Cele mai ciudate taxe din lume… de ieri si de azi

Ne place sau nu, suntem platitori de taxe si impozite. Fie ca platim impozit pe locuinta sau teren, pe masina sau garaj, suntem ceea ce serviciile financiare numesc „platitori de taxe”. Cu unele din ele eram familiarizati inca de mici, din vremea bunicilor nostri, altele au aparut insa odata cu trecerea anilor… aducand nemultumiri, frustrari si adieri de tristete in portofele. Iritant sau nu, exista o logica in fiecare taxa impusa… sau cel putin asa este perspectiva initiatorilor. Exista, totusi, taxe pe care platitorul le gaseste foarte greu de inteles. 

Iata cateva dintre cele mai ciudate taxe din istorie:

Taxa pe grasime. Pare greu de crezut… dar exista aceasta taxa in Japonia. Se numeste Metabo Law si obliga barbatii si femeile cu varste cuprinse intre 40 si 75 de ani sa se prezinte anual la un specialist pentru masurarea taliei. In cazul in care aceasta depaseste 85 cm la femei si 90 cm la barbati, acestia devin platitori de Metabo Law. Sensul acestei legi? Se pare ca initiatorul ei a fost bine intentionat si a dorit scaderea ratei de obezitate si diabet.  

Taxa pe umbra. Pentru cei care s-au minunat afland despre taxa pe grasime, ei bine, iata ca exista si o taxa pe umbra! Ea a fost initiata in 1993 si fusese destinata intregii Italii, insa - din motive lesne de inteles - toate regiunile s-au revoltat si au considerat-o absurda… exceptie face regiune Conegliano, unde vanzatorii ale caror copertine umbresc strada platesc anual 100 de euro. 

Taxa pe soare. Daca unii pun taxa pe umbra, altii pun taxa pe soare! Insulele Baleare reprezinta, cu siguranta, una din destinatiile turistice cautate de catre oameni de pe intreg mapamondul. Anual, peste 11 milioane de turisti viziteaza aceste meleaguri… asa ca, incepand cu anul 2016, cine doreste sa viziteze Majorca, Menorca, Ibiza sau Formentera plateste o taxa pe soare, cuprinsa intre 2 și 4 dolari pe zi. Autoritatile locale justifica aceasta taxa prin necesitatea acoperirii cheltuielilor cu infrastructura, cu igienizarea plajelor si refacerea echilibrului ecologic. Cat despre soare… el nu poate fi, cu siguranta, revendicat de catre pamanteni si mai ales transformat in obiect taxabil. 

Taxa pe covrigi. Exista pareri potrivit carora, in America, umbla cainii cu covrigi in coada. Ei bine… nu e chiar asa! Dimpotriva! Tocmai covrigii fac obiectul unei taxe in New York. Totul e bine daca iti cumperi un covrig simplu, insa, daca vrei sa treci de acest prag, se aplica „taxa pe covrig”, in valoare de 8 centi. Aceeasi taxa se aplica si daca vrei sa mananci covrigul in incinta magazinului (chiar daca e simplu). Exista numeroase pareri despre aceasta taxa, unele pro, altele contra… dar, dincolo de toate, sensul ei inca nu a fost elucidat.

Taxa pe junk-food… sau daca vrei sa-ti strici sanatatea ingerand alimente nocive, plateste si o taxa! E doar 20 de centi si se practica in Ungaria. Introdusa in anul 2011, taxa denumita Public Health Product Tax este pusa alimentelor procesate care au o cantitate foarte mare de zahar sau sare. Studiile arata ca, de la implementarea acestei taxe si pana in prezent, 70% din consumatori au redus drastic aceste alimente, ceea ce este imbucurator. 

Taxa pe gaze… pe gazele facute de vite. Daca v-ati minunat citind taxele de mai sus, ei bine, iata ca in Estonia exista si o taxa pe gazele facute de vite. Motivul? Prevenirea poluarii si reducerea efectului de sera… dar chiar si asa, suna ridicol! Totusi, specialistii au o explicatie: procesul de digestie a ierbii ingerate de catre o vaca produce circa 350 l de metan si 1.500 litri de dioxid de carbon pe zi. Se pare ca aceasta cantitate este foarte mare, reprezentand 15-25% din emisiile totale de gaze. 
Daca va intrebati de unde atata creativitate atunci cand vine vorba de taxe, ei bine, iata ca, si in trecut, autoritatile erau foarte inventive in acest domeniu. Iata cateva taxe care au ramas in istorie:

Taxa pe ureche. Cu radacini vechi, datand din cele mai indepartate timpuri ale Chinei, taxa pe ureche a fost reintrodusa in anul 1920 in Tibet. 
Ce presupunea aceasta taxa? Ei bine, pentru fiecare din urechile sale, omul trebuia sa plateasca un liang de argint. Ca dovada a platirii taxei, administratia locala ii oferea un cercel pe care omul il purta ca dovada a platii sale. Ce se intampla cu cei care nu plateau? Erau considerati evazionisti si li se taiau urechile!

Taxa pe palarie. Ai palarie? Platesti! In perioada 1784-1811, locuitorii din Marea Britanie care doreau sa poarte acest accesoriu, trebuiau sa plateasca taxa pe palarie. Istoricii consemneaza faptul ca aceasta taxa a adus cresteri esentiale ale veniturilor in administratia locala. 

Taxa pe WC. Vespasian, imparat roman care a domnit intre 69 si 79 d.Hr., poate fi considerat un promotor al toaletei. Astfel, el da dispozitie sa fie amenajate latrine in Roma. Pentru oamenii obisnuiti, care isi faceau nevoie in natura, aceasta inovatie este hilara, inutila… dar mai ales costisitoare, iar parerile lor exprimate liber l-au convins pe imparat ca aceasta taxa era un punct de cotitura in civilizatia umanitatii. Timpul si-a spus cuvantul, iar Vespasian a ramas in istorie pentru prima taxa pe WC impusa, dar si pentru zicala: banii nu au miros.

https://www.daciccool.ro/romania-mea/parerea-mea/9600-cele-mai-ciudate-taxe-din-lume-de-ieri-si-de-azi

Savoare divina: Cacao si ciocolata

Gustul unic si exotic al acestui aliment-minune, cacao, ne-a cucerit pe toti. Fie ca il consumam sub forma de bautura, in amestec cu laptele, fie ca il savuram sub forma de ciocolata, cacaua ne ofera senzatii gustative speciale. E preferat atat de copii, cat si de adulti, caci savoarea nu are varsta. Lumea ar fi mai saraca fara cacao si fara ciocolata, intr-adevar. In zilele noastre, acest aliment cu totul unic, cacao, este consumat in cantitati masive, mai ales in Europa si America. Cele mai mari plantatii de arbori de cacao se afla in Africa si in America de Sud, dar si in Asia: Coasta de Fildes, Brazilia, Ghana, Malaezia, Mexic. Plantatii de mai mici dimensiuni exista insa in toate zonele tropicale ale lumii. In fiecare an se produc cam 3,5 milioane de tone de boabe de cacao, iar cei mai mari consumatori de cacao sunt Statele Unite, Germania, Franta, Marea Britanie si Rusia.

In urma cu cateva milenii, arborele de cacao salbatic s-a raspandit in padurile ecuatoriale ale Americii de Sud din regiunea amazoniana, care pe vremea aceea erau mult mai intinse decat astazi. Nu se stie exact care este originea acestui copac, dar se apreciaza ca primii oameni care l-au cultivat in mod sistematic au fost olmecii, cu trei mii de ani in urma, in Peninsula Yucatan, de pe coasta Guatemalei de astazi la Oceanul Pacific. Cea mai veche dovada a consumului de cacao se afla, insa, pe un vas mayas descoperit undeva pe valea raului Rio Azul, in Guatemala. Cu toate acestea, pe vase vechi de 3.500 de ani ale olmecilor s-au descoperit urme de teobromina, un alcaloid, un stimulant pe care il intalnim in ciocolata si in ceai. Aceasta substanta este extrasa si din semintele arborelui de cacao. Se crede ca olmecii foloseau cacao in bauturile lor ceremoniale, dar, deoarece nu au lasat documente scrise, nu se stie exact ce parte din cacao foloseau, boabele sau corpul pastailor.

Primii oameni care au cultivat cacaua au fost olmecii

Mayasii, care i-au cucerit pe olmeci, au preluat si bautura din cacao a acestora. Dar ei nu doar ca au consumat-o, ci pur si simplu au venerat-o! Dupa cum apare in izvoare mayase scrise, ei o beau in cadrul ceremoniilor si al sarbatorilor importante, precum si la finalizarea anumitor tranzactii. Cu toate acestea, bautura din cacao, ciocolata, se pare ca nu era rezervata doar celor bogati, ci oricine avea acces la ea. In multe familii, se consuma ciocolata la fiecare masa. Aceasta era densa si spumoasa, fiind adeseori combinata cu miere, ardei iute sau apa.
Legenda civilizatiei Maya povesteste ca arborele de cacao a fost plantat si cultivat dupa indicatiile unui semizeu mayas, si anume Hunahpu. De aceea, cacao era considerata de origine divina, primind o importanta deosebita in civilizatia Maya.
In timp, prepararea boabelor de cacao a devenit tot mai elaborata, tot mai complexa. Sud-americanii culegeau pastaile, scoateau boabele (fiecare pastaie contine aproximativ 40 de boabe), le lasau la fermentat, le prajeau, apoi le macinau. Le amestecau apoi cu apa, obtinand o pasta in care adaugau porumb, ardei iute si alte condimente locale. Amestecau apoi totul cu o ustensila specială, numita molinet, de obicei intr-o tartacuta, pana cand obtineau o spuma semilichida, care se putea bea.
Aztecii au dus cultul ciocolatei la un nivel inca si mai inalt. Ei ajunsesera sa foloseasca boabele de cacao ca moneda – puteau cumpara cu ele mancare si alte bunuri. Chiar si taxele se plateau in cacao! Pur si simplu, pentru azteci, cacao era mai valoroasa decat aurul. Si aztecii considerau ca arborele de cacao era de origine divina, dar, spre diferenta de mayasi, in societatea lor, doar cei de rang inalt aveau parte de preparatul din cacao, in vreme ce oamenii din paturile de jos se bucurau de el doar cu ocazia nuntilor sau a altor sarbatori importante. Cel mai cunoscut iubitor de ciocolata dintre azteci a fost, desigur, Montezuma al II-lea, un conducator atotputernic. Acesta bea cativa litri de ciocolata pe zi, pentru a se energiza, dar si pentru proprietatile afrodiziace ale acesteia. Se spune ca facuse rezerve de boabe de cacao si pentru armata sa.

Cacaua, preferata atat de copii, cat si de adulti

Nu e clar cand si cum a ajuns cacao si ciocolata in Europa, dar se stie ca prima data a ajuns in Spania. Unii spun ca uimitoarea licoare a fost descoperita de Columb, care a interceptat un transport de cacao in America, in anul 1502. Altii spun ca primul care a gustat-o a fost conchistadorul Hernan Cortes, la curtea lui Montezuma. Acesta ar fi adus boabele de cacao in Europa, insa ar fi pastrat doar pentru el secretul prepararii ciocolatei. O a treia varianta este ca boabele de cacao au fost oferite drept cadou regelui Filip al II-lea al Spaniei de catre calugarii care i-au prezentat acestuia cativa mayasi din Guatemala, in anul 1544.
In orice caz, atunci cand europenii au ajuns in America, au gustat, uimiti, din aceasta licoare ciudata si necunoscuta, maronie, pe care le-au oferit-o aztecii. Nu era chiar rea la gust, nu era foarte amara, era hranitoare si racoritoare. Localnicii ii spuneau ciocolata. Thomas Gage explica originea acestui nume astfel: Este un nume indian, compus din Atte sau Alte, care inseamna apa, si din sunetul pe care il face apa atunci cand este pusa in ciocolata si este amestecata – Choco, Choco, Choco. Evident, ciocolata mayasilor si a aztecilor era cu totul diferita de ceea ce cunoastem astazi sub acest nume. De-a lungul timpului, s-au facut multe inovatii, astfel ca astazi avem un produs mult imbunatatit.
Spaniolii s-au obisnuit repede cu noua licoare adusa de peste ocean, apoi au adorat-o, astfel ca Spania a inceput sa importe ciocolata in anul 1584. Familia regala si nobilii spanioli au inceput sa bea cacao fierbinte, nu rece, iar aceasta bautura a ajuns sa fie preferata la Curtea Spaniei. Cand Anna a Austriei, prințesa de Habsburg – Spania, s-a maritat cu regele Ludovic al XIII-lea de Remy Martin al Frantei, in anul 1615, ea a adus drept cadou de nunta si o lada cu cacao, adica ceva foarte pretios. A adus, de asemenea, din Spania, o fata care sa-i prepare zilnic bautura sa preferata din cacao, precum si o multime de retete.
Pe masura ce exploratori din alte tari ale Europei ajungeau in Lumea Noua, descopereau si ei cacao si ciocolata, aducandu-le in tarile lor. Dupa o vreme, europenii, nefiind complet satisfacuti de ciocolata azteca, au adaugat zahar din trestie de zahar in amestecul de cacao, schimband complet gustul acestuia, indulcindu-l mult. De asemenea, au inceput sa adauge si alte ingrediente, precum scortisoara. In scurt timp, producatorii de ciocolata au inceput sa elaboreze tot felul de combinatii dulci pentru europenii avuti, care cereau tot mai mult acest produs. Pe masura ce se gaseau noi metode de macinare si de amestecare a boabelor de cacao, ciocolata isi schimba și ea compozitia si textura, devenind tot mai delicioasa.
Au existat si dispute religioase in legatura cu ciocolata, caci unii au sustinut ca boabele de cacao nu ar fi alimente de post. In secolul al XVI-lea, insa, Papa Grigore al XIII-lea a hotarat ca bautura din cacao (ciocolata, asa cum se prepara ea in acea vreme) nu incalca Postul Pastelui.

Ciocolata, cel mai important produs obtinut din cacao

Ciocolata a ajuns si in America de Nord, in anul 1641, adusa de un vas spaniol. Prima casa de ciocolata s-a deschis in Boston, in anul 1682, dar prima fabrica de ciocolata din America a aparut in statul Massachusetts. Acest preparat i-a cucerit cu totul pe americani – in anul 1773, boabele de cacao reprezentau deja o parte importanta a importurilor, iar oamenii din toate clasele sociale se bucurau de gustul ciocolatei. Astazi, americanii din SUA consuma nu mai putin de 38% din productia mondiala de cacao.
In Europa, initial, ciocolata era rezervata celor bogati. Insa in anul 1828, un chimist olandez, Coenraad Johannes van Houten, a descoperit o noua metoda de macinare a boabelor de cacao, cu ajutorul sarurilor alcaline. Pudra de cacao astfel obtinuta, numita in epoca "cacao olandeza", se amesteca mult mai usor cu apa. Tot el (sau tatal lui, dupa alte surse) a inventat presa pentru ciocolata, ceea ce a facut ca acest produs sa fie disponibil pentru oricine.
In anul 1819 a fost fondata prima fabrica de ciocolata din Elvetia, in localitatea Vevey. Acolo s-a pus pentru prima data lapte in ciocolata. Englezul John Cadbury a facut la fel, in anul 1831, cand si-a inaugurat fabrica de ciocolata de langa Crooked Lane. In 1847, casa de ciocolata J.S. Fry and Sons din Anglia a creat primul baton de ciocolata facut din unt de cacao, zahar si lichior de ciocolata.
Insa elvetianul Rudolph Lindt a fost cel care a descoperit poate cel mai mare secret al fabricarii ciocolatei, in anul 1879, si anume modul si timpul de mixare si de aerare a amestecului. El mixa amestecul de cacao timp de cateva zile, mai exact 72 de ore, intr-o masina speciala, apoi adauga mai mult unt de cacao decat se obisnuia la acea vreme, astfel incat produsul final se topea, pur si simplu, in gura si putea fi combinat mult mai usor cu alte ingrediente. Astazi, peste tot in lume se foloseste acest procedeu special.
In 1889, Jean Tobler a inceput sa produca faimoasa ciocolată Toblerone cu miere si migdale, al carei baton avea (si are si astazi!) forma Alpilor Elvetieni. La sfarsit de secol XIX si inceput se secol XX, au aparut mai multi producatori de ciocolata importanti, firme de familie, precum cei doi titani ai productiei de ciocolata de astazi - Hershey’s Chocolate (fondata in 1895) si Mars Co (fondata in 1922), ambele in Statele Unite. Cam tot atunci aparea si producatorul Nestle, in Elvetia.

Sapun cu unt de cacao si ciocolata de la Apidava

Desigur, cel mai important produs obtinut din cacao este ciocolata. Insa astazi intalnim cacao si ciocolata si in produsele cosmetice, in aromaterapie etc. Sapunul cu unt de cacao si ciocolata din portofoliul companiei Apidavacontine unt de cacao brut, neprocesat. Se stie ca untul de cacao contine o serie de substante benefice pentru pielea noastra, printre care acizi grasi nesaturati si vitamina E. In acelasi timp, are efect antioxidant. Acest sapun cu cacao de la Apidava curata si hidrateaza pielea, fiind recomandat mai ales pentru pielea uscata, crapata sau descuamata. Mai mult, ciocolata din compozitia acestui sapun stimuleaza microcirculatia locala si creste tonicitatea pielii.
Insa cacao nu e doar un aliment sau un ingredient cosmetic, ci se pare ca este eficienta chiar si in unele afectiuni, precum tensiunea arteriala crescuta sau unele boli de inima, existand chiar si studii stiintifice care atesta acest fapt. Explicatia este aceea ca, pe langa multe alte substante chimice, cacao contine flavonoizi, care au puternic efect antioxidant, dar care se pare ca ajuta la relaxarea arterelor si venelor (chiar daca mecanismul prin care fac aceasta nu este inca cunoscut). Consumul de cacao se pare ca ajuta, de asemenea, la mentinerea sanatatii ficatului, a fierii si a rinichilor, precum si in cazurile de pierdere a memoriei.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9598-savoare-divina-cacao-si-ciocolata