Informatii de calitate gasiti pe canalul CECILIA CARAGEA!

Echipa  aduce în atenția telespectatorilor invitați de valoare ! 

 Televiziunea TA de sanatate !

 Nu uitați să vă abonați la canalulde YouTube pentru conținutul vostru preferat. 

Vă iubim! 

 https://www.youtube.com/watch?v=uc6H44xtDgs

Cand ai privit cel mai recent in tine?

 Cand ai privit cel mai recent in tine?

Legenda Sfântului Nicolae


Legenda lui Moş Nicolae este mai veche decât cea a lui Moş Crăciun. Legenda pleacă de la un nobil sărac cu trei fete de măritat. Fetele nu se puteau mărita pentru că nu aveau zestre. Tatăl fetelor era credincios, fetele erau şi ele cumnţi şi evlavioase. În vremea aceea Nicolae, ajuns episcop, a aflat de soarta tristă a fetelor şi a hotărât să facă ceva pentru a schmba soarta fetelor. Nicolae, episcopul, a lăsat noaptea, la uşă casei nobilului, un săculeţ cu aur. Cu aururl din săculeţ nobilul şi-a putut mărită fata cea mare.
 
Povestea s-a repetat şi când a venit timpul măritişului celei de a două fete, iar, când a socotit că trebuie să o mărite şi pe a treia, nobilul a stat la pândă că să-l identifice pe binefăcător. Episcopul, însă voia să rămână neştiut şi nevăzut aşa că a pus aurul pentru nunta celei de a treia fete într-un ciorap şi l-a strecurat pe gură hornului, pentru că, dimineaţă familia să-l găsească în soba.
Sfantul Nicolae, sfantul copiilor
Episcopul Nicolae a fost descoperit de nobilul sărac, care a povestit tuturor cine l-a ajutat, iar vestea s-a răspândit în lume, şi până la urmă, în întreagă creştinătate s-a instituit frumosul obicei de a pune un dar celor din familie în ciorapul de dinainte pregătit, la gură sobei. La început primeau daruri fetele de măritat şi femeile tinere, iar mai apoi, au urmat copiii.
 
Sfântul Nicolae este prezentat adesea cu trei bile aurii în mână, simbolul celor trei pungi de aur. O celebra pictură de Tintoretto (1518-1594), expusă la Kunsthistorisches Museum, din Viena îl reprezintă pe Sfântul Nicolae, îmbrăcat că episcop, purtând în mâini o carte, cu cele trei bile simbolice. Este pictură care a consacrat momentul în faţă artei şi a legendei.

Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut in localitatea Patara din Asia Mica, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstăriţi si creştini devotaţi. Crescut in spiritul poveţei creştine “sa împarţi averea săracilor”, Sfântul Nicolae si-a dat întreaga moştenire pentru a-i ajuta pe nevoiaşi.

Despre Sfantul Nicolae se mai spune că este iscoada lui Dumnezeu pe lângă drac, că ajută văduvele şi orfanii, dar şi fetele sărace la măritat. Tot el este stăpânul apelor şi îi salvează de la înec pe navigatori, apără soldaţii pe timp de război şi de aceea este invocat în timpul luptelor.

Sfântul Nicolae este protectorul casei, al femeilor şi copiilor, iar tinerele care vor să se mărite trebuie să-i ceară ajutor sfântului şi dorinţa se va împlini.

 

Trăiește-ți vârsta așa cum ai nevoie.

Cu capul în nori, uneori.

Cu toate visele tale.

Traieste-ți vârsta...atât de unică, care zboară.

Cu provocări de zi cu zi.

Cu înfrângeri, dezamăgiri și toate reușitele.

Cu așteptarea că ziua de mâine să fie mai bună.

Cu frumusețea tuturor lucrurilor la care nu te-ai aștepta niciodată. Traieste-ți vârsta până la capăt.

Cu memoria fiecărui moment.

Din dorința de a reuși.

Cu un zâmbet in ochi.

Trăiește-o fără teamă, cu slăbiciuni și tot restul.

Cu emoții și puțină indiferență.

Cu cine te face sa te simți bine.

Fără cine lași în urmă pentru că te-a rănit.

Trăiește-o cu tine, cu părul purtat în vânt, în fața mării care îți promite furtună.

Cu privirea îndreptată spre cer.

Cu ploaia care cade pe față.

Cu melodii de la radio când conduci și e deja seară.

Cu cărți rămase pe noptieră.

Cu patul desfăcut.

Cu îmbrățișări pe timp de noapte.

Cu pupici pe care nu le-ai dat, cu cele pe care le-ai avut mereu.

Cu mesaje la telefon.

Cu fotografii agățate pe perete.

Cu prietenia celor care nu te abandonează.

Cu acea frumoasă expresie a celor care se așteaptă la toate.

Cu dragostea pe care o ții bine.

Trăiește-ți vârsta așa cum ai tu nevoie.

 Moșule, cred că a venit timpul să-ți scriu și eu… Nu știu ce ar trebui să-ți cer prima dată. Sunt prea multe lucruri care-mi vin în minte. Aș începe mărturisind că mi-aș dori să pui un zâmbet și o speranță în sufletul fiecărui copil și tuturor mamelor care îi veghează zi de zi. Te-aș mai ruga să ștergi lacrimile de pe chipurile brăzdate de suferință ale părinților și bunicilor care-și ațintesc privirea spre ulițe, așteptând să vină acasă cei pe care îi țin în suflet. Îți mai cer să încălzești inimile tuturor celor care m-au rănit în acest an, să le șoptești că i-am iertat și că i-aș îmbrățișa oricând. Celor care au plecat acolo sus, să le transmiți că mi-e dor, că îi iubesc enorm, că mi-aș dori să-i simt aproape și că mă hrănesc din amintirile lor. Spre sfârșit, îți spun Moșule cu regret, și te rog să mă ierți că nu-mi mai lipesc năsucul de geam ca altădată, să te aștept… Să mă ierți că nu-mi mai doresc dulciuri și jucării, ci oameni care să mă iubească și să mă sprijine. Nu mai spionez bomboanele din brad, încercând să ghicesc ce aromă au. Mă uit pe fereastră și-mi doresc pace, iubire și liniște în suflet. Să mă ierți că am crescut, Moșule

Dacă faci liniște în tine, vei auzi răspunsul rugăciunilor tale
Arhim. Arsenie Boca
 
Un sihastru tăcut, prin însăşi viaţa lui, învaţă, povesteşte şi convinge către căutarea lui Dumnezeu. Despre însemnătatea tăcerii, Sfântul Isaac Sirul scrie aşa: „Dacă într-o parte vom pune toate faptele vieţii de aici, iar în altă parte tăcerea, atunci vom vedea că tăcerea le cumpăneşte pe toate celelalte. Să nu-i compari pe cei ce fac minuni şi semne şi puteri în lume, cu cei ce-şi petrec viaţa într-o tăcere plină de cunoştinţă; trebuie să iubeşti mai mult tăcerea nelucrătoare decât lucrarea celor flămânzi în lume şi decât întoarcerea multor popoare spre Dumnezeu. Este mai bine să te descătuşezi tu însuţi din lanţurile păcatului, decât să scoţi pe robi din sclavie”.
Sfântul Ioan Scărarul zice: „Tăcerea e mama rugăciunii, întoarcere din robia duhovnicească, un succes în fapte bune şi o neîncetată urcare la Cer; ba chiar Însuşi Iisus Hristos, ca să ne arate folosul şi nevoia de o viaţă tăcută, singur, lăsând din când în când predica obştească, se retrăgea în locuri tăcute, pentru ca să se liniştească şi pentru ca să se roage”.
 
(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 84)