Sinaxar 24 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Areta si cu cei care îl însoteau.

Acesta a fost capetenie a cetatii Negran din Etiopia, pe vremea împaratiei lui Iustin, în anii 442. Iar în Etiopia împaratea Elezvoi preacredinciosul împarat; si în tara omeritilor împaratea pagânul Dunaan, evreul; aceasta tara a omeritilor în Sf. Scriptura se numeste Sava, iar de greci este numita Arabia fericita. Fiindca binecredinciosul Elezvoi biruise pe pagânul Dunaan si pusese pazitori si credinciosi de ai sai, ca sa pazeasca si sa ocârmuiasca cetatile acelea, pentru aceasta Dunaan s-a sculat cu razboi si a omorât pe pazitorii dreptmaritorului Elezvoi. Si înca mergând si la cetatea Negran, a înconjurat-o si neputând-o lua cu razboi, a facut juramânt, cum ca nu va supara pe crestinii din ea si asa a intrat în cetate. Apoi calcându-si juramântul a omorât pe toti câti i-a aflat în ea, atât barbati cât si femei. Care cu totii au stat barbateste si au marturisit credinta cea în Hristos. Atunci si Sfântul acesta Areta a stat cu barbatie si marime de suflet la lupta muceniciei. Cu toate ca era atât de batrân, cât nici nu putea umbla. Dupa ce mai întâi viteazul acesta nevoitor al dreptei credinte, a întarit cu cuvintele sale pe toti împreuna cetatenii sai în credinta cea în Hristos, a luat moartea prin sabie si asa s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea femeii ce a patimit cu Sfântul Areta, si a copilului ei, pe care vazând-o pruncul în foc, s-a aruncat singur în vapaie la dânsa si s-au savârsit împreuna.

Tot în aceasta zi, Sfânta mucenita Sevastiana (Sebastiana).

Pe vremea împaratiei lui Dometian, aflându-se petrecând Sfânta Mucenita Sevastiana în cetatea lui Marchian, a fost pârâta la guvernatorul Serghie ca este crestina; aducând-o de fata înaintea lui, si marturisind sfânta, ca a fost ucenita a Apostolului Pavel, si a fost botezata de dânsul si cum ca este gata a muri pentru Hristos, întâi au batut-o cu maciuci de plumb peste tot trupul si au bagat-o în temnita, unde i s-a aratat apostolul, zicându-i: "Bucura-te, si nu te mâhni, ca trebuie sa mergi legata în cetatea ta pentru marturisirea în Hristos". Si peste sapte zile scotând-o guvernatorul din temnita si arzând foarte tare un cuptor a osândit-o ca sa se arunce în el. Iar sfânta aruncându-se în cuptor si ramânând nevatamata a iesit, încât s-au minunat toti si s-au spaimântat. Deci facând ea rugaciune, s-a facut glas mare din cer si fulgere si tunete si grindina atât cât stinse si focul si multi se primejduira si fugea si guvernatorul cu ceilalti. Dupa acestea a zis guvernatorul: "Cine esti tu, ce este pentru tine si din ce cetate esti"; iar sfânta tacea. Si întelegând de la cei ce stau înainte, cum ca este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legata la guvernatorul de acolo. Iar îngerul Domnului aratându-i-se i-a zis: "Îndrazneste, fiica lui Dumnezeu, ca trebuie sa stai de fata înaintea guvernatorului Pompian, si eu sunt cu tine". Si mergând în Iraclia a stat înaintea guvernatorului care spânzurând-o de un lemn, a strujit-o fara de mila ca la trei ceasuri si rupându-se carnea iesea din ea miros frumos de mir. Deci fiind strujita, se ruga întru sine atâta, cât ziceau toti ca patimeste trup neînsufletit. Si pogorând-o de pe lemnul acela, a dat-o sa o manânce fiarele. Si slobozind ei un leu foarte mare, a venit lânga dânsa si luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea pagânilor, lauda pe sfânta si mustra pe cei fara de lege.

Apoi au slobozit asupra ei o leoaica foarte rea si nu a stricat-o cu nimic; si sedeau amândoua fiarele ca niste mielusei tineri si blânzi; de care mirându-se guvernatorul a dat raspunsul cel mai de pe urma asupra ei. Si scotând-o afara din cetate, i-au taiat cinstitul cap, din care a curs lapte în loc de sânge. Bagând pagânul sfântul ei trup si capul într-un sac, cu 300 de litre de plumb si legându-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat în mijlocul marii. Iar îngerul Domnului rupând sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheama Risiston. Iar Amia, o nobila, daca a aflat, a înfasurat moastele cu pânza curata si cu mirezme scumpe, si le-a asezat în acelasi loc la Risiston.

Tot în aceasta zi, Sfintii Marcu, Sotirih si Valentin, care pe pamânt fiind târâti, s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Acachie, preotul, cel ce de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Nerdon, care prin foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi cel între sfinti Parintele nostru Proclu, Patriarhul Constantinopolului, care în pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 24 zile: pomenirea Sfântului marelui Mucenic Areta si însotitorii sãi (†523).

        Acesta a fost un mare dregator crestin al cetatii Negran, din Etiopia, pe vremea cand la Constantinopol imparatea Iustin cel Batran (518-527), iar peste toata tara etiopienilor stapanea dreptcredinciosul rege Elezbaan. Si inflorea poporul etiopian sub stapanirea lui. Intr-acea vreme, in Arabia, pe care Sfanta Scriptura o numeste Saba (3 Beg.,10), iar acum se numeste pamantul Yemenului, s-a ridicat un imparat fara de lege, anume Dunaan, mare prigonitor al lui Hristos si al crestinilor.
        Deci, auzind Elezbaan ca Dunaan a pornit goana asupra crestinilor din tara sa, mahnindu-se foarte de aceasta, a mers asupra lui cu razboi si, luptandu-se, l-a biruit pe el, si facandu-l sa plateasca bir, s-a incheiat pace si regele s-a intors in pamantul sau. Dar, dupa putina vreme, Dunaan a nesocotit asezamantul facut, si, adunand mare oaste, a pierdut pe toti ostasii lasati de Elezbaan pentru paza cetatilor. Si asa, sub stapanirea lui Dunaan, afara de cetatea ce se chema Negran, unde intai statator intre dregatori era Areta, nimeni nu indraznea a marturisi pe Hristos.
        Deci, a venit nelegiuitul imparat Dunaan in fata cetatii si, macar ca multimea de ostasi luptau la porunca lui, n-a putut sa o supuna ci, inconjurand-o, o silea sa se predea. Deznadajduindu-se de asteptare, a trimis vorba crestinilor din cetate, gandind sa-i insele cu gand mincinos, zicand cu juramant: "Ma jur pe Dumnezeu ca nu va voi face nici un rau, ci va voi lasa pe voi in pace, sa vietuiti dupa credinta voastra. Cer de la voi numai obisnuinta dajdie catre imparat. Deschideti-mi dar, cetatea, ca sa o vad si sa-mi iau dajdia cuvenita de la voi." Si, auzind juramantul lui Dunaan, dregatorii cetatii s-au grabit sa lase armele si, deschizand portile cetatii, au primit cu supunere si cu daruri pe Dunaan. Singur intaistatatorul Areta, batranul de peste nouazeci de ani, era impotriva, graind mereu cuvintele Apostolului: "Stati deci tari in libertatea, cu care Hristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi in jugul robiei." (Gal.5,1).
        Si, in adevar, intrand in cetate, Dunaan si-a calcat juramantul, omorand pe toti cati aflase ca sunt crestini, atat barbati cati si femei. Iar ei au rabdat barbateste marturisind credinta lor in Hristos. Atunci si Sfantul Areta, cu barbatie si marime de suflet, a primit lupta muceniciei, macar ca era atat de batran, cat abia de mai putea umbla. Deci, viteazul acesta nevoitor al dreptei credinte a luat moartea cea prin sabie, dupa ce mai intai a intarit cu cuvintele sale pe toti cetatenii sai, in credinta cea in Hristos. Si au fost omorati atunci 340 crestini, impreuna cu dansul. Si asa, prin sabie, s-au mutat la Domnul. Sfantul Areta si insotitorii lui.
 

 
 

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre învãtãtorii si proorocii mincinosi si fãtarnici.

        "Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7,15). Iar prooroci mincinosi ii numeste aici nu pe eretici, dupa cat mi se pare, ci pe cei ce duc viata spurcata, dar se acopera cu fapte bune. Drept aceea a si zis Domnul, graind: "Dupa roadele lor ii veti cunoaste pe ei." Ca printre eretici este cu putinta a afla, de multe ori viata buna, dar pintre fatarnici, de care vorbim acum, nicidecum. Deci, daca si pe acestia ii osandeste, care a zis acestea, pentru ca ei se vor schimba mai degraba. Firea caii acesteia, pe care au voit a umbla este insa de asa fel, primejdioasa, rea si fatarnica, incat omul fuge de osteneli, si cauta numai a se arata cuvios; drept aceea si este mustrat de indata. Despre fatarnici, dar, si Pavel, aratand, zicea ca el, cu cuvinte bune, insala inimile celor fara de rautate. Si cata blandete! Ca n-a zis sa-i pui la chinuri pe dansii, ci sa nu primiti vatamare de la dansii si sa nu intrati la dansii fara de paza.
        Iarasi, sa nu ziceti ca nu este cu putinta a cunoaste pe unii ca aceia, ca si prin pilde omenesti se spune asa: "Au, doar, se culeg struguri din maracini, sau din scai, smochine?" Asa, tot pomul bun face roade bune, iar pomul cel rau, roade rele face. Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici pomul rau nu poate sa faca roade bune. Iar ceea ce vrem sa spunem, ca nu gasesti la dansii nici blandete, nici omenie, ci numai singure pieile cele de oaie, cuvintele. Drept aceea, lesnicioasa este si cunoasterea lor. Deci, a zis acestea, de vreme ce multi dintre cei rai se socotesc buni, incat nu poti sa zici ca te-ai inselat, nici ca te-ai priceput. Iata, ti-am aratat tie cu dovedire intelesul cel din cuvantul acesta, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.