Calea fericirii

 Nimic nu este mai de pret decat o inima curata, pentru ca o astfel de inima devine tron al lui Dumnezeu. Si ce este mai plin de slava decat tronul lui Dumnezeu ? Cu siguranta ca nimic. Dumnezeu spune despre cei cu inima curata : "Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu " (II Corinteni 6,16.).
       Asadar, cine este mai fericit decat acesti oameni ? Si de ce bunuri pot sa ramana lipsiti ? Nu se gasesc toate darurile si harismele Sfantului Duh in fericitele lor suflete ? De ce mai au nevoie ? De nimic, cu adevarat, de nimic ! Pentru ca Il au in inima lor pe Insusi Dumnezeu !
      Cat se inseala oamenii care cauta fericirea departe de ei insisi, in tari straine si in calatorii, in bogatie si slava, in averi mari si placeri, in desfatari trupesti, in lux si in tot felul de desartaciuni, care se sfarsesc in amaraciune ! Ridicarea turnului fericirii in afara inimii noastre seamana cu zidirea unei cladiri pe un teren zguduit continuu de cutremure. Curand o astfel de constructie se va prabusi la pamant.
      Fratii mei ! Fericirea se afla inlauntrul vostru si fericit este omul care intelege aceasta. Cercetati-va inima si vedeti in ce stare duhovniceasca va aflati ! Nu cumva inima voastra si-a pierdut indrazneala inaintea lui Dumnezeu ? Nu cumva constiinta va mustra pentru calcarea poruncilor Lui ? Nu cumva va invinuieste pentru nedreptati, minciuni si neglijarea indatoririlor fata de Dumnezeu si fata de aproapele ? Cercetati si vedeti daca nu cumva inima voastra a fost umpluta de rautati si patimi, daca nu cumva s-a abatut pe cai nedrepte !
      Din nefericire, cel care nu are grija de inima sa, se lipseste de tot lucrul bun si cade intr-o multime de rautati. Alunga bucuria si se umple de amaraciune si de frica. Alunga dragostea si primeste ura. Alunga toate harismele si roadele Sfantului Duh pe care le-a primit la Botez si se face salasul tuturor acelor rele care il fac pe om vrednic de plans si de trei ori ticalos.
      Fratii mei! Preamilostivul Dumnezeu vrea ca noi toti sa fim fericiti, atat in viata aceasta, cat si in cealalta. Pentru aceasta a intemeiat Sfanta Sa Biserica, ca sa ne curateasca de pacat, sa ne sfinteasca, sa ne faca prieteni ai Sai, sa ne daruiasca binecuvantarile Cerului.
      Biserica sta mereu cu bratele deschise, ca sa ne primeasca. Sa alergam repede toti cei care avem constiinta impovarata. Sa alergam la Biserica, caci ea este gata sa ridice povara noastra cea grea, sa ne daruiasca indrazneala catre Dumnezeu, sa ne umple inima de bucurie si de fericire.

Sfantul Botez

      Cati In Hristos v-atI botezat, in Hristos v-ati si imbracat (Galateni 3,27. ) Ce mare adevar este exprimat in aceste cuvinte ale Apostolului Pavel !
      Crestinii botezati nu sunt imbracati in omul cel vechi, cu patimile si cu poftele sale pacatoase, ci in omul cel nou. S-au imbracat in Hristos, Care traieste acum in inimile lor. Iar cuvantul « s-au imbracat » nu se refera la un simplu vesmant exterior, ci la ceva mai profund, la ceva fiintial si de nestramutat.
      Prin credinta si prin Botez ne imbracam in Hristos si devenim fii ai lui Dumnezeu, sfinti si desavarsiti, dumnezei dupa har.
      Asadar, am aruncat dinlauntrul nostru stricaciunea si ne-am imbracat In nestricaciune. Ne-am dezbracat de omul pacatos si ne-am imbracat in omul dreptatii si al harului. Am alungat moartea si ne-am imbracat in nemurire.
       Ne-am gandit insa si la marile fagaduinte, pe care prin Botez le-am facut inaintea lui Dumnezeu? Am constientizat faptul ca suntem datori sa ne comportam ca niste fii ai lui Dumnezeu si ca frati ai Domnului nostru? Ca avem datoria sa supunem voia noastra voii lui Dumnezeu? Ca trebuie, ca fii ai Sai, sa ramanem liberi fata de pacat? Ca trebuie sa-L iubim cu toata puterea, din adancul sufletului si al inimii noastre? Ca suntem datori sa-L adoram si sa insetam dupa unirea cu El pentru totdeauna? Ne-am gandit oare ca inima noastra trebuie sa fie plina de dragoste, astfei incat aceasta sa se reverse si catre aproapele nostru? Avem constiinta ca suntem datori sa devenim sfinti, desavarsiti, chipuri ale lui Dumnezeu, fii ai Sai si mostenitori ai Imparatiei  Cerurilor?
      Pentru toate acestea avem datoria sa ne nevoim, ca sa nu ne aratam nevrednici de chemarea lui Dumnezeu si sa fim alungati de la fata Sa. Da, fratii mei, sa ne luptam cu ravna si cu lepadare de sine, ca sa biruim. Nici unul dintre noi sa nu-si piarda curajul, sa nu fie nepasator, sa nu se teama de greutatile  nevointei duhovnicesti, pentru ca Il avem ajutor pe Dumnezeu, Care ne da putere sa mergem pe calea cea grea a virtutii.

Nevointa duhovniceasca

       Scopul vietii noastre este sa devenim desavarsiti si sfinti, fii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai Imparatiei Cerurilor. Sa luam aminte ca nu cumva de dragul vietii acesteia sa ne lipsim de cea viitoare, ca nu cumva din pricina grijilor pamantesti sa neglijam scopul vietii noastre.
    Postul, privegherea si rugaciunea, prin ele insele nu aduc roadele dorite, pentru ca ele nu sunt scopul vietii noastre, ci sunt mijloacele folosite pentru atingerea scopului.
    Impodobiti-va cu virtuti! Nevoiti-va sa alungati patimile sufletesti ! Curatiti-va inima de toata murdaria si pastrati-o curata, ca sa vina Domnul si sa Se salastuiasca inlauntrul vostru, ca sa va umple Duhul Sfant cu dumnezeiestile Sale daruri.
    Copiii mei iubiti, acestea sa fie singura voastra preocupare si grija. Acestea sa fie totdeauna scopul si dorinta voastra. Pentru acestea sa va rugati lui Dumnezeu.
    Sa Il cautati in fiecare zi pe Domnul, insa inlauntrul inimii voastre, nu in afara ei. Iar cand Il veti gasi, stati cu frica si cutremur, ca Heruvimii si Serafimii, pentru ca inima voastra s-a facut tron al lui Dumnezeu. Dar ca sa-L aflati pe Domnul, smeriti-va pana la pamant, pentru ca El se scarbeste de cei mândri, pe cand pe cei smeriti cu inima ii iubeste si ii cerceteaza.
     Daca te vei nevoi cum se cuvine, Dumnezeu te va sprijini. Prin nevointa ne vedem neputintele, lipsurile si greselile. Nevointa este oglinda starii noastre duhovnicesti. Cel ce nu se nevoieste, nu se cunoaste pe sine insusi.
     Luati aminte chiar si la greselile mici. Daca din neluare-aminte se intampla sa pacatuiti, nu deznadajduiti, ci sculati-va repede si cadeti inaintea lui Dumnezeu, Care are puterea sa va ridice.
     Avem inlauntrul nostru neputinte si patimi adanc inradacinate. Multe dintre ele sunt mostenite.Toate acestea nu pot fi alungate degraba, nici prin neliniste si intristare apasatoare, ci prin rabdare si staruinta, cu grija si luare-aminte.
    Intristarea peste masura ascunde inlauntrul ei mandria. De aceea este vatamatoare si primejdioasa si de multe ori este provocata de diavol, ca sa-l impiedice pe nevoitor in calea lui.
     Calea care duce la desavarsire este lunga. Rugati-va lui Dumnezeu sa va dea putere ! Infruntati cu rabdare caderile voastre, ridicati-va repede si nu ramaneti, precum copiii in locul in care ati cazut, plangand si tanguindu-va nemangaiati.
      Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita. Nu deznadajduiti daca se intampla sa cadeti iarasi in aceleasi pacate. Multe dintre ele sunt puternice, atat din pricina firii, cat si din pricina obisnuintei, insa cu trecerea timpului si prin straduinta sunt biruite. Nimic sa nu va duca la deznadejde.

Ispitele

     Ispitele sunt ingaduite ca sa ni se descopere patimile ascunse, ca sa ne luptam cu ele si sa ne tamaduim sufletele. Sunt si ele un semn al milei dumnezeiesti. Pentru aceasta, lasa-te cu incredere in mainile lui Dumnezeu si cere ajutorul Lui, ca sa te intareasca in nevointa ta. Nadejdea in Dumnezeu nu poate sfarsi niciodata in deznadejde. Ispitele aduc smerita cugetare. Dumnezeu stie cat poate rabda fiecare dintre noi si ingaduie ispitele dupa puterea noastra. Insa trebuie ca si noi sa fim cu luare-aminte, ca sa nu intram singuri in ispita.
     Incredintati-va lui Dumnezeu cel bun, Cel tare, Cel viu si El va va povatui la odihna. Dupa incercari urmeaza bucuria duhovniceasca. Domnul ia aminte la cei ce rabda incercarile si intristarile pentru dragostea Sa. Asadar, nu va imputinati  cu sufletul si nu va temeti.
     Nu vreau sa va intristati si sa va tulburati pentru cele ce se intampla impotriva vointei voastre, oricat de indreptatita ar fi ea. O asemenea intristare arata existenta egoismului. Luati aminte la egoism, care se ascunde sub lucruri indreptatite. Luati aminte si la intristarea neasteptata, care ia nastere dintr-o mustrare dreapta. Intristarea peste masura este de la vrajmasul. Una singura este adevarata intristare, cea care ne cuprinde atunci cand cunoastem bine starea nenorocita a sufletului nostru. Toate celelalte intristari nu au nici o legatura cu Harul lui Dumnezeu.
    Ingrijiti-va sa paziti In inima voastra bucuria Sfantului Duh si sa nu ingaduiti  vicleanului sa-si verse otrava sa. Luati aminte! Luati aminte ca nu cumva raiul pe care il aveti inlauntrul vostru sa se prefaca in iad.

Rugaciunea

      Principala lucrare a omului este rugaciunea. Omul a fost zidit ca sa-L laude pe Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care i se potriveste. Numai aceasta explica esenta sa duhovniceasca. Numai ea indreptateste locul aparte pe care il ocupa In cadrul zidirii. Omul a fost zidit ca sa-L slaveasca pe Dumnezeu si sa fie partas al dumnezeiestii Sale bunatati si fericiri.
      Fiind chip al lui Dumnezeu, inseteaza dupa El si se straduieste sa se inalte spre El. Prin rugaciune si cantare de lauda omul simte bucurie. Duhul sau se veseleste si inima lui salta. Cu cat se roaga mal mult, cu atat sufletul sau se goleste de dorintele lumesti si se umple de bunatatile ceresti. Si pe masura ce se desparte de cele pamantesti si de placerile vietii, se umple de bucurie cereasca. Cercarea si experienta ne incredinteazã de adevarul acesta.
      Lui Dumnezeu ii sunt bineplacute acele rugaciuni care se aduc asa cum se cuvine, adica avand simtamantul nedesavarsirii si al nevredniciei noastre. Ca sa existe insa un asemenea simtamant, trebuie sa ne lepadam cu desavarsire de eul nostru cel rau si sa implinim poruncile lui Dumnezeu. Este nevoie de smerenie si de lucrare duhovniceasca fara incetare.
      Incredintati lui Dumnezeu toate grijile voastre. El va poarta de grija. Nu fiti  mici la suflet si nu va tulburati. Acela care cerceteaza adancurile ascunse ale sufletului omenesc, cunoaste si dorintele noastre si are puterea sa le implineasca asa cum stie El. Voi numai rugati-va Lui si nu va pierdeti curajul. Nu socotiti ca, deoarece dorinta voastra este sfanta, aveti dreptul sa va plangeti atunci cand rugaciunile voastre nu sunt ascultate. Dumnezeu va implineste dorintele intr-un mod pe care nu-l cunoasteti. Asadar, linistiti-va si chemati pe Domnul !
      Rugaciunile si cererile prin ele insele nu ne duc la desavarsire, ci Domnul este Cel care ne desavarseste. El vine si Se salastuieste inlauntrul nostru cand implinim poruncile Lui. Si una dintre primele porunci este ca in viata noastra sa se faca nu voia noastra, ci voia lui Dumnezeu. Si sa se faca intocmai asa cum se face in Cer de catre Ingeri, ca sa putem si noi sa spunem:  » Doamne, nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Faca-se voia Ta, precum in Cer asa si pe pamant! ». Asadar, daca nu-L avem pe Hristos inlauntrul nostru, rugaciunile si cererile noastre ne duc la inselare.

Pacea

      Pacea este un dar dumnezeiesc, care se da cu imbelsugare celor care se impaca cu Dumnezeu si implinesc dumnezeiestile Sale porunci.
      Pacea este lumina si de aceea fuge de pacat, care este intuneric. Un pacatos nu are pace niciodata.
      Nevoiti-va impotriva pacatului si nu va tulburati cand se starnesc patimile inlauntrul vostru, caci atunci cand in lupta impotriva lor biruiti, ridicarea patimilor vi se face pricina de pace si bucurie.
      Cautati pacea cu totii si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. (Evrei 12.14.)
      Pacea si sfintenia sunt doua conditii necesare pentru cel ce inseteaza sa vada fata lul Dumnezeu. Pacea este temelia pe care se sprijina sfintenia.
      Sfintenia nu ramane intr-o inima tulburata si manioasa. Mania, cand ramane mult timp in suflet, duce la dusmanie si ura impotriva aproapelui. Din aceasta pricina trebuie sa ne impacam indata cu fratele nostru, ca sa nu ne lipsim de Harul lui Dumnezeu care ne sfinteste inima.
      Cel ce este in pace cu sine insusi este in pace si cu aproapele sau si cu Dumnezeu. Un astfel de om este sfintit, pentru ca Insusi Dumnezeu locuieste inlauntrul sau.

Dragostea

      Cautati dragostea. Cereti in fiecare zi de la Dumnezeu dragostea. Impreuna cu dragostea vine tot binele si vin toate virtutile. Iubiti, ca si voi sa fiti iubiti de ceilalti. Dati-I lui Dumnezeu toata inima voastra, ca sa ramaneti in dragoste. « Cel ce ramane In iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el » ( I Ioan 4.16).
      Aveti datoria sa fiti cu multa luare-aminte la relatiile dintre voi, sa va cinstiti unul pe altul ca niste chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Sa nu cautati niciodata la trup si la frumusetea lui, ci la suflet. Luati aminte la simtamantul dragostei, caci atunci cand inima nu este incalzita de rugaciune curata, dragostea este in primejdie de a deveni trupeasca si nefireasca, este in primejdie sa intunece mintea si sa arda inima.
      Trebuie sa cercetam in fiecare zi daca nu cumva dragostea noastra nu izvoraste din plinatatea dragostei noastre pentru Hristos. Cel care privegheaza ca sa-si pastreze curata dragostea, va fi pazit de cursele vicleanului, care incearca incet-incet sa prefaca dragostea crestineasca in dragoste lumeasca.

Discernamantul

      Va sfatuiesc sa aveti in toate discernamant si intelepciune. Feriti-va de extreme. Nevointa trebuie sa se faca cu masura. Cel ce nu are virtuti mari si se nevoieste asemenea celor desavarsiti, vrand sa traiasca cu asprime, precum Sfintii Asceti, se primejduieste sa fie luat in stapanire de mandrie si sa cada. Pentru aceasta, umblati cu discernamant si nu va irositi timpul prin osteneli fara masura. Amintiti-va ca nevointa trupeasca este un simplu ajutor dat sufletului, ca sa ajunga la desavarsire. Pentru a ajunge la desavarsire este nevoie mai ales de nevointa sufletului.
      Nu intindeti coarda peste masura. Sa stiti ca nu puteti sa-L zoriti pe Dumnezeu sa va dea darurile Sale. Da atunci cand vrea El. Tot ceea ce primim este un dar al milostivirii lui Dumnezeu.
      Nu cautati sã ajunge la masuri inalte prin nevointe mari, fara sa aveti virtuti, pentru ca va primejduiti sa cadeti in inselare din pricina mandriei si indraznelii. Cel care vrea harisme si stari duhovnicesti inalte, fiind inca impovarat de patimi, ca un fara de minte si mandru, cade in inselare. Mai inainte de toate trebuie sa se nevoiasca pentru curatirea sa. Dumnezeiescul Har daruieste harismele, ca o rasplata, celor care s-au curatit de patimi. Ii cerceteaza fara zgomot si in ceasul cand nici nu se gandesc.

Mandria

       Mandria mintii este mandria satanica, care Il tagaduieste pe Dumnezeu si Il huleste pe Sfantul Duh. Din aceasta pricina se si vindeca foarte greu. Este un intuneric adanc, care impiedica ochii sufletului sa vada lumina care se afla inlauntrul sau si care duce la Dumnezeu, la smerenie, la dorirea binelui.
       Mandria inimii insa nu este rod al mandriei dracesti, ci ia nastere din diferitele stari si intamplari: bogatie, slava, cinstire, daruri sufletesti si trupesti (inteligenta, frumusete, putere, indemanare si altele). Toate acestea ii fac pe oamenii lipsiti de minte sa devina trufasi, infumurati, insa fara sa ajunga atei. Acestia de multe ori sunt miluiti de Dumnezeu, inteleptiti si indreptati. Inima lor se smereste, inceteaza sa mai caute slava desarta si astfel se tamaduiesc.
      Lucrarea duhovniceasca care sa va preocupe sa fie cercetarea inimii voastre. Nu cumva se cuibareste in ea, ca un sarpe veninos, mandria, patima care da nastere multor rele, care omoara virtutile si invenineazã totul ? Trebuie totdeauna sa fiti cu luare-aminte fata de aceasta rautate luciferica.
      Cred ca nu gresesc daca spun ca toata preocuparea noastra duhovniceasca consta in descoperirea si nimicirea mandriei si a odraslelor ei. Daca ne izbavim de ea si se salastuieste in inima noastra smerita cugetare, atunci le avem pe toate, caci acolo unde se afla adevarata smerenie, se afla adunate si toate celelalte virtuti care ne inalta pana la Dumnezeu.

Nobletea duhovniceasca

      Crestinii au datoria, dupa porunca Domnulul, sa devina sfinti si desavarsiti. Desavarsirea si sfintenia se intiparesc adanc mai intai in sufletul crestinului, iar de acolo isi pun pecetea asupra gandurilor, dorintelor, cuvintelor si faptelor sale. Astfel Harul lui Dumnezeu, care se afla in suflet, se manifesta si in purtarea exterioara.
      Crestinul este dator sa se poarte fata de toti cu noblete. Din cuvintele si faptele sale sa se raspandeasca Harul lui Dumnezeu, care salastuieste in sufletul sau, astfel incat sa se faca aratata viata sa sfanta si sa fie slavit Numele lui Dumnezeu.
      Cel care este masurat in cuvinte, este masurat si in fapte. Cel care isi cerceteaza cuvintele pe care urmeaza sa le spuna, isi cerceteaza si faptele pe care urmeaza sa le savarseasca si niciodata nu va trece peste hotarul bunei si virtuoasei purtari.
      Cuvintele insuflate de Har ale crestinului au intotdeauna delicatete si noblete. Acestea sunt cele care dau nastere dragostei si aduc pace si bucurie. Dimpotriva, vorbirea in desert naste ura, vrajmasii, suparari, certuri, tulburari si razboaie.
       Asadar, totdeauna sa avem noblete. Niciodata sa nu iasa din gura noastra cuvantul rau, cuvant care nu este dres cu Harul lui Dumnezeu, ci totdeauna cuvinte bune care vadesc nobletea cea intru Hristos si starea noastra sufleteasca buna.

Doxologie

       Crestinul este dator sa-L slaveasca pe Dumnezeu, atat cu trupul, cat si cu sufletul sau. De altfel amandoua apartin lui Dumnezeu si prin urmare nu are dreptul sa le necinsteasca si sa le strice, ci sa le pastreze sfinte si sa se foloseasca de ele cu multa recunostinta.
       Cel ce isi arninte ca trupul si sufletul sau apartin lui Dumnezeu, se poarta fata de ele cu evlavie si cu frica sfanta, pastrandu-le curate de toata intinaciunea, petrecand intr-o continua comuniune cu Acela Care le sfinteste si le intareste.
       Omul Il slaveste pe Dumnezeu cu trupul si cu sufletul sau mai intai atunci cand isi aminteste ca a fost sfintit de Dumnezeu si s-a unit cu El, iar apoi cand isi uneste voia sa cu voia lui Dumnezeu, astfel incat sa implineasca totdeauna voia Lui cea buna si desavarsita. Un astfel de om nu traieste pentru sine insusi,  ci pentru Dumnezeu. Lucreaza pe pamant pentru Imparatia lui Dumnezeu. Il slaveste in toate pe Dumnezeu, in cuvinte si in fapte. Faptele sale, care sunt savarsite spre binele aproapelui, sunt prilej de slavire a numelui lui Dumnezeu. Viata sa straluceste de lumina dumnezeiasca si se face astfel povatuitor catre Dumnezeu pentru cei care inca nu L-au cunoscut.

Epistoliile, Rugăciunile, Visul şi Brâul Maicii Domnului

 Epistoliile, Rugăciunile, Visul şi Brâul Maicii Domnului

EPISTOLIA

Domnului nostru lisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer

   Ascultaţi, creştini blagosloviţi, cu frică şi cu cutremur; adevărat să ştiţi că a căzut o piatră din cer; mică era la vedere, dar grea la ridicare, încât nu putea să o ridice nimenea. Atunci Preasfinţitul Patriarh al sfintei cetăţi a Ierusalimului şi a toată Palestina a adunat toţi Mitropoliţii şi Vlădicii, şi au făcut rugăciuni de denii cu cântări sfinte, trei zile şi trei nopţi. Atuncea a venit un glas din cer zicând "Luaţi piatra cu blagoslovitele voastre mâini şi o desfaceţi"; şi dacă o desfăcură aflară într-însa aceste dumnezeieşti cuvinte scrise: lată că v-am dat epistolia Mea întâi şi tot nu v-aţi mai întors de la fărădelegile voastre, nici nu v-aţi pocăit precum v-am poruncit, nici n-aţi ascultat cuvintele Mele cele sfinte ; pentru aceea am trimis asupra voastră limbi păgâneşti de v-au robit fără milă şi tot nu v-aţi pocăit de faptele voastre cele rele şi spurcate; şi nu veniţi la calea cea dreaptă, şi cuvintele Sfintei Scripturi nu le ascultaţi; că v-am zis că cerul şi pământul vor trece, iar cel ce va fi făcut bine, acela nu va pieri; aşa şi acum; că pentru păcatele voastre şi pentru ziua Duminecii, ce nu o ţineţi şi nu o cinstiţi, trimis-am asupra voastră ierni grele, geruri iuţi şi geroase, şi vânturi mari, trăsnete şi ploaie groaznică şi fără măsură, încât au ieşit apele din matca lor; afară şi foametea şi moartea in dobitoacele voastre şi cutremur mare pe pământ; şi multe semne v-am arătat ca să cunoaşteţi că este mânia Mea asupra voastră, pentru răutăţile voastre şi pentru a Mea sfântă Duminică, care voi nu o cinstiţi cu curăţenie şi cu paza Bisericii; el vă îndeamnă, diavolul, de vă aflaţi în alte lucruri. O! răilor, o! împriloştiţilor şi păgânilor ce sunteţi ! voi nu recunoaşteţi că v-am dat pâine dospită şi miere întru saţiul vostru, iar voi nu vă lăsaţi de faptele voastre cele rele şi spurcate; pentru aceea vrut-am să pierd pe toţi oamenii de pe faţa pământului; ci m-am întors pentru ruga Maicii Mele, care pururea stă şi se roagă pentru lume şi pentru săraci şi pentru mişei; pentru văduvele ce strigă în urma voastră să le miluiţi, ca să vă miluiesc şi Eu pe voi, şi să vă iert de păcatele voastre; şi, iată, că de nu vă veţi pocăi, lua-voi roadele de pe pământ pentru păcatele voastre şi pentru ziua Duminicii; că pământul nu va rodi şi pomii voştrii se vor usca şi viile nu vor da rod mult; apoi voi lua apele de pe faţa pământului; după aceea să ştiţi că în munca iadului vă veţi munci în veci, că v-aţi făcut răi, mincinoşi, şi nu vă iubiţi unul pe altul şi vecini pe vecini purtaţi pismă şi ascultaţi pe la ferestrele altuia şi de răul altuia vă pare bine; iară nu-l câştigaţi, nici nu-l miluiţi, să faceţi milostenie săracilor; şi Biserica nu o păziţi şi nu ascultaţi poruncile Mele cele sfinte şi nu cunoaşteţi, răilor şi împrilostiţilor, că în sfânta Duminică a trimis Tatăl pe Arhanghelul Gavriil, de a dat o veste bună Prea Curatei Maicii Mele, pentru Naşterea Mea; şi Duminică M-am sculat din morţi şi l-am scăpat pe Adam din munca iadului; şi Duminică voi să judec toată lumea, pe cei vii şi pe cei morţi, şi voi da fiecaruia după faptele sale, iar cine va fi făcut bine şi va fi păzit poruncile Mele, pe acel om îl voi pune la dreapta Mea întru împărăţia Mea; şi îl voi trimite în rai de va moşteni acolo în veci; iar care va fi făcut rău, goni-I-voi de la Mine blestemaţilor, în focul cel de veci, cel nestins, în muncă şi la viermii cei neadormiţi, unde este gătit locul vostru cu diavolii, cu păgânii şi cu făcătorii de rău.
 Iată, vă zic, că de nu vă veţi pocăi de păcatele voastre ce le faceţi şi nu veţi păzi Biserica cu curăţenie şi cu smerenie, voi trimite mânia Mea spre voi când nici aminte nu vă veţi aduce.
 Şi blestemat să fie acel om care va lucra de Sâmbătă seara până Luni la răsăritul soarelui, sau cine va face păcate în acea vreme: Şi iarăşi zic pentru Vineri şi pentru Miercuri ca să se păstreze cu curăţenie şi cu post, iar nu cu lucru, că acestea vă vor scoate pe voi din iad; şi v-am dat vouă toată dulceaţa pământului să mâncaţi şi tot nu v-a ajuns, ci mâncaţi peşte în zilele cele oprite.
  Anatema să fie acel om, si să se verse maţele sale ca ale lui Arie.
  Şi să ştiţi că de acum înainte nu voi mai trimite altă epistolă ca aceasta de acum şi când nu vă veţi aduce aminte de ea deschide-voi porţile cerului şi voi da ploaie cu foc în luna lui Februarie, de vă voi arde de vii de pe faţa pământului; voi trimite asupra voastră fiare sălbatice de vă vor mânca de vii, şi voi lua lumina de pe faţa pământului şi va fi întuneric mare şi vă voi trimite trăsnete de vă vor arde; atunci veţi merge la mormintele morţilor şi veţi striga: "Ieşiţi voi morţilor din mormânturi să intrăm noi de vii, că nu mai putem răbda muncile şi pedepsele ce ne-a trimis Dumnezeu pentru păcatele noastre"; Iară Eu îmi voi întoarce faţa de la voi ca să nu v-aud şi vă voi părăsi în veci pentru că v-aţi făcut răi, mozaviri, mincinoşi, nici nu vă iubiţi unul pe altul şi sunteţi curvari, sodomiteni, de daţi bani cu camătă (cu dobândă) şi opriţi osteneala săracilor şi nu-i iubiţi. Legea aţi călcat-o, Biserica nu o iubiţi, cu rugăciuni şi liturghii, carele vă sunt de spălarea păcatelor voastre; oh! dar cum de nu vă este frică că se va deschide pământul şi vă va înghiţi? Apoi ce răspuns vreţi să daţi în ziua judecăţii? Deci potoliţi-vă şi vă întoarceţi de la fărădelegile voastre, nu fiţi mândri, făţarnici, ci fiţi smeriţi! Oh! vai de acela ce suduie preoţii şi călugării şi pe aceia ce slujesc Biserica; că nu-i suduie pe dânşii, ci tocmai pe Dumnezeu, pentru că zice, că aceia ce suduiesc pe sluga împăratului, pe împărat suduiesc atunci. Oh! Vai de naşul ce va face păcatul cu fină-sa şi finul ce va face păcat cu naşă-sa; vai de cumnatul ce va face păcat cu cumnată-sa ! Vai de cel ce capătă din viile şi moşiile altora, ca să se îmbogăţească! Vai de aceia ce vorbesc în biserică şi nu ascultă sfânta slujbă! Vai de preotul ce slujeşte beat sau învrăjbit cu altcineva, şi se cuminecă cu Sfintele Taine; cum de nu i se aprinde gura, că nu este singur, ci cu sfinţii îngeri împreună? Vai de călugărul ce face curvie pe faţa pământului.
  Şi să ştiţi că această epistolă nu este făcută din firea pământească, ci este din cer şi am trimis-o pe la voi, creştinilor ca să vă părăsiţi păcatele voastre şi să faceţi voia lui Dumnezeu, ca să fiţi fiii luminii; iar vai de preotul sau de călugărul sau dascălul sau diaconul care nu o va citi înaintea oamenilor; si să o scrie şi să o aibe tot omul în casa sa şi să o trimeată şi pe unde nu va fi, că de mare folos este în casa omului; iar vai de acela ce o va scrie şi va lipsi vreun cuvânt dintr-însa, iar ferice de cei ce vor cumpăra această sfântă epistolă şi o vor da de pomană: acelor oameni li se vor ierta păcatele şi vor moşteni împărăţia cerului de vor face poruncile lui Dumnezeu ca Avraam şi ca Isaac şi ca lacob; iară ferice de cei ce fac bine la săraci şi călători şi-i vor aduce la casele lor, aceia vor fi miluiţi întru împărăţia cerului; iar vai de părinţii aceia care nu-şi dau copiii să înveţe carte şi să păzească Biserica, că nu vor să dea seama pentru dânşii înaintea Judecătorului celui drept căci au murit ca dobitoacele; pentru aceasta alergaţi la duhovnicii voştri de vă mărturisiţi păcatele voastre, ca să vă învredniciţi a vă cumineca cu prea­curatele Taine ale lui lisus Hristos, care vă sunt de folosul sufletelor voastre şi cu dragoste să luaţi sfânta anafora. Pentru aceasta eu, loanichie, patriarhul sfintei cetăţi a Ierusalimului, cu ajutorul Tatăului şi al Sfântului Duh, Troiţei celei de o fiinţă şi nedespărţită m-am învrednicit de v-am dezlegat aceste dumnezeieşti cuvinte care au fost întru aceasta; mă rog Iui Dumnezeu, creştini blagosloviţi, ca să vă deschidă ochii sufletelor voastre şi să vă puteţi cumpăra această epistolă, iar de nu vi se va întâmpla a o cumpăra, să vindeţi ceva din casele voastre şi să o cumpăraţi, că de puţină plată este, iară de mare folos va fi acelui om în casa sa; îi va dărui Dumnezeu împărăţia Sa; a Căruia este stăpânirea şi puterea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, in veci nesfârşit. Amin.

 

EPISTOLIA MAICII DOMNULUI

   Această carte care se cheamă epistolie este din porunca Domnului nostru Iisus Hristos, zicând: nu vă învăţaţi a face rău, că eu v-am făcut pe voi cu mâna Mea; am trimis-o vouă zicând să nu mărturisiţi strîmb şi averea cea cu strâmb să nu o poftiţi şl nici s-o ţineţi, iar pe mi­ei şi pe săraci nu-i urâţi, ci din cât veţi putea să-i cinstiţi.
  Această carte este de la Dumnezeu şi este noua dată. Se zice că singur Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a scris această carte şi noi, citind-o, să ne închinăm ca să nu ne mai mustre că facem rău.
  Această carte cine o va citi sau o va izvodi sau o va asculta, să facă semnul Sfintei Cruci pe dânsa aşa: In numele Tatălui şi al Fiului şl al Sfântului Duh; acestea sunt de la singurul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru lisus Hristos, fiind dată Preasfinţitului patriarh, iar patriarhul a trimis-o fratelui său craiul, să-i fie pentru ajutorul către pizmaşii lui; şi cartea aceasta mare putere are; deci cine o va citi şi va face poruncile care sunt într-însa, acel om are iertare de păcatele sale; şi nici un lucru rău nu va putea să-l strice: şi că femeia de va fi însărcinată şi o va purta la dânsa, uşor va naşte pruncul: cine o va purta la sine, va vedea de el Domnul lisus Hristos şi privinţă bună de la toţi oamenii; şi va birui pe vrăjmaşii lui, pe toţi, zicând această rugăciune: "Hristoase ascultă-mă, Hristoase, păzeşte-mă ziua şi noaptea şi în tot rogu-mă, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pentru rugăciunea Prea Curatei Maicii Tale nevinovată, care Te-a născut cu trupul, pe Tine Hristoase şi pentru cinstitul şi scumpul Sângele Tău care l-ai vărsat pe Cruce, pentru păcatele noastre şi pentru rugăciunile Mergătorului - Inainte loan, care Te-a botezat în apa Iordanului şi Te-a propovăduit norodului zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu; pentru rugăciunile lor, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul Meu, păzeşte sufletul meu de tot lucrul rău ce vine de Ia diavol şi de la sabia pierzătoare, că Tu eşti apa viitoare, Dumnezeule, Părintele nostru şi Duhule, Amin".
  Această carte este arătată în faţa bătrînilor, în Muntele Măslinilor, înaintea icoanei Sfântului Arhanghel Mihail.
  Această carte a fost aninată în nişte măslini şi cine va vrea să o citească sau să o izvodească, deci singur s-a fost deschis şi aceste cuvinte erau scrise într-­însa: "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel de la Părintele din ceruri, poruncesc vouă încă pentru puterea Dumnezeirii Mele celei sfinte ca acestei cărţi să-i credeţi; poruncesc vouă, creştinilor, să nu lucraţi în sfânta Duminică, că am sfinţit Duminica ca nici un lucru să nu lucraţi, nici rădăcinile din grădină să nu le scoateţi pentru folosul sufletelor voastre; şi aceasta să o credeţi, şi întru această lume deşartă să vă feriţi de răutăţi şi să faceţi faptele cele bune că Eu v-am dat vouă şase zile dintr-o săptămână de lucru, dar a şaptea zi o am sfinţit pentru ca să faceţi fapte bune; iar de nu veţi face ce v-am poruncit, vă voi pedepsi pe voi cu foamea; şi care om va mai rămânea după aceia, cu mare moarte îl voi munci; de se va scula împărat peste împărat şi domn peste domn şi între voi mare de sânge se va vărsa, atuncea pe toţi îi voi îmblânzi; şi este mila că v-am poruncit vouă, mândria voastră cea deşartă o voi lua de la voi şl vă voi certa cu tunet şi cu fulger pentru ca să cunoaşteţi că este mânia Mea peste voi. Pentru păcatele voastre, că-mi este milă pentru rugăciunea Maicii Mele, iată că v-am poruncit vouă ca să vă pocăiţi şi dacă nu vă veţi pocăi, voi trimite asupra voastră păsările cerului cele rele, care vă vor mânca pe voi de vii şi după mâncarea păsărilor voi trimite ciuma cea mare pe pământ. Şi iară vă mai poruncesc: Sâmbăta, după vecernie, să vă feriţi de tot lucrul rău, pentru cinstirea Maicii Mele; că de nu M-ar fi rugat Maica Mea, de mult v-aş fi pierdut de pe pământ. Aşijderea vă poruncesc şi vouă bătrânilor şi tinerilor să nu mai faceţi răutăţi, nici să vorbiţi de rău pe cineva, că apoi Eu vă voi da împărăţia cerului şi păcatele voastre iertate vor fi; iară zic însă vouă, oh! creştinilor pravoslavnici, întru această carte cine nu va crede, acela va fi proclet, împărăţia cerului nu va vedea; dar dacă va face poruncile lui Dumnezeu şi se va spovedi cum se cuvine, pe acela îl va ierta Dumnezeu de ar fi făcut păcate câte stele pe cer sau cât nisip în mare, sau câtă frunză în codru, sau câtă iarbă pe pământ. La cine va fi această carte şi nu o va arăta, acela va fi proclet şi iertare de păcate nu va avea. După acela vă poruncesc vouă, cu jurămâtul Meu cel veşnic, să faceţi aceste porunci ale Mele precum vă poruncesc, că „Eu sunt adevărat Dumnezeu, Care am scris această carte."
  Această carte arată muncile creştinilor ce le-a arătat Arhanghelul Mihail Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca să vadă unde se muncesc creştinii cu sufletele. Şi zise Maica Domnului: Spune-mi, Mihaile câte munci sunt? Iar Mihai zise: Vă voi spune, fără de număr sunt; atuncea deschiseră îngerii iadul şi văzură acolo o mulţime de suflete muncindu-se noroade multe, bărbaţi şi muieri. Şi zise Maica Domnului: ce le sunt păcatele acestora? Şi zise Mihail: aceştia sunt făcători de rele, şi care n-au crezut în Dumnezeu şi aşa se vor munci în veci; iar Maica Domnului îi plânse cu jale; şi văzură în tartar întuneric mare şi zise Maica Domnului: Mihaile, ce Ie sunt păcatele acestora de se muncesc întru atât pe întuneric? Mihai îi zise: aceştia nu s-au temut de Dumnezeu şi păcate au făcut şi trupul Lui au răstignit; şi zise iar Mihail: nu la învăţătură la această muncă; să se ridice întunericul să vezi că sunt de Tatăl nevăzuţi şi i-a băgat aicea ca să nu vază lumina lumii; şi se milostivi Maica Domnului şi căută la cer şi se rugă Fiul şi Duhul Sfânt; atunci se ridică întunericul şi am văzut acolo mulţime de suflete muncindu-se şi ţipând, iar Maica Domnului îi plânse şi zise către ei :oh! săracilor, ce aţi stricat de v-au băgat aici? Iar îngerii care păzeau această muncă au zis: de ce nu răspundeţi Maicii Domnului? Iară ei au zis către Maica Domnului: Doamnă, n-am văzut lumea de când am venit aicea şi nu putem căuta în sus că fierbe răşină şi seu pe noi cade, şi lăcrimară şi au zis către Maica Domnului: ah! Maica Domnului milostivă, cum n-a venit aici Avraam, nici Apostolul Pavel, nici loan Botezătorul să grăiască cu noi. Atunci a zis Maica Domnului către Mihail: acestora ce le sunt păcatele de sunt întru atât de muncă de răşină şi de smoală cu foc? Şi a răspuns Mihail: aceştia n-au crezut în Sfânta Troiţă şi cuvintele proorocilor n-au ascultat că vei naşte pe Hristos din tine. Şi lacrimă Maica Domnului şi a zis: oh! săracilor, cum v-aţi înşelat, de nu aţi crezut că voi naşte pe Hristos din mine; şi atunci iarăşi a căzut întunericul pe dânşii. Şi a zis Mihail: Doamnă, merge-vom la răsărit sau la miazănoapte, unde-ţi este voia. Şi au luat îngerii şi au dus-o înspre miazăzi şi a văzut ieşind răul de foc şi sta în el noroade multe, bărbaţi şi muieri, unii până la grumaji în foc; alţii până la brâu, iar alţii până la creştet şi a plâns Maica Domnului şi a zis către Mihail: ce sunt aceştia care sunt în foc până la brâu? Mihail zise: aceştia sunt cei ce şi-au blestemat părinţii şi aşa se vor munci în veci. Dar aceştia până la creştet? Aceştia sunt cei care au mâncat carne de om. A zis Maica Domnului: cum au mâncat carne de om? Mihail a zis: muierea când îşi omoară copilul în pântece sau dacă îl face, şi cel ce părăseşte pe altul de îl pierde; aceia aşa se vor munci în veci; iară a văzut Maica Domnului o muiere spânzurată de unghii şi a zis Maica Domnului: aceasta ce-a făcut? Aceasta a ascultat pe la ferestrele altora şi a învrăjbit pe alţii de s-au omorât şi aşa se va munci in veci! Şi a plâns Maica Domnului şi a zis: mai bine nu s-ar fi născut să vadă aşa. Şi a zis Mihail: încă muncile mari şi amare; şi s-a dus la apus şi a văzut Maica Domnului un nor alb şi mare, luminat, şi în mijloc şi pe lături zăcea mulţime de oameni şi muieri; umblau şerpi peste ei şi focul ardea peste ei; şi a întrebat Maica Domnului: acestora ce le sunt păcatele? A zis Mihail: aceştia n-au vrut să se scoale duminica, să se ducă la biserică şi aşa se vor munci in veci; şi a zis Maica Domnului: dar de vor fi bolnavi şi nu vor putea ieşi ? Mihail a zis: de vor fi bolnavi cât se aprinde casa pe ei, şi de nu vor putea ieşi şi îi vor scoate alţii, aceia vor fi iertaţi; şi iară a văzut Maica Domnului intr-un loc scaune de foc şi şedeau pe ele oameni mulţi, bărbaţi şi muieri; şi a zis Maica Domnului: ce le sunt păcatele acestora? Aceştia nu s-au sculat înaintea preoţilor când au venit la biserică şi au slujit liturghia; aşa se vor munci în veci; şi într-alt loc a văzut Maica Domnului un copac mare şi avea dinţii de fier şi pe dinţi erau bărbaţi şi muieri spânzuraţi de limbi; şi lacrimă Maica Domnului şi l-a întrebat pe Mihail: ce le sunt păcatele acestora ? Aceştia au fost slovnici de s-au sfădit frate cu frate şi vecin cu vecin aşa se vor munci în veci; şi a văzut Maica Domnului într-un colţ oameni spânzuraţi de unghii şi erau legaţi şi le ieşeau foc din guri şi nu puteau zice "Doamne miluieşte". Şi a zis Maica Domnului: ce le sunt păcatele acestora? Şi a zis Mihail: aceştia nu s-au închinat icoanelor, ci au râs de ele în biserică, n-au gândit şi cum au făcut aşa şi plata îşi iau; şi a zis Mihail către Maica Domnului: să mergem unde se muncesc preoţii. Şi au mers şi au văzut preoţi spânzuraţi de limbi şi de degete şi dedesubt ardea focul, şi a zis Maica Domnului: ce au făcut aceşti preoţi? Mihail a zis: aceştia au spurcat liturghiile şl le-au căzut fărămituri printre degete pe pământ, şi aşa se vor munci in veci; şi a văzut Maica Domnului într-un alt loc un preot de-I mânca o gadină mare cu aripi şi nouă capete; cu două capete era pe ochii lui, iară cu patru era pe gura lui, cu trei capete îi sugea din ţâţă şi a între­bat Maica Domnului: dar acestuia care ii sunt păcatele? Mihail a zis: aceştia sunt cărturarii care n-au cetit la Evanghelie şi cuvintele lui Hristos n-au ascultat cum au spus la cărţi şi îi va mânca gadina aceia în veci; şi iar a văzut Maica Domnului un cărturar muncindu-se şi a zis: dar acesta ce a greşit? Acesta a spus câte minciuni şi aşa se va munci în veci. Şi zise Mihail: să mergem Maica Domnului, unde muncesc fraţii Apostolilor, şi ieşi într-un loc şi văzu Maica Domnului o mulţime de oameni şi ii mâncau viermii cei neadormiţi şi zise Maica Domnului: dar aceştia ce au greşit? Şi zise Mihail: aceştia sunt patriarhii care n-au purtat chinurile lor ale călugăriei, şi au făcut cum n-au fost legile lor, pentru aceia aşa se vor munci în veci; şi iarăşi a văzut Maica Domnului într-un loc muieri multe şi le ieşeau văpaie din guri şi strigau: miluieşte-ne, Maica Domnului că ne muncim mai rău ca toate sufletele; şi a plâns Maica Domnului către Mihail şi a întrebat: dar acestora ce le sunt păcatele ? Şi zise: acestea sunt preotesele care le mor preoţii şi ele iarăşi se mărită, pentru aceea, aşa se vor munci în veci; şi iară a văzut Maica Domnului într-un loc muieri multe şi le munceau foarte cumplit şi a zis către Mihail: dar acestea ce au greşit? Mihail zise: acestea sunt călugăriţele care au făcut curvie pe pământ şi pentru acestea aşa se vor munci în veci. Amin. Şi iară a văzut Maica Domnului o pară de foc şi erau oameni mulţi spânzuraţi, întrebă Maica Domnului: dar acestora ce le sunt păcatele? Mihail a zis: aceştia sunt curvarii şi cei ce jură stâmb şi toţi cei ce nu au vrut să facă voia lui Dumnezeu, sau sărac, sau bogat, sau iubitor de argint şi care n-au vrut să facă milă. Şi a zis Maica Domnului: oh! vai de voi, cum v-a înşelat lumea cea deşartă şi trecătoare. Şi iară a văzut Maica Domnului într-alt loc unde se munceau bărbaţi şi ardeau în foc ziua şi noaptea şi lacrimă Maica Domnului pentru creştini şi a zis către Arhanghelul Mihail: dar acestora care le sunt păcatele ? Mihail a zis: aceştia sunt domnii judecători ai pământului care au judecat în făţărnicii şi aşa se vor munci în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE

Către Domnul şl Mântuitorul nostru lisus Hristos

   Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile tale tămăduieşte rănile mele. Cu sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău, cel de viaţă făcător. Fierea cu care vrăşmaşii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care L-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăinţa nici umilinţa care întorc pe fii la moştenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţa neştirbită şi inimă îndurerată ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine; ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale prealese. Hrăneşte-mă împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru lisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

  Stăpâne, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, miluieşte-mă şi mă iartă pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, şi sufletul meu îl mântuieşte. Pomeneşte, Doamne, pe cei care m-au născut şi crescut. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce m-au deprins şi m-au învăţat să trăiesc întru frica Ta.

   Pomeneşte-mă şi pe mine, cel vrednic de milă, şi-mi iartă mie, păcătosului, orice am greşit Ţie cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea rea; izbăveşte-mă, Doamne, de toată ispitirea şi luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă şi trimite-mi mila Ta întru ajutorul meu, ca să preamăresc preasfânt numele Tău. Doamne lisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun, stropeşte inima mea cu roua harului Tău şi mă pomeneşte pe mine, păcătosul, când vei veni întru împărăţia Ta, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

 

RUGĂCIUNI

Către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu foarte folositoare la toată scârba şi nevoia

  Nepătată, neîntinată, fără prihană Preacurată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă; Stăpână, care pe Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii, prin preamărită naşterea ta, L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o; ceea ce eşti nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine, cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri şi cu cuvinte şi cu fapte pe mine de tot netrebnic m-am făcut, şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut; ci, ca ceea ce eşti Maica iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni, milostiveşte-te spre mine, păcătosul şi întinatul, şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate; iar pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăznirea ta, ca o Maică cuprinzând, roagă-L să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă, milosârdă şi iubitoare de bine, intru această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare, năvălirile potrivnicior oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi de munca cea veşnică izbăvindu-mă slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

  O, preamilostivă, Stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeşte această puţină rugăciune a mea din buzele mele cele întinate şi o du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră; Care pentru noi, păcătoşii, S-a răstignit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi. Deşi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuşi tâlharii şi desfrânaţii pe care, Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit şi i-a miluit, îmi dau îndrăznire; şi cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis uşa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar şi pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău? Milostiveşte-te deci spre mine, Doamna mea, căci poţi toate câte le voieşti, iar pe cele care le ceri de la Fiul tău le şi iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare a creştinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm şi te preaînălţăm în vecii vecilor. Amin.

 

VISUL

Ce a visat Născătoarea de Dumnezeu mai înainte de a Se răstigni Domnul nostru lisus Hristos

   Dormind Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu pe muntele Eleonului, când a fost în cetatea Betleemului, a venit acolo Domnul nostru Iisus Hristos şi a întrebat-o: "Maica mea preasfântă, dormi?" iar ea a zis: "Fiul meu preadulce, preafrumoase Iisuse, am fost adormită şi iată că am visat straşnic vis pentru Tine". Şi a zis Domnul: "Spune, Maica Mea, visul ce-ai văzut", şi ea a zis: "Fiul meu, preadulce! Am văzut pe Petru în Roma şi pe Pavel în Damasc, iar pe Tine Te-am văzut în cetatea Ierusalimului răstignit pe cruce între doi tâlhari. Cărturarii, fariseii şi necredincioşii, defăimându-Te, foarte Te-au batjocorit şi desculţ Te-au judecat şi cu fiere Te-au hrănit şi cu oţet Te-au adăpat, cu trestie şi cu toiag peste cap Te-au bătut şi în sfântul obraz Te-au scuipat şi cunună de spini pe capul Tău au pus şi unul dintre ostaşi cu suliţa în coastă Te-a împuns, din care îndată a ieşit sânge şi apă. Soarele s-a întunecat şi luna în roşeaţă s-a schimbat. Catapeteasma bisericii, de sus până jos, în două s-a despicat, întuneric mare s-a făcut peste tot pământul, de la al şaselea până la al nouălea ceas. losif şi cu Nicodim mi se părea că Te pogoară de pe cruce şi cu giulgiu curat Te-au înfăşurat şi în mormânt nou Te-au pus. Şi în iad Te-ai pogorât şi uşile cele de aramă le-ai sfărâmat şi zăvoarele cele de fier le-ai zdrobit, pe Adam şi pe Eva scoţându-i afară; şi înviind a treia zi, Te-ai înălţat la ceruri şi Te-ai aşezat de-a dreapta Tatălui". Iar Domnul a zis: "Maica Mea preasfântă, adevărat vis ai visat! Toate acestea Eu voi să le pătimesc pentru neamul omenesc. Şi de va scrie cineva visul Tău şi în casă îl va ţine sau la sine îl va purta, de acea casă diavolul nu se va apropia şi pe duhul cel rău îl va izgoni. Şi îngerul lui Dumnezeu va sta totdeauna lângă dânsul de-a dreapta şi de năvălirile şi supărările de la oamenii cei răi va fi mântuit. La drum de va călători şi de va avea acest vis pe lângă dânsul, acel om nu se va teme de grindină, de tunet, de fulgere şi de toată moartea grabnică va fi ferit. Arhanghelul Mihail va fi lângă dânsul îndreptând calea lui ori încotro va merge. La dreapta judecată va afla milă şi la ieşirea sa din viaţă Mă voi arăta acelui om dimpreună cu tine, Maica Mea, şi îngerul Meu va lua sufletul lui, ducându-l întru împărăţia cerurilor, veselindu-se acolo cu toţi drepţii care din veac bine au plăcut Mie".

 

BRÂUL MAICII DOMNULUI

   In zilele împăratului Justinian a fost adus brâul Născătoarei, din Episcopia Zila şi s-a pus în sfânta raclă şi aşezat într-o casă, deasupra osemintelor împăraţilor Zoe şi Leon, în cetatea Halcopatri. Iar mai târziu acest brâu sfânt a fost dus in cetatea sfântă a Ierusalimului, pus împreună cu veşmântul Prea Curatei Maria. Arcadie, feciorul împăratului Teodosie cel Mare, a adus brâul Născătoarei de Dumnezeu din cetatea Ierusalimului şi I-a transportat cu mare evlavie şi cinste la Constantinopol şi l-a aşezat într-un sicriu luminat, numit racla sfântă. După 410 ani de la această mare sărbătoare, împăratul Leon a rugat pe patriarh să deschidă sfânta raclă pentru soţia sa Zoe care era chinuită de duhuri rele. Impărăteasa Zoe a avut în vis o vedenie dumnezeiască, spunându-i că, dacă ar fi aşezat şi atins de trupul ei sfantul brâu, s-ar tămădui de boala cuprinsă. Patriarhul, prin rugăciuni umile, a scos şi aşezat sfantul brâu pe trupul împărăteasei Zoe, care îndată s-a tămăduit, preamărind pe Dumnezeu. Cei care au văzut cu ochii marea minune, prin rugăciuni şl laude smerite au adus mulţumiri lui Dumnezeu dupa care precinstiul brâu a fost aşezat în racla sfântă, păstrându-se pentru veşnică pomenire şi amintire.

  Acest brâu se citeşte bolnavilor, sau pentru cei năpădiţi de necazuri. Inainte de a se folosi de mângâierea puterii tămăduitoare a sfântului brâu, şă-şi facă sfinte liturghii, dar numai în zilele de miercuri şi vineri, când să-şi petreca timpul numai în post şi rugăciune.

  Acest brâu să fie purtat de fiecare creştin credincios până ce trăieşte, căci va fi scăpat din boale şi necazuri, fiindcă Prea Curata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este ocrotitoarea noastră, a tuturor, în veci.

  Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plina de dar, Domnul este cu tine.

  Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

  Prea Sfântă Marie, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.

  Sub îndurările tale scăpăm şi noi. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea şi de primejdii ne scapă, una Curată şi Binecuvântată.

  Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, apără, mântuieşte şi păzeşte pe robul tău (numele) de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile şi blestemele, ca întreg şi sănătos sa fie robul tău. Amin.

  Ca şi cu o comoară luminata, Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu prea cinstitul tău brâu, robul tău, (numele) se încununează şi se luminează, bucurându-se şi în taină se veseleşte, Stăpână, strigând către tine:

Bucură-te, coroană cinstită şi cununa dumnezeieştilor măriri.

Bucură-te, ceea ce eşti mărirea împlinirii, a veşnicei măriri şi veselii.

Bucură-te, prin care răsare bucuria.

Bucură-te, prin care piere blestemul.

Bucură-te, pântecele întrupării dumnezeieşti.

Bucură-te, îndraznirea celor muritori către Dumnezeu,

Bucură-te, muncirea vrăjmaşmilor celor nevăzuţi.

Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de duhuri rele.

Bucură-te, ceea ce ne curaţi de păcate şi de lucruri spurcate.

Bucură-te, căderea dracilor.

Bucură-te, uşa mântuirii.

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc.

Bucură-te, cămaşa nunţii cele fără de sămânţa.

Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi.

Bucură-te, prin care cad vrăjmaşii.

Bucură-te, mântuirea sufletului meu.

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

  Dat-ai robului tău (numele), Preamărită, tare îngrădire, pe acesta scapându-l de toate primejdiile, cu dumnezeieştile lucrări şi nebiruit de vrăjmaşi păzindu-l şi care striga către tine cu credinţă.Tăria, puterea şi cuvioasa mea bucurie este Fiul tău şi Domnul, ca un bun şi milostiv.

  Ca şi cu o cinstită coroană, cu brâul tău, robul tău (numele) cu bună credinţă luminat, fiind încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuieşti ca un milostiv.

  Incinge pe robul tău (numele), întărindu-l asupra vrăjmaşilor, ca să lupte nebiruit contra patimilor celor ce-l muncesc şi nepătimire biruitoare dăruindu-i
, ca pururea să te mărească pe tine şi Fiul tău şi să strige:
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, ca un milostiv.

  Naşterea fără stricăciuni şi fericire numai tu ai avut, Preabinecuvântată, şi încingere de mântuire a dăruit oamenilor brâul tău cel sfânt, care până acum a rămas nestricat, Dumnezeiască Mireasă, prin care robul tău (numele) ia de la Dumnezeul nostru mare milă.

  Cei între Sfinţii Părinţii noştri mari dascăli şi ierarhi ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi loan Gură de Aur, Atanasie şi Chiril şi toti Sfinţii Apostoli şi întâiul mucenic Ştefan, sfinţilor mucenici Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Dumitru şi toţi sfinţii mucenici şi mucenice, Sfinte Ioane, proorocule şi Inaintemergătorule, Botezătorul Lui Hristos, sfinţilor prooroci Moise, Avraam, Ilie, Elisei şi toţi Sfinţii Apostoli şi mucenici, rugati-va Domnului pentru viata, pacea, sănătatea, buna norocire şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele), pentru apărarea şi mântuirea lui şi să-l păzească de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele şi vrăjitoriile. Inima se îndoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de brâul Fecioarei, încingându-se cu putere nebiruita împotriva patimilor necurate şi a vrăjmaşilor fără de trupuri, nevătămat rămânând în veci.

  Brâul tău, întru bucuria inimii, cu cinste toti să-l purtăm, care este spre ajutorul tuturor credincioşilor; de Dumnezeu Născătoare, dă celui ce s-a atins de prea cinstitul tău trup, celor bolnavi dă vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi îmbărbătare, cârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere.

  Este cu adevărat, Curată Fecioară, dumnezeiescul dar al precinstitului tău brâu, tuturor celor ce cu credinţă îl purtăm şi-l sărutăm cu dragoste în veci.

  Sfinţilor tămăduitori fără de arginti şi de minuni făcători, Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon, Ermolae, Samson şi Diomid, Mohie şi Aniochit, Talaleu, Trifon şi toti sfinţii mucenici, drepţilor părinţi loachim şi Ana, tu, cuvioase părinte Nicolae, împreună cu arhiereul loan Gură de Aur, rugati-vă Domnului pentru viaţa, sănătatea, buna norocire şi iertarea păcatelor robului tău Dumnezeu (numele) şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l păzească de tot răul pentru ca întreg şi sănătos să petreacă în veci.

  Sfinţii Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi loan, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, Serafimii şi Heruvimii cu cei 318 sfinţi părinţi de la Niceea şi toţi sfinţii pomeniţi în sfânta noastră Biserică, rugaţi-vă Domnului pentru sănătatea, viata, pacea şi buna norocirea şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele) şi pentru ca Dumnezeu să-l apere şi mântuiască de tot raul, necazurile, de toate bolile şi durerile, de tot blestemul, vrăjitoriile şi întrutotul sănătos şi întreg să fie în veci. Amin.

  Te bleastăm pe tine, diavole, cu puterea Sfintei Cruci, cu Fecioara Mamă şi Sfânta Treime, cu toate fecioarele martire şi cu toti sfinţii îngeri şezători pe cele noua tronuri în jurul tronului Tatălui Ceresc şi cu toţi sfinţii pomeniţi în acest brâu, ca să nu ai nici o putere asupra robului lui Dumnezeu (numele), cu nici un fel din vicleniile tale, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

De înşelătoria dragostei, a patimilor şi de vrăjmaşul ce-l ispiteşte cu greutatea păcatelor şi cu cumplita lene de robire, degrabă să mântuişti pe robul tău (numele), mult milostivă Fecioară Maria, care cu credinţă aleargă la tine, ca singură apărătoare şi mântuitoare in veci. Amin.

 Doamne, mântuieşte-ne pe noi (de două ori).

 Mărire Apărătoarei Doamne, mulţumiri pentru biruinţă aducem ţie, robii tăi, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 Preacinstitul tău brâu, ce a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor este cetăţii tale tărire nebiruită şi visterie de bunătăţi neimpuţinată.

 Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Mărire Ţie.

 Stăpână, primeşte rugăciunile noastre şi ne mantuieşte de toată nevoia şi întristarea.

 Mărire Tie, mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

 Prea Sfântă Treime, mărire Tie. Amin.

 

Rugăciunea către Sfântul Atanasie pentru iertarea păcatelor și vindecarea trupului și sufletului!

 Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi;

Pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu,

Veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim, că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

Laudă aducând Sfântului Atanasie, ca şi cum aş lăuda fapta cea bună, lauda mea o îndrept mai ales către Dumnezeu, de la Care se dă oamenilor harul faptelor bune, cel vrednic de laudă, al cărui chip şi pecete însufleţită a fost Sfântul Ierarh Atanasie.

De Dumnezeiasca înţelepciune fiind plin, fericite şi mai mult decât soarele cu viaţa de înger strălucind, Cuvioase, ai covârşit Legile laudelor noastre. Ci, primeşte, părinte, să te lăudăm după cuviinţă.

Cântare vrednică de strălucita ta pomenire îşi aducem ţie; dar nepricepându-ne a-ţi aduce şi mai multe cântări vrednice de tine, Sfinte Atanasie, cerem să ni se dea iertare, prin tine şi harul mântuirii.

Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Amin!

Roagă-te zilnic! Rugăciunea este de mare ajutor pentru o viață tihnită. Vă puteți ruga atât pentru voi, dar și pentru cei din familie și prieteni.

Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?

 

... Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?

...Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.

(Matei 16; 26-27)

Unde sa ascundem fericirea?

 

" La începutul vremurilor s-a adunat tangalachi ( așa îl numea Sfântul Paisie Aghioritul pe diavol), împreună cu slujitorii săi și s-au gândit să facă oamenilor o farsă.

Unul dintre ei a spus:

- Ce-ați spune dacă ne-am distra puțin cu oamenii furându-le ceva?

- Și ce putem să le furăm?

După multă gândire, cel mai mic a spus:

- Să le furăm fericirea. Problema este însă unde să le-o ascundem, ca să nu o găsească.

- Să o ascundem pe vârful celui mai înalt munte, propuse unul .

-Nu, spuse altul. Oamenii au putere uriașă și cineva ar putea să o găsească și toți vor ști unde să o caute.

- Atunci să o ascundem în adâncul mării, propuse alt demon.

- Nu, au submarine ultramoderne și o vor găsi foarte repede, spuse primul .

- Să o ascundem pe o planetă îndepărtată, au spus alții.

- Navele spațiale vin și pleacă mereu. O vor găsi.

Un demon stătea tăcut auzind atent fiecare propunere.

- Cred că există un loc unde oamenii niciodată nu vor căuta.

Toți au tresărit și uitându-se unul la altul , au întrebat:

- Unde nu vor căuta?

- În adâncul sufletului lor. Acolo vom ascunde fericirea. Oamenii vor fi atât de ocupați cu căutarea ei în afară , încât niciodată nu o vor găsi.

Toți demonii au fost de acord.

De atunci omul își cheltuiește viața sa, căutând fericirea, fără să știe că ea se află doar înlăuntrul său.

" Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este". ( Luca 17, 21)

Pătlagina

Indiferent că este zăpadă sau nu, verificați: patlagina este verde și iarna! (Și) din acest motiv am decis să inaugurăm cu ea rubrica Fitoterapie – leacuri și doctorii naturale.
Patlagina este una dintre cele mai cunoscute plante tămăduitoare din lume, dar și una dintre cele mai răspândite. Călcată adesea în picioare, rezistă, se regenerează, pentru a ne fi de folos.

Cum am ”descoperit” patlagina ca leac 
Prima dată când am folosit patlagina a fost imediat după ce l-am scos din maternitate pe fiul meu nou-născut. Avea la fiecare degețel pungi mici cu puroi, în jurul unghiilor (contractase o infecție intraspitalicească). Mama a cules patlagină, a tăiat frunzele cu o foarfecă în bucățele mici și a bandajat fiecare degețel al copilului cu patlagină și leucoplast. În mod uimitor, infecția a dispărut foarte repede și fără urme!
Apoi, când mai mare fiind, copilul meu a făcut un furuncul, tot cataplasma cu patlagină a ajutat, astfel că nu a mai fost nevoie de altă intervenție (furunculul s-a retras).
O situație similară s-a întâmplat când eram cu un grup de turiști în Grecia – o doamnă din grup avea o infecție locală care evolua foarte repede și deja era pericol dacă aștepta până ajungeam în Romania, pentru a merge la doctor. Țin minte că am coborât tot grupul din autocar și am cautat frunze de patlagină pe marginea drumului (se găsește mai rar decât la noi) și astfel, aplicând frunze de patlagină pe ”bubă”, problema s-a rezolvat rapid. 
De atunci privesc cu foarte mult respect patlagina și am grijă să nu mai calc pe ea. Mai ales că se folosește local și contra iritației produse de înțepături de insecte, de arsuri, mușcături, pentru boli de ochi etc, dar și contra tusei rebele (sub formă de sirop). De fapt, poate fi utilizată pentru un spectru mult mai larg de boli, așa cum vom vedea mai departe...

Dacii, persanii, romanii o foloseau ca plantă de leac
Dioscoride (medic militar și botanist, sec I d.H.)  autor al lucrării intitulate „De materia medica”, scrisă între anii 60 și 80 d. Hr, - lucrare de referință în farmacologie în Europa și Orientul Mijlociu timp de peste 1500 de ani - trece în text corespondentul unor denumiri de plante în mai multe limbi, între care și în limba dacă. De aici aflăm că dacii erau buni cunoscători ai plantelor, iar această cunoaștere era asociată cultului lor religios. Între cele 50 de plante cu nume dacic menționate se află și patlagina, denumirea sa în limba strămoșilor nostril fiind scinpoax, simpeax (cu derivate). 
Într-un studiu medical publicat în 2018 având ca subiect planta Plantago major  (denumirea latină a patlaginei), cercetatori iranieni arată că acestă plantă – cu o vechime de peste 4000 de ani - a fost folosită din cele mai vechi timpuri în Medicina Tradițională Persană, mai ales pentru tratarea diferitelor boli, cum ar fi constipație, tuse și răni. Studiile medicale modern din Iran certifică proprietățile patlaginei ca plantă de leac, în sensul cunoscut din Medicina Tradițională Persană. 
Pliniu (sec I d.H.) chiar sugerează că dacă mai multe bucăți de carne sunt puse într-un vas cu patlagină, aceasta le va uni la loc (ceea ce arată acțiunea cicatrizantă a patlaginei asupra rănilor).

Indicații - patlagina în medicina tradițională persană și în fitoterapia modernă 
Cercetările medicale moderne din Iran confirmă toate utilitățile de mult timp cunoscute ale patlaginei, arătând că este utilă în: 
• Neurologie (vindecă epilepsia, patlagina singură sau în asociere cu lintea) 
• Oftalmologie (boli oculare)
• ORL (dureri de dinți, dureri de urechi, leziuni orale, răni la gură, epistaxis, hemoptizie, dinți liberi, gingivită și amigdalită) 
• Boli pulmonare (hemoptizia, astmul, tuberculoza, leziunile pulmonare și multiple)
• Boli gastrointestinale (sângerările gastro-intestinale superioare și inferioare, hematemeza, dizenteria, hemoroizii, durerea de stomac, ulcerele intestinale, dispepsie și constipație)
• Boli hepartice (tonic hepatic și recomandate în bolile obstructive ale ficatului și splinei)
• Boli urogenitale (negul uterului, ulcerul uterin, menometroragia și polimenoreea , retenția urinară, hematuria și durerile de vezică și rinichi)
• Boli dermatologice (rana profundă, rana purulentă, rana cronică și progresivă, rana malignă, arsurile la foc, erizipelul, veziculele progresive, pruritul, urticaria și fistula iritante)
Sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5878035/

Cum folosim patlagina
FRUNZE.

Atât patlagina lată cât și cea cu frunze înguste au aceleași proprietăți terapeutice.
Comprese: frunzele proaspete au efecte hemostatice, cicatrizante și antiinfecțioase. Frunzele se spală, se zdrobesc (pe un fund de lemn sau în mână) până se formează un terci, care se aplică local. Pentru orice fel de răni, tăieturi și infecții ale pielii.

Ceai: frunzele uscate se folosesc pentru ceai - o linguriță de plantă la ¼ litru de apă. Se opărește și se lasă puțin în repaos, apoi se bea. Pentru boli interne (a se vedea indicațiile terapeutice).
Suc proaspăt stors: câte 10 ml de trei ori pe zi. Pentru inflamații, cistite, diaree, infecții la plămâni.

Gargară cu suc proaspăt, diluat – pentru gât uscat, pentru inflamațiile gingiilor și ale gurii.

Sirop: Într-un borcan de murături (sau oală de lut) se pun în straturi frunze de patlagină spălate și zahăr (preferabil nerafinat). Se îndeasă bine. În zilele următoare se repetă acțiunea, până se umple borcanul. Se pune deasupra celofan, în 3-4 straturi. În grădină, într-un loc ferit, se sapă o groapă mica în care se introduce borcanul. Se așează o scândură și o piatră deasupra, apoi se astupă cu pământ – scândura și piatra rămânând vizibile. După circa trei luni, borcanul se scoate. Deja s-a format un sirop, datorită căldurii constante, care a făcut să fermenteze patlagina cu zahărul. Se stoarce sucul în storcătorul de fructe (nu printr-o pânză), se pune la fiert pentru câteva clocote, apoi se pune sucul în borcane. Se astupă bine. Cine nu poate efectua acest fel de fermentație, poate lăsa în soare sau lângă sobă borcanul cu frunze de patlagină și zahăr, până când siropil se separă și se așează la fundul borcanului. Apoi se separă și se dă în clocot, se pune în borcane bine închise. Se folosește pentru boli de plămâni. Este o rețetă tradițională românească, confirmată și de Maria Trebent (Sanatate din farmacia Domnului, pg 41).

SEMINȚE.

Sunt comercializate sub numele de Psyllium și provin de la o specie de patlagină care crește mai ales în India. Semintele (negre sau roz) sunt utilizate în scop comercial pentru producerea mucilagiului . Psyllium este utilizat în principal ca fibră dietetică pentru ameliorarea simptomelor de constipație și diaree ușoară și, ocazional, ca agent de îngroșare a alimentelor. Este frecvent folosit ca ingredient alimentar pentru cerealele pentru micul dejun . Utilizarea psylliumului în dietă timp de trei săptămâni sau mai mult scade nivelul colesterolului din sânge la persoanele cu colesterol crescut și scade nivelul glicemiei la persoanele cu diabet zaharat de tip 2. Utilizarea psyllium timp de o lună sau mai mult produce o mică reducere a tensiunii arteriale sistolice .

Contraindicații
Pentru patlagină nu există contraindicații. 
Pentru  Psyllium – atenție, trebuie băută multă apă, altfel se pot produce sufocare sau alergii. 

. Și am auzit voce nevăzută zicând: «Smerenia!»”.

 Sfântul Antonie cel Mare, omul lui Dumnezeu, întemeietorul monahismului, a zis: „Am văzut în vedenie cursele diavolului întinse peste tot pământul și am întrebat oftând: «Care va fi scăparea noastră?». Și am auzit voce nevăzută zicând: «Smerenia!»”.

Inelul lui Solomon

   Solomon, fiul regelui David, copil fiind se juca prin curtea palatului regal.

In timp ce se juca a observat ca  din palat a iesit  bijutierul palatului, foarte trist și îngândurat.

Solomon a observat tristetea de pe chipul bijutierului si l-a intrebat:

– “De ce sunteti  trist?”

-“Cum sa nu fiu trist? M-a chemat regele David, tatal tău , si mi-a spus sa-i fac un inel din ce material vreau eu, dar acest inel sa aiba doua însusiri: cand ma voi uita la el cand sunt trist inelul acesta sa ma bucure, si cand ma voi uita la el fiind bucuros sa ma întristeze.

Mi-a zis sa fac un asa inel ca ma plateste cat vreau eu, dar daca nu reusesc sa-l fac într-o zi, unde-mi sunt picioarele, acolo-mi va fi capul.

 Acuma cum poti sa faci un asa inel, care sa-ti schimbe pe loc bucuria in tristete si tristetea-n bucurie; te uiti la el si GATA, te-ai transformat – asta e imposibil, si înseamna ca mi-am pierdut viata.”

    Solomon, care era întelept înca din copilarie, i-a raspuns:

– “O, E ASA DE SIMPLU. Faceti-i  tatalui meu un inel pe care scrieti
     « ȘI ASTA VA TRECE ! ».
   
   De cate ori se va uita tatal meu cand e trist va vedea scris pe inel ca o sa treaca, si cand va fi tare vesel și se va uita la inel va sti ca toate veseliile pamantesti sunt trecatoare.
   Cand inelul va fi gata, veti fi platit regeste de tatal meu si  el va fi multumit !

    Asta a făcut bijutierul și totul a fost bine !
 

Rugăciunea pentru vrăjmaşi a Sfântului Nicolae Velimirovici

 

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Prietenii m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Dar vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii.

Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire.

Ei m-au chinuit, atunci când eu am fugit de chinuri.

Ei m-au hulit, atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.

Ei m-au scuipat, atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.

Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.

Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.

Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.

Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.

Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.

Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!

Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni, ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în Ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!

Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa Lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!