În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.
Si fiindca s-a aflat ca Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostasi si le-a poruncit sa-l strapunga cu sulitele pe sfântul în temnita. Pentru ca a fost pricina înjunghierii lui Lie si facându-se aceasta, îndata marele Dimitrie si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, facând dupa moartea sa multe minuni si uimitoare tamaduiri. Apoi din porunca împaratului s-a taiat si capul Sfântului Nestor.
DINTRU ALE LUI METAFRAST
Asadar, zacând trupul sfântului mort pe pamânt, au luat apoi niste crestini cinstitele lui moaste si le-au îngropat cu cinste si cu dragoste dumnezeiasca. Iar o sluga a sfântului ce-i slujea, când a primit sfântul fericita junghiere, el precum a putut a strâns sfintitul sânge al mucenicului, în sfântul orar ce-l purta sfântul pe umere, înca si inelul sfântului ce-l purta în mâna sângerându-l cu mucenicescul sânge, multe minuni a facut cu el, încât s-a umplut toata cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putinta a se ascunde aceasta de Maximilian, nici el a suferi zavistia; ci au prins numaidecât pe acea minunata sluga, care se chema Lupul si l-au omorât. Deci trecând câtava vreme si înmultindu-se minunile si ajungând în toate partile, un om oarecare anume Leontie, foarte de cinste si cu caldura spre credinta în Hristos, a cazut într-o boala foarte grea, cât socotea mai de dorit moartea si neputând doctorii nimic a-i folosi si boala tot întarindu-se, a nazuit la sfânta biserica a mucenicului, si îndata cum l-au dus si l-au pus acolo si el chemând numele sfântului prin buzele sale, lesne s-a tamaduit de acea boala. Si precum Leontie curând îsi lua tamaduirea, asa fara de zabava precum a putut a dat rasplatirea. Ca a stricat locasul cel mic unde era trupul sfântului, fiind foarte strâmt din pricina zidului baii si a ulitei. Si a zidit din temelie locas mai mare în cetatea Tesalonicului, care sta pâna astazi foarte cuvios în fata ulitei celei mari, unde este baia cea de obste. Deci vrând acest iubitor de credinta om, ca sa mearga la Iliric unde avea si dregatoria de guvernator si vrând el sa ia oarece parti din sfântul trup, ca sa zideasca si acolo biserica sfântului mucenic, a fost oprit de la ce voia sa faca, prin aratari de noapte, pentru ca nu luase voie de la sfântul. Pentru aceasta a facut a doua calatorie, precum se spune, si luând haina mucenicului ce era rosita de sfântul lui sânge si o parte din orar, si punându-le într-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevarat cinstite, într-acest chip a împlinit dorinta mucenicului si apararea sa. Deci vrând a-si face calea catre Sirmium în vreme de iarna si sosind la tarmurile apei Istrului si venind apa foarte mare, era în mare mâhnire. Iar Sf. Dimitrie aratându-i-se i-a zis: "Sa nu ai nici o grija, ci tine în mâini cele ce duci si treci fara de nici o îndoiala râul". Si a ascultat guvernatorul pe cel ce i se aratase si dimineata suindu-se în car a trecut apa tinând sicriasul în mâini; iar apa îi facea loc si curgea cu liniste. Deci asa trecând fara de nici o vatamare si sosind la Sirmium a asezat acest sfânt sicriu cu odorul ce era în el în biserica ce zidise mucenicului. Si multi s-au bucurat de multele minuni si tamaduiri ce facuse acea sfânta hlamida, înca si pe cale.
Si pe Marian guvernatorul ilirienilor, care era cuprins de o boala rea din cap pâna la picioare, parasindu-l doctorii si mergând la biserica sfântului, precum îi poruncise sfântul, i-a izbavit de acea boala. Si pe alt om ce avea boala de curgerea sângelui, l-a tamaduit minunat si pe altul ce era demonizat, înca si cetatea cea mare a Tesalonicului a izbavit-o de împresurarea barbarilor si a scos-o din robia lor.
Si pe episcopul afrorilor (pe care îi socotesc elinii mutati din Fenicia), care fiind robit de catre barbari l-a izbavit, aratându-i-se sfântul si slobozindu-l din legaturile ce avea împrejur, l-a îndreptat pâna la Tesalonic. Iar daca s-a dus episcopul în Africa, a zidit o biserica Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se înca sa-i faca si un chivot si un amvon, iar sfântul neîntârziind, ci aratându-se episcopului în vis, i-a zis: "Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore câte îti trebuie, si din acelea sa iei pentru acea trebuinta"; deci vorbind episcopul cu corabierul si neizbutind, i s-a aratat iarasi sfântul si i-a zis: "Ca la vârful corabiei zaceau marmorele", spunându-le tot anume cum si în ce fel de forma erau si cum ca le cumparase pe numele fratelui sau si împreuna-mu-cenicului Victor, si cum ca acela i le-a daruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a împlinit trebuinta si sa spuna aievea corabierului în acest chip, ca asa îl va pleca si le va lua, precum a si fost. În cetatea Tesalonicului a potolit foametea si moartea ce era, înconjurând pe la limanuri si aratându-se corabierilor, le-a poruncit sa porneasca cu corabiile cu bucate acolo degrab, aratându-se atunci si aievea, de-l vedeau corabierii cu ochii si mergea sfântul departe înaintea corabiilor, umblând pe mare.
Pururea pomenitul împarat Iustinian, a zidit acel de Dumnezeu facut si fara cusur lucru, în numele adevaratei întelepciuni a Cuvântu-lui lui Dumnezeu si cauta sa ascunda acolo toate cele de demult vechi si cinstite lucruri si pof-tind sa i se aduca acolo si vreo particica din moastele Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, si pornindu-se spre acel lucru cei trimisi de dânsul si apropiindu-se de mucenicescul si de Dumnezeu cinstitul mormânt al mucenicului, îndata se arata unde stralucea foc de la cinstitul sicriu si sarea de acolo vapaie de foc de-i lovea în gura si nu-i lasa sa se apropie, si glas din foc iesind si povestind acel înfricosator si minunat lucru zicea: "încetati de a mai încerca"; de care îngrozindu-se, au cazut cu fata la pa-mânt si luând numai tarâna de acolo, s-au dus. Din care, jumatate au pus-o ca un odor în camera odoarelor, iar jumatate au trimis-o la împarat pentru sfintenie, povestindu-i cele ce li s-a întâmplat si ce li s-a grait.
Iar diavolul cel ce pururea pizmuieste cele bune, a ispitit oarecând sa dea marea cetate a Tesalonicului în mâinile vrajmasilor în acest chip: a uneltit ca sa arda chivotul sfântului în biserica, si aprinzându-se biserica de ardea, a sosit si neamul cel fara de omenie al slavinilor, si a ascuns oastea putin în laturi de la cetate. Iar poporul strângându-se ca sa stinga focul, cel ce era purtator de grija de lucrurile cele sfinte ale bisericii, vazând ca argintul sicriului se topise de curgea pe pamânt, s-a temut sa nu se faca vreun jaf, sa piara argintul de popor, deci striga cu glas mare zicând: "O, prietenilor si fratilor, vrajmasii au împresurat cetatea si au început a sfarâma zidurile" si se mestesugia el cu cuvântul lui ca sa risipeasca multimea oamenilor si sa nu jefuiasca argintul, caci sfântul daduse insuflarea aceasta. Crezând cuvântul aceluia, precum si era de crezut si pornindu-se toti numaidecât la ziduri au aflat pe vrajmasi punând scarile la ziduri si maiestriile cele de stricaciunea cetatii si pe cei ce dadusera navala asupra cetatii numai putin decât focul; deci chemând pe sfântul în ajutor, i-au alungat. Iar dupa ce s-a stins si focul, pazitorul acela al bisericii, a spus catre toti minunea, zicând: Ca strigarea aceea ce facuse, nu era doara ca stia el ceva de venirea vrajmasilor, ci numai pentru paza sfântului, ca sa nu se jefuiasca argintul de popor. Care este aratata la cei chibzuiti, care stiu socoti lucrurile si cunosc dumnezeiestile rânduieli, ca cu pronia sfântului întorcând la capul vrajmasului mestesugurile lui, se tamadui raul cu rau, caci cu aprinderea focului a atâtat poporul si cu stingerea l-a întarit, iar cu glasul cel de mântuire, care s-a dat din dumnezeiasca insuflare pazitorul bisericii le-a strigat si fiind poporul înfierbântat a mântuit si zidul si cetatea foarte usor.
Asijderea si un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba greaca protospatar, sezând lânga biserica sfântului, dumnezeiesc om se cunostea a fi. Acesta spunea, ca pe vremea razboiului cu avarii, când împaratia Mavrichie, a vazut doi barbati luminosi la chip si la stat, ca cei ce sunt în cinste si stau înaintea fetei împaratului, care mergeau sa intre în biserica sfântului si când au fost la locul ce se cheama Trivolon, de unde se începe a intra în biserica, între cei doi stâlpi mari de tetalie, ce stau spre apus, au zis slugii sa-i duca la domnul casei, si apropiindu-se el de intrarea sfântului chivot, iar sfântul degrab a deschis usile si a iesit de i-a întâmpinat si le-a dat închinaciunea sanatatii ca unor cunoscuti si veniti de la împaratul si facând voia împaratului, iar si au grait catre dânsul, zicând: "Ca împaratul a poruncit sfintiei tale sa lasi cetatea si sa mergi catre dânsul, ca s-a lasat vrajmasilor cetatea aceasta". Daca a auzit sfântul acest lucru a plâns, plecând capul, fiind cuprins cu tacere, multa vreme, arata cu chipul acesta greutatea mâhnirii ce-i dadusera cuvintele acelea, de care mâhnindu-se si sluga, a zis: "De as fi stiut, fratilor, ca va aduce venirea voastra atâta amaraciune, nu as fi spus domnului meu". Si dupa aceea târziu i-a întrebat sfântul: "Adevarat, asa a placut? Asa s-a parut Domnului si Stapânului tuturor? Sa paraseasca o cetate atât de mare, pe care a cumparat-o cu Sângele Sau si sa o dobândeasca cei ce nu-l cunosc?" Si ei au zis: "Asa, adevarat". Iar sfântul si mult-milostivul mucenic, i-a tocmit si i-a învatat sa duca raspunsul la Domnul si Stapânul tuturor, care era în acest chip: "Cunosc, iubitorule de oameni, Doamne, milosârdiile Tale, cele ce biruiesc pururea mâhnirea Ta, pe care o atâta pacatele noastre; cunosc ca Ti-ai pus sufletul pentru pacatosi si Ti-ai varsat sângele pentru ei, si nu s-a zaticnit niciodata aceasta buna voie a Ta si de pacatele noastre, si de vreme ce m-ai pus si pe mine pazitor acestei cetati, ma voi asemana Tie, Stapânului meu, si-mi voi pune sufletul pentru dânsii si voi pieri cu pieritorii acestia, ce cred în numele Tau. Si nu s-au despartit de la Tine, macar ca au gresit, iar Tu esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc". La acestea, barbatii aceia zisera: "Acestea sa spunem celui ce ne-a trimis? Acestea sa zicem împaratului? Frica ne este sa nu cumva sa se mâhneasca asupra ta"; iar sfântul a zis: "Acestea sa le zica si iara sa le zica, si s-a întors iarasi la Chimitirion si închise sfântul chivot înaintea celor cu chip îngeresc, care purcesera de se dusera dupa vorba aceasta". Acestea le adeverea sfintitul Ilustrie, ca le vazuse aievea întru uimire; sau vedenie si povestindu-le cetatenilor, ce mai ramasesera, le da îndraznire cu cuvântul, ca erau îngroziti si slabiti pentru boala omorului ce se întâmplase mai înainte, aflându-se la multa neputinta si la lipsa de prada si calcarea limbilor, si-i îmbuna, ca este sfântul într-ajutor cu dânsii si-i adeverea ca vor fi paziti cu rugaciunile sfântului, precum mai pe urma sfârsitul lucrurilor a aratat.
Iarasi un eclesiarh anume Onisifor, pazind la sfântul mormânt si se ostenea la aprinderea candelelor si a facliilor si fiind rau cu naravul, ca fura lumânarile si facliile; si facând aceasta multa vreme, n-a lasat sfântul netamaduit naravul lui cel nepriceput si de stricaciune, si aratându-i-se în vis, l-a mustrat si l-a învatat cu binisorul ceea ce se cadea sa faca, zicându-i: "Frate Onisifore, nu-mi place ce faci la faclii; ci sa stii ca facând aceasta si pe cei ce le aduc pagubesti mult, si însuti pe tine te-ai împins în prapastia pierzarii. Caci cu cât se aprind mai mult facliile, se milostiveste si Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar când se iau curând, micsoreaza lucrul mila aceluia si sporeste osânda celui ce le ia".
Deci oprindu-se Onisifor putin dupa cuvintele acestea, peste putina vreme iar lasându-se de îmblânzirea vedeniei, s-a apucat iarasi de cele obisnuite si le facea fara de frica. Si într-o zi, mergând un crestin foarte de noapte a dus faclii foarte frumoase, care au placut lui Onisifor si îndata cum le-a aprins a mers sa le ia, dupa ce plecase cel ce le adusese. Însa vezi si grija sfântului: cum se întinse acela la faclii, sfântul înca slobozi glas din sicriu, zicându-i: "Dar nu te-ai mai lasat?" într-acest chip lovindu-se Onisifor, a cazut la pamânt cadere grea, îngrozindu-se de frica si de sunetul glasului, pâna a venit un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos si l-a tinut de si-a venit în fire; si dupa ce si-a venit în fire, si-a marturisit catre toti îndraznirea nebuniei lui si purtarea de grija a sfântului, cu cea dintâi si a doua certare cu iubire omeneasca, încât nu numai el, ci si altii toti se folosira de minunea aceasta.
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condac 1
Învățătorului dreptslăvitoarei credințe celei întru Hristos, surpătorului și rușinătorului păgânătății, Izvorâtorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostașul cel adevărat al lui Hristos, care s-a arătat Bisericii ca un soare și mare apărător credincioșilor, toți acum cântări de mulțumire și laude din suflet cu dorire aducându-i să-i cântăm: Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Icos 1
Credința adevărată învățând-o, Mucenice Dimitrie, de la părinții tăi, ai viețuit pe pământ prin darul lui Dumnezeu ca un înger, luminat mărturisind și învățând pe toți apoi cu milostenii, cu neîncetate rugăciuni și cu chinuri. Pentru care noi aducem ție aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că tu ca un înger pe pământ ai viețuit;
Bucură-te, că luminat pe Hristos ai mărturisit;
Bucură-te, că din părinți binecredincioși ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credință până la sfârșit o ai păzit;
Bucură-te, că prin postire și rugăciuni necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin faceri de bine și lacrimi, pe demoni i-ai înfricoșat;
Bucură-te, nemuritoare odraslă a cetății Tesalonicului;
Bucură-te, reazem neclintit al Iliricului;
Bucură-te, săditorule al creștinătății;
Bucură-te, dezrădăcinătorule al păgânătății;
Bucură-te, că întru primejdii lumii ești mare apărător;
Bucură-te, că celor ce cu credință năzuiesc la tine le ești gata folositor;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 2
Auzind împăratul Maximian că părintele tău, mucenice al lui Hristos, a murit și socotind a te trage pe tine la un gând cu el, ți-a dat dregătoria de proconsul, iar tu de ai și primit, însă cu înțelepciunea cea dată ție de sus, pricepând măiestriile lui, ai rămas cu darul lui Dumnezeu neprins de dânsele, cântând: Aliluia!
Icos 2
Mucenice de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii împăratului de a ucide pe toți cei ce se închinau numelui lui Iisus, cel răstignit, ci mai vârtos luminat L-ai mărturisit pe El. Și ca alt Pavel pe toți ai învățat sfânta credință, iar multa închinare la idoli, cea fără de Dumnezeu, ai dezrădăcinat-o. Pentru aceea vrednic ești a auzi de la noi acestea:
Bucură-te, că afară de Dumnezeu, n-ai ales mai mult;
Bucură-te, că voinței împăratului nu te-ai supus;
Bucură-te, că pe Dumnezeul cel adevărat L-ai mărturisit luminat;
Bucură-te, că trupul tău vitejește nu l-ai cruțat;
Bucură-te, că tu credința cea în Iisus Hristos o ai mărturisit;
Bucură-te, că pe vrăjmașii Crucii i-ai biruit;
Bucură-te, că locuitorilor Tesalonicului alt Pavel te-ai arătat;
Bucură-te, că pe ei credința cea în Hristos i-ai învățat;
Bucură-te, că cinstea tiranului împărat o ai batjocorit;
Bucură-te, că de sfaturile lui te-ai lepădat;
Bucură-te, că de darurile lui te-ai îngrețoșat;
Bucură-te, că plată pentru dreapta credință de sus ai luat;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 3
Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Dimitrie, care te lumina și te înțelepțea prin fapte bune, ca pe o scară mergând din putere în putere, viteaz ostaș te-ai arătat al cerescului Împărat, Iisus. Netemându-te de neputinciosul împărat pământesc, Împăratului Hristos cu mare glas ai cântat: Aliluia!
Icos 3
Râvnind, ai râvnit pentru dreapta credință a lui Hristos, pe care o aveai pururea în inima ta, răbdătorule de chinuri. Și, mai înainte de a veni Maximian în Tesalonic, ai încredințat averea ta slugii tale Lupu, ca să o împartă la săraci, iar tu, sfinte, prin rugăciuni și post, te-ai gătit spre nevoință, stând în îndrăzneață cugetare; pentru aceea îți zicem:
Bucură-te, că momirea împăratului întru nimic o ai socotit;
Bucură-te, că luminat ai mărturisit tuturor un Dumnezeu în Sfânta Treime;
Bucură-te, că de credința părinților tăi tare te-ai ținut;
Bucură-te, că a fi hulită credința cea dreaptă n-ai îngăduit;
Bucură-te, că bună pildă cetățenilor Tesalonicului te-ai făcut;
Bucură-te, că neguțătoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucură-te, că adevărata credință o ai înălțat;
Bucură-te, că necredința de tot o ai nimicit;
Bucură-te, că bogăția ta întru nimic o ai socotit;
Bucură-te, că toată averea la săraci o ai împărțit;
Bucură-te, de obște folositor și ajutător;
Bucură-te, apărătorule pentru mine atât de trebuitor;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 4
Fiind înștiințat împăratul de credința ta, viteazule mărturisitor, a venit în Tesalonic, înaintea căruia stând, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos, Dumnezeu adevărat; iar mulțimea de zei cea păgânească o ai ocărât, de care el foarte mâniindu-se, a poruncit să te închidă în temniță, unde intrând tu, cuvios suflet, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4
Foc arzător având în sufletul tău, fericite Mucenice Dimitrie, pentru dragostea Celui dorit al tău, întru nimic socotind chinurile, întărit de darul Lui, vesel ai intrat în temniță, șezând ca într-o cămară luminoasă, rugându-te și cântând psalmi; pentru care de la noi auzi acestea:
Bucură-te, că ai fost împuternicit cu darul lui Hristos;
Bucură-te, că pe cei vrăjmași, cu răbdare i-ai biruit;
Bucură-te, că pentru Hristos în temniță ai fost dat;
Bucură-te, că pe diavolul l-ai înfiorat;
Bucură-te, că temnița ție cămară luminoasă s-a arătat;
Bucură-te, că în ea, cu cântări și doxologii pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, că, îngrădindu-te cu semnul Crucii, pe scorpie ai călcat;
Bucură-te, că ea călcată fiind, nevătămat ai rămas;
Bucură-te, că ai urât dregătoria pământească ce ți s-a încredințat de împăratul pământesc;
Bucură-te, că cereasca ostășie ai îndrăgit;
Bucură-te, că părinților tăi prin rugăciuni ai fost dat;
Bucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de nașterea ta;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 5
Păgânul împărat, îndeletnicindu-se cu jocuri în arene, mulți din creștini erau uciși de către un om, puternic luptător, anume Lie, din neamul vandalilor; această fărădelege nesuferind-o creștinul Nestor, tânăr aprins de râvnă, a alergat la tine în temniță, spunându-ți și cerând binecuvântare și rugăciuni ca să-l poată birui; iar tu, Sfinte Mucenice, nădejde având în Cel ce te întărea pe tine, însemnându-l cu semnul Crucii, i-ai zis: „du-te, că pe Lie vei birui și pentru Hristos vei mărturisi”, cântând împreună: Aliluia!
Icos 5
Tânărul Nestor, nădejde în Dumnezeu având prin tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, îndată alergând la acea priveliște, cu mare glas a strigat: O, Lie, vino să ne luptăm amândoi; iar împăratul văzându-l tinerel și frumos, chemându-l la sine i-a zis: „Nu vezi pe câți a omorât Lie?”, momindu-l cu făgăduința de a-l trage la un gând cu dânsul. Iar el nevrând a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Și îndată s-a apucat cu Lie la luptă, și aruncându-l în sulițele cele ascuțite, l-a dat la amară moarte, și așa s-a plinit proorocia ta, Sfinte; pentru care te întâmpinăm cu aceste laude:
Bucură-te, că mândria lui Lie ai surpat;
Bucură-te, că pe Nestor cu Lie a se lupta l-ai îndemnat;
Bucură-te, că prin semnul Crucii ai zis că-l va birui;
Bucură-te, că la amară moarte l-ai dat;
Bucură-te, că tânărul Nestor, reazem tare în Hristos și în ale tale rugăciuni a avut;
Bucură-te, că de nădejdea sa n-a fost lipsit;
Bucură-te, că proorocia ta, Sfinte, s-a plinit;
Bucură-te, că și Nestor pe Hristos a mărturisit;
Bucură-te, că el la momirile împăratului nu s-a supus;
Bucură-te, că și lui cunună frumoasă la ceruri i-ai arvunit;
Bucură-te, că din porunca împăratului, de Marcian capul i s-a tăiat;
Bucură-te, că sufletul lui la ceruri cu mucenicii s-a numărat;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 6
Fiind înștiințat nebunul împărat, cum că tu, Mucenice Dimitrie, ai fost pricinuitor pierzării lui Lie, s-a mâhnit foarte, mai mult decât ar fi căzut din împărăția sa, și îndată a poruncit ostașilor, ca asemenea cu sulițele să fii străpuns; iar tu, vrednicule de laudă, așteptai cugetând la bunătățile ce aveai a le dobândi și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
Șezând tu în temniță, viteazule mucenice, a căutat spre tine Domnul de sus, cercetându-te prin îngerul Lui, care ți s-a arătat cu o preafrumoasă cunună din rai, întru lumină mare, pe care punând-o pe capul tău, ți-a zis: pace ție, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie; îmbărbătează-te, întărește-te și biruiește pe vrăjmașii tăi; iar tu, Sfinte, ai răspuns; mă bucur întru Domnul și mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu; aprins de dragostea Lui, doreai a-ți vărsa pentru Dânsul sângele tău, pentru care noi te lăudăm așa:
Bucură-te, că șezând în temniță, tu vesel te-ai arătat;
Bucură-te, că Hristos din ceruri spre tine a căutat;
Bucură-te, că cercetare de la El prin îngeri ai primit;
Bucură-te, căci cu frumoasă cunună din rai întru lumină mare la tine a venit;
Bucură-te, că vederea îngerului mult te-a bucurat;
Bucură-te, că el capul cu cunună ți-a încununat;
Bucură-te, că primind cununa, din inimă ai mulțumit;
Bucură-te, că pe vrăjmașul foarte mult l-ai scârbit;
Bucură-te, că pace, îmbărbătare și întărire prin înger ai luat;
Bucură-te, că prin răbdare întemeietor dreptei credințe te-ai arătat;
Bucură-te, că întru dânsul bucurându-te te-ai veselit;
Bucură-te, că pentru Dânsul sângele a-ți vărsa ai dorit;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 7
Începând a se lumina de ziuă, au intrat ostașii în temniță la tine, mare mucenice, aflându-te stând vesel la rugăciune, și îndată au început a te străpunge cu sulițele; iar tu, nevoitorule, cu suflet viteaz ai ridicat mâna dreaptă, împungându-te întâia suliță în coastă, închipuind astfel patima lui Hristos, Domnul tău, Cel cu sulița împuns; în mâinile Lui ți-ai dat sfântul tău suflet, cântând: Aliluia!
Icos 7
Cumplit și fără cruțare, ostașii au străpuns trupul tău, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, Mare Mucenice, încât pământul s-a roșit cu sângele tău, făcându-te priveliște îngerilor și oamenilor; iar tu, rugându-te din adâncul inimii, ai rămas până la sfârșit cu mulțumire răbdând și neclintit din dreapta credință; pentru care primește de la noi acestea:
Bucură-te, că intrând ostașii în temniță, vesel te-au aflat stând la rugăciune;
Bucură-te, că îndată au început cu sulițele a te străpunge;
Bucură-te, căci cu suflet viteaz mâna dreaptă ai ridicat;
Bucură-te, că întâia suliță coasta ta a străpuns;
Bucură-te, că patima lui Hristos, Domnul tău, ai închipuit;
Bucură-te, că împungere în coastă ca și El ai primit;
Bucură-te, că pământul cu sângele tău s-a roșit;
Bucură-te, că priveliște îngerilor și oamenilor te-ai făcut;
Bucură-te, că sulițele vesel le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin ele sufletul tău în mâinile lui Dumnezeu l-ai dat;
Bucură-te, că tare ca un diamant te-ai arătat;
Bucură-te, că până la sfârșit, mulțumind din adâncul inimii, te-ai rugat;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 8
Mucenice de trei ori fericite, dându-ți sfântul suflet în mâinile Domnului tău, Căruia cu credință ai slujit, te-ai dus să petreci în locașurile cele cerești, împreună cu cetele mucenicilor; trupul tău aruncat fără de cinste zăcea la pământ, iar oarecare din credincioși noaptea mergând l-au luat și l-au îngropat, cântând toți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8
După îngroparea trupului tău, credincioasa ta slugă Lupu, spre semnul dragostei, luând haina și inelul muiate în sângele tău, sfinte, multe feluri de boli prin ele se tămăduiau și duhurile cele necurate se goneau; de care minune înștiințându-se tot Tesalonicul, necredinciosul împărat Maximian a poruncit ca și pe fericitul Lupu să-l prindă și să-i taie capul; și așa sluga cea bună după stăpânul său, adică după tine, Sfinte Dimitrie, s-a dus la Domnul; pentru care noi îți cântăm așa:
Bucură-te, că trupul tău străpuns fiind a rămas jos;
Bucură-te, că Iisus creștetul tău l-a încununat frumos;
Bucură-te, că nevoința ta cea mucenicească acum ai săvârșit;
Bucură-te, căci cu mucenicii în locașurile cerești ești preamărit;
Bucură-te, că de la pământ la cele cerești te-ai ridicat;
Bucură-te, căci cu mucenicii dimpreună te-ai numărat;
Bucură-te, că lui Lupu, credincioasa ta slugă, haina și inelul tău i-ai dat;
Bucură-te, că prin ele felurite boli ai vindecat;
Bucură-te, că și lui din porunca lui Maximian capul i s-a tăiat;
Bucură-te, că el, după tine, stăpânul său, a urmat;
Bucură-te, cel ce credincioșilor ești izvor de minuni nedeșertat;
Bucură-te, că demonilor ești rană anevoie de vindecat;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 9
Deasupra mormântului tău, sfinte, fiind zidită o biserică mică, în care se săvârșeau multe minuni și felurite vindecări bolnavilor se da, un boier credincios, anume Leontie, din părțile Iliricului, de boală grea fiind cuprins, a fost adus și pus fiind unde sfintele tale moaște erau în pământ ascunse, îndată a dobândit tămăduire, sculându-se sănătos; pentru care, mulțumind lui Dumnezeu și pe tine, Sfinte Mucenice Dimitrie, preamărindu-te, a cântat: Aliluia!
Icos 9
Vrând vindecatul boier Leontie a zidi o biserică mare și frumoasă, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, spre semn de mulțumire, risipind pe cea mai mică, a început a săpa șanțurile spre temelie. Dar, o minune! A aflat sfintele tale moaște întregi și nestricate, curgând din ele mir binemirositor, unde, adunându-se poporul, cu bucurie scoțându-le din pământ, mulțime nenumărată de bolnavi se tămăduia; iar Leontie, plin de veselie, ridicând degrab la acel loc biserică frumoasă și minunată, într-însa a pus cinstitele tale moaște, în raclă de mult preț; deci, bucurându-ne și noi de aceasta, grăim către tine așa:
Bucură-te, că pe Leontie de boală grea l-ai vindecat;
Bucură-te, că el spre mulțumire biserică în numele tău a ridicat;
Bucură-te, că tu har de a face minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că trupul tău iarăși nouă l-ai dat;
Bucură-te, că îndată ce din pământ s-a ivit, mir de bună mireasmă la toți a tins;
Bucură-te, că pe mulți de felurite boli i-ai izbăvit;
Bucură-te, că înăuntrul bisericii cu cinste de preoți s-a așezat;
Bucură-te, căci credincioșii de aceasta s-au bucurat;
Bucură-te, că întregi sfintele tale moaște se păzesc;
Bucură-te, că cei ce pătimesc și cu credință năzuiesc la ele, se tămăduiesc;
Bucură-te, vas de mir neîmpuținat și de felurite boli vindecător;
Bucură-te, că pentru toți ești de daruri împărțitor;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 10
Binecredinciosul Leontie, voind a se întoarce la Iliric, a vrut să ia o parte din sfintele tale moaște, ca și acolo în patria sa să zidească o biserică în numele tău, Sfinte; iar tu, arătându-te, l-ai certat, ca să nu îndrăznească a lua ceva, iar el luând numai giulgiul muiat în sângele tău și o parte din lucrurile de aur, în raclă de aur le-a pus și, ducându-se, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
Minuni multe făcând tu, sfinte, prin giulgiul tău, lui Leontie arătându-te pe cale, l-ai izbăvit de furtuna ce-l amenința când trecea cu ai săi râul Istrul, zicându-i să ia racla cu giulgiul în mâinile sale și să nu se teamă; asemenea și tuturor celor ce năzuiesc cu credință la tine le ești de obște folositor și grabnic ajutător; pentru care-ți cântăm așa:
Bucură-te, că pe Leontie, ce din sfintele tale moaște a vrut să ia, l-ai certat;
Bucură-te, că giulgiul muiat în sângele tău, spre mângâierea lui l-ai dat;
Bucură-te, că de furtuna ce-l amenința, arătându-te, l-ai izbăvit;
Bucură-te, căci cu giulgiul râul fără vătămare l-a trecut;
Bucură-te, că el, sosind la Sirmion, în biserica ce zidise ție, acest odor a dat;
Bucură-te, că și acolo de minuni și tămăduiri mulți s-au îndulcit;
Bucură-te, că pe Marian, eparhul Iliricului, de boală grea l-ai tămăduit;
Bucură-te, că pe unul ce era îndrăcit l-ai izbăvit;
Bucură-te, că pe altul de scurgerea de sânge l-ai izbăvit;
Bucură-te, că foametea ce era în cetatea ta o ai potolit;
Bucură-te, că pe locuitorii ei, din primejdia ce-i amenința, i-ai izbăvit;
Bucură-te, că celor ce vindeau grâu, arătându-te aievea, le-ai poruncit să înoate spre Tesalonic;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 11
Sfeșnic cu totul luminos fiind cinstitele tale moaște, Izvorâtorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, așezat în mijlocul bisericii, luminează pe toți cei ce cu credință năzuiesc la ele. Pentru aceea de un asemenea dar să nu ne lipsești și pe noi, Sfinte, cei ce cu dragoste ne aflăm stând înaintea sfintei tale icoane; cu multă smerenie închinându-ne, cerem a fi feriți de orice potrivnice întâmplări, iar mai ales de înfricoșătoarea groază a cutremurului și a ne învăța să cântăm lui Dumnezeu, dimpreună cu tine: Aliluia!
Icos 11
Evlaviosul împărat Iustinian a trimis în Tesalonic bărbați cinstiți să ia o parte din sfintele moaște, spre sfințirea bisericii pe care din nou o zidise. Acolo ajungând ei și de racla ta apropiindu-se, o, minune! Deodată a ieșit foc și scântei de văpaie spre toți slobozind un glas din foc înfricoșător a zis: „Stați și nu îndrăzniți”; iar ei, spăimântați, de frică au căzut și întorcându-se au spus împăratului cele ce s-au făcut, aducând întru mirare pe toți; pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, că foc și scântei de văpaie din racla sfintelor tale moaște s-au văzut;
Bucură-te, că minunea aceasta pe mulți i-a îngrozit;
Bucură-te, că în vis lui Onisifor, aprinzătorului de lumini, te-ai arătat;
Bucură-te, că fapta sa, cu iubire de oameni, o ai mustrat;
Bucură-te, că ai poruncit lui să părăsească fapta sa și să se pocăiască;
Bucură-te, că pe el l-ai făcut a se rușina, trezindu-se din somn;
Bucură-te, că a doua oară iarăși aievea l-ai mustrat;
Bucură-te, că de glasul tău ca de un tunet la pământ zăcea ca un mort;
Bucură-te, că venindu-și el întru sine, singur a mărturisit fapta sa;
Bucură-te, că spăimântându-l, singur a spus tuturor mustrarea ta;
Bucură-te, căci cu minunile tale pe popor ai preaveselit;
Bucură-te, că vrei ca toți să se mântuiască de la Dumnezeu;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 12
Stând înaintea lui Hristos, Cel ce te-a întărit spre pătimire, prealăudate Mare Mucenice Dimitrie, de la Dânsul dar ai luat a vindeca pe toți de patimile sufletești și trupești; rugămu-ne deci ție, Sfinte, ca cel ce ai îndrăzneală multă, nu înceta a mijloci sufletească mântuire nouă, celor ce cinstim a ta pomenire și cântăm neîncetat: Aliluia!
Icos 12
Cu cântări cinstim pomenirea ta, fericim chinurile tale și îndelungă-răbdarea ta, mărim și lăudăm minunile tale, vitejia și bărbăția ta cea nebiruită; bine te cuvântăm ca pe un mare ajutător și păzitor lumii, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie, și din inimă grăim ție acestea:
Bucură-te, că pe episcopul cel prins de barbari l-ai slobozit;
Bucură-te, că pe el la cetatea ta Tesalonic l-ai povățuit;
Bucură-te, că pe cele două fecioare, ce au cusut chipul tău, le-ai izbăvit;
Bucură-te, că pe răpitorul lor l-ai batjocorit;
Bucură-te, că degrabă le-ai adus pe ele, dimpreună cu chipul, la biserica din Tesalonic;
Bucură-te, că acel chip înaintea altarului spre lauda ta s-a pus;
Bucură-te, că văzându-se ele deșteptate lângă mormântul tău s-au bucurat;
Bucură-te, că cei adunați acolo, pentru minune au săltat;
Bucură-te, că de multe ori cetatea ta de năvălirea barbarilor o ai izbăvit;
Bucură-te, că pe mulți din robia barbarilor i-ai slobozit;
Bucură-te, că dimpreună cu îngerii ești vorbitor;
Bucură-te, că tuturor de obște către Stăpânul ne ești mijlocitor;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 13
O, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, Izvorâtorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, această a noastră netrebnică rugăciune, ce aducem ție acum cu umilință, primește-o, și de bolile sufletești și trupești și de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, cu rugăciunile tale cele bineprimite către Dumnezeu, ne păzește, ca împreună cu tine în veacul ce va să fie, să cântăm Lui: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icos 1
Credința adevărată învățând-o, Mucenice Dimitrie, de la părinții tăi, ai viețuit pe pământ prin darul lui Dumnezeu ca un înger, luminat mărturisind și învățând pe toți apoi cu milostenii, cu neîncetate rugăciuni și cu chinuri. Pentru care noi aducem ție aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că tu ca un înger pe pământ ai viețuit;
Bucură-te, că luminat pe Hristos ai mărturisit;
Bucură-te, că din părinți binecredincioși ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credință până la sfârșit o ai păzit;
Bucură-te, că prin postire și rugăciuni necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin faceri de bine și lacrimi, pe demoni i-ai înfricoșat;
Bucură-te, nemuritoare odraslă a cetății Tesalonicului;
Bucură-te, reazem neclintit al Iliricului;
Bucură-te, săditorule al creștinătății;
Bucură-te, dezrădăcinătorule al păgânătății;
Bucură-te, că întru primejdii lumii ești mare apărător;
Bucură-te, că celor ce cu credință năzuiesc la tine le ești gata folositor;
Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Condac 1
Învățătorului dreptslăvitoarei credințe celei întru Hristos, surpătorului și rușinătorului păgânătății, Izvorâtorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostașul cel adevărat al lui Hristos, care s-a arătat Bisericii ca un soare și mare apărător credincioșilor, toți acum cântări de mulțumire și laude din suflet cu dorire aducându-i să-i cântăm: Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir (1)
Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
Glasul al 3-lea
Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Dumnezeiască cunună a muceniciei fiind încununat, lângă Dumnezeu dănţuieşti, strălucind cu Strălucirile cele de acolo, fiind plin de lumină, mucenice, pururea lăudate, Sfinte Dimitrie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe cel ce ai fost mărturisitor al adevărului şi până la sânge te-ai luptat, fericite, cu răbdare şi tare împotrivire către tirani ai arătat, Stăpânul te-a primit, mărite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe aflătorul răutăţii l-ai doborât la pământ, Sfinte Dimitrie, surpându-l cu muceniceasca ta suliţă; fiind întărit spre aceasta, fericite, cu Puterile Dumnezeieştii bunătăţi, cele mai presus de minte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce fără de mamă ca un Dumnezeu mai înainte a fost, S-a făcut precum suntem noi fără tată din tine, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, Trup luând după unire, mai presus de cuvânt şi de cuget.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Socotitu-s-a de nimic înaintea ta poruncile tiranilor, că pe Cuvântul lui Dumnezeu, purtătorule de chinuri, mai mult decât toţi L-ai cinstit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfeşnic luminos, în cortul muceniciei ai fost, cu Dumnezeiască Lumină strălucind, mucenice purtătorule de chinuri, Sfinte Dimitrie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izvor de tămăduiri şi vistierie nefurată câştigându-te, de toată veselia s-a îmbogăţit sfinţita şi minunată cetatea ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tămăduind chipul cel putred al pământenilor, Preacurată, întru aceasta din tine S-a îmbrăcat, rămânând precum a fost Iubitorul de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine cel ce ai biruit minciuna păgânătăţii, văzându-te Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preaînalt, cu mărire te-a încununat, Sfinte Mucenice Dimitrie, pe cel ce cânţi: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndreptat fiind cu Palma Cea de viaţă Purtătoare, ai ajuns la limanurile cele prea line, unde acum, bucurându-te, cânţi Sfinte Dimitrie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Asupra înşelăciunii biruinţă ridicând, cununa dreptăţii cea de biruinţă ai luat, Mare Mucenice Dimitrie, cântând Ziditorului tău: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Una care eşti mai Sfântă decât toate făpturile, numai tu te-ai învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu; că pe Acesta născând, lumea ai luminat cu harul cunoştinţei de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Focul Dumnezeieştii dorinţe în inimă primind, ai stins focul necredincioasei nebunii idoleşti, pururea Mărite Mucenice Dimitrie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Izbăvindu-ne pe noi de primejdii arătate, Sfinte Dimitrie, acoperă cu rugăciunile tale pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te laudă pe tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cei ce cu credinţă şi cu osârdie aleargă la locaşul tău, Mucenice Dimitrie, degrabă se mântuiesc de boli şi de patimile cele stricăcioase de suflet.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cuvântul lui Dumnezeu Cel de o Fiinţă cu Tatăl, al tău Fiu este, Maica lui Dumnezeu, mai presus de minte şi de cuvânt, cu tine de o fiinţă fiind.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-ne împreună, cu un glas lăudăm, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, pomenirea ta cea de lumină purtătoare şi plină de minuni şi de darurile Sfântului Duh, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dezleagă legăturile greşelilor mele, cu rugăciunile tale, căci ca un nebiruit mucenic ai îndrăzneală către Stăpânul; şi fii mie scăpare şi acoperământ, Sfinte Dimitrie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Neîntinată aflându-te Mirele Cuvântul în mijlocul spinilor, ca un Crin Preacurat şi ca o Floare din văi, o, Maică a lui Dumnezeu, în pântecele tău S-a Sălăşluit.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Cu curgerile sângiurilor tale, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, Biserica Dumnezeu a înroşit-o, Cel Ce ţi-a dat ţie tărie nebiruită; şi păzeşte cetatea ta nevătămată, căci tu eşti întărirea ei.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminat fiind cu Dumnezeiasca Mărire şi cu harul, mucenice purtătorule de chinuri, străluceşti luminos şi luminezi pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca şi cu o porfiră împodobit fiind cu sângele tău, având în loc de sceptru Crucea, împreună cu Hristos împărăteşti acum, Mucenice Dimitrie, cu Împărăţie nesurpată în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prealuminată Maică Fecioară, pe toţi cei ce te cinstesc pe tine, cea cu totul Adevărată Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-i tu, Ceea ce eşti Binecuvântată între femei, cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întunecat-ai, prealăudate, toată nebunia vrăjmaşului, încingându-te cu Puterea cea nebiruită a lui Hristos; şi purtător de biruinţă fiind, Mucenice Dimitrie, ai cântat: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tăria mucenicilor arătând, fericirea mucenicilor, Sfinte Dimitrie, ai moştenit; în baia cea sfântă spălându-te, care nu se întinează cu loviturile cele de a doua oară ale păcatelor şi cu suliţa fiind împuns, ai cântat: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Mulţimea harurilor minunilor tale celor mai presus de minte, pe care ţi-a dat-o Hristos, mărite, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, izvorâtorule de mir, tuturor se arată şi harul tămăduirilor, harul cel mai presus de cuvânt, arătat îl propovăduieşte nouă, celor ce cântăm: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Una toate neamurile Fecioara Maică şi Curată de Dumnezeu Născătoare, cu cântări să o lăudăm; că aceasta este Solitoarea mântuirii noastre, ca Una care a născut pe Cuvântul, Mântuitorul lumii; Căruia cântăm: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rupe legăturile greşelilor celor ce te laudă pe tine, purtătorule de lupte; alină asuprelile patimilor, strică tulburarea eresurilor, potoleşte viforul ispitelor, cu rugăciunile tale.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roagă-te, Mucenice Dimitrie, să dobândească cununile măririi şi câştigarea Împărăţiei celei Cereşti, cei ce te laudă pe tine; roagă pe Domnul, Dătătorul de viaţă şi Împăratul Puterilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Îndreaptă la cărările cele drepte ale Împărăţiei celei Cereşti, pe sfânta ta turmă, purtătorule de cunună, Mucenice Dimitrie; povăţuieşte-i la păşunea cea de mântuire, la locul cel veşnic.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca pe o Rădăcină, Izvor şi Pricină a Nestricăciunii, te lăudăm pe tine, Fecioară, toţi credincioşii, cei ce nădăjduim spre tine. Că tu ne-ai izvorât Nemurirea Cea Ipostatică.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu obiceiurile creştinătăţii îmbogăţindu-te, înşelăciunea păgânătăţii surpând, mucenice, ai călcat îndrăznelile tiranilor şi cu Dumnezeiescul dor, mintea aprinzându-ţi, înşelăciunea idolilor în prăpastie ai afundat-o. Pentru aceasta, după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat, facerea de minuni şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de chinuri, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Împăratului veacurilor bine plăcând, de către tot sfatul împăratului celui fărădelege te-ai ferit, mărite şi celor ciopliţi n-ai jertfit. Pentru aceasta, jertfă pe tine însuţi te-ai adus Cuvântului, Celui Ce S-a jertfit, prea tare pătimind. Pentru aceasta şi cu suliţa în coastă fiind împuns, tămăduieşti patimile celor ce vin la tine cu credinţă, purtătorule de lupte, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Cutremurului
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...
Fiindcă Te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupra noastră, noianul iubirii de oameni arătându-ne, Hristoase, acum bine mulţumim Ţie. Fereşte-ne pe noi, cei pedepsiţi pentru toate relele noastre, care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-Te, Mântuitorule, pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut pe Tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir (2)
Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
Glasul al 3-lea
Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Partea mea, Sfinte Mucenice Dimitrie şi Dumnezeiască Mărire te fă, că eu sunt oaie din staulul dragostei tale. Pentru aceasta primeşte cântarea mea, purtătorule de cunună, prin care laud astăzi harul mirului tău.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ai intrat Sfinte Dimitrie, luminat, în priveliştea mucenicilor, cu untdelemn al virtuţilor ungându-ţi sufletul tău; şi cu chip nou căzând, biruieşti viteazule şi izvor de mir ai arătat trupul tău.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De curgerile întinăciunii şi de mirosul greu al păcatului curăţeşte-mă, Mare Mucenice Dimitrie, rogu-mă şi de patimile cele necurate şi cu mirul tău cu strălucire îmbălsămat fiind, fă-mă vrednic locaş de Mireasma lui Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca nişte mir, a zis Dumnezeiescul David cu duhul, este unirea fraţilor cea frumoasă, mărite; căci mirurile tale, înţelepte, adună făptura cea nou spre unirea Mirului Celui Bun.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce te-ai arătat cu totul fără prihană, Alabastru Mirului Celui Dumnezeiesc şi Vas Preaales al Miresmei lui Hristos, rogu-mă ţie, izbăveşte-mă de mirosul cei greu al patimilor şi de tina păcatelor.
Catavasia: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Intrat-ai în Izvoarele Cele de viaţă Curgătoare, curăţindu-te cu Dumnezeiescul Botez şi cu sângele mucenicesc spălându-te, Sfinte Mucenice Dimitrie, fire nouă ţi-ai săvârşit, izvor de mir făcându-te.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce eşti mare păzitor al Tesalonicului, ca un mare izvor al Domnului veseleşti luminat cetatea ta cu curgerile mirului şi ca pe nişte Dumnezeieşti Locaşuri, sfinţeşti toate.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cetatea ta, mucenice, este ca un izvor de ape vii şi vărsând ca nişte curgeri în chip de râu mirurile tale, îneacă mările eresurilor şi ale patimilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mirul Hristos, în sufletul tău, Sfinte Dimitrie, a curs cu înţelegere şi ca nişte miere în buzele tale, izvor de mir a turnat, harul Duhului, pe tine cinstit locaş arătându-te.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iată Fecioara strigă către Stăpânul tuturor şi Fiul său: Bun eşti, Mirele meu, iată Bun şi Frumos! Întru Mireasma Mirului Tău, degrab alerg în urma Ta.
Catavasia: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a
Irmos: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe un strugure copt pe tine, fericite, culegându-te Hristos din Dumnezeiasca Viţă, te-a stors în teascurile muceniciei şi ca nişte must curgând, te-a făcut Dumnezeiesc izvor de mir.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Unde Te afli Mirele meu? Unde Ţi-ai înfipt cortul întru amiază? Cel încununat cu slavă grăia către Hristos: spre Mireasma Mirurilor Tale alerg, mir luând.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel ce curgerile înşelăciunii le-ai acoperit, Sfinte Dimitrie, cu curgerile sângiurilor tale, usucă şi râurile păcatelor şi ale patimilor mele, cu curgerile mirurilor tale, rogu-mă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Spune-mi mie, Mirele Meu! Spune-mi lămurit unde paşti oile? Mireasa grăia către Mirele şi Fiul; că Mireasma Mirurilor Tale a atras pe toţi cei ce Te iubesc pe Tine.
Catavasie: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a
Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marele între mucenici, Sfântul Dimitrie, cu sângiurile amestecând sudorile luptelor, mir Dumnezeiesc nouă ne-a gătit, bine fierbând doctorie cu Focul Duhului, spre nouă curăţire a sufletelor noastre.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rănile trupurilor şi ale sufletelor le curăţeşti, Mare Mucenice Dimitrie, ca şi cu nişte doctorii lucrătoare, cu mirul cel din mormântul tău, spălând veninul cel înţelegător, prin râvna Stăpânului tău, cu picăturile sângiurilor tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mirul cel mai lucrător decât focul, Sfinte Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăşte, viază şi lucrează tainic, celor ce aleargă cu credinţă la el, arzându-le bolile şi gonind demonii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cuvântul Sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, L-a făcut Doctorie de mir nou. Pentru aceasta, sufletele cele fecioreşti ale Dumnezeieştilor Sfinţi, în urma ta au alergat cu căldură: Bună eşti, grăind către tine; Bună eşti, Fecioară Stăpână!
Catavasia: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a
Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-Însa.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În baia Dumnezeiescului Botez spălându-te, te-ai uns, mărite, cu Mirul Duhului; care păzindu-ţi nespurcat sângele coastei tale, mir l-a făcut.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Scoală, vino aproape de mine, grăieşte sufletului Sfântului Dimitrie, mirele Domnului; să intrăm în cămara cea cu nard şi de Mireasma Mirului meu să ne împărtăşim.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toate s-au făcut noi, Sfinte Dimitrie, grăieşte ţie Mirele Hristos; iarna a trecut, vino, trandafirul a înflorit. Aleargă, o, prietene, la Mireasma Mirurilor Mele!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Eu, zice cel iubit, eu mirele sârguiesc în urma Ta; că Mireasma Mirurilor Tale întrece toate mirurile; ea, care sângele nostru mir l-a făcut.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu moarte moartea s-a stricat, Viaţa din mormânt a Răsărit; prin străină naşterea ta, Legile fireşti dezlegându-se; şi sângele mucenicilor mir s-a făcut.
Catavasie: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-Însa.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Cu curgerile sângiurilor tale, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, Biserica Dumnezeu a înroşit-o, Cel Ce ţi-a dat ţie tărie nebiruită; şi păzeşte cetatea ta nevătămată, căci tu eşti întărirea ei.
Cântarea a 7-a
Irmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Jertfitu-ţi-ai sângele tău Împăratului tuturor, Sfinte Dimitrie, cel ce ai fost mărit în oaste şi în coastă te-ai împuns, urmându-I Lui. Pentru aceasta îţi dă plată potrivită, ca alt mir primindu-te pe tine.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întrupatu-S-a Mirul Cel Ceresc, Hristos Domnul, pentru iubirea de oameni; şi Sfântul Mucenic Dimitrie, iubindu-L foarte, uns s-a făcut, cu mir nou ungându-se şi trupul lui miruri izvorăşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu mirul bucuriei ungându-mă pe mine Hristos, din robie m-a dezlegat şi din tirania cea amară; ci, iarăşi m-am robit cu faptele cele de ruşine. Izbăveşte-mă de robia cea urâtă, Bunule, ungându-mă cu Mirul Tău.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Alegându-te pe tine Mirele Cel Preafrumos al tău Fecioară Stăpână, din seminţia pământenilor, frumos ai stat înainte de-a dreapta Lui: vino, Mireasa Mea, din Liban, grăindu-ţi ţie, vino Mireasa Mea şi Maică!
Catavasia: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înălţând pe Hristos în Biserică, gâtlejul tău s-a învăţat adevărul; gura ta a grăit cuvintele înţelepciunii, fălcile tale s-au arătat pahare de miresme. Pentru aceasta, Hristos te-a arătat lumii izvor de mir Dumnezeiesc.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Puterea cuvintelor tale, purtătorule de cunună, care ca nişte săgeţi ale Celui Puternic în mâinile tale de departe se învârtea, cel împotrivă luptător al tău îngrozind-o, ţi-a împuns coasta cu suliţă lungă. Însă, întorcându-se marea mirurilor tale, l-a înecat ca pe egipteni.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marele păstor al Tesalonicului, mântuitorul de primejdii cel preaales, apărătorul cel prea tare a toată Biserica, ca un părinte iubitor de fii, fiilor îşi dă coasta ca un sân hrănitor de suflet, care mirul ca nişte lapte îl dăruieşte.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
De boli şi de neputinţele cele grele şi de pândirile demonilor ai mântuit, Mare Dimitrie, cu stropirile mirului tău casa cea părintească, pe care ai iubit-o, cinstind vârtutea părinţilor; la care ne aduni pe noi cei ce lăudăm harul tău.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bogăţie Nouă, o, de Dumnezeu Născătoare şi Mărire avându-te toţi, cei ce te cinstim pe tine, cu credinţă la tine alergăm, cu dragoste te rugăm: izbăveşte-ne de osânda cea din veacul ce va să fie, învrednicindu-ne Desfătării Celei Veşnice şi Măririi, în Locaşurile drepţilor.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pământul şi cerul se minunează de lucrul tău, Sfinte Dimitrie. Că în trup viaţa tuturor celor buni ai împodobit-o cu podoaba cea după chip, preabunule, luminat ungând-o. Şi trupul vopsindu-ţi cu sângirile, ca un împărat luminos cu mir te-ai uns.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să te îmbraci în haina de care s-a dezbrăcat de demult Adam cel vechi, Sfinte Dimitrie, în Adam cel nou te-ai îmbrăcat şi pielea trupului, bucurându-te, ai lepădat-o. Pentru aceasta cu miresme şi cu cununi ţi s-a încredinţat Împărăţia cea Luminoasă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mintea nu este îndestulată şi cuvântul omenesc nu poate spune cinstitele cele mai presus de fire şi măririle cu care te-ai uns, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, izvorâtorule de mir, împârăţind neîncetat cu Hristos, fericite. Şi mirul cel ce curge mai presus de fire din moaştele tale, este semn prealuminat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Turma pe care Hristos a răscumpărat-o cu sângele Său, pătimitorule şi tu cu cuvinte sfinţite şi cu legi şi cu sângiuri ai aşezat-o. Încă şi acum cu mirurile tale şi cu minunile hrănind-o, în veci nevătămată păzeşte-o de eresurile cele cumplite, prealăudate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cântările cele slabe şi rugăciunile noastre primindu-le, Stăpână, împrăştie norul primejdiilor celor amare, celor împreună şi osebite ale noastre. Potoleşte viforul Bisericii, Preacurată, risipeşte oştirile barbarilor şi ne izbăveşte de pedeapsa ce va să fie.
Catavasie: Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu obiceiurile creştinătăţii îmbogăţindu-te, înşelăciunea păgânătăţii surpând, mucenice, ai călcat îndrăznelile tiranilor şi cu Dumnezeiescul dor, mintea aprinzându-ţi, înşelăciunea idolilor în prăpastie ai afundat-o. Pentru aceasta, după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat, facerea de minuni şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de chinuri, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Împăratului veacurilor bine plăcând, de către tot sfatul împăratului celui fărădelege te-ai ferit, mărite şi celor ciopliţi n-ai jertfit. Pentru aceasta, jertfă pe tine însuţi te-ai adus Cuvântului, Celui Ce S-a jertfit, prea tare pătimind. Pentru aceasta şi cu suliţa în coastă fiind împuns, tămăduieşti patimile celor ce vin la tine cu credinţă, purtătorule de lupte, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Cutremurului
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...
Fiindcă Te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupra noastră, noianul iubirii de oameni arătându-ne, Hristoase, acum bine mulţumim Ţie. Fereşte-ne pe noi, cei pedepsiţi pentru toate relele noastre, care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-Te, Mântuitorule, pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut pe Tine.
Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Artemidor si Vasilie, care de sabie s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Leptina, care s-a savârsit fiind târâta pe pamânt.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Glicon, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Marelui si groaznicului cutremur.
La douazeci si patru de ani ai împaratiei lui Leon Isaurul, la al noualea Indiction, în 26 zile ale lui octombrie, s-a facut cutremur mare si înfricosator în Constantinopol, atât cât au cazut cele mai înalte si mai frumoase locasuri si multi s-au prapadit împreuna cu acelea. Drept aceea în aceasta zi, a Marelui Mucenic Dimitrie, se face si pomenirea acelei groaznice înfricosari a cutremurului, mergând cu litie la biserica din Vlaherne, a Preacuratei si slavitei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, savârsind într-însa si dumnezeiasca Liturghie. Cu ale carui rugaciuni sa ne mântuim de toata groaza si sa ne învrednicim de vesnicile bunatati, în Hristos Iisus Domnul nostru, a Caruia este slava si stapânirea în vecii vecilor, Amin.
Tot în aceasta zi, pomenirea mutarii icoanei slavitului Mucenic Dimitrie, de la Tesalonic în Constantinopol, la Mânastirea Pantocratorului, care icoana mai înainte sta deasupra mormântului lui cel izvorâtor de mir si-l acoperea pe el.
Tot în aceasta zi, Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care de sabie s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.pomenirea Sfantului, Slavitului,
Marelui Mucenic Dimitrie,
izvoritorul de mir si facatorul
de minuni. (+303)
 |
 |
 |
 |
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.
Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.
Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.
Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor
a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos
pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland
insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte
cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele
pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se
indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au
facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci,
din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.
Intru aceasta zi,
Cuvant despre Musha vamesul,
cum a facut mila cu o femeie si nu s-a atins de
ea
In cetatea Tirului a fost un oarecare vames, anume Musha, si de multe ori ne spunea noua, zicand: "Fiind eu intru cele de acolo si luand zeciuiala de la oaspeti, odata am inserat. Deci, fiind seara, ma duceam sa ma spal la baie si am aflat in cale o femeie, stand pe intuneric, si, apropiindu-ma de dansa, am inceput a-i grai ei cuvinte de desfranare, iar ea a fagaduit, sa vina dupa mine iar eu, de pofta si de bucurie diavoleasca, nu m-am mai dus sa ma spal, ci indata, luand femeia, m-am pornit inapoi la cina. Iar ea n-a gustat cu mine, nici n-a baut, macar ca eu mult am silit-o, dar ea n-a ascultat si m-am sculat, vrand a ma duce sa ma culc. Si, luand de mana pe femeie, am vrut sa o sarut pe ea, iar ea cu lacrimi a strigat cu glas mare: "Vai mie, straina si ticaloasa, cea de tot pierduta, cu sufletul si cu trupul!"
Deci, am inceput a o intreba de pricina tipatului ei, iar ea, plangand, mi-a spus: "Barbatul meu a fost negustor, si inecandu-i-se corabja, a pierdut si pe ale sale si pe cele straine, si acum este in temnita. Iar eu, neavand ce sa fac, ca macar paine sa aflu pentru el, am voit, de multa suparare, sa-mi spurc trupul meu si sa-i castig lui hrana. Ca pe toate le-au jefuit strainii. Si i-am zis ei: "Ce datorii mai sunt inca?" Iar ea mi-a spus: "Cinci litre de aur." Deci eu, luand aurul i l-am dat ei, zicandu-i: "Pentru frica lui Dumnezeu, nu ma ating de tine, dar primeste acestea si-ti rascumpara barbatul tau si te roaga pentru mine, pacatosul."
Iar dupa ce a trecut un an, se facura rele clevetiri asupra mea la imparatul, ca am pierdut birul. Si, trimitand imparatul, mi-au jefuit casa mea, si, degraba aducandu-ma pe mine la Constantinpol m-au si pus in temnita, numai intr-o camasa veche fiind imbracat. Si in fiecare zi auzeam ca imparatul voieste sa ma omoare, spre pilda altora, si eram deznadajduit pentru viata mea. Deci, plangand eu si tanguindu-ma, am adormit in grija si in intristare si am vazut pe femeia aceea, careia ii dadusem cele cinci litre de aur, care mi-a zis: "Ce ai stapane? Si pentru ce esti tinut aici?" Iar eu am zis: "Sunt clevetit si mi se pare ca vrea imparatul sa ma omoare." Iar ea mi-a zis: "Vrei, oare sa ma duc pentru tine la imparatul, ca sa te slobozeasca pe tine?" Si i-am zis ei: "Dar te sti pe tine imparatul?" Si mi-a zis: "Ma stie." Deci, dupa ce m-am desteptat, nu pricepeam ce va fi cu acest vis. Si, in cealalta noapte, asemenea, mi s-a aratat ea, zicandu-mi: "Nu te teme, eu te voi slobozi." Iar a doua zi, a poruncit imparatul si m-a adus in palatele imparatesti. Iar dupa ce am intrat si m-a vazut imparatul in haina urata si rupta, mi-a zis: "Iata, te iert pe tine acum." Si cautand, am vazut si pe femeia aceea, stand de-a dreapta imparatului si zambind la mine. Atunci a poruncit imparatul ca sa mi se intoarca toata averea mea si de la sine mi-a dat multe daruri, si cu multa cinste m-a raduit iarasi, la locul meu, inca m-a facut capetenie peste toti vamesii. Iar in cealalta noapte, mi s-a aratat mie, aceeasi femeie, zicandu-mi: "Stii, oare, cine sunt eu? Eu sunt cea cu care tu ai facut mila si nu te-ai atins de trupul meu, pentru Dumnezeu, ci mi-ai rascumparat barbatul de la amara moarte din temnita, iar pe mine m-ai facut a nu cadea in desfranare, pentru paine. Drept aceea, si eu te-am izbavit pe tine de primejdie."
Deci, acestea auzind, fratilor, sa
cunoasteti puterea milosteniei. Vedeti inca si iubirea de oameni a lui
Dumnezeu, ca iata s-a aratat preabunul Dumnezeu si i-a zis: "Tu pentru
Mine ai facut mila, apoi si eu am marit mila Mea spre tine." Cu adevarat,
mare este puterea milosteniei, ca si in acest veac face bine, si in veacul
ce va sa fie, printr-insa, mai inainte mergem, sa vedem fata lui Dumnezeu,
Care ne rasplateste noua de saptezeci de ori cate sapte. Deci, dar, acestea
auzindu-le, parintilor si fratilor, sa fim milostivi, precum si Parintele
nostru cel ceresc milostiv este, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea,
acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.