În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea celui întru sfinti parintelui nostru si întocmai cu apostolii Averchie, episcopul Ierapolei, facatorul de minuni.
Sfântul Averchie,
Episcop şi Făcător de Minuni din Hieropolis, a trăit în secolul al
II-lea în Frigia, mai exact Ierapolea (Hieropolis) Frigiei Salutare, pe
vremea împaratiei lui Marcu Antonin (161-180).
Oraşul Hieropolis era plin de păgâni şi foarte puţini creştini. Sfântul se ruga lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor lor şi pentru a se număra printre cei aleşi. Odată un înger i s-a înfăţişat şi i-a poruncit Sf. Averchie să distrugă idolii din templul păgân, ceea ce a şi făcut cu multă râvnă. Apoi, auzind că închinătorii la idoli îl căutau ca să-l omoare, sfântul a mers în locul unde s-au adunat oamenii şi cu voce tare a vorbit despre rătăcirile păgânilor. Aceştia au încercat să-l prindă pe sfânt dar în momentul acela, trei tineri posedaţi au început să strige din mulţime. Oamenii au rămas înmărmuriţi când au văzut cum sfântul a izgonit duhurile necurate din acei tineri numai cu puterea rugăciunii. Văzându-i pe îndrăciţi reveniţi la normal, locuitorii din Hieropolis i-au cerut Sfântului Averchie să-i înveţe despre credinţa creştină şi au acceptat sfântul botez.
Sfântul Averchie a umblat prin oraşele şi satele vecine vindecînd bolnavii şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. El a predicat în Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitînd Roma şi convertind peste tot mulţimi de oameni la creştinism. Mulţi ani sfântul a apărat biserica de eretici, a întărit creştinii în credinţă, a revărsat din abundenţă sfaturile sale despre cărarea cea dreaptă, a vindecat bolnavii şi a propovăduit slava lui Dumnezeu. Pentru faptele sale minunate Sf. Averchie a fost socotit "întocmai cu Apostolii".
Sf. Averchie s-a întors să moară acasă la Hieropolis. După moartea sa multe minuni s-au înfăptuit la mormântul său. El şi-a scris propriul epitaf care a fost gravat în piatra de mormânt. Piatra este păstrată şi azi în Muzeul Lateran.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Averchie, Episcopul Ierapolei, cel intocmai cu Apostolii
Troparul Sfântului Ierarh Averchie, Episcopul Ieropolei, cel întocmai cu Apostolii
Glasul al 4-lea
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Averchie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Raza Cea Luminoasă a Dumnezeirii Celei în Trei Feţe luminându-te, Sfinte Ierarhe Avechie, te-ai făcut lumină, luminând pe cei dintru întuneric şi risipind toată negura demonilor.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Avut-ai pe pământ viaţă cerească, fericite, petrecând cu trupul ca şi cum ai fi fost fără de trup şi omorându-ţi patimile, ai primit harul preoţiei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Având întru tine, părinte, pe Cuvântul grăind, ai dezlegat din necuvântare pe cei ce cugetau cele deşarte, surpând capiştile demonilor şi rătăcirea celor ciopliţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Limbile ritoriceşti nu pot să spună zămislirea cea mai presus de cuvânt; că ai născut pe Dumnezeu Întrupat, Preasfântă, asemănându-Se cu noi, pentru bunătatea Sa.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cuvinte sfinţite şi cu arătarea minunilor, preamărite, ai îndreptat către limanul mântuirii pe cei ce înoată în marea rătăcirii, Sfinte Averchie.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lucrând tămăduiri, săvârşind cele alese, alungător ai fost al nălucirilor demonice şi mântuirii tuturor pricinuitor şi celor bogaţi ocrotitor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cuvântul sfinţit, viaţa îndumnezeită, obiceiul strălucit cu minunile, vieţuirea ta, părinte, slăvită şi moartea ta s-au făcut cinstite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind Dumnezeu mai înainte Nevăzut, S-a văzut Întrupat în pântecele tău, Fecioară, pentru milostivire. Drept aceea cu credinţă te fericim pe tine.
Cântarea a 4-a
Irmos: Te laud pe Tine, că am auzit, Doamne, Glas şi m-am înspăimântat; că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă pogorârea Ta cea către mine, Mult Milostive.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frumos ţi-ai împodobit scaunul, Cuvioase Ierarhe Averchie; că te-ai înfrumuseţat cu mari minuni şi cu viaţă luminată. Pentru aceasta Preamarele Dumnezeul nostru, te-a mărit pe tine.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ştiind pe Domnul voitor de milă, purtătorule de Dumnezeu, cu fierbinţeală ai cerut de la El să facă minunată izvorâre apelor celor fierbinţi, spre a multora vindecare, Sfinte Averchie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcut-ai cu harul roditori pe cei neroditori; că, punând în cugetul lor sămânţa Cuvântului Arătat, ca un semănător de cele bune ai secerat spic însutit, de Dumnezeu insuflate, Ierarhe Averchie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vindecat-ai, Preacurată, zdrobirea şi ticăloşia cea de demult a pământenilor, născând pe Cel Ce a purtat neputinţele noastre, pentru nespusa milostivire, Mireasă a lui Dumnezeu cu totul fără de prihană.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminarea celor ce zac întru întuneric, Mântuirea celor deznădejduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg Împăratul păcii, luminează-mă cu Strălucirea Ta; că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-ţi picioarele tale pe piatra inimii, gânditorule de Dumnezeu, pe cei ce au căzut la pierzanie şi au dat cinste pietrelor, i-ai învăţat, fericite, cu Dumnezeieştile cuvinte, să cinstească piatra cea tare, pe Iisus Hristos Dumnezeul nostru.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine ca pe un doctor al celor ce bolesc în multe feluri, pe călăuza tuturor rătăciţilor, pe vasul Mirelui darurilor celor de cinste, pe locaşul Dumnezeiescului Duh, pe sfinţitul tăinuitor, Sfântul Ierarh Averchie, să-l cinstim toţi credincioşii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Punându-se din porunca ta în acelaşi vas vin, untdelemn şi încă un fel, se deşerta fiecare la vremea sa neamestecat; ai arătat prin aceasta harul tău cel prisositor, gânditorule de Dumnezeu, Sfinte Averchie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Legile se înnoiesc întru tine, Fecioară Prealăudată; că ai născut fără de sămânţă pe Dumnezeu Mântuitorul şi iarăşi Fecioară ai rămas; Minune Străină! Pentru aceea te vestim cu dreaptă credinţă Maica lui Emmanuel.
Cântarea a 6-a
Irmos: Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De la Răsărit ai venit la Apus cu Puterea Duhului, lepădând pe împărăteasa patimilor celor demonice şi cumplite, cuvioase.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străin de lume arătându-te, preasfinţite, străine şi înfricoşătoare minuni ai săvârşit, trăind încă cu trupul şi după ce te-ai mutat de aici, Sfinte Ierarhe Averchie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătându-te, părinte, în chip de fulger, ai supus taberele cele demonice care nu puteau să sufere îngrozirea ta, Sfinte Averchie, de Dumnezeu insuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prin tine Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, ne-am învrednicit vieţii, noi cei omorâţi; şi rodind stricăciunii, arătat ne-am îmbogăţit de Nestricăciune.
CONDAC
Glasul al 8-lea
Podobie: Ca nişte pârgă a firii...
Ca pe un mai mare preot şi împreună locuitor cu Apostolii, toată Biserica credincioşilor te cinsteşte pe tine, Sfinte Ierarhe Averchie. Pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o, fericite, nebiruită şi fără de valuri, de tot eresul cel gânditor de cele deşarte, mult minunate.
Cântarea a 7-a
Irmos: Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un păstor Dumnezeiesc, ca un însuţi făcător de minuni, cu rugăciunea ta, părinte, ai dat vedere orbilor, auz surzilor, curăţire leproşilor, bun mers şchiopilor, care cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Facerea minunii tale, Înţelepte Averchie, o propovăduieşte în veci izvorârea apelor celor fierbinţi, stâlpul care era pus la mormântul tău, pe care l-a adus duhul cel necurat de la cetatea Romei cea mare, gonit fiind dintr-însa.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fost-ai smerit, mai mare peste popor, arătându-te înalt în socotinţe, în fapte şi în puteri, preasfinţite; şi slujitor Împăratului Celui Preaînalt, Căruia strigam: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, S-a născut din tine în două firi şi în două voinţe, ca un Dumnezeu şi Om, Fecioară; cunoscându-Se tuturor celor ce cântă cu credinţă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală au prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrările şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Păstorul cel vrednic, izvorul cel nedeşertat al tămăduirilor, stâlpul Bisericii, întărirea credincioşilor, steaua cea mare şi mult luminoasă, Sfinţitul Tăinuitor Averchie, să se cinstească.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un finic, precum zice psalmistul, ai odrăslit în Curţile lui Dumnezeu Celui Viu; înmulţitu-te-ai ca cedrul şi te-ai arătat ca măslinul, înţelepte, ungând cu untuldelemn al faptelor tale, feţele tuturor prin credinţă.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cunoscutu-te-ai ca o cetate ce este pusă deasupra unui munte văzut al vieţuirii celei cu fapte bune; şi cetatea ta, cuvioase, care era mai înainte înecată în rătăcire, ai arătat-o moştenitoare Cetăţii celei de sus.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Împlinindu-se acum proorociile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate; iată Patul lui Solomon, pe care îl înconjură puternicii, în care Hristos Dumnezeu prin Dumnezeiasca Întrupare S-a odihnit; Aceasta este cea Binecuvântată şi Plină de har.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi, credincioşii cu un gând întru laude să-L mărim.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât îţi este de luminată viaţa! Cât îţi sunt de frumoase picioarele! Cât este de foarte minunată plecarea şi unirea cea către Dumnezeu! Cât este de mare harul ce ţi s-a dat ţie de sus, înţelepte? Pentru aceasta, cu credinţă te cinstim. Sfinte Ierarhe Averchie.
Stih: Sfinte Ierarhe Averchie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine cel locuitor dimpreună cu toţi sfinţii mucenici, pe cel întocmai cu Dumnezeieştii ucenici, pe cel întocmai de o cinste cu patriarhii, cu proorocii şi cu cuvioşii şi pe cel împreună vorbitor al Slujitorilor cereşti; să cinstim cu credinţă pe Sfântul Averchie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Preasfântă pomenirea ta întinzându-se în lume, luminează sufletele oamenilor, cu lumină bogată, prin har. Pe care săvârşind-o cu dragoste, ne rugăm ţie, Părinte Averchie, izbăveşte-ne cu rugăciunile tale de patimi şi de supărările întunericului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sfeşnic Luminător te-a văzut mai înainte Proorocul, purtând întru tine Făclia cea Dumnezeiască cu adevărat, Preasfântă Fecioară; pe Însuşi Domnul Cel Ce S-a făcut Om din tine, pentru milostivirea îndurării.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Arătatu-te-ai ierarh, părinte, fiind uns cu ungere cinstită, prin lucrare Dumnezeiască şi cu harul desăvârşind pe toţi, preasfinţite; şi fiind împodobit cu darurile Dumnezeieştilor minuni, lucrezi semne şi minuni nenumărate; tămăduind boli, pe demoni arzându-i şi mulţime de rătăciţi întorcând, Părinte Averchie. Pentru aceasta, grăim ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli sa dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Ai înnoit Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta firea pământenilor cea muritoare, fiind stricată de patimi; şi ne-ai ridicat pe toţi din moarte la viaţă fără de stricăciune. Pentru aceasta toţi te fericim după datorie, Fecioară Preamărită, precum Însăţi ai proorocit.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a pătruns Preasfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul tău şi Dumnezeu Răstignit de bună voie. Pe Care, Binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască iertare de greşeli.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor sapte tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martian, Dionisie, Antonin, Exacustodian si Constantin.
Acesti sfinti au fost în zilele împaratului Deciu; si s-au sfatuit si si-au împartit averea la saraci si au intrat într-o pestera; si rugându-se lui Dumnezeu, sa le ia sufletele, ca sa nu cada în mâna împaratului si-au dat sufletele. Iar daca s-a întors Deciu la Efes, a întrebat de ei, ca sa-i faca sa aduca Jertfa la idoli, si aflând ca au murit în pestera a poruncit ca sa astupe gura pesterii. Deci, dupa trei sute saptezeci si doi de ani, când a fost în vremea împaratiei lui Teodosie cel mic, scornindu-se un eres cum ca nu exista înviere, la treizeci si opt de ani ai împaratiei lui, vazând împaratul ca se tulbura Biserica lui Dumnezeu, pentru ca se aflau si unii din episcopi cuprinsi de acel eres, sta îndoit ce va face. Dezbracându-se de haine, si culcându-se jos la pamânt, împaratul se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca sa-i arate ceea ce dorea sa stie. Domnul nu i-a trecut lacrimile cu vederea, ci i-a aratat cu chip aceasta. Stapânul muntelui în care era pestera aceea, a vrut sa faca în aceeasi vreme staul pentru turma sa; si rasturnând pietrele de la pestera, spre zidirea staulului, s-a deschis usa pesterii; si din porunca lui Dumnezeu s-au desteptat acei sapte sfinti tineri ce fusesera savârsiti acolo si vorbeau între dânsii ca si cum ar fi fost adormiti de ieri neschimbându-se nicidecum; atât cât nici hainele lor ce purtau, nu se stricasera cu nimic de pamânt; si mai vârtos aceasta aducându-si aminte, ca si Deciu îi cerca ca sa-i chinuiasca vorbeau între dânsii, zicând Maximilian catre ceilalti: "De cumva ne vor si prinde, fratilor, sa stam barbateste si sa nu vindem bunul neam al credintei noastre; iar tu, frate Iamvlihe, du-te si cumpara pâine si ia mai multa, ca aseara ai adus putina si ne-am culcat flamânzi; si afla si de Deciu, ce gând are pentru noi?" Deci, mergând Iamvlih la cetate, si vazând semnul Crucii la poarta, se mira; acelasi semn vazând si prin alte parti, si zidirile schimbate, si altfel de oameni, i se parea ca viseaza, sau ca nu-si este în fire. Însa mergând catre cei ce vindeau pâine, a luat si dându-le argintul, se grabea sa se întoarca.
Vazând însa ca vânzatorii aratau între dânsii si pe la altii argintul, si cautând la dânsul si zicând ca a gasit o comoara, precum argintul arata lucru de fata, având chipul celui ce a împaratit mai înainte cu multi ani, îl cuprinsese frica si grija si nu putea sa graiasca cugetând ca l-au cunoscut si-l vor prinde, si-l vor duce la împaratul Deciu. Drept aceea cazând la dânsii cu rugaminte zicea: "Rogu-ma voua, daca ati luat argintul, luati si pâinea, numai pe mine ma lasati sa-mi caut de cale". Iar aceia îi ziceau:
"Arata-ne comoara si ne fa si pe noi partasi; sau de nu, te vom da spre moarte". Acestea zicându-i si vazându-l ca este pe gânduri, îl legara de grumaji, si-l purtau prin târg, aducându-l la proconsulul cetatii ca sa-si dea seama. Iar vazându-l dregatorul îi zise: "Spune-ne tinere, cum ai aflat comoara, câta este si unde?" Iar el a raspuns: "Niciodata n-am aflat comoara, si banii îmi sunt de la parinti si ce întâmplare este aceasta nu stiu". Iar proconsulul zise: "Dar din care cetate esti?" El zise: "Din aceasta sunt, de este acesta Efesul". Iar guvernatorul zise: "Dar care îti sunt parintii? Sa vina aici si daca se va cunoaste adevarul te vom crede". Iar el zise: "Cutare este tatal meu si cutare este mama mea si cutare îmi sunt rudele si cutare este mosul meu". Iar dregatorul zise: "Nu vei putea tu sa ne faci sa credem spunându-ne nume straine, care nu sunt acum, ci sunt afara din cele obisnuite". Iar Iamvlih zise: "De nu ma crezi ca spun adevarul, nu stiu ce sa zic alta". Atunci dregatorul zise: "Pagâne, banul tau marturiseste dupa scrisoare ca este tiparit mai înainte cu trei sute de ani si mai bine, din zilele împaratului Deciu; si tu fiind tânar, nici treizeci de ani având, te silesti sa ne amagesti". Atunci Iamvlih cazând la picioarele lor se ruga zicând: "Ma rog, domnilor mei, spuneti-mi unde se afla împaratul Deciu, care era întru aceasta cetate?" apoi ei zisera: "În vremile acestea nu se afla Deciu ci a fost mai înainte cu multi ani". Si Iamvlih zise: "Si pentru aceasta v-ati mirat, domnii mei? Veniti dar dupa mine si va voi duce la sotii mei care sunt în pestera si de la dânsii doara se vor crede cuvintele mele; ca eu stiu ca am fugit de fata împaratului Deciu. Si ieri venind ca sa cumpar pâine, am vazut pe Deciu intrând în cetatea aceasta". Acestea zise, si auzind episcopul Marin, zise catre proconsulul: "Pare-mi-se sa se fi întâmplat vreo minune la aceasta povestire. Ci, sa mergem cu dânsul împreuna sa vedem".
Si mergând dupa cuvintele acestea intra înainte Iamvlih în pestera; dupa aceea episcopul. Si întorcându-se spre partea dreapta a usii, vazu un sicrias pecetluit, cu doua peceti de argint, pe care îl pusese Rufin si Teodor crestini fiind, ce fusesera trimisi împreuna si cu altii de Deciu, ca sa astupe pestera, scriind întru aceasta spre pomenirea sfintilor, însemnându-le numele lor în table de plumb. Si strângându-se toti cei alesi cu proconsulul le-au aratat lor. Si deschizând gasira tablele cele de plumb. Si citind se minunara si intrând înauntru în pestera, aflara pe sfinti si au cazut la picioarele lor si sezând îi întrebau. Iar ei povesteau mai întâi despre ale lor; dupa aceea de ispravile împaratului Deciu; si se mirau toti si slaveau pe Dumnezeul minunilor. Atunci proconsulul împreuna ca episcopul au scris împaratului Teodosie, si i-au vestit despre toate cele mai sus-zise. Deci împaratul luând scrisoarea, s-a umplut de bucurie pentru o înstiintare ca aceasta si a mers foarte degrab acolo la acel loc; si cum a intrat în pestera, a cazut la pamânt si a udat picioarele sfintilor cu lacrimile lui si i se bucura sufletul, caci i-a ascultat Domnul rugaciunea, aratându-i de fata învierea mortilor. Deci, facând împaratul nu putina vorba cu sfintii împreuna cu episcopii si cu mai-marii cetatii, sfintii au fost cuprinsi ca de un somn; si privind toti cum dormitau, iarasi au raposat catre Domnul. Atunci împaratul dând haine scumpe si aur si argint, se facu sapte sicrie întru cinstea sfintilor. Iar peste noapte s-au aratat împaratului si-i zisera: "Lasa-ne împarate pe pamânt, unde o data am înviat". Si facându-se adunare mare de episcopi, împaratul puse pe pamânt, precum ei poruncise prin vedenie si facând praznic cu bucurie, au dat multa milostenie la saracii cetatii Efesului si se bucura cinstind pe tot poporul sau cu daruri. Si a slobozit pe episcopii care erau închisi prin temnita, pentru propovaduirea învierii; si s-a facut de toti praznic obstesc, multumind si slavind pe Dumnezeu.
Canon de rugăciune către Sfinţii şapte tineri din Efes
Troparul Sfinţilor şapte tineri din Efes
Glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unii ce staţi luminat înaintea Luminii Celei Mari, mucenicilor, rugaţi-vă să apere de negura patimilor, pe cei ce cinstesc praznicul vostru cel Dumnezeiesc şi luminat.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Când aţi cunoscut porunca cea păgânească şi fără de socoteală, care poruncea să jertfiţi celor întinate, fiind întăriţi cu Poruncile lui Dumnezeu, v-aţi arătat nestrămutaţi, mucenicilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu posturi şi cu rugăciuni aţi mers de v-aţi ascuns, pregătindu-vă pentru lupta vrăjmaşilor, sfinţilor. Dar Domnul v-a păzit pe voi nevătămaţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Aflându-te pe tine, Preacurată, mai Curată decât toată zidirea, Cel Curat S-a Sălăşluit întru tine, vrând să scoată nelegiuirea cea sălăşluită în Adam, ca un Iubitor de oameni.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Aduşi aţi fost la împăratul cel fărădelege, mucenicilor, să mărturisiţi numele Dumnezeului Celui Ce Împărăteşte în ceruri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind îmbrăcaţi luminat cu credinţa ca şi cu o pavăză luminoasă aţi rămas, mucenicilor, nerăniţi de săgeţile vrăjmaşilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stătut-aţi bărbăteşte împotriva împăratului celui fărădelege, sfinţilor, care vă poruncea să aduceţi cinste necuvântătorilor idoli.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Îmbrăcându-se cu mine Hristos din Dumnezeieştile tale sângiuri, Preacurată, m-a îmbrăcat cu podoaba harului, de care eram de demult despuiat.
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne, Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Pentru dragostea Chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, Tăria mea şi Lauda.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înfrumuseţatu-s-au tinerii foarte, unindu-se cu Stăpânul tuturor; drept aceea au lepădat toată răutatea şarpelui.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Nădăjduind la răsplătirile cele bogate, toată avuţia aţi deşertat-o săracilor, câştigând în locul aceleia avuţia cea nestricată, sfinţilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iubind bunul neam cel de sus, fiind născuţi din părinţi de bun neam, nicicum n-aţi primit să trageţi la voi neamul cel rău al răutăţilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prunc tânăr ai născut pe Cel Ce este mai înainte de veci, Fecioară, ca să înnoiască lumea cu cunoştinţele cele Dumnezeieşti, fiind învechită în păcate. Pentru aceea te mărim.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Sfinţii Maximilian, pe Constantin, pe Iamvlih, pe Marţian, luminătorii care luminează toate marginile, să-i cinstim.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm credincioşilor, pe Măritul Antonin şi pe Sfinţii Exacustodian şi pe Dionisie cel Preaînţelept, cu dragoste să-i mărim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În locul celor trecătoare şi pieritoare, aţi luat în schimb, sfinţilor, cele ce nu se strică şi nicidecum nu se învechesc. Pentru aceea, după vrednicie, vă fericim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Risipeşte orbirea sufletului meu, Preacurată şi-mi dă mie să iau aminte cu bună simţire la Dumnezeieştile Porunci ale Fiului tău.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înotând prin luciul cel idolesc, acum aţi ajuns, pătimitorilor, la Limanurile cele Veşnice; ocârmuindu-vă de sus cu Arma Crucii şi îndumnezeindu-vă după har.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stropind pământul cu picăturile lacrimilor şi cu rugăciunea cea către Dumnezeu, aţi dormit mulţi ani şi sculându-vă, aţi arătat Învierea tuturor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, minune! Cum cei ce au dormit mulţi ani, învederează învierea care era învederată la cei mai mulţi, astupând gurile ereticilor!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Omoară cugetul trupului meu, Fecioară, Ceea ce ai născut Viaţa, care cu moarte a surpat moartea şi pe tineri i-a mărit, cu scularea cea minunată.
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...
Preamărit-ai pe pământ pe Sfinţii Tăi mai înainte, prin înfricoşătoarea şi preamărita înviere care ai însemnat printr-înşii, mai înainte de învierea cea de obşte, ca să se astupe gurile celor ce nu o credeau; iar mai pe urmă, Hristoase Dumnezeule, i-ai sălăşluit întru Împărăţia Ta, să se desfăteze în veci.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dimpreună cu Sfântul Iamvlih pe Sfinţii Exacustodian, pe Marţian, pe Antonin şi pe Măritul Constantin, pe Dionisie, pe Maximilian, mucenicii lui Hristos să-i cinstim.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind ascunşi, vă rugaţi Celui Ce ştie cele ascunse, să înceteze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. Pentru aceea, murind întru ascuns, aţi închipuit înfricoşătoarea Înviere.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nicicum nu v-aţi plecat celor fărădelege, a da idolilor cinste urâtă lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu credinţă cinstim moaştele voastre, sfinţilor, luând sfinţenie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai că întreci pe îngeri Născătoare de Dumnezeu, arătatu-te-ai cu adevărat Întărire pătimitorilor, arătatu-te-ai Preacurată Pază celor ce te cunosc Preaadevărată Născătoare a Cuvântului.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu virtutea încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Se bucură arătat luminata Mitropolie a efesenilor, avându-vă pe voi ca o bogăţie rugători şi ajutători către Cel Preabun, Sfinţilor, care v-aţi arătat tuturor pe pământ, vedere străină, prin învierea cea minunată prin care v-aţi preamărit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
După adormire, v-aţi arătat păzitori neadormiţi nouă, preaînţelepţilor, adormind valurile necredinţei şi astupând gurile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor, care nu cântau: toate lucrurile, binecuvântaţi pe Domnul!
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Se surpă înaintea picioarelor voastre înşelătorul, zăcând mort fără de simţire, cel ce mai înainte se lăuda peste măsură şi era întunecat de trufie. Şi se preamăreşte Hristos, Cel Ce v-a mărit pe voi, Căruia-I cântăm: toate lucrurile, binecuvântaţi pe Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Astăzi cu sfinte cuvinte să lăudăm pe tinerii, pe care i-a încununat Domnul cu cununi neveştejite, şi i-a mărit cu străluciri de multe minuni, care cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vindecă, Fecioară, sufletul meu cel bolnav şi spală noroiul patimilor cel dintru mine şi mă pune înaintea Atotţiitorului Dumnezeu cu totul mântuit, ca să cânt: toate lucrurile, binecuvântaţi pe Domnul!
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu virtutea încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele Cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, unind firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Iată, ce este bun, sau ce este frumos? Grăia Dumnezeiescul David: fără numai a locui în unire sfinţii tineri, locaşurile cele cinstite; ei, care au păzit nedespărţită unirea cea către Ziditorul.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-v-aţi casă Preasfintei Treimi, purtând-o câte şapte, Dumnezeieştilor mucenici; murind înăuntrul peşterii şi surpând casele idolilor şi către Biserica cea Cerească mutându-vă, cu cuget de dreaptă credinţă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Saltă, Biserică a lui Hristos, care ai şapte stâlpi ce te ţin, pe slugile Domnului, prin care au căzut zidurile cele neîntărite ale credinţei celei rele, cu harul Celui Ce a suflat viaţă morţilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca nişte stele ce arată ziua, luminaţi tot pământul cu Razele Cele Luminoase ale Dumnezeieştilor Virtuţi şi Minuni, tineri preafericiţi. Pentru aceea luminaţi simţirile inimilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Porţi în braţe pe Cel Ce ţine toate cu Dumnezeiasca Palmă. Pe Care roagă-L, Fecioară, ca pentru milostivirea cea negrăită, să mă îmbrăţişeze şi să mă mântuiască, pe mine cel ce sunt osândit.
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele Cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, unind firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Ca unii ce sunteţi stâlpi ai Bisericii lui Hristos, aţi surpat zidurile necredinţei, înţelepţilor mucenici, cei şapte luminători; pentru aceasta, precum mai înainte de moarte aţi ruşinat nebunia păgânilor, aşa şi după moarte tulburarea eresului. Rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască Naşterea ta firea pământenilor cea muritoare, fiind stricată de patimi; şi ne-ai ridicat pe toţi din moarte la viaţă fără de stricăciune. Pentru aceasta toţi te fericim după datorie, Fecioară Preamărită, precum Însăţi ai proorocit.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a pătruns Preasfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul tău şi Dumnezeu Răstignit de bună voie. Pe Care, Binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască iertare de greşeli.
Canon de rugăciune către Sfinţii 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin
Troparul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin
Glasul al 4-lea
Mari sunt isprăvile credinţei! În peşteră, ca într-o cămară împărătească, au petrecut cei şapte sfinţi tineri şi fără stricăciune au murit. Iar după multă vreme, ca dintr-un somn s-au sculat, pentru încredinţarea învierii tuturor oamenilor. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a eliberat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cinstiţii şi străluciţii tineri, cei şapte cu numărul, veniţi să-i cinstim cu credinţă, căci luminează Biserica lui Hristos, mai bine decât sfeşnicul cu şapte lumini al Legii Vechi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cei şapte tineri, care vieţuiseră pentru Hristos mai înainte în omorârea trupului, primind minunată moarte ca un somn, iarăşi s-au sculat, întărind dogma despre învierea morţilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ierihonul a căzut prin strigarea celor şapte trâmbiţe; iar prin credinţa cea cu şapte glasuri a purtătorilor de chinuri înălţarea înşelăciunii s-a coborât până la iad şi s-a risipit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu adevărat îndoită cunună aţi primit, Sfinţilor şapte tineri, înşelăciunea şi lepădarea credinţei despre învierea tuturor risipind-o mai înainte de moarte, aţi încredinţat-o prin scularea voastră.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Naştere cu cuviinţă nouă o înnoieşte, Ceea ce nu ştii de mire. Că din tine S-a Întrupat fără schimbare şi fără amestecare Cuvântul Cel împreună veşnic fără de început cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Cruce ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucind cu credinţă, v-aţi arătat şapte stele nerătăcitoare şi pe cei ce înotau în luciul înşelăciunii i-aţi îndreptat către limanul mântuirii, purtătorilor de chinuri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu tărie stând înaintea divanului celui ce vă chinuia, Sfinţilor, ca şi fraţii Macabei de demult, prin ostăşire aţi părăsit mărirea cea vremelnică, făcându-vă ostaşi ai lui Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătatu-v-aţi după vrednicie jertfă rugăciunii primită lui Hristos, Sfinţilor tineri şi cu mireasmă binemirositoare, cu tărie aţi mustrat stricăciunea înşelăciunii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Rugul în Sinai mai înainte a închipuit naşterea ta, Prealăudată Fecioară; căci, cu credinţă primind Focul Dumnezeirii în pântece, nu ai fost arsă.
Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Cruce ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe ceata cea preasfinţită şi cinstită cu numărul de şapte, pe cei şapte cinstiţi tineri să-i lăudăm.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe împăratul cel răucredincios, care izvodea cele deşarte ale înşelăciunii, pruncii efesenilor l-au arătat nebun.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte junghieri cu totul fără prihană şi ca jertfe cu adevărat ale Domnului, s-au arătat sfinţii tineri prin credinţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Murind cu trupul şi în chip de negrăit, sculându-vă mai înainte de învierea cea de obşte, cu slavă v-aţi încoronat, pruncilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Nu ne trece cu vederea, Preabinecuvântată; ci pururea te roagă pentru noi, ca să ne mântuim de toată mâhnirea, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Voi, tinerii Efesului, murind odinioară pe pământ fără de simţire cu moartea cea de obşte, aţi înviat iarăşi în chip mai presus de fire, lămurit încredinţând învierea morţilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte pătimitori după Lege ai Domnului, sfinţindu-vă lui Dumnezeu prin mărturisirea cea adevărată a credinţei, v-aţi mântuit, înţelepţilor, de sarcini şi de bătăi şi aţi primit cununa.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lăudaţilor mucenici, cei ce tare aţi biruit înşelăciunea idolească şi eresurile dogmelor celor păgâneşti, păziţi pururea pe cei ce mărturisesc învierea morţilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-Te-ai Om Desăvâr şit, fără de amestecare şi Dumnezeu Desăvârşit, în două firi şi într-un Ipostas, din Sfânta Maică născându-Te, Tu, Cel mai presus de fire.
Cântarea a 6-a
Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stâlpii cei întocmai cu numărul Înţelepciunii Celei Dumnezeieşti, sfinţii şapte tineri să fie lăudaţi; care cu cuvintele au sfărâmat porunca cea fără de Dumnezeu a tiranilor.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
De Legea proniei celei Dumnezeieşti fiind păziţi, aţi primit ca loc de îngropare peştera, în care, peste mulţi ani, morţi şi nestricaţi v-aţi arătat, sfinţilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mărturisitori ai nestricăciunii v-aţi sculat, gonind credinţa cea făcătoare de stricăciune şi de moarte şi rugându-vă lui Dumnezeu pentru cei ce nădăjduiesc învierea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Acum s-a bucurat firea cea femeiască; acum a încetat întristarea, iar bucuria a înflorit, că Maria a născut Bucuria, pe Mântuitorul şi Domnul.
Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Cel Ce ai minunat pe pământ pe sfinţii Tăi, mai înainte de înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, prin preaslăvită scularea celor şapte tineri, Hristoase, descoperind învierea ce va să fie, ai arătat celor ce nu credeau în ea, îmbrăcămintea şi trupurile lor nestricate. Iar pe împăratul l-ai înduplecat a grăi: cu adevărat este învierea morţilor.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cei trei tineri ai Tăi au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se închina chipului de aur din câmpul Deiera şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Vase curate şi alese ale lui Hristos s-au arătat tinerii, prin care dogma eresului din Biserică se izgoneşte şi dreapta credinţă străluceşte: că va fi înviere a tot sufletul şi trupul, după cum s-a făcut.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unii care, cu adevărat mai înainte de moarte, aţi fost tari în pătimirea voastră, Sfinţilor tineri, după moarte v-aţi arătat iarăşi vieţuind, împuternicindu-vă cu dumnezeiască mărire ca să încredinţaţi adeverirea învierii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pentru sufletele şi trupurile cele simţitoare va fi înviere; căci precum nu are fire sufletul a ieşi în lume fără de trup, tot aşa nici trupurile fără suflet, ziceaţi, prealăudaţilor. Căci sufletul sau se va preamări, sau se va ruşina.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născând pe Dumnezeu Mântuitorul tuturor, Marie, te-ai făcut Îndreptare celor necredincioşi, Sprijinire celor rătăciţi, Nădejdea celor deznădăjduiţi şi Ajutor celor ce cântă: Binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Rădăcina amărăciunii, a înşelăciunii şi a eresului necredincioşilor, cumplit tăind-o acum dumnezeieştii tineri, plini sunt de roadele dreptei credinţe; căci, fiind în viaţă, au fost îngropaţi cu credinţă şi au înviat.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţii şapte tineri şi purtătorii de chinuri, începătorii efesenilor, dumnezeieşte s-au arătat întărire Bisericii lui Hristos şi a Împărăţiei Lui, pe care cu credinţă îi preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Tari pătimitori ivindu-se tinerii pe pământ şi arătându-se întocmai cu numărul stelelor, făcând călătoria cea nerătăcită a dreptei credinţe, grăiau: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Lumina şi învierea vieţii tinerilor în peşteră cu preamărire de la Dumnezeu s-au dăruit. Şi înviind cei mai înainte morţi, ca şi cei ce erau vii au grăit: mântuieşte, Dumnezeule, pe cei ce cu credinţă Te laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
N-a pierit nimeni, Curată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea dreptei credinţe, fără numai cei ce din zavistie s-au lepădat să se închine chipului tău.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînlăţându-L pe Dânsul în toţi vecii.
Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare şi Care trupeşte la noi a venit şi din coapsele cele fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, te mărim.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Comoară tainelor şi descoperirea minunilor celor dumnezeieşti s-a arătat acum învierea sfinţilor; pentru că cei ce de demult cu moartea cea firească trupeşte au murit, fără stricăciune acum au înviat îmbrăcaţi, ca şi cum nu ar fi murit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cămară a cunoştinţei şi zid tare al credinţei, s-a arătat peştera Sfinţilor Tineri, vestind mai înainte învierea tuturor ce va să fie, înviind nu pe Lazăr cel de patru zile mort, ci pe cei morţi din veci.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un număr cinstit cu adevărat s-au arătat tinerii ochi ai Bisericii şi cu credinţa lui Hristos au strălucit mai mult decât piatra lui Zorobabel; duhovniceşte să lăudăm sufletele lor cele dumnezeieşti.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
După Lege pătimind, v-aţi încununat cu cununa muceniciei, şapte Sfinţi tineri; şi v-aţi arătat stâlpi ai înţelepciunii celei dumnezeieşti şi ridicare a dogmelor Ortodoxiei, ca nişte apărători ai Bisericii şi rugători ai celor ce vă laudă pe voi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Uneia care ţi-ai păzit trupul şi sufletul neîntinat pentru Dumnezeu, a iubit Împăratul Hristos frumuseţea ta, Marie Prealăudată şi te-a arătat Maică Întrupării Sale, dându-mi pururea mântuire.
Irmos: Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare şi Care trupeşte la noi a venit şi din coapsele cele fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Cei ce au trecut cu vederea cele lumeşti, ca pe nişte lucruri stricăcioase şi au primit darurile cele nestricăcioase, murind, au rămas fără de stricăciune. Pentru aceasta, după mulţi ani au înviat, îngropând toată necredinţa în înviere a vrăjmaşilor. Pe aceia cu laude astăzi credincioşii lăudându-i, pe Hristos să-L slăvim.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Iubitor de păcate fiind eu, pe tine te rog Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel fără de păcate, Care ridică păcatele lumii, Cinstită, să miluiască sufletul meu cel mult păcătos şi să curăţească păcatele mele cele multe, căci Însuţi eşti Curăţire şi Izbăvire păcătoşilor şi Sprijin credincioşilor.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Pe Cel Născut din Tatăl Cel fără început, Ceea ce Te-a născut mai pe urmă trupeşte, văzându-Te spânzurat pe Cruce, Hristoase, a strigat: vai mie, Preaiubite Iisuse: cum Tu, Cel Ce eşti Preaslăvit ca un Dumnezeu de îngeri, de bunăvoie eşti răstignit acum de oamenii cei fără de lege? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Alexandru episcopul si Iraclie Mucenicul, Anna si Elisaveta, Teodota si Glicheria.
Sfântul mucenic Alexandru, episcop fiind si învatând si întorcând si botezând pe multi a fost prins de guvernator si fiind chinuit mult si silit ca sa jertfeasca la idoli, n-a vrut sa se supuna. Deci, vazând Iraclie ostasul rabdarea lui a crezut în Hristos si chinuindu-l si pe acesta mai întâi mult, i-au taiat capul. Si facând Sfântul Alexandru minuni si tamaduindu-se de rani, cu ajutorul si harul lui Dumnezeu a tras spre credinta lui Hristos si pe patru femei: Teodota, Glicheria, Anna si Elisaveta care înaintea guvernatorului stând si mustrând înselaciunea idolilor, li s-au taiat capetele. Apoi si Sfântul Alexandru s-a savârsit lovit de sabie.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Zaharia, care în mare s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfântul Ruf, care în pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi Cuviosul Lot cel ce în pace s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.