBUNĂTĂȚI.

 

Nu vorbiți negativ; nu gândiți nimic negativ; nu anticipați eșecul; Nu vă fie frică de nimic.

Chiar vrei ca viața ta să se schimbe?

Urmăriți-vă mintea zi și noapte, non-stop, non-stop. 101% atenție, 24 de ore. o zi, chiar și în visele tale. Nu da o pauză, ai grijă de starea ta mentală așa cum ai avea grijă de un copil nou-născut: nu-ți poți lua ochii de la el.

Nu vă plângeți de nimic; Nu te supăra pe nimeni și, dacă o faci, fă-o cu pace și dragoste în inima ta, fără acea față negativă.

Vrei să ai mai mulți bani și dificultățile tale financiare să se termine pentru totdeauna?

Nu credeți că este greu să câștigați mulți bani; nu vorbi cu nimeni despre situația ta financiară; Nu te gândi în niciun moment la situația ta economică sau la cea a țării.

Când cineva te întreabă, spune pur și simplu: "Totul se îmbunătățește", în timp ce în interior râzi pentru că știi că acele cuvinte au ajuns în cele mai îndepărtate colțuri ale Universului și creează.

Ai probleme de familie, de muncă sau de relație? Nu te gândi la ele; Nu vorbi despre ei și, dacă o faci, fie cu pace și credință că se vor îmbunătăți în inima ta.

Tu le-ai creat și o vei inversa.

Nu-ți permite stări negative mai mult de 10 secunde.

De îndată ce descoperi că nu ești în pace, bucurie sau iubire, fă tot ce este necesar pentru a te întoarce la inimă.

Uită-te la cerul frumos, cântă un cântec, meditează, prețuiește ceea ce ai, dar nu te lăsa prins în curentul negativității.

A fi trist înseamnă a fi negativ; Nu vă confundați. Emoțiile, frica, îngrijorarea și anxietatea sunt și ele dăunătoare, deoarece sunt stări de spirit dăunătoare.

Ieși din mintea întortocheată; El iese din închisoarea gândurilor rele.

Privește doar pozitiv; vorbesc doar pozitiv; Gândește doar pozitiv.

Antrenează-ți mintea înainte să fie prea târziu și să-ți intoxicați corpul, Sinele tău interior!"
Invitația mea este să fiu atentă și intenție celei mai puternice forțe care există și mișcă întregul univers, Iubirea

Recuperandu-ne puterea co-creativa, alegeti intotdeauna iubirea.

·

Gânduri încuviințate Părintele Arsenie Boca Meditații

 

1. Copii ajung în bratele lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de a fi, e cel mai iubit de Dumnezeu. Înteleptii îl înteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copii îl au, ca pe un tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copii sunt în Adevăr, pe când înteleptii pe dinafara lui. [Arsenie Boca, Meditatii, manuscris dactilografiat, pag. 26]

2. Căsătoria are multe motive să fie taină. Când familia nu va mai fi întemeiată pe taină, oamenii vor fi o turmă de fiare destrăbălate. [pag. 33]

3. Deosebirea, marea deosebire între noi si Iisus, e că Iisus n-avea vină, pe când noi toti avem vină. Si iarăsi, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apărat de ea, n-a stricat nevinovătia Sa, n-a amenintat stăpânirea omenească ce-L răstignea, ci s-a purtat blând, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L răstigneau, si-L huleau după ce L-au răstignit.

Noi, dimpotrivă, căutăm pe toate cărările, cum să scăpăm de cruce , cum să ne strigăm nevinovătia, cum să ne ascundem păcatele si să strigăm în gura mare, cruce grea avem de dus.

Ne numim crestini, dar ducem crucea târâs si am fi buni bucurosi să scăpăm de ea. Noi facem de rusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face pe noi de rusine. Căci să fim drepti : nouă încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe cap, încă nu ne-a bătut nimeni piroane în mâini si în picioare, si încă nu si-a bătut nimeni joc de noi, cum si-a bătut de Iisus. Dar, chiar acestea toate de le-am pătimi, trebuie să răbdăm pentru mântuirea noastră, asa cum le-a răbdat Hristos, tot pentru a noastră mântuire. Nu este o altă cale de mântuire, de ispăsire a păcatelor, decât calea Crucii. Dacă ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi arătat-o pe aceea. [pag. 45]

4. În crestinism omul e ridicat până la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu, iar această colaborare e destinul. Talantii - talentele, sunt înzestrările acestei colaborări ale lui Dumnezeu cu omul.

Lucrând în sensul înzestrărilor, lucrezi în sensul destinului. Omul e nelinistit, câtă vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el.

Viata nu e un scop în sine; numai un mijloc; e numai cadrul unui destin sau e în cadrul unui destin. Multi se tem de cuvântul destin, ca nu cumva să însemneze predestin, prin urmare să se trezească într-o doctrină fără libertatea vointei, deci fără conceptul specific al responsabilitătii ultime.

Cum să nu răspunzi de ce si-a dat Dumnezeu? Si cum să nu răspunzi, dacă n-ai făcut ce ti s-a dat să faci? [pag. 85]

5. Blândetea si smerenia inimii, pe care ni le îmbie Iisus odihnă, nu le avem odihnă decât prin Iisus. Cu alte cuvinte, persoana lui Iisus îsi răsfrânge blândetea si smerenia Sa prin noi si asa se face liniste, altfel nu se face. Dar ce să întelegem că toată odihna lui Iisus, care n-avea loc unde să-si plece capul, si pe care nu l-a văzut nimeni râzând, dar plângând adesea, cum glăsuieste traditia, toată odihna lui Iisus nu-i decât o cruce a iubirii si sfâsiere de milă, o zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazăr, o sudoare de sânge ce picură ca apa si încă o zguduire în suflet, când avea Iuda să-L vândă.

Si totusi Iisus avea o “odihnă”, odihna misiunii Sale în lume, care se împlinise si se va împlini deplin, oricât vor scrâsni împotrivă portile iadului. Dar să luăm model un om dintre noi, Sfântul Ioan Gură de Aur, care mărturiseste că: “mai multe sunt furturile care zbuciumă sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea”.

Linistea, odihna, nu ti-o dă decât dorul de a îmbrătisa destinul Său, e una cu noi; iar noi nu suntem singuri. Deci nu poti fi blând si smerit cu inima, până nu iesi din tine si te muti în Iisus. În tine esti trufas si tulburat, în Iisus esti blând si smerit si odihnit cu sufletul. Deci Iisus e odihna noastră, de aceea El se îmbie mereu tuturor necăjitilor si vamesilor lumii, să le fie dulamă, să le fie inimă, să le fie ideal în viată. [pag.93, 94]

6. Un locuit de Dumnezeu e strămutat în alte evidente ale existentei. Prezenta lui provoacă lumea si-o antrenează într-un conflict de limită. Lumea nu mai are ce-i face, decât să omoare mărturisitorii, amăgindu-se, că prin aceasta a scăpat de realitatea ce-i contrazicea si-i mustra linistea. [pag. 97]

7. În toată lumea nu găsesti un lucru mai usor de făcut decât păcatele si iarăsi nimic nu pricepe omul mai greu ca: “Ce-i acela păcatul?, când petrece în el. De aceea păcătuim cu usurintă, dar ne pocăim anevoie! Altă privintă care te împiedică de la spovedit e că judecă preotii, esti nemultumit de preot, iar de care ai fi multumit, ti-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă să mergi păcatele tale.” [pag. 108]

8. Sunteti nemultumiti de preoti, dar care ce ati făcut pentru preoti, ca să fiti mai multumiti? Cerut-ati de la Dumnezeu un copil măcar pe care să-l închinati slujirii lui Dumnezeu? Credeti că vina o poartă numai ei, preotii ? Si sunt fii vostri. Cum i-ati născut, asa-i aveti. Ce le băgati de vină? Tot poporul e răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu. Poporul îsi are în toate privintele povătuitorii pe care îi merită! Nu mai stati cu gânduri ucigase împotriva copiilor, că nu stiti în calea cărui dar de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă, si ai să dai seamă, ci nasteti copii cu gândul să fie slujitorii lui Dumnezeu între oameni. [pag. 109]

9. Nu stiu pe lume o biruintă mai mare, ca aceea de a te lepăda de tine si a ajunge liber: “e trăirea libertătii spiritului”. Adevărul vă face liberi. Deci, întelegem că fără această vamă a făpturii noastre vechi, stăteam în minciună, încoltiti de iluzii si striviti sub rotile necesitătii fără iesire. De aici ne scoate Iisus. Când se întâmplă aceasta? Când îl cunoastem pe Iisus ca inimă a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru. Îl putem cunoaste numai în iubirea si bucuria pe care o simtim când renuntăm la eul nostru si ne aflăm fată către fată cu Dânsul.

Noi nu făgăduim să-L urmăm pe Iisus în marea călătorie interioară a întoarcerii la Tatăl, si prin simpla noastră hotărâre Providenta divină realizează treptat această dorintă a noastră. Asa dăm de primul examen de admitere, examenul crucii. Până aici noi eram o sumă de dorinte si aranjamente pământesti, care întunecau chipul lui Dumnezeu din viata noastră. Deci Crucea e la acest loc al hotărârii, linia înaintea dorintelor noastre omenesti, peste care coboară Dumnezeu o dungă de-a curmezisul. Providenta, urmărind interesul nostru vesnic, trimite peste socotelile noastre corecturi divine. Toată această corectură o simtim ca o experientă de cruce, trebuie să treacă putină vreme de reculegere ca să pricepem “că asa cum s-a întâmplat” a fost cel mai bine, iar nu cum am fi vrut noi în îngustimea noastră. Suferinta aceasta care ne simplifică treptat viata, care pune conditia crucii în fată, e simbolul nesfârsitei posibilităti de desăvârsire. [pag. 121, 122]

10. Invidiosul nu primeste doctor pentru boala lui si nu poate găsi leac tămăduitor al suferintei, desi Sfânta Scriptură e plină de ele. El asteaptă usurarea bolii numai într-un singur fel: să vadă prăbusit pe unul din cei invidiati. Capătul urii lui e să vadă pe cel invidiat, din fericit, nefericit, din norocos, nenorocit. Pe unii oameni cu totul potrivnici, binefacerile îi îmblânzesc. Pe invidios însă, binefacerile mai mult îl înrăiesc, cu cât invidiosul are parte de mai mari faceri de bine, cu atât mai tare fierbe de ciudă, mai mult se supără si se mânie. Multumind pentru darurile primite si mai mult se cătrăneste de purtarea binefăcătorului. Ce fiară nu întrece invidiosul prin răutatea năravului lui? Ce sălbăticie nu depăseste el prin cruzimea lui? Câinii, cărora li se aruncă o coajă se domesticesc. Leii cărora li se poartă de grijă, se îmblânzesc. Invidiosii însă, mai mult se irită când li se arată îngrijire si atentie.

Rănile invidiei sunt adânci si ascunse si ele nu suferă vindecare, ca unele ce s-au închis în durerea lor oarbă, în ascunzisurile propriei sale suferinti. Cel invidiat poate să scape si să ocolească pe invidios, dar invidiosul nu poate scăpa de sine însusi. Tu, invidiosule, dusmanul tău e cu tine, vrăjmasul ti-e continuu în inimă, primejdia e închisă în adâncul tău : esti legat cu un lant neîndurat, esti prizonierul invidiei si nici o mângâiere nu-ti vine în ajutor. A prigoni pe un binecuvântat de Dumnezeu si a ură pe cel fericit, iată o nenorocire fără leac. [pag. 129, 130]

11. Durerea nu e obiect sănătos de meditatie. De durere trebuie să scapi, să o depăsesti, să fi deasupra ei. Dar trebuie să vină cineva să te scoată din cercul tău chinuitor de îngust. Căci durerea ta te ia în vârtejul ei si te închide dinspre toată lumea si dinspre orice lume. E parcă o prelungire a iadului după tine. Cu cât orizontul tău e mai îngust si mai îngust de durerea ta, cu atât nelinistea e mai mare - si poate să fie mai mare ca la toată lumea. [pag. 159]

12. A făcut Iisus minuni si oamenii cred că, cele mai mari sunt cele care privesc sănătatea trupului. Dar marea minune a Învierii din morti, e ceea ce mărturisim când zicem: “Astept învierea mortilor si viata veacului ce va să vie”. Abia atunci va scăpa firea omului de slăbănogie. Până atunci are putinta de a scăpa de păcate. Si aceasta e mai mare minune decât a tămădui un stomac, o mână uscată, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele si acestea , dar n-au nimic religios în ele, le fac si medicii.

Omul cere lui Dumnezeu, cere minuni. În definitiv, ce cere omul? Cere sfintenia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere si Dumnezeu din partea omului. Iar sfintenia vietii o pot avea si oamenii cu trup neputincios. De aceea, nouă, preotilor ne-a dat Iisus numai jumătate din darul Său, rămânând ca cealaltă jumătate, însusi să o îndeplinească, când va înceta desăvârsit slăbănogia omului "la înviere". Dar a doua nu se dobândeste fără prima. [pag. 214, 215]

13. Sufletul ce cugetă la mărturisire, ca de o frână se împiedică de la păcate. Iar cine n-ar frâna, le va face fără grijă, fiind în întuneric. Când lipseste mai marele nostru, să avem măcar chipul lui în minte si despre tot ce am sti că s-ar scârbi, de ar fi de fată, să nu facem, fie cuget, fie vorbă, fie lucru, fie hrană, fie somn si orice alta de la acestea să ne întoarcem. Atunci cunoastem cu adevărat, cum e ascultarea noastră. Numai copii fără minte se bucură de lipsa dascălului lor. Ceilalti însă, o socot o pagubă.

Cel ce-si vădeste Păstorului său serpii ispitelor, credinta adevărată dovedeste; iar cine-i ascunde, pe drumul pierzării se află.

Cine va ajunge la cuget curat, ascultă desăvârsit pe Părintele său, acela nu se va teme de moarte, ci ca pe un somn spre o altă viată îi va fi.

Cel ce uneori ascultă pe părintele său, si alteori nu, se aseamănă unui bolnav de ochi, ce pune pe ei odată ierburi tămăduitoare, altădată var nestins. Căci zice: “unul zidim si altul stricând, ce au folosit? fără numai osteneală în zadar!”

Să nu ne speriem văzând că si după mărturisire nu se dă război, că mai bine este a ne lupta cu întinăciunea, decât cu trufia. [pag. 215, 216]

14. Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-si schimbe purtările. Socotiti si voi, care de cine să asculte întâi?

Să nu dati vina pe Dumnezeu, că El ne uscă pământul de sub picioare si vlaga din oase. Să nu-i faceti nedreptatea aceasta!

Toate necazurile, noi ni le-am pricinuit, cu păcatele noastre si ele sunt urmări si plata îndesată pentru păcate, până vom întelege la îmblăteală, ne iau de nas, ca să ne săturăm odată de ele. [pag. 218]

15. Dacă veti avea si răbdare în necazuri, să stiti că veti avea si Duhul Sfânt. Dar dacă veti avea si puterea de a multumi în necazuri, atunci străluceste Duhul Sfânt în voi. [pag. 236]

16. Eu nu vă dau canoane ca ceilalti preoti, mătănii, rugăciuni, post, ci îndemn să vă schimbati purtările si să-i multumiti lui Dumnezeu de crucea pe care v-a dat-o, căci Sfânta Biserică si Sfânta Împărtăsanie le stiti, dar faptul acesta l-am găsit de cuviintă să vi-l spun mai mult.

Vreau să vă schimb lacrimile voastre în bucurie, multumind lui Dumnezeu de toate durerile si schimbându-vă purtările, vă ve-ti bucura. O veti face? [pag. 242]

17. Multi ati mărturisit păcatele voastre si totusi cugetul vă mai mustră. Oare de ce? De aceea, ori că n-ati primit leacul după mărimea ranei, ori că l-ati primit, dar nu l-ati făcut. Si vă mai mustră cugetul chiar si după ce ati împlinit toată “pocania” si după ce veti fi ispăsit păcatele acelea, pentru că mai sunt păcate nemărturisite si până ce nu le vei mărturisi toate si nu vei ispăsi de bună voie toate, nu vei avea pace cu pârâsul tău. Căci cugetul nostru, când ne mustră, să stiti că e glasul lui Dumnezeu în noi. Dacă noi am fi cum trebuie, glasul acesta al lui Dumnezeu ne-ar învăta tainele lui Dumnezeu si ne-ar răpi în rai încă de pe pământ, dar nu poate de multimea si greutatea păcatelor noastre. De aceea ea ne tot mustră, că doară, doară ne va apuca lucrul ispăsirii, lucrul curătirii. [pag. 282, 283]

18. Cu păcatele nemărturisite are Dumnezeu altă socoteală; tot socoteală milostivă, însă pe noi ne ustură. Stiind Dumnezeu nătângia noastră nu ne va lăsa părăsiti în întunericul necunostintei, ci ne trimite necazuri sau pocanie fără voie: dureri, pagube, vrajbe, tulburări, copii slabi si orice altă suferintă.

Ispăsirea de nevoi e de obicei mai aspră ca ispăsirea de bună voie, pentru că si păcatele nemărturisite sunt mai grele decât cele mărturisite. Cu toate acestea, tu în nestiintă, te porti împotriva rânduielii lui Dumnezeu în ceea ce îti trimite Dumnezeu spre ispăsire, să strici si să întorci spre mai mare osândă, căci toate le poate Dumnezeu fără tine, dar să te mântuiască din lumea aceasta nu poate fără tine. Nici tu nu te mântuiesti fără mâna lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridică, dacă tu nu-i întinzi mâna. Destul îti este, că te cercetează mereu si atât de mult te roagă! [pag. 283, 284]

Avva Sisoe despre paza limbii

 

Retragerea practicată de părinții pustiei implică nu doar ieșirea din lume, intrarea în deșert, ci și intrarea în sine, limitarea contactelor cu oamenii, pentru a se putea dedica întru totul lui Dumnezeu. Relațiile cu oamenii nu sunt în sine o problemă, dar sunt un prilej de ispită, pe care părinții încearcă să îl evite. Iar în întâlnirile dintre oameni, ispita cea mai frecventă, căreia îi și putem cădea pradă cu prea multă ușurință, este vorba goală, în deșert, fără rost ori poate chiar încărcată de răutate sau patimă.

Avva Sisoe, la bătrânețe, zicea: „Crede-mă, am treizeci de ani de când nu mă mai rog lui Dumnezeu pentru păcate, ci-I zic: Doamne Iisuse, apără-mă de limba mea! Și, până acum, în fiecare zi cad din pricina ei și păcătuiesc”.

În afara celor care trăiesc în recluziune totală, chiar monahii din deșert aveau o minimă viață socială. Iar viața socială are în miezul ei dialogul. Oamenii vorbesc pentru a comunica informații, dar mai ales pentru a fi împreună. Iar dialogul e un joc din cale afară de complex. E un teren mișcător, în care patimile, fragilitatea, dorin­țele ori frustrările noastre ies repede la iveală. De aceea să te păzești curat de orice vorbă în deșert este extrem de dificil.

S-ar putea părea că, odată cu trecerea timpului, devine mai ușor să îți păzești limba. Avva Sisoe infirmă cu mult realism și curaj o asemenea iluzie. Se prea poate ca simpla înșiruire a anilor, îmbătrânirea efectivă să nu ajute prea mult. Pe de o parte îți scade energia, dar îți scade și interesul pentru ce ar avea ceilalți de spus, se atrofiază curiozitatea. Dacă la tinerețe se poate întâmpla să taci din timiditate, ori frică, la bătrâ­nețe receptivitatea scade și începi să crezi că lumea întreagă ar trebui să te asculte.

Există un pericol care îi pân­dește și pe preoți, pe duhovnici și pe îndrumătorii spirituali în general. Mereu există sete pentru cuvinte existențiale (chiar dacă rar se întâmplă ca ele să fie cu adevărat luate în serios). Setea îi poate împinge pe cei întrebați să vorbească mai mult decât îi îndeamnă Duhul, ori poate chiar mai mult decât știu. Cu cât deschiderea este mai mare, cu atât vulnerabilitatea crește și implicit posibilitatea de a răni.

Avva Sisoe s-a rugat timp de 30 de ani să fie păzit de limba lui și, cu toate acestea, zice că a căzut mereu. Teribil avertisment adresat lumii noastre, care între numeroasele suferințe ale ei, numără și excesul de cuvinte, multe dintre ele goale. Poate că acest gând al bătrânului care reverberează până azi va putea crea mici oaze de liniște în jurul celor care se luptă să își păzească limba.

Pr. Paul Siladi 

Condacul Sfintei Kiriaki, vindecătoare de depresie

 “Muceniţa lui Hristos ne-a chemat pe noi împreună acum să cântăm cu laude luptele şi dumnezeieştile ei nevoinţe. Căci ea, ca o vitează cu cugetul, după numele ce poartă, este doamnă a gândului şi a patimilor celor necuvioase.“

Troparul Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi

Mielușeaua Ta, Iisuse, Chiriachi, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Rugăciune către Sfinții Mucenici Epictet și Astion

 

Sfinților mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște și ca unii ce v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei ce sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor ce vă aduc vouă cinstire.

Primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către milostivul Dumnezeu și prin darul celui Atotputernic, vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și, după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință, ați biruit puterea vrăjmașilor diavoli și ați câștigat mila Dumnezeului nostru Celui în Treime slăvit, așa și pe noi întăriți-ne în credință și ajutați-ne să fim biruitori în lupta cu păcatul, spre câștigarea virtuților în locașurile cerești. Ca împreună cu voi să cântăm lui Hristos Dumnezeu în împărăția cea fără de sfârșit, că Lui I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfinților Mucenici Epictet și Astion

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Pe Epictet, preotul cel preaînțelept și pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți să-i lăudăm, că aceștia, de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon fiind, împreună au binevestit Evanghelia lui Hristos, și întru adevăr, după Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei s-au arătat: pe bolnavi tămăduind, demonii gonind, au strălucit cu minunile și cu puterea cuvântului, pentru care și chinuri au răbdat de la chinuitori, și bine încununându-se, pururea se roagă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta și noi îi fericim: Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Icos 1

Din tinerețe în înfrânare ai petrecut, preafericite Epictet, hrănindu-te cu învățăturile lui Hristos și când ai ajuns în puterea vârstei, ca Samuel odinioară, luând harul preoției, din dragoste pentru oameni ai săvârșit multe minuni; pentru aceasta, cu laude te cinstim așa:
Bucură-te, cel ce ai dus viață neprihănită;
Bucură-te, că ai avut dragoste desăvârșită;
Bucură-te, că Domnului te rogi neîncetat;
Bucură-te, că la cele înalte totdeauna ai cugetat;
Bucură-te, că ochii orbilor ai deschis;
Bucură-te, că pe slăbănogi ai întărit;
Bucură-te, că duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucură-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucură-te, că pe leproși ai curățat;
Bucură-te, că la credință i-ai chemat;
Bucură-te, că pământul Dobrogei îl ocrotești;
Bucură-te, că în primejdii a noastră nădejde ești;
Bucură-te, Sfinte Epictet, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 2

Ascultând cuvintele părintelui Epictet, inima ți-ai deschis, sufletul ți-ai curățit, și ai primit tainele credinței, apoi botezându-te ai urmat lui Hristos, dovedind a fi rob preaiubit al lui Dumnezeu. Drept aceea, cunoscând și noi marea ta credință, venim către tine și cu umilință te rugăm: Izbăvește-ne, Sfinte Mucenice Astion, de veșnica moarte, ca împreună să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Dorind, Sfinte Astion, să petreci viață îngerească, ai părăsit casa părintească și te-ai sălășluit în cetatea Halmyrisului, unde te-ai arătat mare făcător de minuni. Căci mergând spre Dunăre, ai întâlnit un om cu duh necurat, pe care îndată l-ai izbăvit cu rugăciunile tale și cu semnul sfintei cruci. Iar noi, minunându-ne de unele ca acestea, cântăm așa:
Bucură-te, că ai fost înger pământesc;
Bucură-te, cel ce ești om ceresc;
Bucură-te, că prin smerenie, cele înalte ai dobândit;
Bucură-te, că pe vrăjmaș cu semnul crucii l-ai biruit;
Bucură-te, cel ce cu credință ai săvârșit minuni;
Bucură-te, cel ce ai înspăimântat pe păgâni;
Bucură-te, de demoni izgonitor;
Bucură-te, mare biruitor;
Bucură-te, de boli vindecător;
Bucură-te, de chinuri izbăvitor;
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, al Dobrogei apărătorule;
Bucură-te, Sfinte Astion, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 3

Un mare dregător alergând la tine, părinte Epictet, a îngenuncheat în fața ta, rugându-te să-i tămăduiești fiica paralizată. Iar tu, sfinte, rugându-te lui Dumnezeu și trupul ei ungându-l cu untdelemn sfințit, îndată s-a vindecat. Pentru aceea, părinții împreună cu tine slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icos 3

Altă dată, o femeie oarbă a cerut de la tine vindecare, părinte Epictet, plângând și zicând: „Știu cine ești și cred că poți multe în fața lui Dumnezeu; de aceea mă rog să nu disprețuiești plânsul meu și să nu iei în deșert rugăciunea mea.” Iar tu, sfinte, minunându-te de credința ei, ai vindecat-o, și ea, văzând lumina, a slăvit pe Dumnezeu, pentru care îți cântăm și noi unele ca acestea:
Bucură-te, ajutorul celor ce zac în neputințe;
Bucură-te, mângâierea celor mâhniți și întristați;
Bucură-te, cel ce dăruiești lumină orbilor;
Bucură-te, cel ce aduci alinare credincioșilor;
Bucură-te, că pe mulți i-ai vindecat;
Bucură-te, dregătorul către tine a strigat;
Bucură-te, scăpare din ispite;
Bucură-te, dumnezeiescule părinte;
Bucură-te, chip duhovnicesc;
Bucură-te, doctor sufletesc;
Bucură-te, mult lăudat ocrotitor;
Bucură-te, al credinței propovăduitor;
Bucură-te, Sfinte Epictet, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 4

Viforul gândurilor deșarte l-ai biruit cu smerita cugetare, căci tânăr fiind, înțelepciunea vârstnicilor ai dobândit, mucenice Astion și ai biruit ispitele vieții acesteia. Pentru aceea te rugăm, ajută-ne să scăpăm nevătămați de tulburarea gândurilor și greutatea necazurilor ce vin asupra noastră, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Având iubire de oameni, Sfinte Astion, te-ai retras și în taină te-ai rugat Domnului pentru omul căzut de la înălțime, ce zăcea aproape mort. Iar Dumnezeu, ascultând rugăciunea ta îndată l-a făcut sănătos, pentru care, minunându-ne, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că pentru omul căzut, în taină te-ai rugat;
Bucură-te, că pe el de la moarte l-ai scăpat;
Bucură-te, temelia vieții cerești;
Bucură-te, acoperișul casei duhovnicești;
Bucură-te, cel ce ai trecut prin vămile cele cerești;
Bucură-te, cel de sănătate dătător;
Bucură-te, cel ce pe bolnavi i-ai ridicat;
Bucură-te, cel ce pe mulți ai vindecat;
Bucură-te, preafericite rugător;
Bucură-te, cel mult folositor;
Bucură-te, chip preacurat;
Bucură-te, om prea luminat;
Bucură-te, Sfinte Astion, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 5

Frumusețea chipului și agerimea cugetului tău nu ai voit a le pune în slujba celor pământești, prea fericite Astion, că neamul cel ales și bogăția tatălui tău drept uscăciune socotindu-le, ca un cerb prea sprinten ai alergat spre izvoarele pururea curgătoare ale învățăturii lui Hristos, pe care și sorbindu-le din buzele preotului Epictet, îndată te-ai aprins de dragostea cea dumnezeiască și fără tăgadă în numele lui Hristos te-ai botezat, Căruia Îi cânți acum: Aliluia!

Icos 5

Înțelept fiind, părinte Epictet, te-ai arătat prin credință copilului celui de cincisprezece ani, care era surd, mut și uscat la trup și vindecându-l, el ți-a spus așa: „În Iisus Hristos se cuvine nouă să credem, o, prea fericite, căci El aduce oamenilor întotdeauna binefaceri, până în ziua de azi.” Pentru aceasta te rugăm, părinte, să primești de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucură-te, că izvor nesecat de minuni te-ai arătat;
Bucură-te, că mutul vindecat, veselindu-se, slavă lui Hristos a dat;
Bucură-te, că văzând minunea, mulți din cetate s-au botezat;
Bucură-te, că prin tine Hristos S-a preamărit;
Bucură-te, că de dobrogeni ești mult iubit;
Bucură-te, că românii au evlavie către tine;
Bucură-te, că din întreaga țară vin să se închine;
Bucură-te, cel ce grabnic spre ajutor ne ești;
Bucură-te, că te veselești cu puterile cerești;
Bucură-te, cel ce pe copii îi ocrotești;
Bucură-te, izbăvitorul celor umiliți;
Bucură-te, scăparea celor prigoniți;
Bucură-te, Sfinte Epictet, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 6

Priveghind mereu asupra ucenicului tău, Astion, părinte Epictet, și văzând tristețea de moarte ce îl stăpânea, ai alungat-o de la el, arătându-i astfel puterea binecuvântării preotului lui Hristos, pe care o dăruiește și nouă, pentru a birui îndoiala și deznădejdea, ca împreună cu toți sfinții să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Ca pe niște apostoli și ucenici ai lui Hristos v-au primit locuitorii cetății Halmyris, căci semne și puteri apostolești ați arătat cu adevărat: pe fata cea paralizată ați făcut-o teafără doar cu cuvântul, orbului vederea i-ați întors și pe îndrăciți i-ați slobozit. Pentru aceasta, mulțime multă se întorcea la Hristos binecuvântând pe Cel ce dă oamenilor astfel de puteri, iar pe voi întru acest chip fericindu-vă:
Bucurați-vă, că neamul ni l-ați adus la dreapta credință;
Bucurați-vă, că ați învins prin rugăciune și nevoință;
Bucurați-vă, zid al dragostei neînvins;
Bucurați-vă, al dragostei de Dumnezeu foc nestins;
Bucurați-vă, folos deplin creștinilor;
Bucurați-vă, că pildă de viețuire voi ne-ați dat;
Bucurați-vă, că darul vindecării de la Hristos ați luat;
Bucurați-vă, că de dușmani ne izbăviți;
Bucurați-vă, că de ispite ne feriți;
Bucurați-vă, că dulceața vieții trecătoare nu o ați îndrăgit;
Bucurați-vă, că brațul celui rău voi l-ați zdrobit;
Bucurați-vă, că ura vrăjmașului cu răbdarea ați biruit;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 7

Cu cine vă vom număra pe voi, preafericiților, căci chipul cel îngeresc al călugăriei purtând, ca niște apostoli Evanghelia ați propovăduit și doctori fără de arginți și făcători de minuni arătându-vă, încă și cununa muceniciei la urmă ați luat, încât multe daruri și vrednicii au strălucit întru voi. Pentru aceasta, minunându-ne, vă fericim cântând: Aliluia!

Icos 7

Păgânul Latronianus, comandantul provinciei, intrând în cetatea Halmyrisului, a început prigoana împotriva creștinilor. Iar voi, sfinților, ați fost pârâți ca unii care îndepărtați pe mulți de la jertfele idolești. Drept aceea, ați fost aduși în lanțuri în temniță, dar temnița chilie de rugăciune ați prefăcut-o și cu bucurie slăveați pe Dumnezeu în psalmi și rugăciuni, pentru care și noi vă lăudăm așa:
Bucurați-vă, că pe comandantul păgân, cel cu suflet de fiară, l-ați biruit;
Bucurați-vă, că prin mari chinuri pe Hristos L-ați mărturisit;
Bucurați-vă, că numele lui Hristos pe pământ l-ați propovăduit;
Bucurați-vă, cei ce credința idolească ați surpat;
Bucurați-vă, căci cu nădejdea v-ați înfrumusețat;
Bucurați-vă, căci cu răbdare și dragoste ați biruit;
Bucurați-vă, că temnița biserică ați socotit;
Bucurați-vă, că lanțurile nu v-au speriat;
Bucurați-vă, că biciuiri fără de număr ați răbdat;
Bucurați-vă, că prin credință v-ați încununat;
Bucurați-vă, că în fața lui Latronianus, ca soarele ați strălucit;
Bucurați-vă, că din dragoste pentru Hristos, mult ați pătimit;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctori fără de arginți și mucenicilor ai lui Hristos!

Condac 8

În zori, locul de judecată a fost pregătit, iar comandantul voia să vă piardă. Atunci din înălțime putere primind și lumina harului strălucind ca soarele pe fețele voastre, sfinților mucenici, judecătorul nu putea privi spre voi, iar mulțimea poporului ce era de față, minunându-se, a cântat împreună cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Cu totul s-a spăimântat tiranul de prea minunata voastră bărbăție, sfinților, și de răspunsurile voastre s-a tulburat, căci cu îndrăzneală l-ați înfruntat, zicând: „Suntem creștini, facă-se voia Domnului nostru cu noi!” Pentru aceasta vă lăudăm, zicând:
Bucurați-vă, că pentru Dumnezeu, toate durerile desfătări le-ați socotit;
Bucurați-vă, că răbdând chinuri, din dreapta credință nu v-ați clintit;
Bucurați-vă, foc nestins al dragostei dumnezeiești;
Bucurați-vă, că prin răbdare ați uimit cetele îngerești;
Bucurați-vă, că de curajul vostru păgânii au rămas fără de glas;
Bucurați-vă, că nu v-ați spăimântat când trupul vi l-au ars;
Bucurați-vă, că prin aceasta cunună mucenicească v-ați agonisit;
Bucurați-vă, că ura dușmanului sufletelor cu bărbăție ați biruit;
Bucurați-vă, învingători ai stăpânirii iadului;
Bucurați-vă, moștenitori ai frumuseții raiului;
Bucurați-vă, că focul inimii voastre luminător al Dobrogei a fost;
Bucurați-vă, mărgăritare de preț ale Bisericii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 9

Pe scândură fiind schingiuiți, sfinților mucenici, tiranii v-au sfâșiat cu cârlige de fier, cu făclii aprinse v-au ars trupurile și în cazane cu smoală clocotită v-au aruncat. Însă credința voastră cea către Domnul din toate chinurile v-a scos nevătămați și, neîncetat mărturisind pe Hristos, ați fost închiși din nou în temniță. Văzând aceste lucruri mai presus de înțelegere, ne minunăm și cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult vorbitori rămân ca niște pești fără de glas și nu pricep a spune cum voi, sfinților mucenici, în trup omenesc viețuind, ați biruit chinurile mai presus de fire, făcându-vă următori ai lui Hristos. Iar noi, preaslăvind pe Domnul, Cel ce v-a întărit pe voi, lăudăm vitejia voastră și cu mulțumire grăim așa:
Bucurați-vă, frumusețea cea mare a neamului românesc;
Bucurați-vă, flori binemirositoare din mănunchiul mucenicilor dobrogeni;
Bucurați-vă, că pentru slava și cinstea Împăratului ceresc ați luptat;
Bucurați-vă, cei ce chinuri înfricoșătoare ați răbdat;
Bucurați-vă, robi credincioși ai Domnului, care toată voia Lui ați împlinit;
Bucurați-vă, cei ce înaintea stăpânitorilor Adevărul ați mărturisit;
Bucurați-vă, cei ce vergile de frasin, în cununi de mucenicie le-ați prefăcut;
Bucurați-vă, că Domnului prea iubiți fii v-ați făcut;
Bucurați-vă, propovăduitori fierbinți ai dumnezeieștii credințe;
Bucurați-vă, că ați înfruntat mâniile aprinse;
Bucurați-vă, moștenitori ai bunătăților celor veșnice;
Bucurați-vă, grabnici rugători pentru mântuirea noastră;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 10

Auzind unul dintre anchetatori pe nume Vigilantius, cum puși fiind la chinuri, voi, sfinților, nu ați încetat timp de 30 de zile a mărturisi pe Hristos și auzind încă și cuvântul vostru cum că oricine crede în Hristos va avea viață veșnică, nu s-a putut opri și a mărturisit pe Hristos cu glas mare și venind la voi în închisoare, a cerut botezul și împreună cu voi a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Ca un adevărat părinte duhovnicesc ai îndrumat pașii ucenicului tău Astion spre Tatăl cel ceresc, părinte Epictet, că în clipa despărțirii de lumea aceasta te-ai îngrijit mai întâi de ucenicul tău iubit, pentru care învrednicește-ne și pe noi acestei iubiri părintești, ca să vă cântăm unele ca acestea:
Bucurați-vă, cei ce cununi neveștejite ați primit;
Bucurați-vă, cei ce în trupurile și în sufletele voastre pe Dumnezeu L-ați preamărit;
Bucurați-vă, cei ce cu toate faptele voastre, pe Hristos L-ați slăvit;
Bucurați-vă, că mâinile voastre la lucrarea faptelor bune le-ați ridicat;
Bucurați-vă, că pașii judecătorului pe calea cea adevărată ați îndreptat;
Bucurați-vă, cei ce nu v-ați lipit inima către bogăție sau desfătare lumească;
Bucurați-vă, că la cele cerești și la bucuria cea veșnică ați cugetat;
Bucurați-vă, mărturisitori ai dreptei credințe;
Bucurați-vă, vrednici urmași ai Apostolilor;
Bucurați-vă, că și în temniță ați făcut ucenici;
Bucurați-vă, că în ceata mucenicilor cu bucurie ați fost primiți;
Bucurați-vă, că în rai cu sfinții vă odihniți;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 11

Pe când sfinții martiri răbdau cumplite chinuri în numele lui Hristos, un călător din țara lui Astion, văzându-l în fața scaunului de judecată și cunoscându-l, degrabă a dat de veste părinților acestuia. Și venind ei la Halmyris, după martirajul sfinților, au auzit despre faptele minunate ale fiului lor și primind botezul, au slăvit pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icos 11

De tatăl tău, Alexandru și mama ta, Marcelina, Sfinte Astion, cu multă dragoste te-ai îngrijit. Precum odinioară Iisus a încredințat-o pe Maica Sa apostolului Ioan, așa și tu, sfinte, arătându-te în vis lui Vigilantius, i-ai încredințat pe părinții tăi. Aceștia, împreună cu cinstitul preot Bonosus, au mers apoi la măritul episcop Evanghelicus, rugându-l să-i boteze, și acesta, bucurându-se întru Domnul, a săvârșit Sfânta Taină; iar de la noi auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că pe părinții tăi din păgânătate i-ai scăpat;
Bucură-te, că și ei haina botezului au îmbrăcat;
Bucură-te, că din întristare tu i-ai izbăvit;
Bucură-te, că prin credință ei te-au regăsit;
Bucură-te, stâlpul cel drept al monahilor;
Bucură-te, cinstea și podoaba credincioșilor;
Bucură-te, liniștitorul sufletelor tulburate;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți în păcate;
Bucură-te, fierbintele nostru ajutător;
Bucură-te, doctor tămăduitor;
Bucură-te, că ai fost desăvârșit în viața călugărească;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de cunună mucenicească;
Bucură-te, Sfinte Astion, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 12

După tăierea capetelor, trupurile voastre, sfinților mucenici, s-au făcut albe la vedere precum zăpada, iar cei ce erau stăpâniți de vreo slăbiciune trupească sau sufletească, atingându-se de ele cu credință și cu dragoste, degrabă se depărta de la ei toată suferința și durerea. Pentru aceasta, creștinii, cu evlavie, au luat sfintele voastre moaște, le-au așezat într-o criptă, peste care au înălțat în Halmyris o măreață biserică în cinstea voastră, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Venind popoarele barbare peste cetatea Halmyrisului, biserica în care se aflau sfintele moaște a fost distrusă, dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu ele au scăpat nevătămate, iar acum, după șaptesprezece veacuri, ca un soare duhovnicesc au răsărit din pământ spre luminarea și mângâierea noastră. Iar noi, știind mulțimea de tămăduiri ce s-a făcut prin sfintele voastre moaște în vremurile de demult, cu dragoste cuprinzându-le și sărutându-le, cu bucurie mare nu ne pricepem a grăi decât acestea:
Bucurați-vă, că cinstitele voastre moaște nevătămate au scăpat;
Bucurați-vă, că la Praznicul Adormirii Maicii Domnului ele s-au aflat;
Bucurați-vă, că în Dobrogea, sfântului apostol Andrei i-ați fost următori;
Bucurați-vă, că după voi și mucenicii Zotic, Atal, Camasie și Filip au fost mărturisitori;
Bucurați-vă, cu sfinții Gherman și Ioan Casian în ceruri locuitori;
Bucurați-vă, sfătuitori ai preoților și monahilor povățuitori;
Bucurați-vă, buni cârmaci, care de potopul păcatelor ne feriți;
Bucurați-vă, povățuitori credincioși, cei ce ne îndreptați pe noi la patria cerească;
Bucurați-vă, că prin voi Treimea a fost propovăduită;
Bucurați-vă, că prin voi Unimea a fost preamărită;
Bucurați-vă, lauda neamului creștinesc;
Bucurați-vă, că toți credincioșii Dobrogei vă cinstesc;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 13

Mult-pătimitorilor pentru Hristos, sfinților mucenici Epictet și Astion, primiți acum această rugăciune de la noi, cei ce plecăm genunchii înaintea sfintei voastre icoane și precum ați luminat ochii orbilor și ați dăruit vindecare slăbănogilor, tot așa tămăduiți-ne și pe noi de toată neputința trupească și sufletească. Păziți-ne de tot răul cel aducător de moarte trupească și sufletească, și din tot necazul grabnic ne izbăviți, pe noi cei care cinstim pomenirea voastră și mărturisim minunile pe care cu puterea Sfintei Treimi le săvârșiți celor ce cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Icos 1

Din tinerețe în înfrânare ai petrecut, preafericite Epictet, hrănindu-te cu învățăturile lui Hristos și când ai ajuns în puterea vârstei, ca Samuel odinioară, luând harul preoției, din dragoste pentru oameni ai săvârșit multe minuni; pentru aceasta, cu laude te cinstim așa:
Bucură-te, cel ce ai dus viață neprihănită;
Bucură-te, că ai avut dragoste desăvârșită;
Bucură-te, că Domnului te rogi neîncetat;
Bucură-te, că la cele înalte totdeauna ai cugetat;
Bucură-te, că ochii orbilor ai deschis;
Bucură-te, că pe slăbănogi ai întărit;
Bucură-te, că duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucură-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucură-te, că pe leproși ai curățat;
Bucură-te, că la credință i-ai chemat;
Bucură-te, că pământul Dobrogei îl ocrotești;
Bucură-te, că în primejdii a noastră nădejde ești;
Bucură-te, Sfinte Epictet, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 1

Pe Epictet, preotul cel preaînțelept și pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți să-i lăudăm, că aceștia, de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon fiind, împreună au binevestit Evanghelia lui Hristos, și întru adevăr, după Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei s-au arătat: pe bolnavi tămăduind, demonii gonind, au strălucit cu minunile și cu puterea cuvântului, pentru care și chinuri au răbdat de la chinuitori, și bine încununându-se, pururea se roagă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta și noi îi fericim:Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Rugăciune către Sfinții Mucenici Epictet și Astion

Sfinților mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște și ca unii ce v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei ce sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor ce vă aduc vouă cinstire.

Primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către milostivul Dumnezeu și prin darul celui Atotputernic, vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și, după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință, ați biruit puterea vrăjmașilor diavoli și ați câștigat mila Dumnezeului nostru Celui în Treime slăvit, așa și pe noi întăriți-ne în credință și ajutați-ne să fim biruitori în lupta cu păcatul, spre câștigarea virtuților în locașurile cerești. Ca împreună cu voi să cântăm lui Hristos Dumnezeu în împărăția cea fără de sfârșit, că Lui I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.