joi, 17 octombrie 2024

Mesajul zilei de azi este despre viața, oglinzi și reflexii.

 


Mesajul zilei de azi este despre viața, oglinzi și reflexii.

Părintele Arsenie Boca spune: "Aproapele nostru este oglinda noastră. Dacă suntem răi vedem în el răutate, dacă suntem buni vedem în el bunătate" iar Goethe ne atrage atenția unde să ne uităm la noi înșine sau la alte persoane: "Comportamentul este oglinda în care fiecare îşi reflectă imaginea."

De asemenea un citat înțelept este și: "Dacă vrei să știi cum este o persoană, nu asculta ce spune, uită-te la relațiile pe care le are! Acolo il vezi așa cum este!"-Dalai Lama. O zi minunată vă dorim!

27 octombrie: Sfintele Mucenițe Capitolina și Erotiida din Capadocia, Turcia

 

Sfintele Mucenițe Capitolina și Erotiida din Capadocia, Turcia

(27 octombrie)

3. Sf Mc Capitolina si Erotiida din Capadocia (304) 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

Acestea au trăit în vremea împăratului Dioclețian și a lui Zilichinhie, guvernatorul Capadociei.

Sfânta Capitolina de neam mare fiind și bogată, împărțindu-și toată averea săracilor și liberându-și robii săi cu îndestulare, luă îndrăznire și merse înaintea guvernatorului mărturisind că este creștină. Fiind aruncată în temniță, a doua zi i se tăie capul.

Iar sfânta Erotiida, care era roaba sfintei Capitolina, de vreme ce și cu pietre zvârli în eparh de-l lovi, fu bătută cu toiege și cu harul lui Hristos făcându-se sănătoasă, i se tăie și ei capul.

Sfintele Capitolina și Erotiida primiră cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei în anul 304 d.Hr., fiind până astăzi izvoare necurmate de mângâiere și tămăduire celor ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Sfânta Muceniță Capitolina din Capadocia

3. Sf Mc Capitolina din Capadocia (304) 1.1

Sfânta Muceniță Capitolina din Capadocia. Miniatură săvârșită la sfârșitul veacului al XV-lea în Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos, Grecia, și păstrată în Biblioteca Națională a Rusiei din Sankt Petersburg


Sfânta Muceniță Capitolina și Sfântul Cuvios Alexandru

3. Sf Mc Capitolina din Capadocia (304) 2.1 sf Sf Cuv Alexandru(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina și Sfânta Muceniță Capitolina

????????????????????????????????

Acatistul Sfântului Mucenic Nestor

 

Condac 1

Bucură-te, ostașul cel neînfricat al lui Hristos, care, doborând pe Lie, ucigașul creștinilor, ai surpat trufia împăratului Maximian, dascăl și părinte fiindu-ți Marele Dimitrie, de la care primind sabia credinței, ai pornit la luptă – asemenea lui David, nimicind uriașa putere cu praștia nevinovăției tale, iar pe creștinii Solunului i-ai izbăvit cu sângele muceniciei, pentru care cu nevrednicie îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Icos 1

Sfinte nevoitorule, care nesocotind plăcerile tinereții ți-ai primejduit viața, înfruntând nevrednicia lui Lie și puterea împăratului păgân, ca un miel nevinovat dăruindu-te lui Hristos, iar creștinii izbăviți prin jertfa ta, îți aduceau cu dragoste laude ca acestea:
Bucură-te, frăgezimea tinereții;
Bucură-te, câștigător al vieții;
Bucură-te, al creștinilor izbăvitor;
Bucură-te, al ucigașului lor surpător;
Bucură-te, cel cu frumusețea împodobit;
Bucură-te, de Marele Dimitrie blagoslovit;
Bucură-te, al plăcerilor tinereții disprețuitor;
Bucură-te, al lui Hristos îndrăzneț mărturisitor;
Bucură-te, cel ce sălbăticia uriașului Lie ai înfruntat;
Bucură-te, că puterea lui de fiară nu te-a spăimântat;
Bucură-te, cel ce spre Hristos ai nădăjduit;
Bucură-te, că de la El neînfrântă putere ai primit;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 2

Mucenice al lui Hristos, Nestore, întărit fiind cu dumnezeieștile cuvinte ale Marelui Mucenic Dimitrie, ca un nou David, pe Goliat, în uriașul Lie bărbătește ai omorât, și mândria împăratului surpând, de ucigașe sulițe ai izbăvit mulțimea creștinilor, care neîncetat slăvind pe Dumnezeu, aduceau Lui cântare: Aliluia!

Icos 2

Nestore înțelepțite, întrarmându-te cu puterea celui ce a sfărâmat zăvoarele și porțile iadului, ai surpat vicleșugul și puterea ucigașă a tiranului Lie, zvârlindu-l ca pe o minge în sulițele pregătite pentru frații tăi, care slăvind pe Dumnezeu pentru tăria ta, această cântare ți-aduceau:
Bucură-te, noule David cu înțelepciune;
Bucură-te, că asemenea lui ai izbăvit înșelăciunea;
Bucură-te, că pe Lie, cu uriașul Goliat ai închipuit;
Bucură-te, că întrarmat cu credință, pe păgâni ai biruit;
Bucură-te, că spre pod, „priveliștea păgânilor”, ai alergat;
Bucură-te, că Lie, cu trufie și dispreț te-a întâmpinat;
Bucură-te, că nădăjduind în Hristos, ai înfruntat aprigă sălbăticie;
Bucură-te, că frăgezimea ta curată a dovedit atâta tărie;
Bucură-te, cel ce răcnetul și căutătura înfricoșată a lui Lie, cu seninătate ai privit;
Bucură-te, că pe acel ucigător de creștini, în sulițe l-ai zvârlit;
Bucură-te, că pentru vărsarea sângelui nevinovat, creștinii suspinau;
Bucură-te, că pentru vitejia ucigașului, păgânii se veseleau;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 3

Biruitorul vrăjmașului creștinilor făcându-te, mucenice, de ascuțisul săbiilor i-ai izbăvit, aruncându-te cu dragoste în „lupta cea bună”, pe urmele jertfei lui Hristos pășind, pe cei slabi, din ucigașe gheare smulgând, iar pe noi, cu rugăciunile tale, din mâna lui veliar scoate-ne, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Înșelăciunii păgânului împărat Maximian slujind Lie, pe creștini ucidea, cu diavolească trufie, gâdilând pofta împăratului, iar tu, înțelepte, neputând răbda atâta cruzime, biruind slăbiciunea tinereții, te-ai întrarmat cu credința cea tare în Hristos, rușinând lauda cea deșartă a ucigașilor. Pentru aceea, cu dragoste îți aducem aceste laude:
Bucură-te, viteazule;
Bucură-te, înțeleptule;
Bucură-te, izbăvitorul amărâților;
Bucură-te, nimicitorul săbiilor;
Bucură-te, cel cu credință întrarmat;
Bucură-te, cel de dragoste sfântă înflăcărat;
Bucură-te, al jertfei lui Hristos următor;
Bucură-te, al trufiei păgânilor biruitor;
Bucură-te, că scut celor slabi te-ai făcut;
Bucură-te, că mare râvnă, pentru Hristos ai avut;
Bucură-te, a înșelăciunii înlănțuire;
Bucură-te, a trufiei ucigașe nimicire;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 4

Îndrăzneală sfântă născând credința ta cea tare, te-ai înfățisat împăratului, cerând să lupți cu Lie, uriașul. Dar Maximian, vrând să-ți cruțe tinerețea și frumusețea trupească de sălbăticia plăcutului său, nu ți-a cunoscut tăria cea dinlăuntru, care te-a întrarmat cu vitejească râvnă, ci slăvind pe Hristos, ai alergat spre mucenicie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Înțeleaptă minte, în trup tânăr arătând, mucenice sfinte, ai ales calea dumnezeieștii slave, cu aripile credinței zburând peste deșartele ademeniri ale păgânului împărat, te-ai numărat cu cetele mucenicilor, cu care împreună rugându-te pentru noi, primești smerita noastră cântare:
Bucură-te, cel tare în credință;
Bucură-te, râvnitor spre dulce nevoință;
Bucură-te, cel ce ai întâmpinat a lui Lie căutătură-nfricoșată;
Bucură-te, că de-al fiarei răcnet, obștea lui Hristos era înspăimântată;
Bucură-te, că nu te-au biruit ale împăratului ademeniri;
Bucură-te, că ai călcat vitejește ale vrăjmașului uneltiri;
Bucură-te, cel ce nu ți-ai cruțat tinerețea;
Bucură-te, cel ce urâciunea ai învins cu frumusețea;
Bucură-te, că și pe noi, de ademenirile lui veliar ne păzești;
Bucură-te, că de răcnetele vrăjmașului ne izbăvești;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea mijlocești a noastră mijlocire;
Bucură-te, cel ce ești osârdnica noastră ocrotire;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 5

Întărit cu căldura dragostei lui Hristos, Nestore mucenice, pe începătorul cel vechi al înșelăciunii l-ai nimicit, ca un viteaz bărbat mergând spre tăiere, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Cu pecetea lui Hristos însemnându-te Marele Mucenic Dimitrie, vitejește ai rănit, sfinte, inima de fiară a vrăjmașului, și sângele tău curat vărsând, moștenitor al Împărăției Cerești te-ai făcut, iar noi, bucurându-ne de a ta grabnică sprijinire, îți aducem aceste laude:
Bucură-te, cel cu alese doruri împodobit;
Bucură-te, al lui Hristos mucenic iubit;
Bucură-te, cel ce trufia împăratului ai săgetat;
Bucură-te, că a păgânilor priveliște de pe pod ai surpat;
Bucură-te, cel ce bărbătește te-ai dus la tăiere;
Bucură-te, a creștinilor dulce mângâiere;
Bucură-te, că inima fiarei ucigașe ai rănit;
Bucură-te, că tăria uriașului, cu credința în Hristos ai biruit;
Bucură-te, al nemuririi moștenitor;
Bucură-te, al nostru grabnic sprijinitor;
Bucură-te, ajutătorul bolnavilor;
Bucură-te, mângâietorul întristaților;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 6

Crucii tale ne închinăm, Hristoase, că prin puterea ei tinerețea lui Nestor ai făcut biruitoare asupra celui vechi în răutate. Nu ne lăsa nici pe noi, care cinstind tăria ei, aducem neîncetată cântare: Aliluia!

Icos 6

Lui Hristos aducând prinos sângele tău, mucenice, cerurile ți-au primit sufletul ca pe o mireasă înfrumusețată, cetele sfinților cu veselie te-au întâmpinat, iar noi nevrednicii, nădăjduind în sprijinul rugăciunilor tale, cu dragoste îți aducem aceste laude:
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, bucuria sfântă a creștinilor;
Bucură-te, a nevoitorilor călăuzire;
Bucură-te, a celor feciorelnici sprijinire;
Bucură-te, a asupriților ocrotire;
Bucură-te, a tinerilor frumoși îngrădire;
Bucură-te, a celor neputincioși întărire;
Bucură-te, a credinței creștine putere;
Bucură-te, a crucii mângâiere;
Bucură-te, că lui Hristos, însuși trupul jertfă ți-ai adus;
Bucură-te, că mucenicia ta, inima diavolului a împuns;
Bucură-te, că pe altarul iubirii, prețul vieții tale ai pus;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 7

Întrarmat cu puterea crucii lui Hristos, care pe diavolul l-a surpat, ai biruit, sfinte, tăria vicleanului, învățându-ne și pe noi „lupta cea bună”, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Cu credința lui Avraam jertfind, Mucenice, însuși trupul tău, „pământului făgăduinței” te-ai făcut moștenitor, iar noi, nevrednicii, cinstind nevoințele tale, această cântare ți-aducem:
Bucură-te, următor lui Avraam cu credință;
Bucură-te, asemenea lui David cu biruință;
Bucură-te, a întâiului Mucenic Ștefan următor;
Bucură-te, al poruncii iubirii împlinitor;
Bucură-te, cel ce nedreptatea și înșelăciunea n-ai suferit;
Bucură-te, că apărând pe cei slabi, pe Hristos ai mărturisit;
Bucură-te, cel ce pentru uciderea fără vină a creștinilor te-ai ridicat;
Bucură-te, că apărându-i pe ei, cu vitejie în luptă te-ai aruncat;
Bucură-te, ocrotirea și tăria creștinilor;
Bucură-te, mânia și răzbunarea păgânilor;
Bucură-te, cel ce pe Lie în sulițe l-ai aruncat;
Bucură-te, că pentru moartea lui frumosul tău cap s-a tăiat;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 8

Marelui Dumnezeu închinându-te, Sfinte, jertfă curată te-ai adus, pe Hristos mărturisind cu putere, urâciunea pustiirii ai nimicit, Treimii Sfinte neîncetată cântare aducând: Aliluia!

Icos 8

Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, dascăl și părinte fiindu-ți, te-a întărit cu credință în Hristos și cu semnul crucii pecetluindu-te, ți-a proorocit biruință asupra lui Lie. Iar tu, cu vitejie alergând, ai biruit a ucigașului putere, pentru care noi, cu dragoste, aceste laude ți-aducem:
Bucură-te, cel ce cu sunet ai risipit a lui Lie pomenire;
Bucură-te, că a împăratului mânie ai pornit spre a ta pedepsire;
Bucură-te, cel ce ai vădit a lui Dimitrie credință și putere;
Bucură-te, că prin moartea ucigașului ai tăiat a păgânilor plăcere;
Bucură-te, cel cu Sfântul Dimitrie împreună-rugător;
Bucură-te, cu Izvorâtorul de Mir deopotrivă pătimitor;
Bucură-te, al Solunului, de nedreptate și durere izbăvitor;
Bucură-te, că prin vitejia ta, credința în Hristos ai întărit;
Bucură-te, că din sămânța sângelui tău, noi creștini au răsărit;
Bucură-te, că Sfântul Dimitrie, cu semnul crucii te-a pecetluit;
Bucură-te, că întărit de el, cu bucurie, spre mucenicie ai pornit;
Bucură-te, că frângând capul înșelăciunii, pe Hristos ai propovăduit;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 9

Izbăvitorul neamului omenesc din robia lui veliar, te-a luminat pe tine, Sfinte Mucenice, ca să-ți agonisești putere și, împodobindu-ți tinerețea cu înțelepciune, iar frumusețea trupului cu neprihănirea, ți-a înfierbântat inima cu iubirea care înalță și rodește tot felul de bunătăți. Pentru aceea, punându-ți trupul stavilă împotriva relelor pătimiri ale creștinilor Solunului, ne-ai învățat și pe noi a cânta neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Creștinilor Solunului te-ai făcut scut, Sfinte Mucenice, stăvilind uciderea lor de sălbatica plăcere a lui Maximian în priveliștea luptei cu uriașul Lie, iar noi, întăriți de răsunetul biruinței tale, cu recunoștință, această cântare ți-aducem:
Bucură-te, viteazule luptător;
Bucură-te, tinere biruitor;
Bucură-te, al frumuseții trupești disprețuitor;
Bucură-te, al slavei cerești câștigător;
Bucură-te, că iubirea lui Hristos te-a înflăcărat;
Bucură-te, că asupra necredinței, credința te-a întrarmat;
Bucură-te, cel ce trupul ți-ai pus scut înșelăciunii;
Bucură-te, că biruința ta a fost stavilă întinăciunii;
Bucură-te, cel ce ai nimicit a păgânilor sălbatică plăcere;
Bucură-te, că ai izbăvit creștinii de nedreaptă tăiere;
Bucură-te, a noastră ocrotire în rele pătimiri;
Bucură-te, al nostru mijlocitor de sfinte împliniri;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 10

Mijlocitor al creștinilor făcându-te, mucenice, cu scump sângele tău ai spălat rănile și ai alinat suspinurile Solunului, pentru diavoleasca plăcere a păgânilor, cântând împreună cu îngerii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Al nostru sprijinitor făcându-te, sfinte, nu înceta a te ruga pentru neputințele firii noastre căzute, ca întărindu-ne cu căldura iubirii tale, să ne ridicăm, slăvind pe Dumnezeu pentru nevoințele tale și cântând laude ca acestea:
Bucură-te, miel curat, ce singur te-ai dus la tăiere;
Bucură-te, că ai dat sângele tău pentru a fraților mângâiere;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos sufletul nu ți-ai cruțat;
Bucură-te, că prin mucenicie viață veșnică ai câștigat;
Bucură-te, că te-ai jertfit ca să ridici pe cei de jos;
Bucură-te, că marea-ți iubire te-a făcut prieten lui Hristos;
Bucură-te, că ți-ai câștigat loc bineplăcut;
Bucură-te, că și al nostru grabnic sprijinitor te-ai făcut;
Bucură-te, că smeriți în fața jertfei tale ne plecăm;
Bucură-te, că sprijin tare în rugăciunea ta aflăm;
Bucură-te, că noi în încercări la tine alergăm;
Bucură-te, că prin dragostea ta ne mângâiem;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 11

La tronul Treimei Sfinte înălțându-se jertfa ta, mucenice, împreună cu Marele Dimitrie, învățătorul tău, neîncetată lauda Îi aduceți, cântând: Aliluia!

Icos 11

Stăpânului veacurilor, cu vrednicie slujind, sfinte, pe diavol ai ferecat cu lanțurile oțelite ale vitejiei tale, iar noi, cu nevrednicie cătând spre măreția jertfei tale, neîncetată cântare lui Dumnezeu aducem, lăudând mucenicia ta:
Bucură-te, cel ce te-ai făcut solul nostru la Treimea Sfântă;
Bucură-te, cel ce la tronul slavei, cu heruvimii, neîncetat cântă;
Bucură-te, cu Marele Dimitrie împreună alergător;
Bucură-te, al cununei neveștejite cu el câștigător;
Bucură-te, cel ce asemenea lui ne ești ales mijlocitor;
Bucură-te, al celor asupriți cald sprijinitor;
Bucură-te, râvnitor spre desfătări cerești;
Bucură-te, disprețuitor al plăcerilor trupești;
Bucură-te, fiu al harului;
Bucură-te, câștigător al darului;
Bucură-te, cel ce te apleci spre noi, smeriții;
Bucură-te, cel ce ne ajuți pe noi, amărâții;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 12

Hristos ți-a împărtășit darul credinței și puterea, ca purtând crucea muceniciei, pentru numele Lui, să biruiești toată vrăjmășia, făcându-te părtaș al slavei cerești, unde, împreună cu cetele îngerești, neîncetată cântare de laudă Îi aduci: Aliluia!

Icos 12

Iisus, Fiul lui Dumnezeu, văzându-ți tinerețea și frumusețea sufletului, în alergarea curată a muceniciei ți-a primit jertfa și împodobind capul tău feciorelnic cu cununa neveștejitei răsplătiri, te-a adăugat la ceata sfinților, pentru care, cu adâncă smerenie, îndrăznim a-ți aduce această cântare:
Bucură-te, jertfitorule mire;
Bucură-te, a lui Iisus aleasă iubire;
Bucură-te, că I-ai dăruit a ta neprihănire;
Bucură-te, cu Marele Dimitrie în sfântă unire;
Bucură-te, câștigător de neveștejită cunună;
Bucură-te, a veșniciei sfântă arvună;
Bucură-te, cel ce pe mulți la credința în Hristos ai câștigat;
Bucură-te, că cetei sfinților, Hristos te-a adăugat;
Bucură-te, cel ce pentru noi ești cu sfinții împreună-rugător;
Bucură-te, la tronul ceresc, al nostru grabnic mijlocitor;
Bucură-te, că celor ce-ți poartă numele ești neîncetat ocrotitor;
Bucură-te, că tuturor obidiților ești de nădejde sprijinitor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 13

O, Sfinte Mucenice Nestore, care neastâmpărul curat al tinereții și frumusețea trupului tău le-ai dăruit neprihănita jertfă lui Hristos, pe creștinii Solunului izbăvindu-i de nedreaptă pierzare, pe noi, care suspinăm cu amar, sub povara grea a încercărilor, ușurează-ne, cu mijlocirea grabnică a rugăciunilor tale, ca împreună cu tine, să putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori).

După aceea se fac Icosul Întâi și Condacul Întâi

Icos 1

Sfinte nevoitorule, care nesocotind plăcerile tinereții ți-ai primejduit viața, înfruntând nevrednicia lui Lie și puterea împăratului păgân, ca un miel nevinovat dăruindu-te lui Hristos, iar creștinii izbăviți prin jertfa ta, îți aduceau cu dragoste laude ca acestea:
Bucură-te, frăgezimea tinereții;
Bucură-te, câștigător al vieții;
Bucură-te, al creștinilor izbăvitor;
Bucură-te, al ucigașului lor surpător;
Bucură-te, cel cu frumusețea împodobit;
Bucură-te, de Marele Dimitrie blagoslovit;
Bucură-te, al plăcerilor tinereții disprețuitor;
Bucură-te, al lui Hristos îndrăzneț mărturisitor;
Bucură-te, cel ce sălbăticia uriașului Lie ai înfruntat;
Bucură-te, că puterea lui de fiară nu te-a spăimântat;
Bucură-te, cel ce spre Hristos ai nădăjduit;
Bucură-te, că de la El neînfrântă putere ai primit;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

Condac 1

Bucură-te, ostașul cel neînfricat al lui Hristos, care, doborând pe Lie, ucigașul creștinilor, ai surpat trufia împăratului Maximian, dascăl și părinte fiindu-ți Marele Dimitrie, de la care primind sabia credinței, ai pornit la luptă – asemenea lui David, nimicind uriașa putere cu praștia nevinovăției tale, iar pe creștinii Solunului i-ai izbăvit cu sângele muceniciei, pentru care cu nevrednicie îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Nestore!

iar apoi otpustul.

Sinaxar 27 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor.

Nestor cu DumitruAcesta fiind tânar si foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; si alergând la locul unde se afla Sfântul Dimitrie în paza, a cazut la picioarele lui si a zis: "Robul lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine, chemând numele lui Hristos". Iar sfântul însemnându-l cu semnul cinstitei Cruci, i-a zis: "Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi". Deci mergând la locul de lupta, privindu-l Maximian, a zis: "Dumnezeul lui Dimitrie ajuta-mi" si apucându-se cu acel grozav ucigas Lie, si lovindu-l lovitura de moarte tocmai în inima, l-a omorât. Iar împaratul s-a tulburat la suflet si îndata a poruncit de a omorât pe Sfântul Dimitrie cu sulitele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; si pe Sfântul Nestor a poruncit de l-au omorât cu sabia lui.

Tot în aceasta zi, Sfintele Mucenite Capitolina si Erotiida.

Acestea au fost pe vremea împaratului Diocletian si a lui Zilichinhie, guvernatorul Capadociei. Capitolina de neam mare fiind si bogata, împartindu-si toata averea la saraci si iertându-si robii sai cu cinste, lua îndraznire si merse înaintea guvernatorului de s-a martu-risit ca este crestina. Si bagând-o în temnita, a doua zi au scos-o si i-au taiat capul; iar Erotiida, care era roaba sfintei, de vreme ce si cu pietre a zvârlit în eparh de l-a lovit, a fost batuta cu toiege; si cu harul lui Hristos facându-se sanatoasa, i-au taiat si ei capul.

Tot în aceasta zi, cel dintre sfinti Parintele nostru Chiriac, patriarhul Constantinopolului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Procla, sotia lui Pilat.

Povestire pentru ivireni (georgieni), cum au venit la cunostinta dumnezeiasca, printr-o femeie roaba.

În zilele celui între sfinti Constantin marele împarat, oarecare femeie a fost adusa roaba la iviri, care era învatata din copilarie desavârsit cu viata sihastreasca si ajungând la robie, asemenea se ostenea. Ivirii fiind lipsiti de tot de mestesugul doctoricesc, au obicei de merg unii la altii, de se întreaba de leacul bolii ce li se întâmpla. Deci a mers alta femeie la acea vrednica minunata femeie, având un copil, care se îngreuia si se chinuia de o boala cumplita, sa o întrebe ce sa faca? Iar roaba aceea luând pruncul l-a pus în patul sau si s-a rugat lui Dumnezeu, ca sa-l izbaveasca din boala. Si a auzit-o Cel ce cunoaste ascunsurile inimilor si fara de zabava a dat sanatate copilului. De care lucru a fost vestita acea minunata femeie încât a ajuns si la urechile împaratesei ivirilor, care îndata a trimis sa o aduca pentru ca si împarateasa avea o boala grea. Iar femeia smerindu-se nu vrea sa mearga, socotindu-se pe sine nevrednica a merge la împarateasa.

Nebagând nicidecum seama de marirea ei, împarateasa s-a pogorât si a mers ea la acea roaba. Si aceasta facând loc împaratesei sa sada pe patul ei cel sarac, unde pusese si copilul, a adus rugaciunea în loc de iarba pentru leacul bolii; si izbavindu-se împarateasa de boala, voia sa-i dea aur si argint si haine si alte daruri împaratesti, ca rasplatire pentru ca asa curând cu tot harul a izbavit-o de boala. Iar acea femeie minunata a zis ca nu-i trebuie nici unele de acelea, ci socotea plata mare a fi cu-nostinta bunei credinte. Ci a cerut ca sa zideasca o biserica lui Dumnezeu Celui ce o iz-ba-vise de acea boala si o mântuise. Auzind împarateasa cuvintele acestea a mers la împaratie si a facut pe împarat de se minuna de acea minunata tamaduire, povestindu-i si în ce chip, si adeverea ca Dumnezeul roabei, Acela este Dumnezeul cel adevarat. Si cum ca se cade, cât mai curând sa zideasca o biserica si sa întoarca pe tot poporul spre închinarea Aceluia.

Împaratul de acel lucru minunat s-a mirat, dar de zidit biserica nu vrea. Si peste putina vreme iesind împaratul la vânat, ceilalti toti faceau vânarea fara de nici o sminteala, iar împaratul singur ramasese, ca-l lovise nevederea si mirându-se de ceea ce i se întâmplase îsi aduse aminte de neascultare si chemând într-ajutor pe Dumnezeul roabei, se izbavi îndata de întunecare si mergând la acea minunata roaba, a rugat-o sa-i arate chipul zidirii si ea însemna si închipuia, iar mesterii zideau.

Daca s-a ispravit biserica si a fost acoperita si ramasese lucrul numai despre preoti, a aflat prilej si pentru lucrul acesta minunata femeie. Si a înduplecat pe împaratul ivirilor sa trimita solie la împaratul romanilor sa-l roage sa trimita dascali de dreapta credinta si a facut dupa pofta ei si trimise. Iar împaratul Constantin primind solia prieteneste si cu cinste a multumit lui Dumnezeu si a trimis pe un oarecare om de cinste, împodobit fiind cu credinta si cu întelepciune si cu buna viata si vrednic arhiereu a propovaduit dumnezeiasca cunostinta la neamul acela cu multe daruri, care mergând si tragând pe toti cu minuni si cu învataturi spre adevarata credinta crestineasca si botezându-i si zidindu-le multe biserici si sfintind preoti si întorcând toata tara ivrilor spre dumnezeiasca cunostinta, s-a mutat catre Domnul. Într-acest chip au cunoscut ivirii pe Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.

Racla moastelor sfantului Dimitrie BasarabovAcest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si întâi a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vazând ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a dus într-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mânastire ce era înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii de minuni s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu.

Trecând multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur. Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au fost acolo. Deci vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui"; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunându-se preoti si oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg si luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului de la Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfântul la biserica Curtii domnesti.

Mergând trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa mearga mai înainte. Deci vazând preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga si asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la Basa-rabi în mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin cucernici crestini le însemnam:

Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului Dimitrie si sa o aduca în biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca nu va vrea sfântul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si închinându-se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui si vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina si din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si închinându-se mai întâi mitropolitul si sarutând sfintele moaste si departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la dânsul si vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului si cerându-si iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele la toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfântului.

Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala foarte grea, încât de patru insi era purtat si neputând sa se vindece l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui înauntru în biserica si slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor.

Iar în anii 1769 si 1774 fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana si cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul Petru Salticov Dunarea, si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele; între care a calcat si satul Basarabi, unde se aflau moastele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mângâie cu acest dar al sfintelor moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a încetat, ci si boala ciumei cea înfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos câstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si ne mântuieste pe noi pe toti, acum si pururea si în vecii vecilor, Amin

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. pomenirea Sfantului Mare Mucenic Nestor

Sfantul Mare Mucenic Nestor si Sfantul Dumitru    Acest Sfant, tanar si frumos, a fost din Tesalonic, pe vremea imparatiei lui Maximian Galeriu (293-311) si era cunoscut cu Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, ca unul ce, de la dansul, invata sa creada in Hristos. Si s-a aratat credinta lui o data cu venirea Imparatului la Tesalonic.

    Deci, dupa ce Sfantul Dimitrie a fost pus sub paza in temnita, pentru Hristos, imparatul lua parte la luptele din stadion, care aveau loc in cinstea sa si se desfata foarte, privind la lupta voinicilor cu Lie, luptatorul imparatului. Si era Lie acesta ca un alt Goliat, de neam vandal, cu trup mai mare decat alti oameni, infricosator la cautatura, cu chip si narav de fiara. Puterea lui era nebiruita si nimeni nu-i putea sta impotriva. Si era foarte iubit de imparatul, pentru puterea si nesatiul lui de a ucide oameni. Ca pe cei invinsi ii arunca in sulite, puse cu ascutisul in sus, ca sa-i strapunga si sa-i omoare. Si au fost ucisi astfel si multi crestini, pusi sa se lupte cu Lie, fara voia lor. La aceasta priveliste fara de lege luand parte si Sfantul Nestor, s-a aprins sufletul lui de ravna sa se lupte cu Lie si sa-l biruiasca, ridicand astfel ocara aceasta de pe numele Domnului.

    Deci, a alergat la locul unde se afla Sfantul Dimitrie sub paza si, cazand la picioarele lui, i-a zis: "Robule al lui Dumnczeu, vreau sa ma lupt cu Lie. Ci, te roaga pentru mine, chemand numele Domnului Hristos." Iar Sfantul, insemnandu-l cu semnul Sfintei Cruci, pe frunte si pe piept, i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi! ". Deci mergand acolo unde era pus podul de lupta, sub privirea lui Maximian si zicand: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-ma!", l-a apucat pe acel grozav ucigas Lie si, lovindu-l cu lovitura de moarte, drept in inima, l-a omorat. Si s-a tulburat imparatul in sufletul lui si a trimis indata ostasi de au omorat pe Sfantul Dimitrie, in temnita, cu sulitele, ca pe pricinuitorul junghierii lui Lie, iar Sfantului Nestor a poruncit de i-au taiat capul, cu insasi sabia lui, la 27 octombrie.
 


Dumnezeului nostru slava!
 
 

Intru aceasta zi,
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel Nou (sec. XIII)

Moastele Sfantului Dumitru

    Acest Cuvios parinte a trait pe vremea imparatilor romano-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satul Basarabi, pe apa Lomului, si a fost pastor de vite in satul lui si multa vreme si-a ascuns sufletul sub haina de umil pastor la vitele satului. Ne este cunoscuta o singura intamplare din vremea aceea a vietii lui : Intr-o zi, pe cand umbla prin iarba inalta, in urma vitelor satului, a strivit din graba si din nevedere toti puii golasi dintr-un cuib de pasare. Si s-a simtit vinovat, in inima lui, ca pentru o mie de morti si si-a pedepsit piciorul cu care gresise, neincaltandu-se trei ani intregi, nici vara, nici iarna, in chip de ispasire.

    Intr-un tarziu, s-a facut calugar la schitul ce se afla intr-o pestera, nu departe de satul Basarabi. Si aici, si-a dus viata lui ascunsa, tot in ascultarea de pastor la vitele manastirii, petrecand in post, in rugaciune, in privegheri si in nevointe. Inaltimea vetii lui in taina, lacrimile lui, vapaia rugaciunii, numai Dumnezeu, Cel ce vede toate le stia. A murit in pestera, pe lespedea de piatra pe care dormea totdeauna, in mijlocul vitelor, pe malul raului Lom. Dupa moarte, inchizandu-se cu pietre gura pesterii, aceasta s-a schimbat astfel din chilie in mormant.

    Deci, trecand multa vreme, a venit mare apa Lomului de a surpat copacii si pietrele dimprejurul apei. Atunci au cazut in apa si cele doua pietre dinauntrul pesterii, care cuprindea moastele Sfantului si multa vreme au stat acolo. Insa, de multe ori, la locul acela, juca peste apa o flacara de lumina, crezand oamenii ca este o comoara. Si, vrand Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat Sfantui in vis unei copile bolnave de duh necurat, careia i-a zis: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui." Si i-a aratat locul. Astfel, l-au gasit intreg si luminat si l-au pus in biserica satului si, din clipa aceea, prin moastele placutului sau Dimitrie, Dumnezeu a lucrat nenumarate semne.

    Nu stim care domn al Tarii Romanesti a incercat, odata, sa aduca moastele Sfantului Dimitrie la biserica din Bucuresti, dar, neizbutind, a ridicat cu cheltuiala sa la Basarabi, peste moastele Sfantului, o preafrumoasa biserica. Intre anii 1769-1774, s-a pornit razboi intre rusi si turci. Ajungand armatele rusesti, in acel sat si, gandindu-se sa puna la adapost moastele Sfantului de prapadul razboiului, au voit sa le trimita in alta parte. Atunci un crestin din Bucuresti, Hagi Dimitrie, a cerut moastele Sfantului, ca sa le aduca in Tari Romaneasca.

    Drept aceea, tot in acele zile, moastele Sfantului Dimitrie, intampinate cu mare alai, au ajuns in Bucuresti si au fost asezate in biserica cea mare a Mitropoliei, unde se afla si astazi, mitropolit al tarii fiind, pe acea vreme, Preasfintitul Grigorie.

    Si indata a simtit tot poporul ocrotirea Sfantului, ca nu numai razboiul dintre muscali si turci a incetat, ci si boala ciumii cea infricosata a contenit. Si mult ajutor si mare folos castiga toti cei ce, cu credinta, alearga catre dansul. Pentru ale carui rugaciuni, Dumnezeule, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi toti, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
 


Dumnezeului nostru slava!
 
 

Povestire despre Ivireni, cum au venit la cunostinta lui Dumnezeu, printr-o femeie roaba

    In zilele celui intru Sfinti, marele Constantin imparatul, o oarecare femeie a fost adusa roaba in Ivir. Aceasta cunoscuse din copilarie credinta si viata sihastreasca si, ajungand in robie, nu inceta a se osteni. Deci, ivirenii, fiind lipsiti cu totul de mestesugul doftoricesc, aveau obiceiul de a merge unii la alti, si a intreba de leacul bolii ce li se intampla. O femeie, avand un copil, care se ingreuia si se chinuia cu lovituri de cumplita boala, a mers la aceasta vrednica si minunata roaba, intreband-o ce sa faca. Iar roaba aceea, luand pruncul, l-a pus pe patul ei si s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-l izbaveasca din boala. Si a auzit-o Cel ce cunoaste ascunsurile inimilor si, fara zabava, a dat sanatate copilului.

    De acest lucru a ajuns vestita acea minunata femeie, incat ceea ce s-a facut a mers si la urechile imparatesei, care indata trimise sa o ia, ca si dansa avea o boala rea. Iar femeia, smerindu-se, nu vroia sa mearga, socotind ca este nevrednica a merge la imparateasa. Deci, imparateasa, netinand seama nicidecum de maretia imparatiei, s-a pogorat de a mers ea la roaba. Si femeia, facand loc imparatesei sa se aseze pe patul ei cel sarac, unde sezuse si copilul, a adus rugaciunea, in loc de iarba de leac, pentru boli. Si, izbavindu-se imparateasa de boala, i-a daruit ei aur si argint si haine si alte daruri imparatesti, facand rasplatire celei ce, asa degraba, cu tot harul, a izbavit-o de suferinta. Iar acea minunata femeie a zis ca nu-i trebuie nici unele din acestea, ci socotea a fi plata mare cunostinta dreptei credinte. Si a rugat-o sa zideasca o biserica lui Dumnezeu, Celui ce a izbavit-o de acea boala si a mantuit-o. Auzind cuvintele acestea, imparateasa a facut pe imparatul de s-a minunat de acea tamaduire. Povestindu-i si in ce chip se adeverea ca Dumnezeul roabei, Acela este Dumnezeul cel adevarat, ii arata ca se cade, cat mai curand sa zideasca o biserica si sa intoarca pe tot poporul sau la inchinarea catre Dumnezeu.

    Deci, imparatul minunandu-se de acel lucru, nu a voit totusi sa zideasca biserica. Si peste catava vreme, iesind imparatul la vanat, ceilaiti toti faceau vanatoarea fara nici o piedica, iar imparatul ramasese singur, ca nu mai putea sa vada. Si, mirandu-se de ceea ce i se intamplase, si-a adus aminte de neascultare. Si, chemand in ajutor pe Dumnezeul roabei, s-a izbavit indata de intunecarea ochilor. Si, mergand la acea minunata femeie, o ruga ca sa-i arate chipul zidirii. Si ea insemna si inchipuia, iar mesterii zideau. Deci, daca s-a ispravit biserica si s-a acoperit, ramasese numai ca sa dobandeasca preoti. Si, femeia a aflat prilej pentru lucrul acesta, ca indupleca pe imparatul ivirilor sa trimita solie la imparatul romanilor, sa-l roage ca sa-i trimita invatatori de dreapta credinta. Si a facut imparatul dupa cererea ei si a trimis solia. Iar imparatul Constantin, primind solia prieteneste si cu cinste, a multumit lui Dumnezeu. Si a trimis cu multe daruri, pe un oarecare om cinstit si impodobit cu credinta, cu intelepciune si cu buna viata si vrednic arhiereu, sa propovaduiasca dumnezeiasca cunostinta la neamul acela. Acesta, mergand si aducandu-i pe toti, cu minuni si cu invataturi, spre adevarata credinta crestineasca, botezandu-i si zidindu-le multe biserici si facand preoti si intorcand toata tara ivirilor spre dumnezeiasca cunostinta, s-a mutat catre Domnul. Si intr-acest chip au cunoscut ivirii pe Dumnezeu.
 


Dumnezeului nostru slava!
 
 
 

Intru aceasta zi,
Cuvant al Sfantului, Parintelui nostru Evagrie,
despre umilinta sufletului

    A zis batranul: "Vai de sufletul celui ce a pacatuit dupa Sfantul Botez, ca datoria lui este sa nu fie fara de grija pana la suflarea lui cea de pe urma. Ca, omul cade si se roaga Domnului, cersind mila, si plange si se mahneste ziua si noaptea, imboldindu-se cu amar de cugetul sau, asteptand singur sa iasa din temnita trupului si la Judecatorul sa mearga si nu stie ce-l ce va intampina pe el, pana la urma. Bietul calugar, ori de va fi facut slujba lui, ori rugaciune de va fi trimis catre Judecatorul, nu stie, insa, de sunt intoarse inapoi sau daca vor fi primite; drept aceca sa nadajduim la mila lui Dumnezeu. Ca nu stie omul cum va merge la Judecatorul Sau, pe Care L-a maniat si nici ce-l asteapta pe sufletul sau: Fara numai rani, rusine si osanda."

    Si, iarasi, zicea despre sine, dar mi se pare ca si pentru noi zicea: "Vai mie, ca ma numesc credincios si m-am facut mai rau decat necredinciosii. Ca aceia n-au cunoscut pe Dumnezeu nici nu s-au lepadat de El. Iar eu, cunoscandu-L pe El si luand de la Dansul dar duhovnicesc, m-am spurcat cu fapte rele si departe de la mine L-am gonit, iar bogatia cea data mie am risipit-o rau. Vai tie, suflete, ca, stiind, pacatuiesti! Amar tie, suflete, ca, pacatuind, inca mai adaogi! Amar tie, suflete, ca, adaugand, nu te rusinezi, ci inca si altele mai adaugi! Amar tie, suflete, ca, de cugetul tau te osandesti si credinta nu ai! Amar tie, suflete, de ori te fagaduiesti Domnului si iarasi faci rele! Vai de tine, suflete cum calci porunca lui dumnezeu si ca un netrebnic te amesteci intre calugari! Vai tie, suflete, ca, pacatuiesti cu trupul si, iarasi, faci placerea trupului! Vai de tine, suflete, ca, astepti moartea, dar limba nu-ti inchizi! Amar tie, suflete, ca, faptele Sfintilor nu le faci, dar pomenirea lor o serbezi, numai ca sa-ti saturi pantecele! Amar tie, suflete, ca praznicele lui Dumnezeu le cinstesti, si de mancari te ingrijesti, iar praznicele cele duhovnicesti nu le stii! Amar tie, suflete, ca nu-ti aduci aminte, nici ca de va pacatui cineva lui Dumnezeu, acela nu are praznic pe pamant, ci plangere totdeauna si sfaramare de inima! Vai tie, suflete, ca zi dupa zi amai si singur pe tine te amagesti zicand: Maine ma voi pocai; si nu stii, oare, vei ajunge ziua de maine, sau nu! Vai de tine, suflete, de cate ori te-a miluit pe tine Dumnezeu si iarasi te-ai trandavit, de cate ori te-a luminat si tu n-ai cunoscut, de cate ori te-a indulcit, iar tu nu te-ai ingrijit! De cate ori te-a mtarit, iar tu te-ai slabit! De cate ori te-a tamaduit, iar tu te-ai ranit! De cate ori te-a invatat, iar tu n-ai trait in acele invataturi! Oh, suflete, amar sotule al meu! Despre ce te vor intreba mai intai pe tine ingerii si pentru ce vei da raspuns mai intai? De care lucru vei raspunde? Din cele ce ai pacatuit? Adu-ti aminte, dar, de infricosatoarea judecata si de groaznica rasplatire pentru cele ce ai pacatuit, pentru poruncile Facatorului tau, pe care le-ai calcat cu cuvantul sau cu fapta, sau cu gandul, Adu-ti aminte si de frica ce va sa fie la strasnica judecata si de cea dupa judecata osandire in foc si in intuneric si in scrasnirea dintilor, la viermele cel neadormit si de groaza cea nedomolita! O, amar si sarman suflet, stii ca desfranatii in foc vor merge, si tu esti desfranat. Stii ca talharii intru intuneric se trimit, iar tu esti talhar. Stii ca clevetitorii si hotii la viermele cel neadormit se vor osandi, iar tu esti defaimator! Stii ca cei ce ne-au miluit nu se vor milui, iar tu n-ai miluit! Stii ca tot facatorul de rele cu diavolul este osandit intru adancul focului celui mai dedesupt, si tu nici un bine de la Dumnezeu nu ai facut! Stiind moartea, pentru ce nu-ti aduci aminte de ziua mortii si nu-ti plangi faptele tale? Cugeta la Cine te-a zidit, Cine ti-a dat sufletul, Cine te-a inviat, cum ti-a zis tie sa faci poruncile si ce vei lua, de le vei pazi pe ele si ce, de nu le vei pazi! Iar tu la aceasta nu te gandesti si acestui trup de tina placandu-i, i te supui, cu mancare si cu bautura si cu vorbe desarte, cu cuvinte barfitoare, cu fapte de desfranare, desi stii ca, pentru tot cuvantul si gandul, vei da raspuns.

    Acestea sa le cugeti si sa le ai la inima, cu umilinta si cu plangere si tanguire. Ca tu n-ai iubit, nici ai dorit, nici ai ravnit la viata Sfintilor barbati, cum si-au petrecut viata lor, in plansuri, in tanguiri si in umilinta. De acestea, aducandu-ti aminte, striga catre Domnul, zicand: Eu, ca David, neudandu-mi asternutul cu lacrimi, nu i-am iubit smerenia, fecioria am urat, desfranarea am iubit, curatia am lepadat-o, am iubit spurcaciunea, am iubit ingrozirea, iar blandetea am urat. Ura am primit-o, iar dragostea am lepadat-o. De nesatiu m-am apropiat, iar postul l-am urat. Betia am iubit, iar trezia am urat. Zgarcenia am primit, iar milostenia am lepadat. De pat moale m-am apropiat, iar de cenusa am fugit. Haina frumoasa am iubit, iar pe cea de par am urat-o. Mancari multe am poftit, iar mancarea uscata am defaimat-o. Am iubit a face placere diavolului, iar poruncile Tale, Stapane, le-am lepadat. Ci, Doamne, Preasfinte Imparate, cauta-ma pe mine, ca pe oaia cea ratacita, sau ca pe drahma cea picrduta. Ca eu insumi sunt cel ce am luat un talant. Eu sunt robul cel lenes si netrebnic. Ci Tu, Doamne, aseamana-ma pe mine cu fiul cel desfranat, cu vamesul si cu talharul.

    Iar tu, suflete al meu, adu-ti aminte de tine si gandeste cum vei suferi napraznica despartire de trup, cand ingerii cumpliti si infricosati vor veni dupa tine si te vor rapi, in ceasul in care nu astepti si in vremea in care nu vei stii. Ce lucruri vei trimite inaintea ta in vazduh, vrajmasii tai cei din vazduh isi vor cerceta faptele tale? Si cum vei suferi venirea cea infricosatoare a Domnului, la cercarea si intrebarea a toata lumea, cand cerul de arderea Dumnezeirii Lui va pieri, cand stelele vor cadea, cand soarele se va intuneca, cand luna va pieri, cand ingerii se vor inspaimanta, cand Puterile inainte vor alerga, Cand Heruvimii vor canta, cand Serafimii vor striga, cand toata faptura va zice; Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului, Cel ce judeca vii si mortii?

    Atunci se vor pune scaunele si Cartile se vor deschide, aratand faptele noastre cele de noapte si cele dc zi. Si raul cel de foc va curge, mistuind tot pamantul. Si vom sta inainte goi, fiecare doar cu faptele sale, si va porunci Domnul ingerilor Sai si vor desparti pe cei drepti de cei pacatosi. Cum, suflete, de nu-ti este jale de tine, auzind glasul Domnului, graind celor drepti: Veniti cei ce ati facut voia Mea de imparatiti impreuna cu Mine. Sau cum nu te cutremuri, auzind glasul cel aspru pentru pacatosi: Duceti-va de va chinuiti in focul vesnic cu diavolul, cei ce ati facut voia lui. Oh, suflete, aceasta judccata sa o primesti in minte si sa o pui la inima ta, umbland si sezand si sculandu-te. Si sa nu dai somn ochilor tai, ci pocainta si lacrimi si priveghere sa primesti. Si sa nu incetezi a striga catre Facatorul tau, zicand; Stapane Imparate, milueste-ma pe mine cel cazut, ridica-ma pe mine cel intinat in noroiul pacatelor. Ca macar de sunt pacatos mai mult decat toti, dar a Ta faptura sunt si cred intru Tine, Cel ce poti si pe mine a ma mantui. Ca milostiv esti si nu voi conteni a striga catre Tine pana ce ma vei albi pe mine ca zapada si ma vei curati pe mine ca pe o oglinda si pana ce-mi voi da fara prihana sufletul meu in mainile Tale. Ca binecuvantat si proslavit esti in veci, Amin.
 


Dumnezeului nostru slava!

Acatistul Sfântului Dumitru

 

Rugăciunile începătoare

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

 

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

 

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

 

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Preasfânta Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

 

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

 

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

 

Condacele si Icoasele

 

Condacul 1

Învăţătorului dreptslăvitoarei credinţe celei întru Hristos, surpătorului şi ruşinătorului păgânătăţii, Izvorâtorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostaşul cel adevărat al lui Hristos, care s-a arătat Bisericii ca un soare şi mare apărător credincioşilor, toţi acum cântări de mulţumire şi laude din suflet cu dorire aducându-i să-i cântăm: bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Icosul 1

Credinţa adevărată învăţând-o, Mucenice Dimitrie, de la părinţii tăi, ai vieţuit pe pământ prin darul lui Dumnezeu ca un înger, luminat mărturisind şi învăţând pe toţi apoi cu milostenie, cu neîncetate rugăciuni şi cu chinuri. Pentru care noi aducem ţie aceste cântări de laudă:

Bucură-te, că tu ca un înger pe pământ ai vieţuit;

Bucură-te, că luminat pe Hristos ai mărturisit;

Bucură-te, că din parinţi binecredincioşi ai răsărit;

Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit;

Bucură-te, că prin postire şi rugăciuni necontenite, îngerilor te-ai asemănat;

Bucură-te, că prin faceri de bine şi lacrimi, pe demoni i-ai înfricoşat;

Bucură-te, nemuritoare odraslă a cetăţii Tesalonicului;

Bucură-te, reazem neclintit al Iliricului;

Bucură-te, săditorule al creştinătăţii;

Bucură-te, dezrădăcinătorule al păgânătăţii;

Bucură-te, că întru primejdii lumii eşti mare apărător;

Bucură-te, că celor ce cu credinţă năzuiesc la tine le eşti gata folositor;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 2

Auzind împăratul Maximian că părintele tău, mucenice al lui Hristos, a murit şi socotind a te trage pe tine la un gând cu el, ţi-a dat dregătoria de proconsul, iar tu de ai şi primit, însă cu înţelepciunea cea dată ţie de sus, pricepând măiestriile lui ai rămas cu darul lui Dumnezeu neprins de dânsele, cântând: Aliluia!

 

Icosul 2

Mucenice de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii împăratului de a ucide pe toţi cei ce cheamă numele lui Iisus, cel răstignit, ci mai vârtos luminat L-ai mărturisit pe El. Şi ca alt Pavel pe toţi ai invăţat sfânta credinţă, iar multă închinare la idoli, cea fără de Dumnezeu, o ai dezrădăcinat. Pentru aceea vrednic eşti a auzi de la noi acestea:

Bucură-te, că afară de Dumnezeu, n-ai ales mai mult;

Bucură-te, că voinţei împăratului nu te-ai supus;

Bucură-te, că pe Dumnezeu cel adevărat L-ai mărturisit luminat;

Bucură-te, că trupul tău vitejeşte nu l-ai cruţat;

Bucură-te, că tu credinţa cea în Iisus Hristos o ai mărturisit;

Bucură-te, că pe vrăjmaşii Crucii i-ai biruit;

Bucură-te, că locuitorilor Tesalonicului alt Pavel te-ai arătat;

Bucură-te, că pe ei credinţa cea în Hristos i-ai invăţat;

Bucură-te, că cinstea tiranului împărat o ai batjocorit;

Bucură-te, că de sfaturile lui te-ai lepădat;

Bucură-te, că de darurile lui te-ai îngreţoşat;

Bucură-te, că plata pentru dreapta credinţă de sus ai luat;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 3

Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Dimitrie, care te lumina şi te înţelepţea prin fapte bune, ca pe o scară mergând din putere în putere, viteaz ostaş te-ai arătat al cerescului Împarat, Iisus. Netemându-te de neputinciosul împărat pământesc, Împăratului Hristos cu mare glas ai cântat: Aliluia!

 

Icosul 3

Râvnind, ai râvnit pentru dreapta credinţă a lui Hristos, pe care o aveai pururea în inima ta, răbdătorule de chinuri; mai înainte de a veni Maximian în Tesalonic, ai încredinţat averea ta slugii tale Lupu, ca să o împartă la săraci, iar tu, sfinte, prin rugăciuni şi post, te-ai gătit spre nevoinţă, stând cu îndrăzneaţă cugetare; pentru aceea iţi zicem:

Bucură-te, că momirea împăratului întru nimic o ai socotit;

Bucură-te, că ai mărturisit luminat tuturor un Dumnezeu în Sfânta Treime;

Bucură-te, că de credinţa părinţilor tăi tare te-ai ţinut;

Bucură-te, că n-ai îngăduit a se huli credinţa cea dreaptă;

Bucură-te, că buna pildă cetăţenilor Tesalonicului te-ai făcut;

Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine o ai chibzuit;

Bucură-te, că adevarata credinţă o ai înălţat;

Bucură-te, că nedumnezeirea de tot o ai nimicit;

Bucură-te, că bogăţia ta întru nimic o ai socotit;

Bucură-te, că toata averea la săraci o ai împărţit;

Bucură-te, folositor şi ajutător de obşte;

Bucură-te, apărătorule cu deosebită trebuinţă pentru mine;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 4

Fiind înştiinţat împăratul de credinţa ta, viteazule mărturisitor, a venit în Tesalonic, înaintea căruia stând, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos, Dumnezeu adevărat, iar mulţimea de zei cea păgânească o ai ocărât; de care el foarte mâniindu-se, a poruncit să te închidă în temniţă, unde intrând tu, cuvios suflet ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 4

Foc arzător având în sufletul tău, fericite Mucenice Dimitrie, pentru dragostea Celui dorit al tău, întru nimic socotind chinuriie, întărit de darul Lui, vesel ai intrat în temniţă, şezând ca întru o cămară luminoasă, rugându-te şi cântând psalmi; pentru care de la noi auzi acestea:

Bucură-te, că ai fost împuternicit cu darul lui Hristos;

Bucură-te, că pe vrăjmaşi, cu răbdare i-ai biruit;

Bucură-te, că pentru Hristos în temniţă ai fost dat;

Bucură-te, că pe diavolul l-ai înfiorat;

Bucură-te, că temniţa ţie cămară luminoasă s-a arătat;

Bucură-te, că în ea, cu cântări şi doxologii pe Dumnezeu ai lăudat;

Bucură-te, că, îngrădindu-te cu semnul crucii, pe scorpie ai călcat;

Bucură-te, că ea, călcată fiind, nevătămat ai ramas;

Bucură-te, că ai urât dregătoria pământească de proconsul;

Bucură-te, că cerească ostaşie ai îndrăgit;

Bucură-te, că părinţilor tăi prin rugăciuni ai fost dat;

Bucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de naşterea ta;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 5

Păgânul împărat, îndeletnicindu-se cu jocuri în arene, mulţi din creştini erau ucişi de către un om, puternic luptător, anume Lie, din neamul vandalilor; această fărădelege nesuferind-o creştinul Nestor tânărul, aprins de râvnă a alergat la tine în temniţă, spunându-ţi şi cerând binecuvantare şi rugăciuni ca să-l poată birui; iar tu, Sfinte Mucenice, nădejde având în Cel ce te întărea pe tine, însemnându-l cu semnul Crucii, i-ai zis: du-te, ca pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi, cântând dimpreună: Aliluia!

 

Icosul 5

Tânărul Nestor, nădejde în Dumnezeu având prin tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, îndată alergând la acea privelişte, cu mare glas a strigat: o Lie, vino să ne luptăm şi amândoi; iar împăratul văzându-l tinerel şi frumos, chemându-l la sine i-a zis: nu vezi pe câţi a omorat Lie?, momindu-l cu făgăduinţa de a-l trage la un gând cu dânsul. Iar el nevrând a strigat: Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi. Şi îndată s-a apucat cu Lie la luptă, şi aruncându-l în suliţele cele ascuţite, l-a dat la amara moarte, şi asa s-a plinit proorocia ta, sfinte; pentru care te întâmpinăm cu aceste laude:

Bucură-te, că mândria lui Lie ai surpat;

Bucură-te, că pe Nestor cu Lie a se lupta l-ai îndemnat;

Bucură-te, că prin semnul Crucii ai zis că-l va birui;

Bucură-te, că la amara moarte l-ai dat;

Bucură-te, că tânărul Nestor, reazem tare în Hristos şi în ale tale rugăciuni a avut;

Bucură-te, că de nădejdea sa n-a fost lipsit;

Bucură-te, că proorocia ta, sfinte, s-a plinit;

Bucură-te, că şi Nestor pe Hristos a mărturisit;

Bucură-te, că el la momirile împăratului nu s-a supus;

Bucură-te, că şi lui cununa frumoasă la ceruri i-ai arvunit;

Bucură-te, că din porunca împăratului, de Marcian capul i s-a tăiat;

Bucură-te, că sufletul lui la ceruri cu mucenicii s-a numărat;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 6

Fiind înştiinţat nebunul împărăt, cum că tu, Mucenice Dimitrie, ai fost pricinuitor pierzării lui Lie, s-a mâhnit foarte, mai mult decât ar fi căzut din împărăţia sa, şi îndată a poruncit ostaşilor, că asemenea cu suliţele să fii străpuns; iar tu, vrednicule de laudă, aşteptai cugetând la bunătăţile ce aveai a le dobândi şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 6

Şezând tu în temniţă, viteazule mucenice, a căutat spre tine Domnul de sus, cercetându-te prin îngerul Lui care ţi s-a arătat ca o preafrumoasă cunună din rai întru lumină mare, pe care punând-o pe capul tău, ţi-a zis: pace ţie, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie; îmbărbăteaza-te, întăreşte-te şi biruieşte pe vrăjmaşii tăi; iar tu sfinte, ai răspuns; mă bucur întru Domnul şi mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu; aprins de dragostea Lui, doreai a-ţi vărsa pentru Dânsul sângele tău, pentru care noi te lăudam aşa:

Bucură-te, că şezând tu în temniţă vesel te-ai arătat;

Bucură-te, că Hristos din ceruri spre tine a căutat;

Bucură-te, că cercetare de la El prin îngeri ai primit;

Bucură-te, căci cu frumoasă cunună din rai întru lumină mare la tine a venit;

Bucură-te, că vederea îngerului mult te-a bucurat;

Bucură-te, că el capul cu cunună ţi-a încununat;

Bucură-te, că primind cununa, din inima ai mulţumit;

Bucură-te, că pe vrajmaşul foarte mult l-ai scârbit;

Bucură-te, că pace, îmbărbătare şi întărire, prin înger ai luat;

Bucură-te, că prin răbdare întemeietor dreptei credinţe te-ai arătat;

Bucură-te, că întru dânsul bucurându-te te-ai veselit;

Bucură-te, că pentru Dânsul sângele a-ţi vărsa ai dorit;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

 

Condacul 7

Începând a se lumina de ziuă, au intrat ostaşii în temniţă la tine, mare mucenice, aflându-te stând vesel la rugăciune, şi îndată a început a te străpunge cu suliţele; iar tu, nevoitorule, cu suflet viteaz ai ridicat mâna dreaptă, împungându-te întâia suliţă în coastă, închipuind astfel patima lui Hristos, Domnul tău, Cel cu suliţa împuns; în mâinile Lui ţi-ai dat sfântul tău suflet, cântând: Aliluia !

 

Icosul 7

Cumplit şi fără crutare, ostaşii au străpuns trupul tau, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, mare mucenic, încât pământul s-a roşit cu sângele tău, făcându-te privelişte îngeriior şi oamenilor; iar tu, rugându-te din adâncul inimii, ai rămas până la sfârşit cu mulţumire răbdand şi neclintit din dreapta credinţă; pentru care primeşte de la noi acestea:

Bucură-te, că intrând ostaşii în temniţă, vesel te-au aflat stând la rugăciune;

Bucură-te, că îndată au început cu suliţele a te străpunge;

Bucură-te, căci cu suflet viteaz mâna dreaptă ai ridicat;

Bucură-te, că întâia suliţă coasta ta a străpuns;

Bucură-te, că patima lui Hristos, Domnul tău, ai închipuit;

Bucură-te, că împungere în coastă ca şi El ai primit;

Bucură-te, că pământul cu sângele tău s-a roşit;

Bucură-te, că privelişte îngerilor şi oamenilor te-ai facut;

Bucură-te, că suliţele vesel le-ai răbdat;

Bucură-te, că prin ele sufletul tău în mâinile lui Dumnezeu l-ai dat;

Bucură-te, că tare ca un diamant te-ai arătat;

Bucură-te, că până la sfârşit, mulţumind din adâncul inimii, te-ai rugat;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 8

Mucenice de trei ori fericite, dându-ţi sfântul suflet în mâinile Domnului tău, Căruia cu credinţă ai slujit, s-a dus să petreacă în locaşurile cele cereşti împreună cu cetele mucenicilor; trupul tău aruncat fără de cinste zăcea la pământ, iar oarecare din credincioşi noaptea mergând l-au luat şi l-au îngropat, cântând toţi lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 8

Dupa îngroparea ta, credincioasa sluga ta Lupu, spre semnul dragostei luând haina şi inelul muiate în sângele tău, sfinte, multe feluri de boli prin ele se tămăduiau şi duhurile cele necurate se goneau; de care minune înştiinţându-se tot Tesalonicul, necredinciosul împărat Maximian a poruncit ca şi pe fericitul Lupu să-l prindă şi să-i taie capul; şi aşa sluga cea bună după stăpânul său, adică dupa tine, Sfinte Dimitrie, s-a dus la Domnul; pentru care noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că trupul tău străpuns fiind a rămas jos;

Bucură-te, că Iisus creştetul tău l-a încununat frumos;

Bucură-te, că nevoinţa ta cea mucenicească acum ai săvârşit;

Bucură-te, căci cu mucenicii în locaşurile cereşti eşti preamărit;

Bucură-te, că de la pământ la cele cereşti te-ai ridicat;

Bucură-te, căci cu mucenicii dimpreună te-ai numărat;

Bucură-te, că lui Lupu, credincioasa sluga ta, haina şi inelul tău i-ai dat;

Bucură-te, că prin ele feluri de boli ai vindecat;

Bucură-te, că şi lui din porunca lui Maximian i s-a tăiat capul;

Bucură-te, că el, după tine, stăpânului său, a urmat;

Bucură-te, cel ce credincioşilor eşti izvor de minuni nedeşertat;

Bucură-te, că demoniior eşti rană anevoie de vindecat;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 9

Deasupra mormântului tău, sfinte, fiind zidită o biserică mică, în care se săvârşeau multe minuni şi feluri de vindecări bolnavilor se da, un boier credincios, anume Leontie, din părţile Iliricului de boală grea fiind cuprins, adus şi pus fiind unde sfintele tale moaşte erau în pământ ascunse, îndată a dobândit tămăduire, sculându-se sănătos; pentru care, mulţumind lui Dumnezeu şi pe tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, preamărindu-te, a cântat: Aliluia!

 

Icosul 9

Vrând vindecatul boier Leontie a zidi o biserică mare şi frumoasă, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, spre semn de mulţumire, dărâmând pe cea mai mică, a început a săpa şanţurile spre temelie. Dar, o minune ! A aflat sfintele tale moaşte întregi şi nestricate, curgând din ele mir binemirositor, unde, adunându-se poporul, cu bucurie scoţându-le din pământ, mulţime nenumărată de bolnavi se tămăduia; iar Leontie, plin de veselie, ridicând degrab la acel loc biserică frumoasă şi minunată, într-ânsa a pus cinstitele tale moaşte, în racla de mult preţ; deci bucurându-ne şi noi de aceasta, grăim către tine aşa:

Bucură-te, că pe Leontie de boala grea l-ai vindecat;

Bucură-te, că el spre mulţumire biserică în numele tău a ridicat;

Bucură-te, că tu har de a face minuni de la Dumnezeu ai luat;

Bucură-te, că trupul tău iaraşi nouă l-ai dat;

Bucură-te, că îndată ce din pământ s-a ivit, mir de bună mireasmă la toţi a tins;

Bucură-te, că pe mulţi de felurite boli i-ai izbăvit;

Bucură-te, că înăuntrul bisericii cu cinste de preoţi s-a aşezat;

Bucură-te, căci credincioşii de aceasta s-au bucurat;

Bucură-te, că întregi sfintele tale moaşte se păzesc;

Bucură-te, că cei ce pătimesc şi cu credinţă năzuiesc la ele, se tămăduiesc;

Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de feluri de boli vindecător;

Bucură-te, că pentru toţi eşti de daruri împărţitor;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 10

Binecredinciosul Leontie, voind a se întoarce la Iliric, a vrut să ia o parte din sfintele tale moaşte, ca şi acolo în patria sa să zidească o biserică în numele tău, sfinte; iar tu, arătându-te, l-ai certat, ca să nu îndrăznească a lua ceva, iar el luând numai giulgiul muiat în sângele tău şi o parte din aurării, în racla de aur le-a pus şi ducându-se, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 10

Minuni multe făcând tu, sfinte, prin giulgiul tău, lui Leontie arătându-te pe cale, l-ai izbăvit de furtuna ce-l ameninţa şi vrând cu ai săi a trece râul Istrului i-ai spus să ia racla cu giulgiul în mâinile sale şi să nu se teamă; asemenea şi tuturor celor ce năzuiesc cu credinţă la tine le eşti de obşte folositor şi grabnic ajutător; pentru care-ţi cântăm aşa:

Bucură-te, că pe Leontie, ce din sfintele tale moaşte a vrut să ia, l-ai certat;

Bucură-te, că giulgiul muiat în sângele tău, spre mângâierea lui l-ai dat;

Bucură-te, că de furtuna ce-l ameninţa, arătându-te, l-ai izbăvit;

Bucură-te, căci cu giulgiul tău fără vătămare l-a trecut;

Bucură-te, că el, sosind la Sirmion, în biserica ce zidise ţie, acest odor a dat;

Bucură-te, că şi acolo mulţi se îndulciră de minuni şi tămăduiri;

Bucură-te, că pe Marian, eparhul Iliricului, de buba grea l-ai tămăduit;

Bucură-te, că pe unul ce era îndrăcit l-ai izbăvit;

Bucură-te, că pe altul ce îi curgea sânge l-ai izbăvit;

Bucură-te, că foametea ce era în cetatea ta o ai potolit;

Bucură-te, că pe locuitorii ei, din primejdia ce-i ameninţa, i-ai izbăvit;

Bucură-te, că celor ce vindeau grâu, arătându-te aievea, le-ai poruncit să înoate spre Tesalonic;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

 

Condacul 11

Sfeşnic cu totul luminos fiind cinstitele tale moaşte, Izvorâtorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, pus în sfeşnicul bisericii luminează pe toţi cei ce cu credinţă aleargă la ele; deci de un dar ca acesta să nu ne lipseşti şi pe noi sfinte, cei ce cu dragoste ne aflăm stând înaintea sfintei tale icoane; cu multă smerenie închinându-ne, cerem a fi scutiţi de orice potrivnice întâmplări iar mai ales de înfricoşătoarea groază a cutremurului şi a ne învăţa să cântăm lui Dumnezeu, dimpreună cu tine: Aliluia!

 

Icosul 11

Evlaviosul împărat Justinian a trimis în Tesalonic bărbaţi cinstiţi să ia o parte din sfintele moaşte, spre sfinţirea bisericii pe care din nou o zidise; ajungând ei la Tesalonic şi de racla ta apropiindu-se, o, minune! deodată a ieşit foc şi scântei de văpaie spre toţi slobozind şi un glas din foc înfricoşător zicând: staţi şi nu îndrăzniţi; iar ei spăimântaţi de frică au cazut şi întorcându-se înapoi au spus împăratului cele ce s-au făcut, aducând întru mirare pe toţi; pentru care te lăudăm aşa:

Bucură-te, că foc şi scântei de văpaie s-au văzut din racla sfintelor tale moaşte;

Bucură-te, că minunea aceasta pe mulţi i-a îngrozit;

Bucură-te, că în vis lui Onisifor, aprinzătorului de lumini, te-ai arătat;

Bucură-te, că fapta sa, cu iubire de oameni, o ai mustrat;

Bucură-te, că ai poruncit lui să o părăsească şi să se pocaiască;

Bucură-te, că pe el, l-ai facut a se ruşina, trezindu-se din sonm;

Bucură-te, că a doua oară iarăşi aievea l-ai mustrat;

Bucură-te, că de glasul tău ca de un tunet la pământ zăcea ca un mort;

Bucură-te, că venindu-şi el întru sineşi singur a mărturisit fapta sa;

Bucură-te, că spăimântându-l, singur a spus tuturor mustrarea ta;

Bucură-te, căci cu minunile tale pe popor ai veselit;

Bucură-te, că vrei ca toţi să se mântuiască de la Dumnezeu;

Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 12

Stand inaintea lui Hristos, Cel ce te-a intarit spre patimire, prealaudate Mare Mucenice Dimitrie, de la Dansul dar ai luat a vindeca pe toti de patimile sufletesti si trupesti; rugamu-ne deci tie, sfinte, ca cel ce ai indrazneala multa, nu inceta mijlocindu-ne sufleteasca mantuire noua, celor ce cinstim a ta pomenire si cantam neincetat: Aliluia!

 

Icosul 12

Cu cantari cinstim pomenirea ta, fericim chinurile tale si indelunga-rabdarea ta, marim si laudam minunile tale, vitejia si barbatia ta cea nebiruita; bine te cuvantam ca pe un mare ajutator si pazitor lumi, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie, si din inima graim tie acestea:

Bucura-te, ca pe episcopul cel prins de barbari l-ai slobozit;

Bucura-te, ca pe el la cetatea ta Tesalonic l-ai povatuit;

Bucura-te, ca pe cele doua fecioare, ce au cusut chipul tau, le-ai izbavit;

Bucura-te, ca pe rapitorul lor l-ai lasat batjocorit;

Bucura-te, ca degraba le-ai adus pe ele, dimpreuna cu chipul, la biserica din Tesalonic;

Bucura-te, ca acel chip inaintea altarului spre lauda ta s-a pus;

Bucura-te, ca vazindu-se ele desteptate langa mormantul tau s-au bucurat;

Bucura-te, ca cei adunati acolo, pentru minune au saltat;

Bucura-te, ca de multe ori cetatea ta de navalirea barbariior o ai izbavit;

Bucura-te, ca pe multi din robia barbarilor i-ai slobozit;

Bucura-te, ca dimpreuna cu ingerii esti vorbitor;

Bucura-te, ca tuturor de obste catre Stapanul ne esti mijlocitor;

Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Condacul 13

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui: Aliluia!

 

Apoi se zice iarasi Icosul intai

 

Credinta adevarata invatand-o, Mucenice Dimitrie, de la parintii tai, ai vietuit pe pamant prin darul lui Dumnezeu ca un inger, luminat marturisind si invatand pe toti apoi cu milostenie, cu neincetate rugaciuni si cu chinuri. Pentru care noi aducem tie aceste cantari de lauda :

Bucura-te, ca tu ca un inger pe pamant ai vietuit;

Bucura-te, ca luminat pe Hristos ai marturisit;

Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;

Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;

Bucura-te, ca prin postire si rugaciuni necontenite, ingerilor te-ai asemanat;

Bucura-te, ca prin faceri de bine si lacrimi, pe demoni i-ai infricosat;

Bucura-te, nemuritoare odrasla a cetatii Tesalonicului;

Bucura-te, reazem neclintit al Iliricului;

Bucura-te, saditorule al crestinatatii;

Bucura-te, dezradacinatorule al paganatatii;

Bucura-te, ca intru primejdii lumii esti mare aparator;

Bucura-te, ca celor ce cu credinta nazuiesc la tine le esti gata folositor;

Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

si Condacul intai

Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam: bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

 

Sinaxar 26 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.

Dumitru-DimitrieAcesta a fost pe vremea împaratilor Diocletian si Maximian (284-305), tragându-se din Tesalonic, fiind din început evlavios si învatator al credintei celei în Hristos. Deci mergând Maximian la Tesalonic a fost prins sfântul si pus în temnita, pentru ca era vestit în dreapta credinta. Si laudându-se împaratul cu un om al lui ce-l chema Lie si îndemnând pe oamenii cetatii sa iasa sa se lupte cu el, caci întrecea acesta pe toti cei de vârsta lui la marimea trupului si la putere. Un oarecare tânar crestin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temnita, îi zise: "Robule al lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine". Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: "Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi". Deci luând Nestor îndrazneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie si-i puse semetia lui jos, omorându-l. De care lucru împaratul rusinându-se, s-a mâhnit si s-a mâniat.

Si fiindca s-a aflat ca Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostasi si le-a poruncit sa-l strapunga cu sulitele pe sfântul în temnita. Pentru ca a fost pricina înjunghierii lui Lie si facându-se aceasta, îndata marele Dimitrie si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, facând dupa moartea sa multe minuni si uimitoare tamaduiri. Apoi din porunca împaratului s-a taiat si capul Sfântului Nestor.

DINTRU ALE LUI METAFRAST

Asadar, zacând trupul sfântului mort pe pamânt, au luat apoi niste crestini cinstitele lui moaste si le-au îngropat cu cinste si cu dragoste dumnezeiasca. Iar o sluga a sfântului ce-i slujea, când a primit sfântul fericita junghiere, el precum a putut a strâns sfintitul sânge al mucenicului, în sfântul orar ce-l purta sfântul pe umere, înca si inelul sfântului ce-l purta în mâna sângerându-l cu mucenicescul sânge, multe minuni a facut cu el, încât s-a umplut toata cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putinta a se ascunde aceasta de Maximilian, nici el a suferi zavistia; ci au prins numaidecât pe acea minunata sluga, care se chema Lupul si l-au omorât. Deci trecând câtava vreme si înmultindu-se minunile si ajungând în toate partile, un om oarecare anume Leontie, foarte de cinste si cu caldura spre credinta în Hristos, a cazut într-o boala foarte grea, cât socotea mai de dorit moartea si neputând doctorii nimic a-i folosi si boala tot întarindu-se, a nazuit la sfânta biserica a mucenicului, si îndata cum l-au dus si l-au pus acolo si el chemând numele sfântului prin buzele sale, lesne s-a tamaduit de acea boala. Si precum Leontie curând îsi lua tamaduirea, asa fara de zabava precum a putut a dat rasplatirea. Ca a stricat locasul cel mic unde era trupul sfântului, fiind foarte strâmt din pricina zidului baii si a ulitei. Si a zidit din temelie locas mai mare în cetatea Tesalonicului, care sta pâna astazi foarte cuvios în fata ulitei celei mari, unde este baia cea de obste. Deci vrând acest iubitor de credinta om, ca sa mearga la Iliric unde avea si dregatoria de guvernator si vrând el sa ia oarece parti din sfântul trup, ca sa zideasca si acolo biserica sfântului mucenic, a fost oprit de la ce voia sa faca, prin aratari de noapte, pentru ca nu luase voie de la sfântul. Pentru aceasta a facut a doua calatorie, precum se spune, si luând haina mucenicului ce era rosita de sfântul lui sânge si o parte din orar, si punându-le într-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevarat cinstite, într-acest chip a împlinit dorinta mucenicului si apararea sa. Deci vrând a-si face calea catre Sirmium în vreme de iarna si sosind la tarmurile apei Istrului si venind apa foarte mare, era în mare mâhnire. Iar Sf. Dimitrie aratându-i-se i-a zis: "Sa nu ai nici o grija, ci tine în mâini cele ce duci si treci fara de nici o îndoiala râul". Si a ascultat guvernatorul pe cel ce i se aratase si dimineata suindu-se în car a trecut apa tinând sicriasul în mâini; iar apa îi facea loc si curgea cu liniste. Deci asa trecând fara de nici o vatamare si sosind la Sirmium a asezat acest sfânt sicriu cu odorul ce era în el în biserica ce zidise mucenicului. Si multi s-au bucurat de multele minuni si tamaduiri ce facuse acea sfânta hlamida, înca si pe cale.

Si pe Marian guvernatorul ilirienilor, care era cuprins de o boala rea din cap pâna la picioare, parasindu-l doctorii si mergând la biserica sfântului, precum îi poruncise sfântul, i-a izbavit de acea boala. Si pe alt om ce avea boala de curgerea sângelui, l-a tamaduit minunat si pe altul ce era demonizat, înca si cetatea cea mare a Tesalonicului a izbavit-o de împresurarea barbarilor si a scos-o din robia lor.

Si pe episcopul afrorilor (pe care îi socotesc elinii mutati din Fenicia), care fiind robit de catre barbari l-a izbavit, aratându-i-se sfântul si slobozindu-l din legaturile ce avea împrejur, l-a îndreptat pâna la Tesalonic. Iar daca s-a dus episcopul în Africa, a zidit o biserica Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se înca sa-i faca si un chivot si un amvon, iar sfântul neîntârziind, ci aratându-se episcopului în vis, i-a zis: "Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore câte îti trebuie, si din acelea sa iei pentru acea trebuinta"; deci vorbind episcopul cu corabierul si neizbutind, i s-a aratat iarasi sfântul si i-a zis: "Ca la vârful corabiei zaceau marmorele", spunându-le tot anume cum si în ce fel de forma erau si cum ca le cumparase pe numele fratelui sau si împreuna-mu-cenicului Victor, si cum ca acela i le-a daruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a împlinit trebuinta si sa spuna aievea corabierului în acest chip, ca asa îl va pleca si le va lua, precum a si fost. În cetatea Tesalonicului a potolit foametea si moartea ce era, înconjurând pe la limanuri si aratându-se corabierilor, le-a poruncit sa porneasca cu corabiile cu bucate acolo degrab, aratându-se atunci si aievea, de-l vedeau corabierii cu ochii si mergea sfântul departe înaintea corabiilor, umblând pe mare.

Pururea pomenitul împarat Iustinian, a zidit acel de Dumnezeu facut si fara cusur lucru, în numele adevaratei întelepciuni a Cuvântu-lui lui Dumnezeu si cauta sa ascunda acolo toate cele de demult vechi si cinstite lucruri si pof-tind sa i se aduca acolo si vreo particica din moastele Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, si pornindu-se spre acel lucru cei trimisi de dânsul si apropiindu-se de mucenicescul si de Dumnezeu cinstitul mormânt al mucenicului, îndata se arata unde stralucea foc de la cinstitul sicriu si sarea de acolo vapaie de foc de-i lovea în gura si nu-i lasa sa se apropie, si glas din foc iesind si povestind acel înfricosator si minunat lucru zicea: "încetati de a mai încerca"; de care îngrozindu-se, au cazut cu fata la pa-mânt si luând numai tarâna de acolo, s-au dus. Din care, jumatate au pus-o ca un odor în camera odoarelor, iar jumatate au trimis-o la împarat pentru sfintenie, povestindu-i cele ce li s-a întâmplat si ce li s-a grait.

Iar diavolul cel ce pururea pizmuieste cele bune, a ispitit oarecând sa dea marea cetate a Tesalonicului în mâinile vrajmasilor în acest chip: a uneltit ca sa arda chivotul sfântului în biserica, si aprinzându-se biserica de ardea, a sosit si neamul cel fara de omenie al slavinilor, si a ascuns oastea putin în laturi de la cetate. Iar poporul strângându-se ca sa stinga focul, cel ce era purtator de grija de lucrurile cele sfinte ale bisericii, vazând ca argintul sicriului se topise de curgea pe pamânt, s-a temut sa nu se faca vreun jaf, sa piara argintul de popor, deci striga cu glas mare zicând: "O, prietenilor si fratilor, vrajmasii au împresurat cetatea si au început a sfarâma zidurile" si se mestesugia el cu cuvântul lui ca sa risipeasca multimea oamenilor si sa nu jefuiasca argintul, caci sfântul daduse insuflarea aceasta. Crezând cuvântul aceluia, precum si era de crezut si pornindu-se toti numaidecât la ziduri au aflat pe vrajmasi punând scarile la ziduri si maiestriile cele de stricaciunea cetatii si pe cei ce dadusera navala asupra cetatii numai putin decât focul; deci chemând pe sfântul în ajutor, i-au alungat. Iar dupa ce s-a stins si focul, pazitorul acela al bisericii, a spus catre toti minunea, zicând: Ca strigarea aceea ce facuse, nu era doara ca stia el ceva de venirea vrajmasilor, ci numai pentru paza sfântului, ca sa nu se jefuiasca argintul de popor. Care este aratata la cei chibzuiti, care stiu socoti lucrurile si cunosc dumnezeiestile rânduieli, ca cu pronia sfântului întorcând la capul vrajmasului mestesugurile lui, se tamadui raul cu rau, caci cu aprinderea focului a atâtat poporul si cu stingerea l-a întarit, iar cu glasul cel de mântuire, care s-a dat din dumnezeiasca insuflare pazitorul bisericii le-a strigat si fiind poporul înfierbântat a mântuit si zidul si cetatea foarte usor.

Asijderea si un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba greaca protospatar, sezând lânga biserica sfântului, dumnezeiesc om se cunostea a fi. Acesta spunea, ca pe vremea razboiului cu avarii, când împaratia Mavrichie, a vazut doi barbati luminosi la chip si la stat, ca cei ce sunt în cinste si stau înaintea fetei împaratului, care mergeau sa intre în biserica sfântului si când au fost la locul ce se cheama Trivolon, de unde se începe a intra în biserica, între cei doi stâlpi mari de tetalie, ce stau spre apus, au zis slugii sa-i duca la domnul casei, si apropiindu-se el de intrarea sfântului chivot, iar sfântul degrab a deschis usile si a iesit de i-a întâmpinat si le-a dat închinaciunea sanatatii ca unor cunoscuti si veniti de la împaratul si facând voia împaratului, iar si au grait catre dânsul, zicând: "Ca împaratul a poruncit sfintiei tale sa lasi cetatea si sa mergi catre dânsul, ca s-a lasat vrajmasilor cetatea aceasta". Daca a auzit sfântul acest lucru a plâns, plecând capul, fiind cuprins cu tacere, multa vreme, arata cu chipul acesta greutatea mâhnirii ce-i dadusera cuvintele acelea, de care mâhnindu-se si sluga, a zis: "De as fi stiut, fratilor, ca va aduce venirea voastra atâta amaraciune, nu as fi spus domnului meu". Si dupa aceea târziu i-a întrebat sfântul: "Adevarat, asa a placut? Asa s-a parut Domnului si Stapânului tuturor? Sa paraseasca o cetate atât de mare, pe care a cumparat-o cu Sângele Sau si sa o dobândeasca cei ce nu-l cunosc?" Si ei au zis: "Asa, adevarat". Iar sfântul si mult-milostivul mucenic, i-a tocmit si i-a învatat sa duca raspunsul la Domnul si Stapânul tuturor, care era în acest chip: "Cunosc, iubitorule de oameni, Doamne, milosârdiile Tale, cele ce biruiesc pururea mâhnirea Ta, pe care o atâta pacatele noastre; cunosc ca Ti-ai pus sufletul pentru pacatosi si Ti-ai varsat sângele pentru ei, si nu s-a zaticnit niciodata aceasta buna voie a Ta si de pacatele noastre, si de vreme ce m-ai pus si pe mine pazitor acestei cetati, ma voi asemana Tie, Stapânului meu, si-mi voi pune sufletul pentru dânsii si voi pieri cu pieritorii acestia, ce cred în numele Tau. Si nu s-au despartit de la Tine, macar ca au gresit, iar Tu esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc". La acestea, barbatii aceia zisera: "Acestea sa spunem celui ce ne-a trimis? Acestea sa zicem împaratului? Frica ne este sa nu cumva sa se mâhneasca asupra ta"; iar sfântul a zis: "Acestea sa le zica si iara sa le zica, si s-a întors iarasi la Chimitirion si închise sfântul chivot înaintea celor cu chip îngeresc, care purcesera de se dusera dupa vorba aceasta". Acestea le adeverea sfintitul Ilustrie, ca le vazuse aievea întru uimire; sau vedenie si povestindu-le cetatenilor, ce mai ramasesera, le da îndraznire cu cuvântul, ca erau îngroziti si slabiti pentru boala omorului ce se întâmplase mai înainte, aflându-se la multa neputinta si la lipsa de prada si calcarea limbilor, si-i îmbuna, ca este sfântul într-ajutor cu dânsii si-i adeverea ca vor fi paziti cu rugaciunile sfântului, precum mai pe urma sfârsitul lucrurilor a aratat.

Iarasi un eclesiarh anume Onisifor, pazind la sfântul mormânt si se ostenea la aprinderea candelelor si a facliilor si fiind rau cu naravul, ca fura lumânarile si facliile; si facând aceasta multa vreme, n-a lasat sfântul netamaduit naravul lui cel nepriceput si de stricaciune, si aratându-i-se în vis, l-a mustrat si l-a învatat cu binisorul ceea ce se cadea sa faca, zicându-i: "Frate Onisifore, nu-mi place ce faci la faclii; ci sa stii ca facând aceasta si pe cei ce le aduc pagubesti mult, si însuti pe tine te-ai împins în prapastia pierzarii. Caci cu cât se aprind mai mult facliile, se milostiveste si Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar când se iau curând, micsoreaza lucrul mila aceluia si sporeste osânda celui ce le ia".

Deci oprindu-se Onisifor putin dupa cuvintele acestea, peste putina vreme iar lasându-se de îmblânzirea vedeniei, s-a apucat iarasi de cele obisnuite si le facea fara de frica. Si într-o zi, mergând un crestin foarte de noapte a dus faclii foarte frumoase, care au placut lui Onisifor si îndata cum le-a aprins a mers sa le ia, dupa ce plecase cel ce le adusese. Însa vezi si grija sfântului: cum se întinse acela la faclii, sfântul înca slobozi glas din sicriu, zicându-i: "Dar nu te-ai mai lasat?" într-acest chip lovindu-se Onisifor, a cazut la pamânt cadere grea, îngrozindu-se de frica si de sunetul glasului, pâna a venit un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos si l-a tinut de si-a venit în fire; si dupa ce si-a venit în fire, si-a marturisit catre toti îndraznirea nebuniei lui si purtarea de grija a sfântului, cu cea dintâi si a doua certare cu iubire omeneasca, încât nu numai el, ci si altii toti se folosira de minunea aceasta.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Artemidor si Vasilie, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Leptina, care s-a savârsit fiind târâta pe pamânt.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Glicon, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Marelui si groaznicului cutremur.

La douazeci si patru de ani ai împaratiei lui Leon Isaurul, la al noualea Indiction, în 26 zile ale lui octombrie, s-a facut cutremur mare si înfricosator în Constantinopol, atât cât au cazut cele mai înalte si mai frumoase locasuri si multi s-au prapadit împreuna cu acelea. Drept aceea în aceasta zi, a Marelui Mucenic Dimitrie, se face si pomenirea acelei groaznice înfricosari a cutremurului, mergând cu litie la biserica din Vlaherne, a Preacuratei si slavitei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, savârsind într-însa si dumnezeiasca Liturghie. Cu ale carui rugaciuni sa ne mântuim de toata groaza si sa ne învrednicim de vesnicile bunatati, în Hristos Iisus Domnul nostru, a Caruia este slava si stapânirea în vecii vecilor, Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea mutarii icoanei slavitului Mucenic Dimitrie, de la Tesalonic în Constantinopol, la Mânastirea Pantocratorului, care icoana mai înainte sta deasupra mormântului lui cel izvorâtor de mir si-l acoperea pe el.

Tot în aceasta zi, Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.pomenirea Sfantului, Slavitului, Marelui Mucenic Dimitrie,
izvoritorul de mir si facatorul de minuni. (+303)


Sfantul, Slavitul Mare Mucenic Dimitrie Sfantul, Slavitul Mare Mucenic Dimitrie Sfantul, Slavitul Mare Mucenic Dimitrie Sfantul, Slavitul Mare Mucenic Dimitrie

    Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

    Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

    Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.

    Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"

    Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.
 


Dumnezeului nostru slava!
 
 

Intru aceasta zi,
Cuvant despre Musha vamesul,
cum a facut mila cu o femeie si nu s-a atins de ea

    In cetatea Tirului a fost un oarecare vames, anume Musha, si de multe ori ne spunea noua, zicand: "Fiind eu intru cele de acolo si luand zeciuiala de la oaspeti, odata am inserat. Deci, fiind seara, ma duceam sa ma spal la baie si am aflat in cale o femeie, stand pe intuneric, si, apropiindu-ma de dansa, am inceput a-i grai ei cuvinte de desfranare, iar ea a fagaduit, sa vina dupa mine iar eu, de pofta si de bucurie diavoleasca, nu m-am mai dus sa ma spal, ci indata, luand femeia, m-am pornit inapoi la cina. Iar ea n-a gustat cu mine, nici n-a baut, macar ca eu mult am silit-o, dar ea n-a ascultat si m-am sculat, vrand a ma duce sa ma culc. Si, luand de mana pe femeie, am vrut sa o sarut pe ea, iar ea cu lacrimi a strigat cu glas mare: "Vai mie, straina si ticaloasa, cea de tot pierduta, cu sufletul si cu trupul!"

    Deci, am inceput a o intreba de pricina tipatului ei, iar ea, plangand, mi-a spus: "Barbatul meu a fost negustor, si inecandu-i-se corabja, a pierdut si pe ale sale si pe cele straine, si acum este in temnita. Iar eu, neavand ce sa fac, ca macar paine sa aflu pentru el, am voit, de multa suparare, sa-mi spurc trupul meu si sa-i castig lui hrana. Ca pe toate le-au jefuit strainii. Si i-am zis ei: "Ce datorii mai sunt inca?" Iar ea mi-a spus: "Cinci litre de aur." Deci eu, luand aurul i l-am dat ei, zicandu-i: "Pentru frica lui Dumnezeu, nu ma ating de tine, dar primeste acestea si-ti rascumpara barbatul tau si te roaga pentru mine, pacatosul."

    Iar dupa ce a trecut un an, se facura rele clevetiri asupra mea la imparatul, ca am pierdut birul. Si, trimitand imparatul, mi-au jefuit casa mea, si, degraba aducandu-ma pe mine la Constantinpol m-au si pus in temnita, numai intr-o camasa veche fiind imbracat. Si in fiecare zi auzeam ca imparatul voieste sa ma omoare, spre pilda altora, si eram deznadajduit pentru viata mea. Deci, plangand eu si tanguindu-ma, am adormit in grija si in intristare si am vazut pe femeia aceea, careia ii dadusem cele cinci litre de aur, care mi-a zis: "Ce ai stapane? Si pentru ce esti tinut aici?" Iar eu am zis: "Sunt clevetit si mi se pare ca vrea imparatul sa ma omoare." Iar ea mi-a zis: "Vrei, oare sa ma duc pentru tine la imparatul, ca sa te slobozeasca pe tine?" Si i-am zis ei: "Dar te sti pe tine imparatul?" Si mi-a zis: "Ma stie." Deci, dupa ce m-am desteptat, nu pricepeam ce va fi cu acest vis. Si, in cealalta noapte, asemenea, mi s-a aratat ea, zicandu-mi: "Nu te teme, eu te voi slobozi." Iar a doua zi, a poruncit imparatul si m-a adus in palatele imparatesti. Iar dupa ce am intrat si m-a vazut imparatul in haina urata si rupta, mi-a zis: "Iata, te iert pe tine acum." Si cautand, am vazut si pe femeia aceea, stand de-a dreapta imparatului si zambind la mine. Atunci a poruncit imparatul ca sa mi se intoarca toata averea mea si de la sine mi-a dat multe daruri, si cu multa cinste m-a raduit iarasi, la locul meu, inca m-a facut capetenie peste toti vamesii. Iar in cealalta noapte, mi s-a aratat mie, aceeasi femeie, zicandu-mi: "Stii, oare, cine sunt eu? Eu sunt cea cu care tu ai facut mila si nu te-ai atins de trupul meu, pentru Dumnezeu, ci mi-ai rascumparat barbatul de la amara moarte din temnita, iar pe mine m-ai facut a nu cadea in desfranare, pentru paine. Drept aceea, si eu te-am izbavit pe tine de primejdie."

    Deci, acestea auzind, fratilor, sa cunoasteti puterea milosteniei. Vedeti inca si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca iata s-a aratat preabunul Dumnezeu si i-a zis: "Tu pentru Mine ai facut mila, apoi si eu am marit mila Mea spre tine." Cu adevarat, mare este puterea milosteniei, ca si in acest veac face bine, si in veacul ce va sa fie, printr-insa, mai inainte mergem, sa vedem fata lui Dumnezeu, Care ne rasplateste noua de saptezeci de ori cate sapte. Deci, dar, acestea auzindu-le, parintilor si fratilor, sa fim milostivi, precum si Parintele nostru cel ceresc milostiv este, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 


Dumnezeului nostru slava!

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor