In Arena – Targul National al Mierii, Bucuresti, 1, 2, 3 septembrie 2023

 

În 1, 2 și 3 septembrie 2023, vă recomandăm să vizitați Târgul Național al Mierii, care se va desfășura pe Platforma Apicolă Băneasa (Bulevardul Ficusului, Nr. 42, Sector 1, București). Puteți să vă faceți provizii de apicole sănătoase, de miere, polen, păstură, propolis, lăptişor de matcă, diferite remedii și suplimente apifitoterapeutice de calitate, direct de la apicultori, pentru că vor participa peste 100 de expozanți din domeniul apiculturii din toată țara.

Pe lângă toate aceste apicole de calitate, în cadrul târgului va exista și o secțiune cu utilaje și echipamente dedicate apiculturii și creșterii albinelor. Așadar, acest Târg Național al Mierii este și un punct de întâlnire al apicultorilor, care au, astfel, ocazia să facă schimb de experiență și să discute direct cu furnizorii de materiale de care ei au nevoie pentru creșterea și pentru sănătatea albinelor. Prin urmare, este un eveniment atât pentru noi, consumatorii de produse apicole, cât și pentru specialiștii din domeniul apiculturii.

Este un weekend tare dulce, în care putem să cumpărăm apicole sănătoase, dar și cosmetice cu ingrediente apicole, iar apicultorii pot găsi cele trebuincioase activității lor. În plus, nu ar trebui să uităm că, alegând să cumpărăm produse românești, contribuim la susținerea economiei locale și a apiculturii românești.

De aceea, vă invităm să mergeți pe Platforma Apicolă Băneasa pentru a vizita acest târg, care se desfășoară sub patronajul Asociației Crescătorilor de Albine din România, Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură și al Complexului Apicol Veceslav Harnaj. Puteți ajunge ușor și cu mijloacele de transport în comun, cu autobuzele 112, 205, 301 și 330 sau cu tramvaiul 5. Weekend frumos!

https://accmediachannel.ro/in-arena/in-arena-targul-national-al-mierii-bucuresti-1-2-3-septembrie-2023/

Tags: remedii naturalemiereapiculturapolenapifitoterapiecosmetice cu miereproduse romanestilaptisor de matcaapicolepropolistargul mieriiapiterapieTargul National al Mieriiapicultura romaneascaslider_homepage

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni Sfântul Nicolae Velimirovici

 Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni. 
Am văzut două peșteri, una dintre ele având ecou, iar cealaltă nu. Și mulți copii curioși o vizitau pe cea dintâi tocmai pentru a-și auzi ecoul strigătelor lor. Dar din cealaltă peșteră vizitatorii se întorceau degrabă, fiindcă ea nu oferea nici un ecou. 

Dacă sufletul meu e rănit, orice rău lumesc va răsuna într-însul. Iar oamenii vor râde de mine și se vor îmbulzi din ce în ce mai mult cu strigătele lor. 
Dar, cu adevărat, oamenii grăitori de rău nu mă vor vătăma, dacă limba mea a uitat cum să grăiască răul. 
Nici răutatea dinafară nu mă va întrista, dacă nu există nici o răutate în inima mea ca să răsune ca o tobă din piele de capră. 

Nici nu voi răspunde la mânie cu mânie, dacă vizuina urii din mine a fost părăsită și nu e nimic care s-o stârnească. 

Nici patimile omenești nu mă vor ațâța, dacă patimile din mine au fost transformate în cenușă. 
Nici necredincioșia prietenilor nu mă va întrista, dacă am hotărât să Te am pe Tine drept prieten al meu.
Nici nedreptatea lumii nu poate să mă zdrobească, dacă nedreptatea a fost alungată din gândurile mele.
Nici duhurile înșelătoare ale plăcerilor lumești, cinstea și puterea nu mă ademenesc, dacă sufletul meu este ca o mireasă neprihănită care primește doar pe Duhul Cel Sfânt și tânjește doar după El. 

Oamenii nu pot împinge pe nimeni în iad, dacă nu cumva acea persoană se împinge singură. Nici nu pot oamenii să ridice pe cineva cu umerii până la tronul lui Dumnezeu, dacă persoana aceea se înalță singură. 

Dacă sufletul meu nu are ferestre deschise, nici o picătură de noroi nu poate fi aruncată într-însul. 
Fie ca întreaga natură să se ridice împotriva mea; ea nu-mi poate face nimic în afară de un singur lucru – să devină mormântul trupului meu mai repede. 

Fiecare recoltă lumească e acoperită cu îngrășăminte, astfel încât ea să poată încolți cât mai curând cu putință și să crească mai bine. Dacă sufletul meu, vai, ar fi să-și piardă fecioria și să primească sămânța acestei lumi întru sine, atunci el ar trebui să accepte și îngrășământul pe care lumea îl aruncă în țărâna sa. 
Dar eu Te chem zi și noapte: vino și te sălășluiește în sufletul meu și închide toate acele locuri pe unde pot intra vrăjmașii mei. Fă cămara sufletului meu tăcută și goală, astfel ca nimeni din lume să voiască a intra într-însa. 

O, suflete al meu, singura mea preocupare, fii de strajă și învață să distingi glasurile care ajung la urechile tale. Și de îndată ce tu Îi auzi glasul Domnului Tău, lasă-ți deoparte tăcerea și grăiește cu toată puterea ta. 
O, suflete al meu, cămară a veșniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine și să-și aprindă focul acolo. Rămâi liniștit când ei strigă la tine. Stai cuminte când ei te asurzesc. Și cu răbdare așteaptă-Ți Stăpânul. Fiindcă El va veni cu adevărat. 

La capatul durerii este Dumnezeu.

 Maica Siluana: 
Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi. 
Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale. Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria. 
Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dumnezeu îl dă tuturor şi ne cheamă pe toţi să-l luăm. A fost un moment în care am realizat că eu nu pot să fac nimic bun, că eu nu pot să fiu fericită, că orice aş face nu iese bine și că oricât m-aş strădui şi că oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mă întristează, care mă face să-mi fie ruşine, care mă face să mă simt stingherită, cel puţin în fața mea, dacă nu în faţa celorlalţi, unde să zicem că-mi făceam rost de o justificare. Eu m-am întors în biserică târziu după ce am trăit mult şi profund în această lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznădejdile ei, dar şi din toate bunătăţile, frumuseţile câte puţin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat. Şi eram deja deznădăjduită că nu există bine. 
În momentul în care te întâlneşti cu tine, reacţionezi neaşteptat, fie în bine, fie în rău, în faţa celui mai mic eveniment exterior şi iar cazi în deznădejde pentru că nu poţi să trăieşti la nivelul discursului pe care l-ai consumat cu atâta admiraţie, plăcere, până a te identifica cu acel discurs. 
Când am intrat în biserică şi am văzut că fac acelaşi lucru, că iau putere de la Dumnezeu, înţelepciune de la Dumnezeu şi că repet aceleaşi căderi şi că ispita deznădejdii era la îndemâna mea la fel ca și înainte, atunci a murit în mine orice formă de pietism sau de evlavie emoţională. Ştiam că oricât ar fi de puternică trăirea bazată pe efervescenţa emoţională, într-un eveniment mai dur emoţiile zise rele, de fapt negative, mă vor răsturna. Şi atunci m-am ¬aşezat în faţa lui Dumnezeu şi am zis: 
„Doamne, ajută-mă să înţeleg ce se întâmplă, de ce e aşa, ştiu că eşti Dumnezeu, ştiu că Te oferi nouă, ştiu că-mi dai tot harul, dar la gândul că ar trebui să postesc şi să fac mătănii şi să mă rog şi să stau în încordarea asta ca să obţin bucuria şi apoi să o pierd, întâlnindu-mă cu mine, nu am să pot, nu rezist, am stofa de om slab”. 
Şi atunci Dumnezeu mi-a vorbit o vreme, nu la ureche sau inimă, ci citind din Sfânta Scriptura am primit răspunsul, adică am auzit pentru prima dată cuvântul Lui: „Fără Mine nu puteţi face nimic”. Orice tentativă a mea de a face ceva se bazează pe o ideologie, pe o părere a mea, pe un sistem de gânduri şi credinţe ale mele, care sunt construite pe „eu pot”. 

Întâlnirea cu propriul sine 
Pr. Sabin Vodă: Pe părerea de sine. 
M.S.: Da. Şi când am înţeles că soluţia ar fi să renunţ la toate acestea, să renunţ la aceasta constructie, atunci a început chinul. Chinul omului de a intra în împărăţie este de fapt chinul lepădării de sine; şi lepădarea sa de sine este moarte, nu metaforă, şi iarăşi am văzut că nu pot şi am spus „Doamne, omoară-mă Tu, că eu nu pot să mor. Ajută-mă, Tu, te rog, iar când vezi că nu mă ţin de treabă, sileşte-mă”, cum zice părintele Sofronie într-o rugăciune de dimineaţă. Şi am trăit ceea ce, citind cândva, am văzut că se numeşte trecerea prin vămile văzduhului. Eu aveam o privire înduioşată în fața acestor texte mai ales când erau redate imagini cu draci care vin cu furca şi care erau aşa… Însă când am descoperit înlăuntrul meu aceşti draci și aceste furci care nu aveau coadă şi coarne… ci erau nişte puteri potrivnice atunci am înţeles cât de cumplite sunt acele vămi. Acum, cu adevărat, nu ştiu dacă le-am trecut sau nu, la orice coborâre dau de ele şi nu pare a fi o călătorie pe care ai terminat-o vreodată. Dar în momentul acela am văzut că eu nu pot face nimic bun şi am înţeles ce Dumnezeu bun avem. Un Dumnezeu care vrea să facă ceva bun cu mine, care mă iubeşte aşa cum sunt. Şi a venit bucuria că avem un asemenea Dumnezeu care ne iubeşte şi nu aşteaptă de la noi nicio performanţă, căci poruncile Lui nu sunt strigăte, „Haide, fă acuma că, dacă nu faci asta şi nu iei 10, nu te mai iubesc si nu te recompensez”. Nu, poruncile Lui sunt mâini întinse, putere întinsă către noi. 
O altă metodă concretă a lucrării minţii şi a sufletului nostru este aceea de a tăcea. Citisem la Părinţi că tăcerea este o cale către Dumnezeu. Şi orice începător care tace descoperă ce învălmăşeală de gânduri avem, ce neputinţă de a tăcea avem, câtă nevoie avem să fie gălăgie în noi, măcar muzică psaltică, dacă nu alt zgomot, numai şi numai să nu rămânem singuri cu noi. Aceasta este frica de propria noastră conştiinţă, ce ne mustră pe noi şi ne ceartă că nu am făcut bine. 
Pr. S.V.: Aici voiam să ajungem, Maică Siluana. Am putea noi să ne regăsim pe noi înşine, pentru că, prin tot ceea ce în primul rând am primit ca moştenire genetică şi nu numai genetică, ci şi de la părinţii noştri, toată încărcătura duhovnicească, apoi cultura în care ne-am format şi care este în mare parte secularizată, tot acest ansamblu de elemente, de realităţi s-au grefat pe existenţa noastră, pe trupul şi sufletul nostru. Noi, de unde mai ştim care suntem noi şi cum ne putem recunoaşte propriul sine? 
M.S.: În faţa lui Dumnezeu, în faţa Sfântului Potir, în faţa icoanei, ce ştiu este că asta nu sunt eu la început şi în această lepădare de mine descopăr prin rugăciune că, de fapt, e o nevoie de a fugi de mine aşa cum fug de un câine care ar vrea să mă muşte sau de cineva care vrea să îmi facă rău. Atâta timp cât eu neg, „nu sunt eu acela care m-am înfuriat adineauri, nu sunt eu cea care a minţit adineauri, nu sunt eu aceea căreia îi este frică, nu, nu, nu”, aceasta este o moştenire de la mama mea şi de la tatăl meu, de la comunismul pe care l-am trăit, de la şcoala la care m-am trudit. Nu pot spune: „Vezi, Doamne, sunt nevinovat“, pentru că toate acestea le-am învăţat împins de instinctul de supravieţuire şi de mentalităţile părinţilor. Nu. 
Acum singura mea şansă ca să ajung la mine este să îmi asum toate acestea şi să le fac ale mele. 
Pr. S.V.: Să zic că de fapt asta am devenit. 
M.S.: Exact. A mă lepăda de mine nu înseamnă a mă lepăda de cel ce sunt, de ce sunt acum, de trupul meu, de sinapsele mele, ci de a mi le însuşi ca Dumnezeu să le transforme. Şi zic: 
„Uite Doamne, uite ce gândesc eu, schimbă tu gândul acesta. Doamne, uite ce simt eu, sfinţeşte tu simţirea asta!” 
Nu-i spun lui Dumnezeu: 
„Ştii Doamne, noi nu mai avem grâu acela din care se făceau prescurile la început, făina aceasta e îmbunătăţită cu amelioratori şi Ție nu o să-ţi placă aşa că nu-Ți mai facem Liturghie, îţi cânt şi eu Aleluia şi am terminat”! Nu. 
Dumnezeu nu vrea asta, noi ne ducem cu ce avem, cu pâinea noastră şi o oferim şi cu adevărat (…) deci eu însămi pot să mă transform în ce vrea Dumnezeu să mă prefacă, din păcătos în sfânt sau din păcătos în om drept slăvitor, drept credincios, numai dacă îmi asum acestea, ce am primit de la părinţi, ei mi-au dat ce este mai bun şi eu trebuie să iau acest mai bun şi să dau lui Dumnezeu să-l facă bun cu adevărat. 

Pe noi ne doare lipsa bucuriei 
Pr. S.V.: Cred că aceasta este lucrarea cea mai grea, este ceea ce spunea Părintele Rafail, să ne recunoaştem: ”ăsta sunt, Doamne, ăsta sunt!” 
M.S.: Şi dacă nu ştiu ce să zic: „Doamne, nu ştiu cine sunt, uită-te la mine ce simt”. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu şi această întoarcere este să mă dau pe mâna Lui cu păcatele mele, cu neputinţele mele — şi atunci vine ceva extraordinar. Pe măsură ce eu spun „Doamne, eu mint”, eu nu mai sunt mincinosul acela. Este uimitor, de abia acceptând ce sunt, eu mă detaşez; e o minune pe care şi oamenii din afara bisericii o pot pricepe, dacă sunt atenţi. Deci mintea omului e făcută de Dumnezeu în aşa fel, încât poate să se identifice cu ce trăieşte, simte, gândeşte sau să fie martor. Este atenţia aceea, este trezvia de care vorbesc Părinţii. Este darul lui Dumnezeu făcut omului. Deodată simt că nu sunt doar păcatul pe care l-am făcut, doar reuşita pe care am avut-o. Este o mişcare a duhului din noi despre care este greu să vorbeşti. Cum am ajuns eu acolo? Pe mine durerea m-a durut şi eu am renunţat la un moment dat la anestezie, mi-am dat seama că trebuie să fac ceva să nu mă doară şi atunci am început să ascult durerea: „Ce vrei de la mine, cine eşti?”. 
Pr. S.V.: Vă referiţi nu doar la durerea trupului, ci în special la durerea sufletului, a conştiinţei. 
M.S.: Durerea sufletului e, că nu am avut atunci nicio durere a trupului, durerile trupului au venit de-abia acum… 
Pr. S.V.: Cum putem noi anestezia o frământare, o durere a conştiinţei? 
M.S.: Cum o anesteziem? În primul rând îl acuzăm pe celălalt: „Am făcut prostia aceea pentru că tatăl meu a bătut-o pe mama sau pentru că şeful meu s-a uitat urât la mine etc.” Deci mai întâi mă justific pe mine sau acuz pe cineva. Aceasta este anestezia de bază când nu mai pot să fac un lucru. 
Sau mă desfiinţez înghiţind ceva, beau o ţuică, vin, fumez o ţigară, toate aceste substanţe lucrează de fapt la anestezierea mea, a durerii mele de a fi, pentru că durerea mea, mergând pe fir, am descoperit că este durerea că sunt. 
Mergând pe firul durerii, eu am învăţat de la ea să ajung la Dumnezeu. Acum eu spun, mărturisesc ca o realitate, că durerea omului este vocea lui Dumnezeu din om, este glasul lui Dumnezeu care a rămas în mine, este vocea lui Dumnezeu pe care nici o tehnică umană de anesteziere nu reuşeşte încă să o închidă, e glasul conştiinţei care străbate prin toate falsificările mele, prin toate construcţiile acestea ale egoului care mă despart de mine. Durerea strigă la mine: „Ştii, eu sunt aici, pe mine mă doare ce faci tu”. 
Mergând pe firul durerii am devenit un terapeut, ca să zic aşa, aceasta înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, şi am văzut că singura posibilitate să nu mori de durere este să o trăieşti, să o accepţi. Cu cât te împotriveşti şi te zbaţi mai mult, cu atât este mai chinuitoare, dar dacă zic doare-mă şi fă-ţi lucrarea şi sfârşeşte cu mine, apare o bucurie, este încetarea unei împotriviri şi trecerea la un alt nivel de conştiinţă. Conştiinţa te trezeşte, se lărgeşte, se adânceşte. 
Pr. S.V.: De ce nu avem răbdare să ducem până la capăt o durere? 
M.S.: Pentru că nu vrem, pentru că ne este frică. 
Pr. S.V.: De ce ne este frică? 
M.S.: Ne este frică că vom muri, ne e frică de moarte. Îmi amintesc că în faţa unei dureri am zis că „nu mai pot, crăp” şi mi-am zis: „crapă” şi s-a crăpat de ziuă. Deci a fost un răsărit ontologic în mine. După aceea, însă, mi-am dat seama că oamenii nu pot face ca mine, nu vor să facă ca mine, nu au răbdare, sunt prinşi în alte treburi şi atunci când am ajuns la Dumnezeu, primul lucru pe care Îl cer lui Dumnezeu este acesta - să mă înveţe cum să-i învăţ eu pe oameni să crape de durere, ca să ajungă la bucurie. Că nu poţi altfel. Şi am descoperit atunci că toată inteligenţa umană seculară este îndreptată în două direcţii: prima să anestezieze durerea, să ne scape de ea, să ne ofere surogate de bucurie. 
Pr. S.V.: Şi de existenţă. 
M.S.: Da, şi a doua – o inteligenţă care rămâne onestă cu sine… 
Pr. S.V.: Care duce spre gândul lui Dumnezeu. 
M.S.: Exact. Care spune de ce mă doare, unde mă duc. Trebuie să recunosc că şi inteligența seculară, când pune întrebarea de ce şi se uită în sufletul omului, a început să vadă din ce în ce mai mult. E adevărat, pe calea ei, a ştiinţei, care vede, probează, măsoară, cântăreşte. Este uimitor totuşi ce au descoperit psihologii adâncurilor, apoi neuro¬logii care acum au descoperit toate mecanismele fiziologice ale fiinţei umane de a fugi de întâlnirea cu propria sa conştiinţă. Acum se foto¬grafiază neuro-transmiţătorii din creier cu tomograf, cu tot felul de tehnici din acestea moderne şi se vede care sunt hormonii plăcerii, cum funcţionează, unde se duc, ce mecanism avem să apelăm la producerea lor… 
Pr. S.V.: Sunt şi hormoni ai durerii sau puncte ale durerii, centre ale durerii? De fapt, ce ne doare pe noi când ne doare? 
M.S.: Pe noi ne doare lipsa bucuriei şi aceasta încă nu s-a descifrat, că bucuria este un sentiment pe care specialiştii nu ştiu unde să-l localizeze, să-l aplice. Dar avem centri ai dezgustului, avem centri de plăcere şi substanţa care ne produce plăcere în creier, cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: 
„Fuga de durere şi alergarea după plăcere, aceasta este activitatea minţii, a minţii căzute”. 
Cunoscând aceste realităţi care vor fi pipăite în creierul meu, în fiinţa mea, mie mi se dărâmă eşafodajul iluziei că eu aş putea „dacă” şi nu mai pot să cred că este de vină tata pentru felul meu de a fi. 
Pr. S.V.: Pe de altă parte trebuie apoi să ne asumăm această responsabilitate a împreună lucrării cu Dumnezeu. 
M.S.: Despre un om care este gata să moară nu mai zici că îşi asumă responsabilitatea să-i pui tubul de oxigen la nas. Nu, ci pur şi simplu el trage din tub, el trage aer. Deci, când ajungi să vezi cât eşti de neputincios, cât eşti de structurat pentru neputinţă, zici: „Vino Doamne!”. Aici trebuie să ajungem, să conştientizăm cât suntem de neputincioşi, atunci nu te învaţă nimeni cum să te rogi, pur şi simplu ajungi acasă şi te rogi“. 
Pentru om, pentru omul căzut, întâlnirea cu Dumnezeu se realizează în anumite condiţii, după ce omul parcurge un anumit drum. Un drum de¬loc uşor, deoarece este un drum prin propriile sale neputinţe, prin iadul sufletului său. Este o coborâre în iadul său. La capătul lui aşteaptă însă Hristos, învierea şi înălţarea. 
Talanţii mei sunt toate aceste defecte, toată această moştenire, această drojdie a paharului vieţii care a ajuns la mine; paha¬rul drojdiei păcatelor, a păcatului dinăuntru dobândit ca neputinţă a firii de la părinţi, şi păcatul provenit din afară prin învăţarea deprinderilor păcătoase. Drojdia aceasta tre¬buie dată lui Dumnezeu să o transforme în vin curat. Presiunea aceasta, şi dinăuntru, şi din afară, a făcut ca sângele meu, ca viaţa mea să fie încărcată de mizerie şi în clipa în care zic „Doamne eu nu pot să fac nimic", trăirea acestei convingeri este rugăciunea, începutul rugăciunii. Aceasta este coborâ¬rea în iadul din mine, conştientizarea to¬talei neputinţe şi a suferinţei pe care ne-o produce iluzia că aş putea să fac ceva fără Dumnezeu. Sau să fac ceva eu, de genul „Doamne, stai aşa că mai întâi mă las de fumat şi apoi vin la biserică". Aici este iluzia egoului, în care ne duce egoul, care nu se îndură să renunţe la plăcerile acelea cu care înlocuieşte setea mea de bucurie.
Pr. S.V.: Maică Siluana aţi spus să coborâm cu mintea în iadul nostru, dar ce facem după ce ajungem să ne recunoaştem şi să ne vedem iadul nostru, ce este de făcut mai departe? 
M.S.: Nu mai trebuie să facem nimic... deci toată „facerea" noastră este să pătrun¬dem acolo, că mai departe face Dumnezeu. El acolo ne aşteaptă. Şi uitaţi-vă la oameni când spun sau uitaţi-vă la noi când spunem, când vedem la un moment dat ceva uluitor sau a apărut ceva straniu în faţa noastră şi rămânem muţi în faţa acestei vederi şi zi¬cem: „Doamne". Deci această muţenie în faţa unei realităţi scandaloase sau minunate este începutul rugăciunii. Nu trebuie să fac nimic după ce am ajuns în iad, pentru că aceasta ar însemna că încă mai trăiesc cu iluzia că eu aş putea să ies de acolo doar cu puterile mele, că îi dau eu ceva dracului să-mi deschidă poarta. Nu există aşa ceva, din iadul meu nu mă poate scoate decât Hristos. 
Pr. S.V.: Lucrul acesta trebuie să-l ştim şi tre¬buie să fim convinşi că Hristos este în iad! 
M.S.: Şi iadul este în mine. 

Omul hazna 
Pr. S.V.: Lucrarea aceasta a Mântuitoru¬lui a fost începută încă de pe cruce, atunci când a fost coborât şi viaţa Lui a coborât... 
M.S.: Aceasta este calea, dacă vrem să-L ur¬măm pe Domnul, noi trebuie să coborâm la iad. Aceasta este mişcarea duhovniceas¬că: coborârea. Dumnezeu ne urcă. Noi coborâm, Dumnezeu ne urcă. Libertatea noastră stă în coborâre. De ce? Nu ca să mă pedepsească Dumnezeu. Eu sunt cel din beci, cel cu gunoaiele, cu haznaua. Adâncul meu este o hazna. Cineva mi-a pus titlul unei conferinţe „Noi suntem o hazna". 
Pr. S.V.: „Ţinerea de minte a răului sau omul hazna”. 
M.S.: Exact. Atunci eu ce să fac? Trebuie să intru acolo în haznaua mea şi să ofer lui Dumnezeu să o cureţe, să mă schimbe. Eu am citit undeva la un sfânt, nu mai ţin minte unde, că în rai, înainte de cădere, fructele şi florile care mureau, care se veş¬tejeau se transformau în mirosuri şi atunci m-am gândit că omul mânca şi sigur eli¬mina resturile, că avea nevoie să mănânce din nou şi acelea erau mirosuri de bună mireasmă, pur şi simplu; dar acum am devenit o maşină de stricăciune. Acesta a fost, cred, începutul durerii mele când am fost copil, mă întrebam de ce mânca omul lucruri atât de bune şi oricât ar fi de bune sau de rele, fasole sau friptură, tot aşa mi¬roase... şi eram îngrozită. Ziceam: „Omul este făcător de caca, asta este tot ce poate omul să facă?". Acuma gândul că Dum¬nezeu mă va transforma din nou într-un făcător de miresme, aşa cum este Sfântul meu Siluan care, atunci când îi sărut bu¬căţica de moaşte, miroase miros de bună mireasmă. Chiar dacă eu nu ajung cum au ajuns sfinţii, dar mă lipesc şi eu de Sfântul Silu¬an, ne lipim acolo de Măicuţa Domnului şi de cei care anume miros a Dumnezeu. Eu merit să fiu în adâncul iadului. De ce merit să fiu în adâncul iadului? Pentru că-L refuz pe Dumnezeu, pentru că încă ne împotrivim Lui. Cuvântul de care mă ţin acum şi vreau să tac cu el este acesta: noi nu vom intra în iad pentru păcatele noastre, ci datorită nesimţirii noastre de a nu-L aduce pe Dumnezeu în iadul nostru, în haznaua noastră, de a nu-L întâlni acolo ca să ne scape, ca să ne vindece, ca să ne lumineze, să ne sfinţească. 
Pr. S.V.: Maică Siluana, nu aş vrea să vă las să tăceţi chiar acum, vă mai provoc doar cu câteva întrebări şi dacă tot am vorbit de lucrarea aceasta a minţii şi a noastră cu mintea noastră, ce poate să facă omul care şi-a conştientizat realitatea (iadul) ca să-şi păzească pe mai departe mintea să nu se înrăiască mai tare, să nu facă expe¬rienţa răului şi a răutăţii mai departe? 
M.S.: Din nou spun că dacă ajungem până acolo, greu vom mai cădea. De căzut că¬dem mai rău doar dacă ne-am opri un¬deva pe cale în drumul spre iadul nostru. Trecem de o vamă, de două, de trei şi pe urmă, văzând că suntem „vrăjitori", ne ri¬dicăm îngroziţi şi zicem: „trebuie să găsesc pe cineva mai rău ca mine", sau „trebuie să distrug această omenire care este atât de violentă". Ajuns acolo, în adâncul răutăţii mele, se întâmplă ceva, eu devin una cu toţi oamenii răi, este ceva atât de cumplit, nu poate fi vorbit, nu poate fi explicat. 
Pr. S.V.: Aţi făcut experienţa aceasta atunci când aţi mers prin canale, pe la puşcării...? 
M.S.: Cu mult, mult înainte. Cum să vă spun, o trăiam; fără să vorbească în mine, fără să pun concepte, o trăiam. Şi a ţâşnit la un film, era un film sovietic crud despre in¬trarea nemţilor în Ucraina, un film extrem de violent, în care oamenii erau arşi de vii în biserică... o femeie tânără, bolnavă psihic, violată cu demenţialitate... la un moment dat se trăgea cu mitralierele într-o pădure, erau nişte partizani, şi erau împuşcaţi nişte mesteceni tineri, şi vedeai cum intră glonţul într-un mesteacăn şi simţeai cum intră în tine, în viaţă, în om, în ce a făcut Dumne¬zeu. Şi atunci am simţit că eu sunt şi fata vi¬olată şi violatorul, şi mesteacănul împuşcat şi cel care îl împuşcă, nu mai era în mine eu şi ei, eu şi el, eu şi răutatea, eram şi victimă şi călău, într-o secvenţă ce nu poate fi po¬vestită; şi atunci am înţeles că am nevoie de o soluţie pentru tot omul, că eu am nevoie (nu eram atunci credincioasă), că aştept pe cineva care să mă mângâie pe mine în toate aceste ipostaze. Acolo mi-am dat seama că sunt în stare de orice, că singurul lucru pe care nu-l pot face este că nu pot să schimb această mentalitate şi am nevoie de cineva care să mă vindece de această răutate. Când eşti acolo este ca şi când ai fi murit şi trăieşti într-un vis. 
Apoi, când L-am întâlnit pe Dumnezeu şi am văzut ce face, citind Sfinţii Părinţi, citind Filocalia şi rugându-mă şi întrebându-L pe părintele meu duhovnic care zicea „rugăciunea să te înveţe", am început să-mi dau seama câte avem de făcut şi de înţeles. Aşa am înţeles că Dumnezeu îţi dă înţelesul înăuntrul tău când tu îl strigi cu disperare. Şi atunci când vezi un om care te scuipă sau care e beat sau alcoolic, nu mai vezi răul din el, nu vezi doar că el îţi face rău, că-ţi fură banii... Sigur că te supără pentru că niciodată nu-ţi dispare aceasta capacitate a psihicului tău de a se întrista sau bucura pentru cele pământeşti. Este binecuvântat de Dumnezeu să păstorim şi acest lucru şi să avem grijă şi de portmoneul nostru, şi de copiii noştri, şi de casa noastră. Însă dispar aceste diferenţe, pentru că nu poţi să mai uiţi că tu eşti una cu el. Când ai gustat ia¬dul acesta în tine şi nu-l mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi decât să-L cauţi pe Dumnezeu. Şi cum uiţi să zici „Doamne, miluieşte-mă", „Doam¬ne, ajută-mă", cum năpădeşte groaza aceea pe tine. Din nou o vezi în tine pentru că te uiţi la celălalt care face ceva rău şi simţi înăuntrul tău că noi suntem una cu acea persoană. E ceva fizic, trupesc, carnal, nu ceva metafizic. Metafizic este nevoia de a iubi. E cumplit, în mine nu există această nevoie, înţelegeţi, nevoia de a iubi vine din afara mea. De unde această nevoie străină de mine de a iubi, de a respecta, de a preţui şi de a fi bun? Pentru că înăuntrul meu nu simţeam să fiu bună... 
Pr. S.V.: De ce ne-a poruncit Dumnezeu să iubim? 
M.S.: Tocmai pentru că iubirea mea vine din afara mea, vine ca o putere din afara mea şi se cere să devină a mea şi să mi-o însuşesc, vine de la El. 
Pr. S.V.: Care este Iubire? 
M.S.: Şi Dumnezeu lucrează din afară cu nevoia de iubire, cu aşteptarea iubirii din afară. Ar trebui, dacă sunt Măriuca să mă iubească Marin, nu? De acolo trebuia să fie iubirea, nu vine din mine. Ei şi când vine de la Dumnezeu atunci înţeleg. Di¬năuntru vine durerea că nimic din ce este nu îmi ajunge, durerea că nu sunt orice aş fi şi orice aş face, durerea că nu pot să fac ceva care să mă umple de bucurie şi de sens şi din afară, aştept soluţia. Acest "afară" o să descoperim că tot ”înăuntru” este, căci Dumnezeu este înăuntru. Sunt vorbe, dar nu avem altceva cum să mărturisim despre aceasta. Este cum spuneţi, că mai am şi bucuria aceasta care nu se bazează pe nimic, sunt plină de defecte, adică de talanţi.
- Dumnezeu ne dă, cum spune pă¬rintele Rafail „cu vârf şi îndesat”, numai noi să-I cerem şi să-L lăsăm să intre în viaţa noastră. 

De la înțelepciunea seculară la Hristos 
M.S.: Aş mai avea ceva, mă iertaţi. Pentru omul care nu poate să meargă până la capăt cu durerea aceasta, eu recomand şi celor cu care facem noi consiliere sau formare, re¬comand să folosească şi din înţelepciunea seculară. De exemplu: sunt alcoolic; pot să mă duc la un grup de terapie, unde se folosesc metode bazate pe cunoaşterea ştiin¬ţifică, dar şi pe rugăciune să mă bazez ca să depistez vămile acestea, pragurile acestea psihologice care mă despart de mine şi de Dumnezeu. Dacă sunt soţie de alcoolic să nu ne temem de cuvintele acestea care nu sunt din tezaurul nostru, ci să ascultăm ce spun ele. Şi cu rugăciune vom descoperi la Sfântul Maxim şi la alţi sfinţi ai noştri cuvin¬te care vorbesc despre aceleaşi realităţi, dar care nu mai au acces la mentalul nostru acum. Şi mai degrabă să mergem prin ce ne învaţă cei de astăzi, pentru că avem mintea pregătită pentru a primi acestea şi atunci Dumnezeu lucrează. Vă recomand din toa¬tă inima să folosim terapii. 
Pr. S.V.: Că aţi ajuns la chestiuni practice, ce le recomandaţi celor care sunt depen¬denţi de pornografie? 
M.S.: Ei au nevoie să numească boala şi să înveţe de la un consilier în adicţie, de la un consilier care se ocupă cu aceste dependen¬ţe. Să înveţe cum să-şi ajute psihismul să se lepede şi să fie creştin, ca să poată să-l con¬ducă spre biserică şi spre rugăciune. Sunt mulţi care merg la biserică şi se spovedesc de neputinţa lor, dar nu reuşesc, atunci ei trebuie să descopere cu un specialist în ale psihismului nostru cum să poată să lupte. La alcoolici există grupurile de alcoolici ano¬nimi care la noi în ţară devin ortodoxe... 
Pr. S.V.: Crucea albastră. 
M.S.: Da, crucea albastră la fel, apoi avem din ce în ce mai multe grupuri de codependenţi, dar încă nu avem grupuri în care să se lucreze cu un terapeut pe lângă bi¬serică pentru dependenţi de pornografie, dependenţi de jocurile de noroc, pentru de¬pendenţi de violenţă, dependenţi de afecti¬vitatea altcuiva... 
Pr. S.V.: Şi pentru stres? Tot mai mulţi oa¬meni de astăzi sunt stresaţi... 
M.S.: La stres nu ne trebuie mult ajutor din afară, o să vă dezamăgesc spunându-vă că stresul este ţuica noastră. Omul îşi permite să se streseze aşa cum îşi permite să se îm¬bete.
Pr. S.V.: Omul se stresează şi pentru că se aglomerează şi îşi pune prea multe pe agendă, vrea să facă prea multe... 
M.S.: Se identifică prin multele... 
Pr. S.V.: Dar nu mai are vreme de el... 
M.S.: Păi nu... căci şi aici putem să cădem în capcana egoului care spune: „Eu nu fac aşa, pentru că eu am multe de făcut şi sunt stresat". Nu! Aceasta este tot o scuză şi-o acuză! Oricât aş avea de făcut este o mare taină, nu pot să fac două lucruri deodată, chiar dacă eu gătesc şi spăl rufe, dau cu lin¬gura în mâncare, mă duc la cadă şi mai spăl puţin, deci nu fac în acelaşi timp cu mâinile şi să frec rufele şi să amestec în tigaie... Şi atunci mă pot linişti, eu mai mult decât pot să fac, nu pot să fac şi profit de chestia asta şi orice aş face mă întâlnesc cu Dumnezeu. Mă rog „Doamne" şi în loc să zic „fir-ar să fie, câte am de făcut", zic „Slavă Ţie, Doam¬ne, slavă Ţie, că am multe de făcut, fac şi eu ce pot când se termină ziua mă culc şi îţi dau Slavă”, şi gata. Înţelegeţi, această agitaţie a noastră de a face mult şi bine şi de a avea mai mult, ne face plăcere. Ne producem prin aceasta nişte hormoni de stres care ne dăunează sănătăţii, dar care ne fac plăcere: „ce ocupat sunt”, „ce important sunt”, „ce victimă sunt”. 
Pr. S.V.: Dar toate sunt spre folosul nostru da¬că punem înainte cuvântul „Doamne"... 
M.S: Exact. Cum zice părintele Rafail Noica: „Satelitul Doamne”. 

preluat  sfintiiarhangheli.ro 

Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat

 

“Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal. În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.

Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.

Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur. Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat. E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.

Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis. Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.

Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.”

Cuviosul Sofronie de la Essex

Taina Sfintei Cununii

 O femeie necăjită a venit la un preot să-i ceară sfat:
- Vă rog, părinte, ajutaţi-mă cu un sfat. N-am întelegere în casă. Bărbatul meu cheltuieşte mai mult decât câştigăm. Uneori bea, alteori ne certăm. Datoriile cresc, iar noi şi copiii trăim tot mai rău.
- Lasă femeie, o să vorbesc eu cu el.
După câteva zile, preotul se întâlneşte pe drum cu bărbatul femeii şi îl întreabă:
- Cum o mai duci, fiule ?
- Destul de greu, părinte.
- Dar, din câte stiu eu, femeia ta este harnică, nu ?
- Aşa e, părinte, slavă Domnului, mi-a dat femeie bună, nu mă pot plânge.
- Atunci, care este problema ?
Încurcat, omul nu a mai ştiut ce să răspundă, dar preotul i-a spus:
- Vezi pasărea ce zboară chiar acum pe deasupra casei tale ?
- Da, părinte.
- Căsătoria este si ea, fiule, tot ca o pasare, iar bărbatul şi femeia sunt cele două aripi. Dacă nu bat amândouă odată aerul, pasărea nu poate zbura. Oricât s-ar strădui una, fără ajutorul celeilalte nu poate face nimic. Caută să îţi ajuţi nevasta şi copiii, căci doar aşa te poţi numi om. Mulţumirea ta depinde de mulţumirea familiei tale.
Recunoscător pentru sfat, bărbatul a plecat mai departe, iar, în gând, îi stăruiau cele spuse de preot.
"E uşor a te însura, dar greu a face o familie."

Ce am învățat de la viața mea?

 

 

 "Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație… Mă strădui să împrăștii lumina.
Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de praf…
Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice, ci să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu.
Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt, trebuie să îmi fac datoria!
Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!
Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine.
Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!
Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu.
Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.
Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste !
Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea.
Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat…
Am învățat că dacă vrei să faci ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză…
Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta, ci ca să putem simți la microscară ce trăiește El la macrocosmos!
Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini, și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul.
Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.
Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi.
Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi. Dar oricum ar fi, eu trebuie să trăiesc frumos mai departe!
Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor!
Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie…
Am învățat că iluziile sunt gratis. Dar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump!
Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit.
Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de Dumnezeu sunt plini de Cer!
Am învățat că oricâtă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți.
Am învățat că acolo unde sunt prăpăstii între oameni nu e eficient să ridici garduri, ci să construiești poduri.
Am învățat că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt.
Am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desăvârșiți, ci îi desăvârșește pe cei aleși.
Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Dumnezeu. Dincolo de El nu mai este nimic.
Știu unde mă voi duce: ACASĂ!
Ce am învățat eu până acum? nimic…stiu că mai am multe de învățat!"

Legile lui Dumnezeu cu gândurile, cuvintele și faptele lui. #myterapy

 

• Legea transmutarii perpetue a energiei

• Legea Relativitatii

• Legea Vibratiei

• Legea Polaritatii (sau legea opusilor)

• Legea Ritmului

• Legea Cauzei si a Efectului

• Legea Incubatiei (sau a Genului)

Azi as vrea sa iti vorbesc despre legea vibratiei.

Mai intai, ce este Legea Vibratiei?

Legea vibratiei spune ca nimic nu ramane pe loc, nemiscat. Totul e intr-o continua miscare.

Vreau sa incep direct din „afara cutiei” azi cu tine. Ai vazut vreodata un corp uman intr-un sicriu? Zicem despre el ca e mort. Deci, daca acceptam aceasta teorie a vietii, cum ca totul este in continua transformare, miscare (''nimic nu se pierde, totul se transforma'', totul este energie, energia pur si simplu exista, in diferite forme, ea nu este creata sau distrusa), ei bine, atunci atunci acel corp uman nu este mort. Sufletul a iesit afara din el, insa corpul inca se misca. Ia ramasitele din el si uita-te la ele la microsop. Si intelege... daca nu se misca, cum poate sa se transforme in pamant? Vezi? Asta e o intrebare grea. Totul se misca. Nimic nu sta pe loc.

Stiai ca noi vibram in fiecare moment? Creierul tau este o statie electrica de comutare. Majoritatea oamenilor cred ca creierul lor e de fapt mintea lor. Creierul nu este mintea ta mai mult decat iti este unghia de la degetul mare. Creierul este o parte din corpul tau.

Mintea este o miscare, iar corpul tau este o manifestare a mintii tale.

Cand gandesti, activezi celulele creierului tau. O data cu activarea lor, generezi o vibratie in corpul tau. Acum, gandeste-te... vibratia pe care o ai va determina cum te misti, dar si ce atragi inspre tine.

Imi amintesc ca il ascultam pe Paul Martinelli (il poti asculta si tu aici in „Cele 7 legi Universale”) si vorbea la un moment dat de scopuri.

El zicea ”pe masura ce te indrepti catre telul tau, telul tau va incepe si el sa vina inspre tine.”

Ma gandeam: ce naiba vorbeste el acolo? Telul tau nu se poate indrepta catre tine... Ba da, poate! Vezi tu, se misca inspre tine pentru ca toate se misca in lumea asta. Nimic nu sta pe loc. Traim intr-un ocean de miscare.

Lucrul pe care il atragi inspre tine este intr-o armonie vibrationala cu tine.

Daca esti ingrijorat si plin de indoieli, vei atrage o gramada de lucruri pe care nu ti le doresti. Insa daca ai o imagine foarte puternica si pozitiva in mintea ta, vei incepe sa atragi o gramada de lucruri pe care chiar ti le doresti.

Aceasta lege este atat de frumoasa, daca o intelegi! Poti deveni un magnet pentru ceea ce vine in viata ta.

Deci ce vrem sa facem? Avem de ales. Putem sa ne inducem o vibratie buna sau rea. Pot alege sa ma simt bine sau pot alege sa ma simt rau. Cand cineva te intreaba „cum te simti?”, iar tu ii raspunzi „nu ma simt prea bine astazi” sau „ma simt minunat azi” ai ales in mod constient sa te pui intr-o vibratie buna sau rea. Ne inducem vibratia in care suntem.

La nivel constient, facem referire la vibratie ca la modul in care ne simtim. Nu o sa auzi pe nimeni zicand: „O, nu, imi dau seama in mod constient ca sunt implicat cu gandul intr-o idee rea, deci nu ma simt prea bine”.

Nu zice nimeni niciodata asta. Si aceste persoane nici nu cred ca ele si-au cauzat sentimentul de a nu se simti bine.

Cred ca el e de vina, sau ea, sau ei.

Nu e asa, noi determinam modul in care ne simtim si vreau sa iti spun ceva. Daca alegi ganduri pozitive... ramai implicat emotional cu gandurile pozitive... vei fi intr-o vibratie buna si vei determina o forta atractiva care iti va aduce bani, iti va aduce iubire, iti va aduce bunastare, iti va aduce sanatate. Iti va aduce tot ceea ce iti doresti pentru ca toate aceste lucruri se afla aici. Nimic nu este creat sau distrus si vei fi in armonie cu toate lucrurile si se vor misca inspre tine.

Studiaza aceasta lege. Nu vei intelege niciodata vanzarile daca nu intelegi Legea Vibratiei. Nu vei intelege niciodata sanatatea daca nu vei intelege Legea Vibratiei. Studiaza Legea Vibratiei si iti garantez ca vei avea rezultatele pe care ti le vei dori.

 

Cele 7 Principii Hermetice: Legile Universale ale Kybalionului

Cuvântul Hermetism provine din limba franceză de la numele propriu Hermes Trimegistos și reprezintă un set de filosofii expus în cele 17 tratate din Corpus Hermeticum, apărute în sec. II-III în Alexandria, Egiptul Antic. Hermes a fost unul dintre Marții Inițiați din trecutul istoric.

Din Egipt provin toate învățăturile ezoterice fundamentale care și-au pus amprenta asupra evoluției modului de gândire al tuturor raselor, de mai multe mii de ani. Toate civilizațiile au împrumutat sub o formă sau alta idei din doctrinele acestui ținut vechi, Egipt.

În Hermetism, alchimia, astrologia, filosofia, magia și teologia reprezintă învățături oferite celui care caută să înțeleagă Legile Universale, denumite și Principiile Adevărului, și totodată aspiră la uniunea cu Divinitatea.

De asemenea, cunoașterea acestor principii pot ajuta pe oricine să creeze o viață mai armonioasă, mai bogată și mai în acord cu legile care ne guvernează.

1. Legea Mentalismului

Totul este spirit. Universul este mental.

Acest principiu explică, pe scurt, faptul că tot ceea ce percepem ca materie prin intermediul simțurilor noastre este energie, spirit. Universal, infinit și viu. Acest spirit nu poate fi explicat cu ajutorul rațiunii și al logicii umane, poate fi doar experimentat. Cum? Lumea nu este decât o creație mentală a TOT-ului, iar noi contribuim la expansiunea ei prin propriile proiecții mentale.

2. Legea Corespondenței

Ceea ce este sus este și jos și ceea ce este jos este și sus.

Acest principiu se referă la faptul că între cele trei planuri de existență și manifestare (planul material, mental și spiritual) există o interdependeță, o corespondență și comunicare continuă. La bază, toate planurile Ființei au aceeasi Esență, diferența constă doar în gradele și nivelurile lor de vibrație. Orice modificare asupra planului material se va reflecta și în planul mental, și invers.

3. Legea Vibrației

Nimic nu se află în repaus. Totul se mișcă, totul vibrează.

Cea de-a treia lege explică faptul că totul este viu, vibrează și se află constant într-un proces de transformare și mișcare. Materia este tot Spirit, tot energie, la un grad diferit de vibrație. Mai lent, atât de lent încât parcă nu ar exista. La polul opus, Vibrația Spiritului este atât de înaltă și de rapidă încât pare că stă pe loc.

Cel care a înțeles principiul vibrației a câștigat sceptrul puterii, spune un scriitor din trecut.

Nikola Tesla, un important om de știință al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, a afirmat: Dacă vrei să afli secretele Universului, gândește în termeni de energie, frecvență și vibrație.

Înțelegerea acestui principiu ne ajută să lucrăm în mod corect și ecologic cu propriile vibrații mentale.

4. Principiul Polarității

Totul este dual. Totul prezintă poli. Totul este compus din opoziții. Plăcerea și neplăcerea sunt identice. Opozițiile sunt identice în natură. Extremele se întâlnesc, toate adevărurile nu sunt decât jumătăți de adevăr. Toate paradoxurile pot fi reconciliate.

În orice există două aspecte opuse, aparent contradictorii. Ele nu sunt decât fațete ale aceleiași monede, cu niveluri diferite de vibrație și manifestare.

Lumină, întuneric. Cald, frig. Fericire, tristețe. Orice reprezintă variațiuni și grade ale aceluiași fenomen, stare, vibrație. Ura și dragostea par sentimente opuse – și într-adevăr produc efecte atât de diferite. Însă la bază aceste stări opuse sunt doar grade diferite ale unui sentiment unic.

5. Principiul Ritmului

Totul se scurge înăuntru sau în afară. Orice lucru are durata sa. Totul evoluează, apoi degenerează. Balansul pendulului se manifestă în totul. Măsura oscilației sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilației de la stânga. Ritmul este constant.

Există întotdeauna un ritm, o acțiune și reacțiune, un progres și un recul, un maximum și un minimum. În existență, orice formă de energie vibrează și se mișcă în propriul ritm. Aceste ritmuri dau naștere anotimpurilor, tiparelor, ciclurilor, etapelor de dezvoltare. Universul însuși respectă acest principiu. Are un început și va avea și un sfârșit, chiar dacă aceste fenomene nu sunt acum pe deplin înțelese în mod rațional.

La fel, în viață ne confruntăm cu ritmuri, perioade, etape, ascensiune și regres, vârfuri și abisuri, urcare și coborâre. Totul este să învățăm să navigăm atât atunci când pe aflăm pe val, cât și în etapa de retragere sau repaus. Înțelegerea acestei legi ne permite să ne creăm și să ne conducem viața armonios și satisfăcător, dincolo de etapele prin care trecem.

6. Legea Cauzei și Efectului

Orice cauză are efectul său. Orice efect are cauza sa. Totul se întâmplă conform legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalității, însă nimic nu scapă acestui principiu.

Există o cauză pentru orice efect și un efect pentru orice cauză. Nimic nu se întâmplă din nimic. Lucrurile nu se petrec accidental, din întâmplare sau haotic, chiar dacă uneori pare că așa se produc. Accident sau întâmplare spunem experiențelor cărora nu le putem găsi rațional o cauză sau al căror motiv ne rămâne ascuns.

La fel, în viață orice acțiune duce la un rezultat, orice alegere are consecințe, orice gând creează o vibrație care la rândul ei atrage alte vibrații asemănătoare. La rândul lor, toate aceste au o cauză. Cercul se închide.

Hermeticii își învățau discipolii că ridicându-se pe un plan superior de înțelegere și gândire, ei puteau deveni cauza în loc de a fi efect.

Mulțimile se lasă conduse, acceptă efectele pe care le produc cei care le conduc. Prin urmare, viața majorității oamenilor este orchestrată de cei mai puternici. Cu toții suntem interconectați și ne influențăm, însă preluând responsabilitatea, fiecare poate deveni stăpânul și creatorul propriei vieți.

7. Principiul Genului

Există un gen în toate lucrurile. Totul are principiile sale. Masculin și feminin. Genul se manifestă pe toate planurile.

Principiile masculin și feminin, yin-yang sunt constant în acțiune și se manifestă în toate planurile – material, mental, spiritual. Orice element masculin are principiul său feminin. Orice element feminin are principiul său masculin. Negarea unuia dintre ele nu produce decât dizarmonie, rezistență, blocaje și suferință.

Înțelegerea acestei legi ne ajută să păstrăm echilibrul în tot ceea ce creăm – pe plan mental, spiritual și material, și să ne reconectăm cu aspectele din noi pe care le-am ignorat sau cu care ne-am aflat în conflict dintr-un motiv sau altul. Doar simțindu-ne întregi și compleți (ceea ce suntem deja, trebuie doar să ne dăm voie să experimentăm la cel mai profund nivel) putem duce o viață împlinitoare, bogată și constructivă, atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur.

Cele 12 Legi Universale

1. Marea Lege

a. „Ce semeni, aia culegi!”. Aceasta este deasemenea cunoscută și ca „ Legea Cauză – Efect”

b. Orice oferi Universului, se va întoarce înapoi la tine;

c. Dacă ceea ce dorim este Fericire, Pace, Iubire, Prietenie, atunci vom avea parte de Fericire, Pace, Iubire și Prieteni Adevărați.

2. Legea Creației

a. Viața nu se ÎNTÂMPLĂ, ci are nevoie de participarea noastră;

b. Suntem una cu Universul, atât pe interior cât și pe exterior;

c. Tot ce ne înconjoară ne oferă indicii asupra stării noastre de spirit;

d. Fii tu însuți și înconjoară-te cu ce vrei să ai prezent în viața ta.

3. Legea Oglindirii

a. Ceea ce refuzi să accepți, va continua pentru tine;

b. Dacă tot ceea ce vedem este un inamic, sau pe cineva cu o trăsătură de caracter pe care o considerăm negativă, atunci nu suntem prezenți într-o stare Înaltă de existență.

4. Legea Creșterii

a. "Ești prezent în orice loc în care mergi ”.

b. Pentru a CREȘTE în spirit, noi înșine trebuie să ne schimbăm – și nu oamenii, locurile sau lucrurile din jurul nostru;

c. Singurul bun PERMANENT din viața noastră suntem noi înșine, iar acesta este singurul factor asupra căruia avem control;

d. Atunci când schimbăm ce și cine suntem din Inimă, viața noastră se va schimba în consecință.

5. Legea Responsabilității

a. Oricând este ceva în neregulă în viața mea, este ceva în neregulă cu mine;

b. Oglindim tot ceea ce ne înconjoară – iar ce ne înconjoară ne oglindește pe noi; acesta este Adevărul Universal.

c. Trebuie să ne luăm responsabilitatea propriei vieți.

6. Legea Conexiunii

a. Chiar dacă facem ceva aparent lipsit de consecință, este foarte important să îl ducem la capăt, deoarece totul este conectat în Univers;

b. Fiecare pas conduce la următorul;

c. Cineva trebuie să facă treaba de început, pentru a termina o misiune;

d. Primul pas are aceeași importanță ca și ultimul, deoarece este nevoie de ambii pentru a finaliza o treabă.

7. Legea Concentrării

a. Nu te poți gândi la doua lucruri în același timp;

b. Dacă ne concentrăm pe Valorile Spirituale, este imposibil să avem gânduri despre Lăcomie sau Nervozitate.

8. Legea Ospitalității

a. Dacă tu consideri ceva a fi adevărat, atunci cineva din viața ta va fi chemat pentru a demonstra acel adevăr;

b. Aici punem în practică tot ceea ce PRETINDEM că am învățat în PRACTICĂ.

9. Legea Timpului și Locului Prezent

a. Dacă privim înapoi să vedem ce a fost, ne privăm de beneficiul de a fi AICI ȘI ACUM;

b. Gânduri vechi, tipare vechi de comportament, vise vechi, toate ne împiedică din a avea altele noi.

10. Legea Schimbării

a. Istoria se repetă până învățăm lecția de care avem nevoie pentru a ne schimba Calea.

11. Legea Răbdării și Răsplatei

a. Orice răsplată are nevoie de o munca depusă inițial;

b. Recompensele de o importanță mai mare, vin dacă ești rabdător și persistent în munca ta;

c. Adevărata bucurie vine atunci când faci ceea ce ar trebui să faci, ca apoi sa aștepți răsplata să vina la timpul potrivit.

12. Legea Semnificației și a Inspirației

a. Primești înapoi doar ce ai investit

b. Adevărata valoare a unui lucru este un rezultatul direct al energiei depuse

c. Orice contribuție personală este, deasemenea, o contribuție pentru Întreg

d. Cei care contribuie cu dragoste, aduc viață și inspirație Întregului. ”

Visele – vocea posibilitatilor noastre. Iubire infinita si neconditionata si tie, suflet divin!! ❤ ❤ ❤

 1. Daca o persoana nu are nimic bun de spus despre sine, dar vrea sa vorbeasca, incepe sa-i vorbeasca de rau pe altii.

2. Mai bine roade piatra invataturii, decat gatul apropiatului, daca tot vrei sa rozi ceva.

3. Depresia este un dar oferit omului pentru a se gandi la propria persoana.

4. Nimeni nu paraseste pe nimeni, pur si simplu unul merge mai departe. Cel care ramane in spate, crede ca este parasit.

5. Daca ai o parere buna despre tine, de ce mai ai nevoie ca si altcineva sa gandeasca bine de tine.

6. Fa ceea ce-ti doresti fara a cere permisiunea, pentru ca nu stii daca ti se va da acordul.

7. Capacitatea de a iubi si indura singuratatea este un indicator al maturitatii spirituale. Cele mai bune lucruri le facem in singuratate.

8. Persoana imatura de multe ori stie, dar nu este capabila. Cea matura nu doar stie, ci si poate. Prin urmare, cea imatura critica, iar cea matura face.

9. Nu cunosc calea spre succes. Dar stiu calea spre esec – dorinta de a fi pe placul tuturor.

10. Nu exista logica masculina sau feminina, exista capacitatea sau incapacitatea de a gandi corect.

11. Vrei sa iti cunosti cel mai mare dusman al tau? Priveste in oglinda. Fa-i fata lui – restul se vor imprastia.

12. Atinge succesul – vor trece supararile.

13. Sa vorbesti cu prietenii este placut, iar cu dusmanii este util.

14. Exista doar un singur motiv bun pentru a distruge relatii si a demisiona de la locul de munca – imposibilitatea cresterii personale in circumstantele existente.

15. Impartaseste bucuria si cu prietenii, si cu dusmanii. Prietenul se va bucura, iar dusmanul se va supara.

16. Nu alerga dupa fericire, dar gaseste locul unde se afla. Iar fericirea te va gasi pe tine. Pot sa-ti spun locul unde se afla fericirea ta – in tine. Iar drumul spre ea – dezvoltarea maxima a tuturor abilitatilor tale.

17. Fericirea – un produs al activitatii organizate in mod corespunzator.

18. Daca vrei sa-i demonstrezi cuiva ceva – inseamna ca traiesti de dragul acelei persoane. Daca traiesti pentru tine, atunci nu esti nevoit sa ii dovedesti nimic nimanui.

19. Visele – vocea posibilitatilor noastre. Eu nu visez sa cant la opera. Nu am nici voce, nici auz muzical. Dar daca as fi visat, prin urmare, ar fi un rezultat al abilitatilor mele si as incerca din rasputeri sa ajung la opera. Doar ar trebui sa gandesc modul prin care as realiza acest vis. Important este sa nu te grabesti, pentru ca atunci se intampla destul de repede. Este bine cand o persoana spune urmatoarele despre ea: „Doar pe asta ma concentrez, incercand sa-mi vad visele implinite.”

20. Mai bine comunici cu o carte buna, decat cu un om pustiu.

Ferice de cel ce le stie, le autocontroleaza, le respecta, le intelege si aplica!! 😉 ❤ ❤ ❤ Viata fericita tuturor!! ❤

 

Cele SAPTE LEGI ale UNIVERSULUI explicate

Ele exista independent de vointa noastra, insa putini oameni le cunosc si le si aplica. Aceea sunt binecuvantati cu o existenta frumoasa de viata.

Exista sapte legi universale sau principii care guverneaza tot ceea ce se petrece in Univers. Universul exista intr-o perfecta armonie cu urmatoarele sapte legi pe care le vom prezenta mai jos. Invataturile mistice, esoterice si vechile secrete ale civilizatiilor egiptene si grecesti, precum si cele indiene, care dateaza de peste 5000 de ani, toate atesta existenta acestor sapte legi fundamentale, ce nu pot fi ocolite de nimeni. De indata ce vom intelege aceste legi si ne vom alinia interior cu aceste legi fundamentale, vom trai experienta schimbarilor in fiecare domeniu al vietii noastre, dincolo de ceea ce am putut vreodata sa ne imaginam.

Primele trei dintre cele sapte legi sunt Legile fixe, eterne, ceea ce inseamna ca sunt absolute si nu pot fi modificate sau depasite. Acestea au existat dintotdeauna si vor exista intotdeauna. Celelalte patru legi sunt legi tranzitorii, maleabile, ceea ce inseamna ca acestea pot fi folosite intr-un mod mai eficient pentru a-ti crea realitate ideala. Scopul fiecaruia dintre noi este acela de a stapani fiecare dintre cele sapte Legi Universale, ca mai apoi sa ajungem la nivelul la care vom putea transcede cele patru legi tranzitorii.

1. Legea Mentalismului (fixa)

Prima dintre cele sapte Legi Universale ne spune ca “totul este in mintea noastra – Universul este mental”. Tot ceea ce vedem si experimentam in lumea noastra fizica isi are originea in domeniul invizibil, mental. Aceasta este legea care ne spune ca exista o singura Constiinta Universala si o singura Minte Universala, originea manifestului. Toata energia si toata materia, la toate nivelurile, este creata si este subordonata Mintii Universale. Mintea ta face parte din Mintea Universala. Realitatea ta este o manifestare a mintii tale. Aceasta este adevarata putere a mintii tale.

2. Legea Corespondentei (fixa)

A doua Lege Universala ne spune: “Precum sus, asa si sus. Precum sus, asa si jos.”. Acest citat implica faptul ca exista o “armonie, un acord si o corespondenta intre cele doua”, intre taramurile fizice, mentale si spirituale. Nu exista nicio separare, deoarece totul in Univers, inclusiv tu, cel care citesti aceste randuri, provi dintr-o din aceasi sursa, la fel ca tot ceea ce exista. Totul este unul singur. Pe peretii Templului lui Apollo din Delphi, Grecia, exista o scriere antica ce face referire la aceasta lege a corespondentei: “Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste toate tainele Zeilor si ale Universului”.

3. Legea Vibratiei (fixa)

Cea de a treia dintre cele sapte Legi Universale este cea care ne atrage atentia ca, in Univers, “nimic nu este static, totul se misca, totul vibreaza”. Aceasta este legea care ne spune ca “intregul Univers este o vibratie”. Stiinta a confirmat de curand aceasta lege. Noi, oamenii, inclusiv dumneavoastra, suntem energie pura care vibreaza la frecvente diferite.

Axioma “energiile asemanatoare se atrag”, cea pe care se bazeaza Legea Atractiei, are ca fundatie de baza aceasta lege. Tot ceea ce experimentam cu ajutorul celor cinci simturi este transmis prin vibratii. Acelasi lucru este valabil si in planul mental. Gandurile tale sunt vibratii, emotiile tale sunt vibratii, iar ceea ce este si mai interesant este ca poti sa inveti sa-ti controlezi aceste vibratii cu ajutorul vointei tale. Aceasta este adevarata putere a gandirii tale.

4. Legea Polaritatii

Potrivit celei de a patra legi “totul este dual, totul are polaritatile sale, fiecare lucru are perechea sa de contrarii; contrariile sunt identice in natura, dar diferite in grad”. De asemenea, aceasta este prima dintre cele sapte legi tranzitorii sau transcedentale. Lucrurile, ce par in aparenta a fi opuse, in realitate sunt de fapt doua extreme ale aceluiasi lucru. De exemplu, caldura si frigul par a fi opuse la prima vedere, dar in realitate grade diferite ale aceluiasi fenomen. Acelasi lucru este valabil si pentru dragoste si ura, razboi si pace, pozitiv si negativ, bine si rau, da si nu, lumina si intuneric. Puteti sa va transformati propriile ganduri de la ura la dragoste, de la frica la curaj prin ridicarea constienta a vibratiilor voastre. In anticele invaturi Hermetice aceasta lege este denumita Arta Polarizarii.

Transcendenta acestei legi: Acest principiu al dualitatii poate sa para foarte real in viata dumneavoastra, dar acesta functioneaza doar in planul fizic si psihic, nu si in cel spiritual, unde totul este unul si acelasi. In Bhagavad – Gita se spune ca “Dumnezeu este deasupra polaritatilor”. Simtindu-ne sufletul din spatele fiecari situatii, fiecarui gand, chiar si in situatiile care par a decurge intr-un mod negativ, ne putem ridica deasupra acestei legi.

5. Legea Ritmicitatii

A cincea dintre cele sapte Legi Universale ne spune ca “Totul curge, in exterior si in interior; totul are mareele sale, toate lucrurile se ridica si cad; miscarea pendulului se afla in toate aspectele Universului; masura miscarii din dreapta este aceasi cu cea din stanga; totul are un ritm propriu.” Aceasta este cea de a doua lege mutabila a Universului. Aceasta lege sustine ideea potrivit careia legea pendului guverneaza toate aspectele Universului. Acest principiu poate fi observat privind valurile oceanului, in caderea si dezvoltarea celor mai mari imperii, in ciclurile de afaceri, in succesele si esecurile personale. In conformitate cu aceasta lege, atunci cand ceva ajunge la apogeu, atunci, reversul se face simtit, pana in momentul in care miscarea totala a acestuia a fost complet inversata, moment in care procesul se repeta din nou.

Transcendenta acestei legi: Pentru a ne ridica deasupra acestui principiu, al pendulului, trebuie sa devenim constienti de inceputul subtil al micarilor in oricare dintre eforturile noastre, fie ca dorim sa ne imbunatatim situatia financiara sau starea de sanatate. Cand simtiti ca puterea acestei legi va trage inapoi, nu deveniti descurajat sau temator in fata acesti situatii. In timp, perseverenta ta va fi recompensata iar miscarile negative isi vor pierde din putere.

6. Legea Cauza – Efect

A sasea lege dintre cele sapte este Legea Cauza – Efect, care spune ca “Fiecare cauza are efect, orice efect are o cauza”. In conformitate cu aceasta lege, orice efect pe care-l puteti observa in lumea interioara sau exterioara are o cauza foarte specifica, care isi are originea in lumea exterioara sau in cea interioara. Fiecare dintre gandurile, cuvintele sau actiunile noastre stabileste un efect specific, care se va materializa in timp. Pentru a deveni carmuitorii destinului nostru, trebuie sa invatam sa ne stapanim mintea.

Intentiile tale se materializeaza imediat: Aceasta lege isi gaseste aplicarea in toate cele trei planuri: spiritual, mental si fizic. Diferenta este aceea ca, in plan spiritual cazua si efectul se petrec instantaneu, astfel incat acestea par inseparabile. In timp ce, in cazul celorlalte doua planuri, iluzia timpului si a spatiului creaza un decalaj intre cauza si efect.

7. Legea Genului

A saptea lege spune ca “Genul se afla in tot ceea ce este, orice lucru functioneaza fie dupa principii masculine, fie dupa principii feminine.” Aceasta lege mutabila este evidenta in cazul oamenilor si nu numai. Poate fi observata si in cazul plantelor, mineralelor, electronilor si polilor magnetici, pentru a enumera doar cateva. Totul si toate lumea contine atat elemente feminie cat si elemente masculine. Printre expresiile exterioare ale calitatii feminie sunt dragostea, rabdarea, intuitia si blandetea in timp ce calitatile masculie sunt energia, increderea in sine, logica si intelectul. In fiecare femeie se afla calitatile latente ale unui barbat si in fiecare barbat se afla calitatile latente ale unei femei. Atunci cand vei intelege aceasta lege, vei intelege ce inseamna cu adevarat sa fii complet.

Legea Atractiei ca parte a ecuatiei: Veti observa ca Legea Atractiei nu face parte din cele sapte Legi Universale in mod specific. Cu toate acestea, acest fapt nu-i diminueaza din importanta sa, ci mai degraba evidentiaza ca Legea Atractiei este fundatia de baza a celor sapte Legi Universale prezentate mai sus.

Cele 10 legi universale fundamentale🤔🤗😜

 

1. "Singura dată cînd ușa se închide singură este atunci cînd ai lăsat cheile înăuntru". (Legea destinului)

2. "Cînd ai mîinile pline de unsoare, începe să te mănînce nasul". (Legea mecanicii lui Lorenz)

3. "Asigurarea acoperă totul. Mai puțin ce ți s-a întîmplat". ( Legea Asigurarilor No-Pay)

4. "Problemele, nici nu se creează, nici nu se rezolvă, doar se transformă".( Legea persistenței, a lui Einstein)

5. " Dacă, la televizor, există doar două emisiuni care merită vizionate, ele vor fi în același timp". ( Legea lui Jones)

6. "Prețul total de plătit este întotdeauna mai mare decît bugetul, de exact 3,14 ori bugetul.

De aici și importanța numărului Pi". ( Legea lui Pi Llao)

7. "Probabilitatea să te pătezi în timp ce mănînci, este direct proporțională cu necesitatea ta de a rămîne curat". ( Ley de Soup)

8. "Orice corp scufundat în cada plină cu apă, va face telefonul să sune". (Legea lui Omay God)

9. "Orice corp așezat pe budă, va face să înceapă să sune soneria de la ușă". (Legea lui Ooh Shit)

10. "Viteza vîntului crește proporțional prețul pieptănatului". (Legea meteorologică a lui Reynold, cunoscută și ca Începutul Comediei)

Mai vreți și alte legi?

* "Cînd, după ce, ani de zile ai păstrat ceva fără să-l folosești, decizi să îl arunci, nu va trece nici măcar o săptămînă și vei avea, cu adevărat, nevoie de acel lucru". (Legea fatalității ireversibile)

* "Ori de cîte ori ești punctual la o întîlnire, nu va fi nimeni acolo să verifice, iar dacă se întîmplă să întîrzii o dată, o singură dată, toată lumea va fi ajuns acolo înaintea ta". ( Principiul lui Delay)

Și, ultimul,

* "Nu lua viața prea în serios, pînă la urmă, nimeni nu va ieși viu din ea". (Teorema siguranței absolute a Filosofului din Güémez)

TIMPUL #myterapy

 

Lipsa TIMPULUI AFECTIV nu poate fi compensată ulterior cu bunuri materiale;

Râdeți împreună, îmbrățișați-vă până pierdeți timpul!

Insuficiența TIMPULUI PEDAGOGIC familial nu poate fi îndreptată cu activități abundente de după-masă;

Planificați-le pe toate la timpul lor!

Atingerea Așteptărilor personale nu se face prin accelerarea TIMPULUI BIOLOGIC (de creștere și dezvoltare) și nici prin împovărarea cu sarcini dificile care nu corespund timpului/ritmul copilului;

Urmăriți atent când îi vine timpul!

Validarea ocazională și condiționată a copilului nu-i asigură confort psihologic, așadar dați-i TIMP PSIHOLOGIC;

A venit timpul să investim zilnic în stima de sine a copilului, să potențăm punctele forte și, cu delicatețe, să le îmbunătățim pe cele slabe.

Vizionarea ore în șir nu e substitut sanogen al TIMPULUI comun COTIDIAN;

A avea timp pentru copil este cea mai importantă componentă a educației parentale!

TIMPUL ONLINE nu suplinește nevoile TIMPULUI FAȚĂ ÎN FAȚĂ

A-și omorî timpul cu ceva cât sunteți ocupat nu e soluția unui stil parental adaptativ și dezirabil!

TIMPULUI SOCIAL îi facem spațiu, tocmai pentru a avea un copil dezinvolt și comunicativ;

E timpul să-i dăm încredere, curaj și responsabilitate!

Înlocuiți TIMPUL MORT cu TIMP TEATRAL, exersați roluri sociale, pregătiți-l pentru contextele sociale! Prin joc, învață!

Cât timp vă Jucați, se întâlnesc cei doi COPII!

Transformați TIMPUL, faceți-l TIMP FILIAL și TIMP FAMILIAL, cât mai mult timp!

Experiențele de zi cu zi, trăirile autentice sunt doza timpului de optimism, credință, anduranță.

Cu toate rolurile noastre de zi cu zi, să nu uităm de TIMPUL PERSONAL, dându-i atenție, purtare de grijă, delicatețe și multă afecțiune!