Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mc. Marcu, Sotirih și Valentin24 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Areta si cu cei care îl însoteau.

Acesta a fost capetenie a cetatii Negran din Etiopia, pe vremea împaratiei lui Iustin, în anii 442. Iar în Etiopia împaratea Elezvoi preacredinciosul împarat; si în tara omeritilor împaratea pagânul Dunaan, evreul; aceasta tara a omeritilor în Sf. Scriptura se numeste Sava, iar de greci este numita Arabia fericita. Fiindca binecredinciosul Elezvoi biruise pe pagânul Dunaan si pusese pazitori si credinciosi de ai sai, ca sa pazeasca si sa ocârmuiasca cetatile acelea, pentru aceasta Dunaan s-a sculat cu razboi si a omorât pe pazitorii dreptmaritorului Elezvoi. Si înca mergând si la cetatea Negran, a înconjurat-o si neputând-o lua cu razboi, a facut juramânt, cum ca nu va supara pe crestinii din ea si asa a intrat în cetate. Apoi calcându-si juramântul a omorât pe toti câti i-a aflat în ea, atât barbati cât si femei. Care cu totii au stat barbateste si au marturisit credinta cea în Hristos. Atunci si Sfântul acesta Areta a stat cu barbatie si marime de suflet la lupta muceniciei. Cu toate ca era atât de batrân, cât nici nu putea umbla. Dupa ce mai întâi viteazul acesta nevoitor al dreptei credinte, a întarit cu cuvintele sale pe toti împreuna cetatenii sai în credinta cea în Hristos, a luat moartea prin sabie si asa s-a mutat catre Domnul.

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Areta şi către cei împreună cu dânsul

Troparul Sfântului Mare Mucenic Areta şi al celor împreună cu dânsul

Glasul 1

Pentru durerile Sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Mi­lostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Cântare să înălţăm, po­poare, Minunatului Dum­nezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel; cântare de biruinţă cântându-I, să strigăm: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenice purtătorule de chi­nuri al lui Hristos, Sfinte Areta Prea­fericite, cu rugăciunile tale şi cu ale mucenicilor celor îm­preună cu tine, luminează gân­dul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lu­mină şi Dumnezeiască.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi vieţuirea sus în ceruri, de Dumnezeu fericite, prin asemănarea lui Hristos pentru dragostea muceniciei, te-ai dat pe sineţi iudeilor celor fărădelege, gânditorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Călcând Cuvântul lui Dum­nezeu, iudeul cel fărădelege şi fără dreptate, a stricat turma lui Hristos cea aleasă de Dum­nezeu; dar şi-a luat plată, din dreapta şi Dumnezeiasca rânduială.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umblând pe calea care cu adevărat duce la ceruri, ai adus lui Hristos sobor de mucenici, Sfinte Areta Prealăudate, adunaţi din toată vârsta şi din tot neamul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu cântări să lăudăm, credin­cioşilor, pe Preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu cea Plină de daruri, pe Acoperământul cel Dumnezeiesc şi Limanul cel cu bună linişte; pe Mântuirea tuturor credincioşilor.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fii iudeilor celor fărădelege, văzând că adunarea Ta se întăreşte cu harul lui Hristos, topindu-se de pizmă, fără de milă o chinuiau cu multe feluri de torturi, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având păgânii limbă otrăvită şi hulindu-Te pe Tine, Care ai mântuit pe strămoşul lor din tirania cea veche, junghiau pe cei ce credeau întru Tine, Mân­tuitorule.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Cel Ce Singur ai zidit ini­mile oamenilor, cu voia Ta cea Dumnezeiască, adâncimea pur­tării Tale de grijă, cine o va putea pricepe? Căci turma pe care ai adunat-o, Hristoase, ai dat-o lupilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Turma Ta cea înţelepţită de Dumnezeu, tăindu-se de săbiile barbarilor, cu osârdie te chea­mă pe Tine: primeşte, Mântui­torule, duhurile şi sufletele noastre şi le condu la Lumina Împărăţiei Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind omorât de demult, iarăşi m-ai adus către Viaţă, Preacu­rată, Ceea ce Singură ai născut Viaţa Cea Ipostatică; de care lovindu-se moartea cea vrăj­maşă, de faţă s-a zdrobit.

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Care n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunarea întărită prin Du­hul, Ceata cea Dumnezeiască şi prealuminată şi oastea mucenicească, purtătoare de biruinţă, care are arhistrateg pe Sfântul Mucenic Areta, să fie lăudaţi cu cinste de cei ce cântă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunându-se ceata cea gân­ditoare de Dumnezeu, preafe­ricite, prin a ta înţelepciune, în care străluceşti cu cinstite cărunteţe, s-a luptat bărbăteşte împotriva celor fărădelege; şi ridicând glas, cântă cântare de biruinţă Mântuitorului: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Legea cea nouă a Duhului Celui Făcător de viaţă, fiind în­grădită cetatea cea binecredincioasă, a biruit Legea Vechii Scripturi cu curăţirea sufletu­lui şi cu obiceiurile cele bune, cântând lui Hristos: Slavă Pu­terii Tale, Iubitorule de oameni!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu adevărat cetate lui Dum­nezeu te-ai arătat, preacinstit locaş Dumnezeiesc al muceni­cilor; şi acum prin tine luminat se cântă cântare preaslăvită, mare şi minunată; că ai adus Stăpânului ceata ceea ce cântă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din neamul cel Împărătesc al lui David odrăslind, ai născut, Fecioară, pe Cel Ce Împărăteşte peste toţi, pe Cuvântul Cel Ce a Strălucit în chip de negrăit mai presus de gând, din Tatăl mai înainte de veci. Pentru aceasta, ca pe Născătoarea de Dum­nezeu, cu cuget Dumnezeiesc, credincioşii te fericim.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Poporul cel de Dumnezeu ales şi de Dumnezeu fericit, nevoindu-se şi cu căldură întărindu-se unul pe altul şi ajutorându-se între sine, a dorit să se junghie de cei fărădelege pentru Hristos, cu bună laudă bunii biruitori.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-se cu credinţa şi înfierbântându-se cu râvna dreptei credinţe, slugile Tale, Hristoase, nu s-au înspăimântat de îngrozirea celor fărădelege; ci, fiind strâns legaţi cu dragostea Ta, s-au dat lor pe sineşi de bună voie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spre Dumnezeiasca pronie şi în negrăita şi înţeleaptă hotă­râre a lui Dumnezeu, punându-şi toată viaţa poporului cel Dumnezeiesc, au mers vitejii cu bun curaj împotriva uciderilor iudaice celor fărădelege.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Numai în Tine nădăjduind şi crezând în Învierea Ta, vitejii ucenicii Tăi, Mântuitorule, necertându-se, nici strigând, au fost omorâţi de cei fărădelege, pentru mărturisirea Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel mai înainte de veci, împreună Vecuitor cu Ta­tăl, pentru bogăţia milostivirii, sălăşluindu-Se în pântecele tău, a sărăcit şi S-a arătat Om pe pământ, făcându-Se Trup, Născă­toare de Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fără­delegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind însemnaţi Sfinţii cu sângele lui Hristos şi-au vărsat sângiurile lor cu osârdie măriţii mucenici şi acum s-au învrednicit a împăraţi împreu­nă cu El.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limbile cele mute grăiau prooroceşte de pace; adică vor­bele pruncilor propovăduiau pe Hristos; şi fecioare gânditoare de Dumnezeu, s-au adus jertfa pentru dreapta cre­dinţă lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când a răsărit în tine Lumina lui Hristos cea mult vărsătoare de tămăduiri, Sfinte Areta de Dumnezeu grăitorule, atunci ai aler­gat către Dânsul încă picurându-ţi sudorile chinuirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulţime de mucenici Dum­nezeieşti Ţi s-a adus, Mântui­torule, care, dănţuind împreju­rul Tău danţurile sfinţilor, cer iertare de păcate, celor ce Te slăvesc pururea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Strălucit-a din Sion bunăcuviinţa Celui Preaînalt, cu îmbrăcămintea trupului pe care din tine L-a luat prin negrăita unire, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă şi lumea ai luminat-o.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fără­delegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pricină de veselie ne-a venit nouă astăzi, praznicul celui purtător de lupte; pe care lăudându-l, slăvim pe Domnul, Cel Ce este întru Înălţime.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dum­nezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pâraiele sângiurilor purtă­torilor tăi de chinuri, izvorăsc tămăduiri celor ce cinstesc cu credinţă pomenirea lor şi cântă Ţie Ziditorule cu osârdie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Maici îndurătoare, fiind ră­nite de dragostea Ta, Hristoase, nu şi-au cruţat pruncii; ci, arzându-se în cuptor, cântau Ţie Stăpânului: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot sfatul celor fărădelege, l-au ruşinat pătimitorii, fiind împodobiţi cu Dumnezeiască minte şi isteţime; şi veselindu-se, erau înjunghiaţi, zicând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aprinzând făcliile luptei şi ale fecioriei luminat şi veselindu-se în Cămara cea de mire, împreună cu fecioarele cele înţelepte, purtătoarele de chi­nuri cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pricină de curăţie şi de mân­tuire sufletelor, eşti celor ce cu credinţă şi cu dragoste te vestesc pe tine, Maica lui Dumnezeu şi celor ce cântă Fiului tău cu un glas: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi cu Putere mai bună, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu este în umbra Legii să­vârşirea; ci, întru Hristos s-a dat mântuirea; de faţă grăiau mucenicii spunând ucigaşi­lor de Dumnezeu: pentru aceas­ta, cu veselie poftim să murim toţi şi murind cu dragoste şi-I cântăm: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pruncul învăţa şi îndrepta pe cei nepricepuţi, să se uite la Icoana Ta cea Preacurată, Hristoase şi să primească cre­dinţa venirii Tale pe pământ; şi smulgându-se din mâinile celor fărădelege, a intrat în văpaie, împreună cu ceea ce l-a născut, cântând: popoare prea­înălţaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dreaptă credinţă au păti­mit mucenicii pe pământ şi după vrednicie au primit cununa de la Hristos în ceruri; mergând cu bucurie unde este Locaşul celor ce se bucură, care cu credinţă cântau: preoţi binecu­vântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Biruind sfinţilor pe biruitorul lumii cel cumplit şi pe cei ce slu­jesc voirilor lui, v-aţi mutat că­tre Atotţiitorul şi Domnul tutu­ror, cântând cu îndrăzneală şi cu bucurie negrăită: preoţi, binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Preacurată, pentru noi cei ce curat şi lămurit strigăm către tine, mărturisindu-te Născătoa­re de Dumnezeu şi cerem dez­legare păcatelor; ca să dobândim mântuire cei ce cu credinţă cântăm: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi cu Putere mai bună, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, făcându-Se Om din pântece fecioresc. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părtaşi Slavei lui Hristos v-aţi făcut, împărtăşindu-vă cu moartea, sfinţilor mucenici; şi v-aţi împodobit lumi­nat cu diadema Împărăţiei şi acum staţi înaintea lui Dum­nezeu, cerând pentru noi mân­tuire sufletească, vrednicilor de laudă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege v-aţi arătat ostaşi lui Hristos şi mucenici nebiruiţi, Sfinte Areta Preaînţelepte şi cei ce au pătimit cu râvnă împreună cu tine, împreună cu femei răbdă­toare de chinuri şi fecioare ti­nere. Pentru aceea ne rugăm, neîncetat rugaţi-vă pentru noi.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţimea stă înaintea noas­tră, adunare de mucenici de Dumnezeu aleasă; veniţi, iubi­torilor de Dumnezeu, să-i lău­dăm cu laude, ca pe nişte pur­tători de biruinţă, ca pe nişte slugi ale lui Dumnezeu, ca pe cei ce se roagă neîncetat pentru noi Iubitorului de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântule al lui Dumnezeu, îndreaptă viaţa mea şi o cârmuieşte, Stăpâne, pentru rugă­ciunile slugilor Tale care Te iu­besc; şi trecând cu vederea păcatele mele, învredniceşte-mă să mă fac părtaş cu dânşii; ca un Bun şi Iubitor de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş te-ai făcut lui Dum­nezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel Neîncăput şi ai Întru­pat pe Cuvântul Cel mai înainte Neîntrupat; pe Care acum roagă-L, Preacurată, tuturor celor ce cu credinţă te măresc pe tine pururea.

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, făcându-Se Om din pântece fecioresc. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu Puterea Crucii într-armându-te şi cu credinţa îngrădindu-ţi cetatea ta, cu faptele ai ruşinat trufia tiranului şi făcându-te pildă de răbdare îndumnezeită, printr-însa ai adus lui Hristos pe mucenici. Pentru aceea, adunându-te după datorie, cinstim pomeni­rea ta cea pururea prăznuită, purtătorule de chinuri, Fericite Areta, pururea pomenite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca Una care eşti Mireasă fără de prihană a Făcătorului, ca o Maică Neispitită de bărbat a Mântuitorului, Preacurată, ca Una ce eşti Locaş Mângâietoru­lui, pe mine, care sunt locaş întinat al fărădelegii şi care m-am făcut întru cunoştinţă batjocură demonilor, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş lu­minat prin fapte bune, Ceea ce eşti Primitoare de Lumină, Preacurată. Alungă-mi norul patimilor şi mă învredniceşte Împărtăşirii Celei de sus şi Luminii Celei Neînserate, cu rugă­ciunile tale.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Suindu-Te, Cuvinte, pe Cru­ce, văzând zidirea bogăţiei bu­nătăţii Tale, Cel Ce eşti Necuprins de minte, tremura şi toată clătinându-se, era cuprin­să de frică. Iar poporul iudeilor striga către Pilat: ia-L, ia-L pe Acesta, ca pe un făcător de rele; spânzură-L pe Cruce, pironeşte-L cu cuie şi-L împunge cu su­liţa şi-L dă la moarte! Iar Maica Ta, văzând că pătimeşti acestea, striga cu durere: vai Mie, Stă­pâne! Mă minunez de smerenia Ta cea desăvârşită, Cuvinte!

Tot în aceasta zi, pomenirea femeii ce a patimit cu Sfântul Areta, si a copilului ei, pe care vazând-o pruncul în foc, s-a aruncat singur în vapaie la dânsa si s-au savârsit împreuna.

Tot în aceasta zi, Sfânta mucenita Sevastiana (Sebastiana).

Pe vremea împaratiei lui Dometian, aflându-se petrecând Sfânta Mucenita Sevastiana în cetatea lui Marchian, a fost pârâta la guvernatorul Serghie ca este crestina; aducând-o de fata înaintea lui, si marturisind sfânta, ca a fost ucenita a Apostolului Pavel, si a fost botezata de dânsul si cum ca este gata a muri pentru Hristos, întâi au batut-o cu maciuci de plumb peste tot trupul si au bagat-o în temnita, unde i s-a aratat apostolul, zicându-i: "Bucura-te, si nu te mâhni, ca trebuie sa mergi legata în cetatea ta pentru marturisirea în Hristos". Si peste sapte zile scotând-o guvernatorul din temnita si arzând foarte tare un cuptor a osândit-o ca sa se arunce în el. Iar sfânta aruncându-se în cuptor si ramânând nevatamata a iesit, încât s-au minunat toti si s-au spaimântat. Deci facând ea rugaciune, s-a facut glas mare din cer si fulgere si tunete si grindina atât cât stinse si focul si multi se primejduira si fugea si guvernatorul cu ceilalti. Dupa acestea a zis guvernatorul: "Cine esti tu, ce este pentru tine si din ce cetate esti"; iar sfânta tacea. Si întelegând de la cei ce stau înainte, cum ca este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legata la guvernatorul de acolo. Iar îngerul Domnului aratându-i-se i-a zis: "Îndrazneste, fiica lui Dumnezeu, ca trebuie sa stai de fata înaintea guvernatorului Pompian, si eu sunt cu tine". Si mergând în Iraclia a stat înaintea guvernatorului care spânzurând-o de un lemn, a strujit-o fara de mila ca la trei ceasuri si rupându-se carnea iesea din ea miros frumos de mir. Deci fiind strujita, se ruga întru sine atâta, cât ziceau toti ca patimeste trup neînsufletit. Si pogorând-o de pe lemnul acela, a dat-o sa o manânce fiarele. Si slobozind ei un leu foarte mare, a venit lânga dânsa si luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea pagânilor, lauda pe sfânta si mustra pe cei fara de lege.

Apoi au slobozit asupra ei o leoaica foarte rea si nu a stricat-o cu nimic; si sedeau amândoua fiarele ca niste mielusei tineri si blânzi; de care mirându-se guvernatorul a dat raspunsul cel mai de pe urma asupra ei. Si scotând-o afara din cetate, i-au taiat cinstitul cap, din care a curs lapte în loc de sânge. Bagând pagânul sfântul ei trup si capul într-un sac, cu 300 de litre de plumb si legându-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat în mijlocul marii. Iar îngerul Domnului rupând sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheama Risiston. Iar Amia, o nobila, daca a aflat, a înfasurat moastele cu pânza curata si cu mirezme scumpe, si le-a asezat în acelasi loc la Risiston.

Tot în aceasta zi, Sfintii Marcu, Sotirih si Valentin, care pe pamânt fiind târâti, s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Acachie, preotul, cel ce de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Nerdon, care prin foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi cel între sfinti Parintele nostru Proclu, Patriarhul Constantinopolului, care în pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 24 zile: pomenirea Sfântului marelui Mucenic Areta si însotitorii sãi (†523).

        Acesta a fost un mare dregator crestin al cetatii Negran, din Etiopia, pe vremea cand la Constantinopol imparatea Iustin cel Batran (518-527), iar peste toata tara etiopienilor stapanea dreptcredinciosul rege Elezbaan. Si inflorea poporul etiopian sub stapanirea lui. Intr-acea vreme, in Arabia, pe care Sfanta Scriptura o numeste Saba (3 Beg.,10), iar acum se numeste pamantul Yemenului, s-a ridicat un imparat fara de lege, anume Dunaan, mare prigonitor al lui Hristos si al crestinilor.
        Deci, auzind Elezbaan ca Dunaan a pornit goana asupra crestinilor din tara sa, mahnindu-se foarte de aceasta, a mers asupra lui cu razboi si, luptandu-se, l-a biruit pe el, si facandu-l sa plateasca bir, s-a incheiat pace si regele s-a intors in pamantul sau. Dar, dupa putina vreme, Dunaan a nesocotit asezamantul facut, si, adunand mare oaste, a pierdut pe toti ostasii lasati de Elezbaan pentru paza cetatilor. Si asa, sub stapanirea lui Dunaan, afara de cetatea ce se chema Negran, unde intai statator intre dregatori era Areta, nimeni nu indraznea a marturisi pe Hristos.
        Deci, a venit nelegiuitul imparat Dunaan in fata cetatii si, macar ca multimea de ostasi luptau la porunca lui, n-a putut sa o supuna ci, inconjurand-o, o silea sa se predea. Deznadajduindu-se de asteptare, a trimis vorba crestinilor din cetate, gandind sa-i insele cu gand mincinos, zicand cu juramant: "Ma jur pe Dumnezeu ca nu va voi face nici un rau, ci va voi lasa pe voi in pace, sa vietuiti dupa credinta voastra. Cer de la voi numai obisnuinta dajdie catre imparat. Deschideti-mi dar, cetatea, ca sa o vad si sa-mi iau dajdia cuvenita de la voi." Si, auzind juramantul lui Dunaan, dregatorii cetatii s-au grabit sa lase armele si, deschizand portile cetatii, au primit cu supunere si cu daruri pe Dunaan. Singur intaistatatorul Areta, batranul de peste nouazeci de ani, era impotriva, graind mereu cuvintele Apostolului: "Stati deci tari in libertatea, cu care Hristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi in jugul robiei." (Gal.5,1).
        Si, in adevar, intrand in cetate, Dunaan si-a calcat juramantul, omorand pe toti cati aflase ca sunt crestini, atat barbati cati si femei. Iar ei au rabdat barbateste marturisind credinta lor in Hristos. Atunci si Sfantul Areta, cu barbatie si marime de suflet, a primit lupta muceniciei, macar ca era atat de batran, cat abia de mai putea umbla. Deci, viteazul acesta nevoitor al dreptei credinte a luat moartea cea prin sabie, dupa ce mai intai a intarit cu cuvintele sale pe toti cetatenii sai, in credinta cea in Hristos. Si au fost omorati atunci 340 crestini, impreuna cu dansul. Si asa, prin sabie, s-au mutat la Domnul. Sfantul Areta si insotitorii lui.
 

 
 

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre învãtãtorii si proorocii mincinosi si fãtarnici.

        "Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7,15). Iar prooroci mincinosi ii numeste aici nu pe eretici, dupa cat mi se pare, ci pe cei ce duc viata spurcata, dar se acopera cu fapte bune. Drept aceea a si zis Domnul, graind: "Dupa roadele lor ii veti cunoaste pe ei." Ca printre eretici este cu putinta a afla, de multe ori viata buna, dar pintre fatarnici, de care vorbim acum, nicidecum. Deci, daca si pe acestia ii osandeste, care a zis acestea, pentru ca ei se vor schimba mai degraba. Firea caii acesteia, pe care au voit a umbla este insa de asa fel, primejdioasa, rea si fatarnica, incat omul fuge de osteneli, si cauta numai a se arata cuvios; drept aceea si este mustrat de indata. Despre fatarnici, dar, si Pavel, aratand, zicea ca el, cu cuvinte bune, insala inimile celor fara de rautate. Si cata blandete! Ca n-a zis sa-i pui la chinuri pe dansii, ci sa nu primiti vatamare de la dansii si sa nu intrati la dansii fara de paza.
        Iarasi, sa nu ziceti ca nu este cu putinta a cunoaste pe unii ca aceia, ca si prin pilde omenesti se spune asa: "Au, doar, se culeg struguri din maracini, sau din scai, smochine?" Asa, tot pomul bun face roade bune, iar pomul cel rau, roade rele face. Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici pomul rau nu poate sa faca roade bune. Iar ceea ce vrem sa spunem, ca nu gasesti la dansii nici blandete, nici omenie, ci numai singure pieile cele de oaie, cuvintele. Drept aceea, lesnicioasa este si cunoasterea lor. Deci, a zis acestea, de vreme ce multi dintre cei rai se socotesc buni, incat nu poti sa zici ca te-ai inselat, nici ca te-ai priceput. Iata, ti-am aratat tie cu dovedire intelesul cel din cuvantul acesta, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.