Anexa la L 153 din 2017 - cea cu fct din adm publica locala. Trebuie cautat cu atentie. Poate stie cineva - exact nr anexei
VIII

Să vă iubiţi unul pe altul!

Teme-te de rău ca de foc. Nu îl lăsa să îţi atingă inima chiar dacă pare drept sau cinstit. Indiferent de circumstanţe, nu îl lăsa să intre în tine. Răul este întotdeauna rău. Uneori răul se prezintă ca o strădanie spre slava lui Dumnezeu sau ca ceva cu intenţii bune către aproapele tău. Chiar în aceste cazuri, nu te încrede în această simţire. Este o strădanie greşită şi nu este însufleţită de înţelepciune. În schimb, lucrează pentru alungarea răului de la tine. Răul, oricât de inocent se arată, încalcă iubirea îndelung-răbdătoare a lui Dumnezeu, care este slava Lui cea dintâi. Iuda a trădat pe Domnul său pentru 30 de arginţi pretextând ajutorarea săracilor. Păstrează în minte că duşmanul urmăreşte continuu moartea ta şi atacă mai violent când nu te aştepţi. Răul lui este fără sfârşit. Nu lăsa ca mândria şi iubirea de bunurile materiale să te atragă de partea lui.

Când simţi mânie împotriva cuiva, crede din toată inima ta că este un rezultat al lucrării diavolului în inima ta. Încearcă să îl urăşti pe el şi faptele lui şi te va lăsa. Nu îl accepta ca pe o parte din tine şi nu îi da dreptate. Ştiu asta din experienţă. Diavolul se ascunde în spatele sufletelor noastre şi noi gândim orbeşte că acţionăm de unii siguri. Apoi, susţinem lucrarea diavolului ca pe ceva care face parte din noi. Uneori gândim că mânia este o reacţie dreaptă la ceva rău. Dar însăşi ideea că o patimă poate vreodată să fie dreaptă este o minciună totală şi de moarte. Când cineva este mânios pe tine, aminteşte-ţi că acest simţământ rău nu este de la el. Este doar înşelat de diavol şi este un instrument ce suferă în mâna lui. Roagă-te ca vrăjmaşul să-l părăsească şi ca Dumnezeu să-i deschidă ochii sufleteşti, care au fost întunecaţi de duhul cel rău. Roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi oamenii robiţi de patimi pentru că vrăjmaşul acţionează în inimile lor. Poate tu urăşti pe aproapele tău, îl dispreţuieşti, nu vrei să-i vorbeşti cu calm şi cu afecţiune, pentru că el a fost ignorant, arogant sau dezgustător în vorbirea sau purtarea sa. Îl poţi dispreţui pentru că fost plin de sine sau mândru sau nerespectuos. Dar tu trebuie să fi mustrat mai mult decât el. „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” (Luca 4: 23). Aşadar: Învăţătorule, învaţă-te pe tine însuţi. Acest fel de mânie este mai rea decât orice rău. Cum poate fi alungat răul de un alt rău? Cum poţi lua un pai din ochiul unei alte persoane, dacă tu ai o bârnă în ochiul tău? Deprinderile rele trebuie îndreptate cu dragoste, bunătate, supunere şi răbdare. Recunoaşte-te pe tine ca cel mai rău dintre toţi păcătoşii şi crede asta. Consideră-te cel mai rău, alungă orice obrăznicie, mânie, nerăbdare şi furie. Apoi, poţi începe să-i ajuţi şi pe alţii. Fii îngăduitor cu privire la defectele altora, pentru că dacă vezi greşelile lor tot timpul, va fi continuu duşmănie. „Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor” (Psalm 129: 3). „Că dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta pe voi” (Matei 6: 14). Din când în când putem simţi cea mai desăvârşită dragoste pentru Dumnezeu fără a ne iubi unul pe altul. Acesta este un lucru ciudat şi doar câtorva le pasă de el. Dar dragostea pentru aproapele nostru nu va veni niciodată fără propriul nostru efort.

Un adevărat creştin nu are nici un motiv să fie mânios în legătură cu nimeni. Mânia este fiica diavolului. Un creştin ar trebui să aibă doar iubire în interiorul său şi pentru că iubirea nu se laudă, el nu ar trebui să se laude sau să aibă vreun gând rău cu privire la alţii. De exemplu, nu trebuie să gândesc despre altă persoană că este rea, mândră etc. Şi nu trebuie să gândesc că dacă îi iert jignirea, ea va râde de mine sau mă va supăra din nou. Nu trebuie să lăsăm răul să se ascundă în noi sub niciun motiv. Răul şi mânia au de obicei multe şi felurite măşti.

Nu ceda în faţa simţirilor întunecate din inima ta, ci controlează-le şi dezrădăcinează-le cu puterea credinţei şi prin lumina minţii sănătoase. Aceste puteri te vor face să te simţi în siguranţă. „Să nu fiu ruşinat, că la Tine am scăpat” (Psalm 25: 20). De obicei, simţirile întunecate se dezvoltă adânc în inimă. Cineva care nu a învăţat cum să le izgonească va fi trist, de cele mai multe ori mânat de gânduri şi va fi greu pentru el să se raporteze corect la el însuşi şi la alţi oameni. Când se apropie de tine, însufleţeşte-te cu putere lăuntrică, bună-dispoziţie şi glume nevinovate şi te vor părăsi curând. Aceasta o spun din experienţă.

Doamne, dă-mi putere să iubesc pe fiecare ca pe mine însumi şi să nu mă mânii niciodată sau să lucrez pentru diavol. Dă-mi putere să răstignesc înfumurarea mea, mândria mea, lăcomia mea, scepticismul meu şi alte patimi. Ajută-ne să avem un singur ţel: iubirea reciprocă. Ajută-ne să nu ne îngrijorăm de nimic. Fii singurul Dumnezeu al inimilor noastre şi ajută-ne să nu ne dorim nimic în afară de Tine. Ajută-ne să trăim mereu în iubire unificatoare şi fă-ne să urâm orice ne desparte întreolaltă şi de dragoste. Aşa să fie! Aşa să fie!

Dacă Dumnezeu S-a arătat pe Sine nouă şi trăieşte în noi, şi noi în El (după Cuvântul Său veşnic), nu ne va da El totul? Ne va înşela El vreodată sau ne va părăsi? El Care nu şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a predat pentru noi toţi – cum nu ne va da cu îndurare şi toate împreună cu El? (Romani 8: 32). Acum fii mângâiat, dragul meu, şi să nu ştii nimic decât de iubire. Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unul pe altul! (Ioan 15:17).

Sf. Ioan de Kronstadt

 

Acum lumea este perfidă.

 Acum lumea este perfidă.
Acum vi se vorbeşte de iubire universală, acum vi se oferă burse şi te duci acolo şi te întorci ecumenist!

Vi se oferă biserici şi sunteţi gata la toate compromisurile, pentru că ei te atacă perfid!
V-am mai spus de acest duh al compromisurilor cu multiple feţe, care îşi ia ca un balaur toate înfăţişările posibile şi nu-l poţi recunoaşte.

Sunt unii tineri care îşi dau seama că mai periculoasă e mutilarea spirituală decât mutilarea fizică prin care am trecut noi în închisoare.
Este adevărat că mutilarea fizică a influenţat şi sufletul nostru în sensul în care v-am spus …

Însă această perfidie a mutilării sufletului de acum din Europa nu vă creează suferinţă, ci vă supune tot mai mult ispitelor, şi din ispită în ispită o să ajungeţi până în iad dacă nu ridicaţi trezvia sufletului şi paza inimii împotriva acestor atacuri care se dau.

Iar eu zic aşa:
Vai de cei care se vor lăsa seduşi şi cinste celor care vor rezista !"

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

Scoală-mă și mă întărește, Doamne!

     Curățește-mă cu harul Tău, Milostive Părinte; șterge întinăciunile mele cu isopul Tău atotcurățitor și tămăduiește rănile mele, ca să dau mulțumită harului Tău!
 Am căzut: scoală-mă și mă întărește, Doamne, că Tu îi scoli pe toți cei căzuți. Tinde spre mine mâna Ta și viază-mă iar cu îndurările Tale!
 Potrivnicul m-a amăgit, m-a despuiat de toată podoaba mea și a răpit-o, m-a făcut sterp, încât va trebui să merg gol de toate dincolo. Mila Ta să îmi fie haină în Ziua cea înfricoșătoare a Judecății!
 Mare va fi spaima în acea Zi când fiecare va da răspuns pentru faptele sale, și pentru gânduri, și chiar pentru clipirea ochilor. Îndreptățește-mă atunci, Judecătorul meu, că deși sunt vinovat, vreau să mă pocăiesc.
 Inima noastră se va sfâșia și se va munci fără de sfârșit când se va trece tot ce ațâță pofta în noi, când fiecare se va înfățișa gol înaintea Judecății lui Dumnezeu și va da seama pentru cele ce a lucrat.
 Atunci va fi vai de cel ce, asemenea mie, a săvârșit multe fărădelegi, care a păcătuit și a ascuns păcatele sale pentru a nu fi rușinat aici! Dincolo, în Ziua Judecății, va fi arătat cu degetul.
 Fărădelegile mele s-au înmulțit, zilele mele au trecut și au pierit, se apropie vremea sfârșitului, iar pocăință nu este întru mine. Dacă nu se va afla loc pentru îndurare, vai mie în Ziua Judecății!
 Fericit omul care s-a ostenit în această lume, că să o moștenească Împărăția în lumea netrecătoare. Pentru o măruntă osteneală va dobândi moștenire mare.
 La Judecata Ta, Doamne al nostru, nu este părtinire: atunci se va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cine a făcut fapte bune o să primească Împărăția, iar cine a făcut fapte rele o să meargă la chinuri.
 Deschide-mi ușa îndurărilor Tale, Nădejdea celor ce se pocăiesc, și tinde-mi mâna Ta plină de doctorii ca să lege bubele mele și să tămăduiască rănile mele.
 Voia mea nu se înduplecă să urmeze voii Tale. Însuți supune-mă voii Tale, ca prin aceasta să câștig mântuirea și să preaslăvesc voia Ta, care binevoiește către cei ce se pocăiesc.
 Primește ca un Milostiv rugăciunea mea de împăcare cu Tine și dăruiește-mi, după bunătatea Ta, viața, și se va rușina vicleanul când va vedea că am fost miluit de dreptatea Ta.
                                                                                                                                                   Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, p. 68-69

Stăpânește-ți pântecele atâta timp cât nu te stăpânește el pe tine.

 Sfinții Părinți despre post

”Stăpânește-ți pântecele atâta timp cât nu te stăpânește el pe tine.” - Patericul egiptean

„Feriți-vã de a măsura postul cu o simplă înfrânare în ale mâncării. Cei ce se înfrânează de la mâncare, dar au purtări rele, se aseamănă diavolului care, deși nu mănâncă nimic, nu încetează să păcătuiască.” - Sfântul Vasile cel Mare

„Fiilor, bine este a-l sătura pe cel flămând și sărac, și așa să postești.” - Patericul egiptean

„E cu neputință să ardă focul în apă, e cu neputință pocăința fără post.” - Sfântul Ioan Gură de Aur

„E un obicei răspândit la vremea postului mare, de a ne întreba unii pe alții câte săptămâni am postit. Și auzim pe unii: o săptămână, pe alții: două, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea dacă săvârșim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îți va zice: „Eu am ținut tot postul”, răspunde-i: Eu aveam un dușman și m-am împăcat cu el, obișnuiam să bârfesc și m-am oprit, suduiam, și m-am lăsat.” - Sfântul Ioan Gură de Aur