Sf. Ap. Iacob, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului; †) Sf. Preot Mucenic Constantin Sârbu; Sf. Cuv. Macarie Romanul 23 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic si Apostol Iacov, fratele Domnului.

Acest sfânt Iacov, fratele Domnului, a fost cel întâi episcop la Ierusalim, hirotonit de însusi Domnul si întâi el a izvodit si a scris dumnezeiasca Liturghie, învatata de la însusi Hristos. Pe care Liturghie în urma o a facut mai pe scurt marele Vasile si dupa dânsul dumnezeiescul Ioan Gura de Aur pentru neputinta omeneasca. Pastorind sfânta Biserica din Ierusalim si învatând pe multi din iudei si din elini si întorcându-i spre Domnul, a pornit pe iudei asupra-si cu urgie, care, prinzându-l, l-au aruncat jos de pe aripa templului si fiind înca viu l-au omorât cu un lemn. Iar cuvântul, fratele Domnului se trage din predanie. Ca Iosif logodnicul împartindu-si pamântul fiilor ce-i avea cu femeia sa cea dintâi si vrând sa faca parte si celui din sfânta Fecioara, Fiu si Dumnezeu, ceilalti nu-l primira; iar Iacov luându-l partas de mostenire pe partea sa, s-a chemat nu numai frate al Domnului, ci si drept.

Acatistul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Ție, Ierarhe preaslăvit, Apostol al lui Hristos, stâlp neclintit al Bisericii și Mucenic, Sfinte Iacob, preaînțelepte, cel numit frate al lui Dumnezeu Întrupat, laude îți înălțăm ca unui grabnic mijlocitor și ajutător al nostru; că tu, stând înaintea tronului Preasfintei Treimi, nu încetezi să te rogi pentru noi și, prin mijlocirile tale, să ne păzești de toate necazurile și nevoile pe noi, care cu credință prăznuim pomenirea ta și strigăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Icosul 1

Făcătorul Îngerilor și a toată făptura, te-a arătat pe tine, Sfinte Iacob, ca pe o stea mult strălucitoare pe cerul Bisericii, alungând întunericul necredinței și luminând lumea cu strălucirea învățăturilor tale. Pentru aceasta noi, alergând la acoperământul tău, îți aducem cu bucurie aceste cântări:
Bucură-te, cel ales de Domnul să vestești Evanghelia mântuirii;
Bucură-te, rudenie a Domnului după trup, ucenic și văzător al tainelor Sale nespuse;
Bucură-te, slava Bisericii a toată lumea;
Bucură-te, cel ce fără teamă ai grăit cuvintele lui Hristos către iudei;
Bucură-te, cârmuitor adevărat al credincioșilor din Țara Sfântă;
Bucură-te, învățător înțelepțit de Dumnezeu și împlinitor al poruncilor Sale;
Bucură-te, ierarh al Ierusalimului celui de jos, care te bucuri acum în Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, cel ce te-ai adus jertfă curată Ziditorului tuturor, pe Care L-ai mărturisit înaintea chinuitorilor;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 2

Văzându-ți de mai înainte viețuirea ta, Părinte Iacob, Hristos iubitorul de oameni te-a recunoscut drept frate după lege, că ai fost fiul cel mai în vârstă al Dreptului Iosif. Din tinerețe te-ai închinat lui Dumnezeu ca nazireu, având o viață plină de înfrânare. Prin bunătatea obiceiurilor tale și cu mintea ta curată te-ai arătat a fi bun ucenic lui Hristos și te-ai învrednicit să cânți veșnic lângă tronul Stăpânului: Aliluia!

Icosul 2

Când regele Irod căuta pe Pruncul Iisus ca să-L piardă, Îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif zicând: Ia Pruncul și pe Mama Sa și fugi în Egipt. Iar tu, Sfinte Iacob, ca o rudă după trup a lui Iisus, ai mers, împreună cu Iosif și cu Preacurata Fecioară Maria, în Egipt. Deci, ca un prieten apropiat al lui Hristos din copilărie, primește de la noi aceste sârguincioase cântări de laudă:
Bucură-te, fiu al unor părinți care mergeau pe calea Domnului;
Bucură-te, cel ce L-ai văzut pe Dumnezeu Întrupat față către față;
Bucură-te, cel ce ai primit har bogat ocrotind pe Pruncul Iisus;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat prin revărsarea luminii Lui;
Bucură-te, cel numit frate al lui Hristos, Apostol și începător al ierarhilor;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit de îndoită cinste de la Domnul;
Bucură-te, cel ce prin Hristos L-ai dobândit pe Tatăl ceresc;
Bucură-te, cel ce și acum Îl privești pe Iisus Domnul în lumină neapusă;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 3

După Învierea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ți S-a arătat în chip deosebit și te-a învățat multe taine și te-a rânduit pe tine, Iacob cel Drept, să lucrezi cele sfinte în Sionul cel sfânt. Pentru aceasta și Apostolii te-au cinstit ca pe un stâlp al Bisericii Ierusalimului. Iar noi, minunându-ne de bunăvoința lui Dumnezeu pentru tine, cântăm Atotțiitorului: Aliluia!

Icosul 3

Anevoioasa slujire apostolică ai primit-o în mijlocul celor mai înverșunați dușmani ai credinței creștine. Timp de 30 de ani ai vestit și ai întărit neobosit credința mântuitoare în Sfânta Cetate și pe pământul Palestinei. De aceea, mulțumind Ziditorului și Mântuitorului nostru, îți aducem laude ca unui mare ales al lui Dumnezeu:
Bucură-te, cel ce, prin pronia cerească, ai propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Ierusalim;
Bucură-te, cel ce, pentru aceasta, ai primit mare putere de la Cel Preaînalt;
Bucură-te, binevestitor al Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii;
Bucură-te, cel ce pe mulți iudei i-ai botezat în numele Preasfintei Treimi;
Bucură-te, păstor bun și învățător luminat, prin care Dumnezeu Și-a împodobit Biserica;
Bucură-te, izvor de apă vie pentru cei credincioși;
Bucură-te, cel ce ai primit crucea apostoliei și ai mers neobosit pe urmele Mântuitorului Iisus;
Bucură-te, cel ce, luminat de dumnezeiescul Duh, ai alungat întunericul necredinței;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 4

Pe mulți iudei i-ai adus la Biserica lui Hristos, drepte Părinte, prin marea încredere avută de aceștia în cuvântul tău. Prin dreapta ta viețuire ai dobândit dragostea și cinstea iudeilor, chiar și a celor ce nu credeau în Iisus. De aceea, lăudând osteniile tale neîncetate, cântăm cu osârdie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Neluând în seamă ura sinedriului și a arhiereilor iudei față de creștini, pe care îi socoteau ca potrivnici legii lui Moise, tu, Părinte Iacob, ai mărturisit cu înțelepciune că prin credința în Hristos nu se face defăimare, ci împlinire adevăratei credințe strămoșești. Pentru aceasta noi, văzând multele tale virtuți de păstor neobosit al Bisericii, îți cântăm cu mulțumire:
Bucură-te, cel ce, prin dreapta ta viețuire, pe dușmanii bârfitori i-ai îmblânzit și i-ai rușinat;
Bucură-te, cel ce toate căile vrăjmașului le-ai nimicit prin creșterea cunoștinței de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce, prin harul revărsat din gura ta, oile cele cuvântătoare au crezut în Treimea Cea de o ființă;
Bucură-te, stâlp neclintit al dreptei credințe și zid nebiruit al Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai luminat pe cei din întunericul necunoștinței, chemându-i la înălțimea evlaviei.
Bucură-te, cel ce, prin propovăduirea înaltei viețuiri, ai izbăvit turma ta de lupii cei cumpliți;
Bucură-te, cel ce L-ai propovăduit vitejește pe pământ pe Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel înconjurat de înțelepciune, luminat de har și împodobit cu frumusețe pașnică;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 5

Slujirea ta de ierarh al Bisericii Ierusalimului ai săvârșit-o cu mare cucernicie, dând cinstea cuvenită și adevăratei credințe părintești în lumina lui Hristos. De aceea, cei plini de bună râvnă pentru legea Vechiului Testament au văzut în tine, Părinte Iacob, chipul arhiereului adevărat, iar noi cântăm neîncetat lui Dumnezeu, Celui ce ți-a dat mare înțelepciune: Aliluia!

Icosul 5

Străbătând drumul tău pământesc cu sfințenie, încă din pântecele mamei tale te-ai învrednicit să intri în altarul templului din Ierusalim. Aici te-ai rugat cu sârguință pentru iertarea păcatelor poporului, până ți s-au slăbit genunchii tăi, Părinte Iacob, din pricina neîncetatelor metanii la rugăciune. De aceea, și noi te lăudăm după cuviință, ca pe un rugător al nostru înaintea lui Dumnezeu:
Bucură-te, cel ce, prin viețuirea ta virtuoasă, i-ai luminat pe păstoriții tăi ca un soare strălucitor;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat să ne îngrijim mai mult de cele veșnice;
Bucură-te, harnic lucrător în via lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai primit harul Duhului dumnezeiesc și ai ars spinii păcatelor;
Bucură-te, cel ce ai supus trupul cu desăvârșire duhului;
Bucură-te, rugător neobosit către Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai unit credincioșii prin legătura iubirii;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat a fi lumină a lumii și sare pământului;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 6

Luminat ai fost de Duhul Sfânt, Părinte Iacob, când ai alcătuit cu înțelepciune rânduiala dumnezeieștii Liturghii. Te-ai învrednicit să aduci rod însutit ca un semănător al semințelor celor bune. Și acum din ceruri privești spre noi cu milostivire și ne dai har nouă tuturor din belșug de la Hristos Dumnezeu Cel Milostiv, Căruia Îi cânți cu Îngerii în ceruri: Aliluia!

Icosul 6

Slujirea dumnezeieștii Liturghii ai învățat-o de la Însuși Hristos. Legea vieții Bisericii ai așezat-o, Părinte Iacob, vestind prin Duhul Cel de viață dătător negrăitele taine ale lui Dumnezeu. Turma ta ai sfințit-o cu Tainele bisericești și ai învățat-o să urmeze credința cea adevărată. Iar noi ca unui credincios slujitor al Sfintei Treimi îți cântăm acestea:
Bucură-te, înfrumusețator al rânduielii bisericești;
Bucură-te, închinător la Sfântul Mormânt al lui Hristos, izvorul Învierii;
Bucură-te, cel ce, prin Duhul Sfânt, ai revărsat în lume cunoașterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai scris nouă tainele mântuirii;
Bucură-te, cel ce te-ai înălțat cu duhul în vremea rugăciunii de foc;
Bucură-te, cel ce ai sfințit pe credincioși prin dumnezeieștile Taine;
Bucură-te, cel ce, prin mintea curată și prin sfintele tale buze ai mijlocit mântuire credincioșilor;
Bucură-te, cel pe care Dumnezeu Cuvântul te-a luminat din belșug cu harul Său;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 7

Printre cei ce binevesteau cuvântul lui Hristos către păgâni, au fost atunci neînțelegeri privitoare la legea lui Moise. Pentru aceasta, s-a adunat Sinodul Apostolic în cetatea Ierusalimului, cu purtarea ta de grijă, Sfinte Iacob. Cuvântul tău cu putere, despre mântuirea sufletelor în Biserica lui Hristos, a cerut să nu se păstreze decât ce este folositor din legea lui Moise, iar sinodul a primit într-un duh această hotărâre și prin Apostoli a vestit-o Bisericilor. Iar noi te fericim pe tine că ne-ai învățat să înțelegem cu dreptate învățătura lui Hristos și să-I cântăm: Aliluia!

Icosul 7

Ai învățat cu înțelepciune, Părinte Iacob, la Sinodul Apostolic, despre încheierea timpului Vechiului Testament, despre pronia lui Dumnezeu și despre mântuirea celor dintre păgâni. Prin șederea ta în fruntea acestui sinod, ca ierarh al Bisericii Ierusalimului – Maica Bisericilor, se răstoarnă rătăcirea privind întâietatea scaunului Romei. Iar noi strigăm ca unui mare între ierarhii Bisericii:
Bucură-te, tălcuitor al voii lui Dumnezeu, căruia fără murmur ți s-a plecat toată Biserica;
Bucură-te, cel ce ai învățat despre mântuirea, prin harul lui Hristos, nu numai a iudeilor, ci și a păgânilor;
Bucură-te, cel ce ai mărturisit despre conglăsuirea între cuvintele lui Hristos, învățătura Proorocilor și Tradiția Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai arătat celor care ședeau în întuneric rânduielile spre mântuire;
Bucură-te, zare a luminii celei înțelegătoare, luminător al Bisericii și frumusețe a ierarhilor;
Bucură-te, izvor adânc al adevăratei vederi de Dumnezeu;
Bucură-te, cel din a cărui inimă curg râuri de apă vie;
Bucură-te, potir al înțelepciunii, plin de virtuți;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 8

Tu, Părinte Iacob, te-ai arătat ca un creștin înțelept, făcător de pace și tălcuitor al legii și adevărului în cuvânt, în Epistola ta către cele douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere, care se aflau într-o mare frământare și nedumerire privind învățătura lui Hristos. Tu le-ai luminat și le-ai învățat că vestirea Evangheliei este voia Dumnezeului lui Israel, a Dumnezeului lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob. De aceea, învață-ne și pe noi să cântăm din toată inima Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 8

Predica Apostolilor a ajuns și la neamurile lui Israel care erau departe de Cetatea Sfântă. La drepții iudei era tulburare: arătarea lui Hristos este așteptarea poporului lui Dumnezeu sau desființarea legii lui Moise? Într-adevăr, cu multă chibzuință dumnezeiască ai cârmuit, tu, Părinte Iacob, Biserica Ierusalimului, întărind pe cei botezați, cu harul lui Hristos. Tu ai zis Apostolului Pavel: Câte mii de credincioși iudei sunt și toți sunt râvnitori ai Legii. Iar noi te lăudăm pe tine, cel ce ai dobândit înțelepciunea de sus:
Bucură-te, cel ce ai dobândit chibzuință dumnezeiască;
Bucură-te, cel ce, prin ostenelile tale, ai adus la calea mântuirii pe credincioși;
Bucură-te, cel căruia i s-a încredințat grija păstorească pentru suflete;
Bucură-te, cel ce ai dorit ca cei păstoriți să aibă inimile pline de iubire față de Hristos;
Bucură-te, cel ai luminat lumea, precum soarele, cu învățăturile lui Dumnezeu;
Bucură-te, iscusit pescar de suflete omenești;
Bucură-te, alungător al viclenelor duhuri;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 9

Oratorii cei mult grăitori nu cutează să vorbească despre înțelepciunea ta, Părinte Iacob. Atunci când a fost murmur la iudeii botezați de curând, privind învățătura lui Hristos, auzind că omul se mântuiește doar prin credință, au presupus greșit că se desființează toată legea lui Moise. Atunci, tu, Părinte Iacob, prin scrisoarea ta îi povățuiai că nu doar în învățătura cărților și în mărturisirea cea dinafară se găsește calea mântuirii, ci și în credința însoțită de fapte în numele lui Hristos, Căruia Îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul 9

Ai văzut, Sfinte Iacob, cum au schimbat cârmuitorii iudeilor credința cea jertfelnică a lui Avraam într-o credință fățarnică și moartă. Iar tu i-ai certat pe falșii învățători și ai îndrumat poporul spre credința creștină, răbdătoare în încercări, care nădăjduiește în Dumnezeu și poartă greutățile întru smerenie; iar noi ca unui povățuitor înțelepțit de Dumnezeu, cu mulțumire îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ne vestești că trupul fără duh este mort, ca și credința fără fapte;
Bucură-te, cel ce ne înveți: Să aveți bucurie, când veți cădea în felurite ispite;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că fericit este bărbatul care rabdă ispitele, pentru că va primi cununa vieții;
Bucură-te, cel ce ne-ai spus: ispitirea credinței voastre lucrează răbdarea;
Bucură-te, cel ce ne înțelepțești, zicând: acela care știe să facă binele și nu îl face are păcat;
Bucură-te, cel ce ne povătuiești: Rugați-vă unul pentru altul, că mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei;
Bucură-te, zicând nouă: cel care îl întoarce pe un păcătos din calea rătăcirii îi mântuiește sufletul din moarte;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 10

Pe cei întorși la credință i-ai întărit și i-ai pregătit pentru suferințele ce le vor sta înainte. I-ai chemat la adevărata unire în duh cu Prorocii, la răbdare în rugăciune și nădejde în Dumnezeu, Cel ce ține toate în dreapta Sa. Deci, și pe noi învrednicește-ne, cu rugăciunile tale, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Așa i-ai învățat pe ucenicii tăi, Sfinte Iacob, despre calea mântuitoare a lui Hristos: Credința cea curată și neprihănită înaintea lui Dumnezeu stă în a cerceta pe orfani și pe văduve în necazurile lor și a te păzi neîntinat de lume și că milostivirea este viața sufletului. Iar noi, care ne rugăm pentru înnoirea sufletelor noastre împietrite, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ne-ai zis că judecata va fi fără milă pentru cei ce n-au avut milă;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai grăit: rodul dreptății se seamănă în lume de cel care lucrează pacea;
Bucură-te, cel ce ne spui: Domnul stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriți le dă har;
Bucură-te, cel ce ne îndemni: Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța;
Bucură-te, îndreptător al nostru către ceruri;
Bucură-te, tălcuitor drept al cuvintelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfătuitor către nevoința iubirii lucrătoare;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 11

Cârmuitorii iudei, căzuți din har, au văzut că mulțime multă de bărbați și femei s-au adăugat la Biserica lui Hristos prin tine, Apostole. De aceea, falșii învățători s-au gândit cu răutate să pună capăt lucrării tale duhovnicești, că nesuferit erai pentru sinedriu, ca un drept adevărat, care slujeai Domnului fără de prihană. Iar pe noi, Părinte Iacob, binecuvintează-ne, întărește-ne și ne povățuiește să creștem în credința cea mântuitoare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

În zilele prăznuirii Paștilor s-au adunat toate semințiile iudeilor și mulțime de păgâni în cetatea Ierusalimului. Iar tu, Părinte Iacob, ai propovăduit neîncetat cuvintele vieții veșnice. Fiind înștiințați de moartea procuratorului Festus, în aceste zile, căpeteniile iudeilor au făcut sfat să te ucidă pe tine, păstorul Cetății Sfinte. Iar noi îți cântăm cu osârdie, ca unui viteaz ostaș al lui Hristos:
Bucură-te, cel ce pe Hristos L-ai vestit fără teamă înaintea tuturor;
Bucură-te, luminător al Ortodoxiei;
Bucură-te, păstrător nefățarnic al dreptarelor bisericești;
Bucură-te, podoabă a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce, prin învățăturile înțelepțite de Dumnezeu, înalți inimile credincioșilor spre ceruri;
Bucură-te, cel ce, prin tăria propovăduirii tale, iarna înșelăciunii ai nimicit-o;
Bucură-te, atoțînțelepte pescar, sfânt ierarh și propovăduitor;
Bucură-te, cel pe care Hristos, Soarele Dreptății, te-a trimis ca pe o rază să luminezi tot pământul;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 12

Anania saducheul și primul între preoții iudei, a poruncit ca în fața templului din Ierusalim să se facă mare adunare. Iar tu, Părinte Iacob, ai fost ademenit să te urci pe aripa templului sfânt, ca să vorbești mulțimii, iar ei ți-au cerut: Vorbește-ne despre Cel răstignit! Atunci tu, întărit cu puterea dată ție de sus, L-ai mărturisit pe Iisus Mesia, fiind gata să rabzi orice fel de chinuri pentru El. Pentru aceasta, noi cântăm cu mare glas lui Dumnezeu, care te-a întărit în nevoința mucenicească: Aliluia!

Icosul 12

Umplându-te de Duhul Sfânt, tu, Părinte purtătorule de Dumnezeu, ai grăit poporului: Iisus șade acum în ceruri, de-a dreapta puterii și va veni iarăși pe norii cerului! Auzind acestea, cei necredincioși au scrâșnit din dinți și într-un cuget s-au îndreptat spre tine. Te-au împins jos de pe aripa templului apoi au aruncat în tine cu pietre, Apostole Sfinte, în vreme ce tu, cu ultimele puteri, stând în genunchi te-ai rugat Părintelui ceresc să-i ierte pe cei care te ucideau. Credincioșii au luat cinstitul tău trup și l-au înmormântat cu evlavie, iar noi îți cântăm ție, celui ce stai acum cu sufletul înaintea tronului Preasfintei Treimi:
Bucură-te, cel ce ai fost aruncat de iudei, dar te-ai învrednicit de cămările cerești;
Bucură-te, cel ce ai fost ucis, ca un următor al Pătimirilor Domnului;
Bucură-te, locuitor vrednic al Ierusalimului de sus;
Bucură-te, cel ce te-ai adus jertfă curată Împăratului și Ziditorului a toate;
Bucură-te, cel ce ai intrat în Biserica cerească împodobit cu sângele muceniciei, fericite;
Bucură-te, tare apărător al nostru înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce stai înaintea Atotțiitorului ca un drept purtător de cunună, bucurându-te de cinste nemuritoare;
Bucură-te, pătimitor nebiruit, ierarh prealăudat și luminător a toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 13

O, slăvite și întru tot lăudate Apostole Iacob, fratele Domnului, luminător preastrălucit al Bisericii lui Hristos, primește lauda adusă ție cu dragoste din inimi evlavioase. Cere pentru noi de la Mântuitorul Iisus întărire în credință, iertarea păcatelor și izbăvire din veșnica osândă, ca să ne învrednicim în Împărăția Cerurilor să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Făcătorul Îngerilor și a toată făptura, te-a arătat pe tine, Sfinte Iacob, ca pe o stea mult strălucitoare pe cerul Bisericii, alungând întunericul necredinței și luminând lumea cu strălucirea învățăturilor tale. Pentru aceasta noi, alergând la acoperământul tău, îți aducem cu bucurie aceste cântări:
Bucură-te, cel ales de Domnul să vestești Evanghelia mântuirii;
Bucură-te, rudenie a Domnului după trup, ucenic și văzător al tainelor Sale nespuse;
Bucură-te, slava Bisericii a toată lumea;
Bucură-te, cel ce fără teamă ai grăit cuvintele lui Hristos către iudei;
Bucură-te, cârmuitor adevărat al credincioșilor din Țara Sfântă;
Bucură-te, învățător înțelepțit de Dumnezeu și împlinitor al poruncilor Sale;
Bucură-te, ierarh al Ierusalimului celui de jos, care te bucuri acum în Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, cel ce te-ai adus jertfă curată Ziditorului tuturor, pe Care L-ai mărturisit înaintea chinuitorilor;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 1

Ție, Ierarhe preaslăvit, Apostol al lui Hristos, stâlp neclintit al Bisericii și Mucenic, Sfinte Iacob, preaînțelepte, cel numit frate al lui Dumnezeu Întrupat, laude îți înălțăm ca unui grabnic mijlocitor și ajutător al nostru; că tu, stând înaintea tronului Preasfintei Treimi, nu încetezi să te rogi pentru noi și, prin mijlocirile tale, să ne păzești de toate necazurile și nevoile pe noi, care cu credință prăznuim pomenirea ta și strigăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Rugăciune

O, Sfinte al lui Dumnezeu, Apostol ales și preaslăvit, drepte Iacob, fratele Domnului, tu ești mare arhiereu al Cetății Sfinte, caldul nostru mijlocitor și apărător, care stai înaintea tronului Preasfintei Treimi. Nu ne îndepărta pe noi de la apărarea ta, ci înalță-ne pe noi cei doborâți de multe păcate. Tu, ca un Sfânt Ierarh, având putere să legi și să dezlegi, dezleagă-ne și pe noi de legătura răutăților noastre și ne fă părtași, fericite, cu rugăciunile tale, de dragostea lui Dumnezeu și de Împărăția cerului. Roagă-te lui Hristos Mântuitorul să ne învrednicească pe noi ca fără piedică să încheiem călătoria noastră pământească, iar în cer să moștenim viața cea veșnică și fericită și acolo împreună cu tine să lăudăm pe Treimea Cea nedespărțită: pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului

Troparul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului

Glasul al 2 lea

Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic eşti de neînduple­cat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darea cea bună, Sfinte Apostole Iacob şi harul cel desăvârşit, de la Părintele Luminilor a se da oamenilor înveţi arătat; căruia a se împărtăşi cei ce te laudă pe tine, roagă-te Apostole.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Raza Dumnezeiescului Duh fiind luminat, Sfinte Iacob şi cu Dânsul Legile alcătuind, Bisericile neamurilor le-ai îndreptat, ca un Apostol al lui Hristos, de sfinţenie arătătorule, cu toate fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata Apostolilor, preaînţelepte, arătat ai împodobit-o, ca unul ce ai fost întâi arhiereu, fiind uns cu Singură Lucrarea Cuvântului, ca un ucenic şi frate al lui Dumnezeu şi sfinţit propovăduitor de Sfintele Taine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izvor de tămăduiri avându-te, ne adăpăm de la tine, ca de la Ceea ce ai născut Izvorul vieţii, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată, tămăduirea sufletelor şi înnoirea trupurilor.

Catavasia: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se veseleşte de tine seminţia Iudei astăzi, văzându-te strălucind de Razele lui Hristos.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stea de Dumnezeu strălucită avându-te Biserica neamurilor, pe tine prealăudate propovădui­tor, se luminează cu Dumnezeieştile tale învăţături.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legea vieţii Bisericii lui Hristos tu ai pus-o, cu Duh de viaţă Făcător, Legea aşezând şi vestind.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel pe Care L-ai născut cu Trup Fecioară Maică, pe Cel Ce a Strălucit din Tatăl, Sfinte Apostole Iacob ca pe un Dumnezeu al tuturor L-a propovăduit.

Catavasia: Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Pentru dragostea Chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, Tăria mea şi Lauda.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adus-ai pe mare caii tăi, pe Apostoli, Mântuito­rule şi au luminat neamurile, trăgându-le, Doamne, spre cu­noştinţa Ta.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neîntinată oglindă arătându-se şi Razele Cele Atotlucrătoare ale Treimii Celei Nezidite luându-le, ai strălucit tuturor, Sfinte Iacob.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Piatră sfinţită rostogolindu-te, te-a văzut pe tine proorocia, sfărâmând putreda deşertăciu­ne a înşelăciunii, cu Puterea Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a intrat, Fecioară Maică, în pântecele tău, Cu­vântul Cel mai înainte de veci, Cel Ce S-a născut în chip de negrăit din Tatăl, pe Sfântul Iacob Apostol l-a arătat.

Catavasie: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu Doamne, rază de lumi­nă strălucitoare pe Apostolul Iacob l-ai arătat, care pe oameni din necunoştinţă şi din înşelăciune i-a scăpat.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, Doamne, cu glas slo­bod Te-a propovăduit fratele Tău cel drept; şi următor Pa­timii Tale a fost, fiind omorât.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ce minte pământească poate să-ţi aducă cântări de laudă, ţie celui luminat cu darurile faptei bune, Sfinte Apostole Iacob!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine cu adevărat Dum­nezeiesc Locaş aflându-te, S-a Sălăşluit întru tine, Fecioară, Cuvântul, îngrijindu-se de a noastră mântuire.

Catavasia: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu haină mai bună decât a Legii te-a îmbrăcat pe tine şi arhiereu te-a arătat mai cinstit decât pe Aaron cel de de­mult, Cel Ce pentru milostivire întru frăţie te-a primit pe tine.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Organ atins de lucrările Du­hului, îndemnând toată mintea şi lui Dumnezeu aducând pe cei mântuiţi din robia cea preacumplită, ai fost preaales.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Însetat fiind, ai băut apa vie­ţii şi râuri curgătoare lumii izvorăşti din pântecele tău cel de Dumnezeu grăitor, cu Dum­nezeiescul Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Eva prin neascultare, moarte a născut; iar Născătoarea de Dumnezeu, zămislind, a născut Viaţa Cea Neîmbătrânitoare şi datoria cea de demult pentru toţi a plătit-o.

Catavasie: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-Însa.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Dumnezeu Cuvântul Tatălui Unul-Născut, Cel Ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Sfinte Apostole Iacob, Dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor şi învăţător ierusalimitenilor şi ispravnic credincios Tainelor celor du­hovniceşti. Pentru aceasta, toţi pe tine te cinstim, Apostole.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca în cuptor în foişor, fiind aprins prin venirea Dum­nezeiescului Duh, în Taină Sfinte Iacob a cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suflarea cea repede de sus a pregătit pe Sfântul Iacob, cu limbă în chipul focului, a grăi Măririle lui Dumnezeu: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alcătuind cartea privirii ce­lei lucrătoare la Dumnezeu, ca dintr-o trâmbiţă duhovniceas­că, ai făcut pe oameni mai buni, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce iarăşi a zidit lumea, în pântecele tău, Dumnezeiască Mireasă, a arătat săvârşitor al Dumnezeieştii Liturghii pe Sfântul Ia­cob cel ce cântă: Binecuvântată eşti tu între femei, cu totul fără prihană, Stăpână!

Catavasia: N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile cele tari întinzându-Ţi, Mântuitorule, pe Apostolii Tăi i-ai binecuvântat, înălţându-Te, Stăpâne, către Părintele Tău Cel fără de început şi i-ai grăit să cânte cu veselie: Binecuvântaţi toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum Te-ai făgăduit cu adevărat Apostolilor Tăi, ai tri­mis pe Sfântul Duh; şi cu Stră­lucirea Acestuia, Sfântul Apostol Iacob fiind luminat, Stăpâne, luminează lumea, ca să cânte: Binecuvân­taţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înţelepciunea Cea Ipostatică, Sfinte Iacob Înţelepte, ai avut-o Învă­ţătoare, care te-a învăţat pe tine Tainele cele nespuse şi negrăite; şi spre dreapta credinţă pe popoare le-ai ridicat a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte Arătat Înţelegător, Fecioară Preacurată, te-a văzut Proorocul. Că din tine s-a tăiat Piatra Cea Preascumpă, care a mântuit cu adevărat lumea, ce cânta Dumnezeieşte: Binecu­vântaţi toate lucrările Domnu­lui, pe Domnul!

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi, toţi pe cel întâi pe scaun şezător, luminăto­rul Bisericii, cu sfinţite cântări, să mărim pe Sfântul Iacob ca pe un ie­rarh şi Dumnezeiesc propovă­duitor; pe cel ce s-a numit drept, cu adevărat.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, ca pe cel ce te-ai arătat părtaş al Dumnezeieştii Împărăţii celei fără de sfârşit şi frate lui Dumnezeu te-ai che­mat şi ai arătat cu numirea via­ţă adevărată, te mărim, Sfinte Apostole Iacob.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înaintea Scaunului Preasfintei Treimi stând, fericite purtător de cunună, roagă pe Domnul tău, Arhiereule Iacob, a se îndulci de darurile cele nestricăcioase, cei ce cinstesc cu credinţă şi cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu, de Dumnezeu arătătorule, arătat înveţi cu învăţăturile tale cele de Taină, a cinsti pe Dumnezeu Cuvântul Cel Întru­pat din Fecioară. Întru Care şi crezând, acum după vrednicie Îl mărim.

Catavasie: Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Apostole al lui Hristos, însuţi văzătorule şi mucenice, Sfinte Iacob Înţelepte, fratele lui Dumnezeu, fericite, pe cei ce prăznuiesc cu credinţă cinstită pomenirea ta, izbăveşte-i cu rugăciunile tale de greşelile ce-i ţin, cel ce ai moştenit Cerurile cu Puterea Duhului.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Rudenie a lui Iisus după trup fiind, de la El har mult ai luat, Apostole şi tuturor ai dat lumi­nare şi cunoştinţă, Preaînţelepte Iacob şi înşelăciunea cea idolească din rădăcină ai smuls-o. Dar mai marii întunericului, înşelători, cu nedreptate te-au omorât pe tine, cel ce ai propo­văduit pe Mântuitorul. Pentru aceasta grăim către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca Una care eşti Locaş al Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaş spurcat al fărădelegii şi care m-am făcut batjocură demonilor întru cu­noştinţă, grăbeşte de mă izbă­veşte de lucrarea lor cea rea, locaş luminat prin fapta bună făcându-mă, Ceea ce eşti Primi­toare de Lumină, Preacurată; goneşte-mi negura patimilor şi de Împărtăşirea cea de sus învredniceşte-mă şi de Lumina Cea Neînserată, cu rugăciunile tale.

 Sf. Preot Mucenic Constantin Sârbu

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. A pătimit în cele mai dure carcere comuniste și nu a părăsit credința ortodoxă nici măcar în fața amenințării cu moartea.

S-a născut în dată de 10 ianuarie 1905, în comuna Cavadinești, din fostul județ Covurlui, într-o familie simplă de agricultori. Rămânând orfan încă de mic, Constantin a fost crescut de bunica lui, o femeia săracă, însă deosebit de credincioasă.

Studiile de teologie și hirotonia

La îndemnul bunicii, în 1919 va urma cursurile Seminarul Teologic din Galați, iar apoi, din anul 1925, va studia la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. După terminarea studiilor, în 1929, neputând găsi o parohie în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor, s-a angajat cântăreț la Biserica Lucaci din Capitală, unde a funcționat aproape cinci ani, până în 1934.

În 1934 s-a mutat la Huși, la solicitarea episcopului Nifon Criveanu care, la 15 august l-a hirotonit diacon, iar a doua zi – preot III la Catedrala Episcopală din Huși. Același episcop l-a numi director al Școlii de cântăreți din Huși și profesor de Sectologie, Catehism și Muzică vocală, iar pe plan administrativ membru al Judecătoriei Protopopiatului Fălciu.

Începând cu data de 1 noiembrie 1938, a solicitat transferul de la Huși la parohia nou înființată Parcul Călărași, din cartierul Vergului, fără biserică și fără casă parohială, într-un cartier muncitoresc și sărac. Aici, a ctitorit Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Rămânând văduv, părintele a îmbrățișat o viață de nevoință și rugăciune neîncetată.

Anii de temniță comunistă

Pentru curajul său de a propovădui pe Hristos, în ziua de 10 ianuarie 1954, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu a fost arestat de Securitate. Motivul – „activitate anticomunistă”. La 9 octombrie 1954, a fost condamnat la opt ani și trei luni de închisoare, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. După condamnare, părintele Sârbu a fost purtat prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962) și Dej (1955) și în lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959).

La 4 decembrie 1961 va fi trimis cu domiciliu forțat în satul Viișoara, în Câmpia Bărăganului, pentru încă doi ani. Părintele Gheorghe Calciu, care l-a cunoscut pe Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, amintindu-și de acesta, avea să spună: „Am stat cu părintele Constantin Sârbu la Viișoara câteva zile, până mi s-a repartizat o casă, timp în care rănile mele sufletești au început să se vindece. Ciudat, el nu ținea predici, nu mă îndemnă să mă rog, nu se arată în nici un fel a fi bigot, dar inima mea era în sărbătoare alături de el. Se mișca încet, hieratic, cu vocea lui mică și domoală, asemenea unui sfânt părinte din secolul patristic”.

Continuarea misiunii până la moarte

Abia în dată de 25 februarie 1964, odată cu decretul de eliberare a deținuților politici, părintelui i s-a permis să plece unde dorește. Libertatea primită avea să fie însă una mai mult aparentă, el continuând a fi urmărit și supărat de Securitate.

Întors în București, după multe piedici, în ziua de 8 aprilie 1964, Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu i se îngăduie să slujească în Biserica Sapienței, care fusese închisă timp de 40 de ani. Ultima perioadă a vieții Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu a fost marcată de ulcerul provocat de regimul din detenție, dar și de urmărirea Securității.

Astfel, în ziua de 18 octombrie 1975, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu a fost operat de un medic de la Spitalul Elias însă, în mod suspect, în urma operației a făcut septicemie. În ziua de 23 octombrie 1975, după Spovedanie și Împărtășanie, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu a trecut la cele veșnice, pe patul de spital.

Acatistul Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Veniți cu toții, să-i aducem flori de laude, cu bucurie, Mucenicului nou arătat, de Hristos încununatului Constantin; că în ceruri, ca un preot mărturisitor, mijlocește pentru cei ce, cu evlavie, cântă: Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Icosul 1

Astăzi buna-mireasmă își revarsă în lume cerescul trandafir, Constantin Mucenicul; că, în taină răsărind între spini și petalele virtuților cu sfințit sângele său roșind, în cer a înflorit slăvit; pentru care, lăudându-l, zicem:
Bucură-te, cel ce mireasmă răspândești;
Bucură-te, cel ce simțurile ni le sfințești;
Bucură-te, iconom credincios al Stăpânului;
Bucură-te, lucrător înțelept al Tainelor Lui;
Bucură-te, al Evangheliei lui Hristos martor neînfricat;
Bucură-te, al celor strâmtorați și goi ajutor neîncetat;
Bucură-te, că în ceruri pentru lume mijlocești;
Bucură-te, că din ceruri ca un soare strălucești;
Bucură-te, al turmei cuvântătoare păstor;
Bucură-te, al credincioșilor luminător;
Bucură-te, cel prin care bucurie luăm;
Bucură-te, cel prin care nădejde câștigăm;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 2

Bunica ta fericită, ca o altă Loida, sădind întru tine, Constantine, din copilărie, credința în Domnul Hristos, Maicii orfanilor te-a încredințat, iar mila ei în toate te-a întărit, ca să cânți Fiului ei cântarea: Aliluia!

Icosul 2

Crucea din tinerețe ridicând-o pe umeri, paharul suferinței l-ai băut; și, în lipsuri fiind, fericite, cu botezul lui Hristos te-ai botezat și astăzi șezi de-a dreapta Lui, pentru care îți strigăm acestea:
Bucură-te, a dreptei credințe odraslă;
Bucură-te, a bunei cinstiri mireasmă;
Bucură-te, următor în pătimiri al Domnului;
Bucură-te, urcător al suișului cerului;
Bucură-te, vas ales al lui Hristos, de mare preț tuturor;
Bucură-te, argint lămurit în foc, curățat de șapte ori;
Bucură-te, că te-ai numit cu numele statorniciei;
Bucură-te, că te-ai aprins cu râvna apostoliei;
Bucură-te, părtaș al paharului Domnului;
Bucură-te, nuntaș al nunții Cuvântului;
Bucură-te, plăcut al Maicii Preacurate;
Bucură-te, lucrător al iubirii nemăsurate;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 3

Darul sfânt al preoției vrând a-l primi, fericite, cu lacrimi te rugai Preacuratei; și ea te-a întărit și te-a făcut plin de putere și luminos, ca, Domnului întreg pe tine dându-te, Acestuia să cânți, cu sfinții: Aliluia!

Icosul 3

Evanghelist prin faptă te-ai vădit, înțelepte, că slujba ta deplin ai făcut-o; și, treaz întru toate fiind, stăruind cu timp și fără timp, ai zidit biserică Domnului, pentru care auzi acestea:
Bucură-te, izvor al milostivirii;
Bucură-te, năvod al înțelepciunii;
Bucură-te, al podoabei bisericii iubitor;
Bucură-te, al casei Domnului de grijă purtător;
Bucură-te, crainic și văzător al Cuvântului;
Bucură-te, clopot care chemi pe toți la ospățul Lui;
Bucură-te, că te-ai făcut evanghelist prin lucrare;
Bucură-te, că ai propovăduit dumnezeiasca Întrupare;
Bucură-te, cel prin care se revarsă Duhul;
Bucură-te, cel ce L-ai slujit pe Stăpânul;
Bucură-te, cel plin de har și putere;
Bucură-te, alinare sfântă a inimii mele;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 4

Fața Maicii Fecioare, cea ivită pe ușa bisericii zidite de tine, mai dinainte ți-a arătat că, pe calea Golgotei pășind, vei fi părtaș Pătimirilor Domnului și Lui Îi vei cânta pururea: Aliluia!

Icosul 4

Gura ta, de Hristos grăitoare, încercând să-ți închidă, în temniță te-au pus necredincioșii, iar tălpile cu fier înroșit ți le-au ars și barba ți-au smuls-o, dar Domnul în toate te întărea minunat; pentru care, Mucenice, grăim:
Bucură-te, purtător de lupte neînfricat;
Bucură-te, în cuget ostaș neplecat;
Bucură-te, Mucenic sfințit al Stăpânului;
Bucură-te, ucenic cu fapta al Domnului;
Bucură-te, cel ce dinainte ți-ai văzut pătimirile;
Bucură-te, cel ce pururea în Hristos ți-ai pus nădejdile;
Bucură-te, cel ce, ca Apostolul, pentru Domnul ai fost întemnițat;
Bucură-te, cel ce, cu sfinții mucenici, într-o ceată ești numărat;
Bucură-te, surpare a necredincioșilor;
Bucură-te, scăpare a turmei creștinilor;
Bucură-te, răbdător al multor ispite;
Bucură-te, ziditor de biserici însuflețite;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 5

Haină țesută din iubire de oameni și din a ta bunătate având, Părinte, și untdelemnul milei strângându-ți în candela ta pe pământ, azi în cer te-ai sălășluit, la ospățul Mirelui ceresc, și cânți Lui: Aliluia!

Icosul 5

Iarna păgânătății cu răbdare trecând-o, slăvit ai înflorit, Mucenice, și în primăvara harului intrând, minunat mireasmă-ți răspândesc moaștele, pe care sărutându-le, Părinte, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce vindecare dăruiești;
Bucură-te, că ispitele le izgonești;
Bucură-te, adiere subțire a Duhului;
Bucură-te, îmbiere bogată a harului;
Bucură-te, trandafir din palatele cerești, de lumină purtător;
Bucură-te, crin frumos al virtuților, de miresme izvorâtor;
Bucură-te, rândunea care vestești vremea cea bună;
Bucură-te, stejar neclintit în vreme de furtună;
Bucură-te, mănunchi al bunătăților;
Bucură-te, revărsare a milelor;
Bucură-te, sălaș al iubirii;
Bucură-te, lăcaș al milostivirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 6

Înger în vis femeii arătându-se, Sfinte, spre tine i-a îndreptat pașii; că ruga ta Hristos auzind, ajutor ți-a trimis-o degrab, numele aceleia vestindu-ți-l mai dinainte, ca să cânți Lui: Aliluia!

Icosul 6

Jertfa Cinei celei de Taină ai văzut-o aievea, rugându-te cu lacrimi, Părinte, și glas ai auzit, zicând: „Stai pe picioarele tale, lucrând!”, Domnul tău la lucrul Său chemându-te și lumea învățând-o să-ți cânte:
Bucură-te, făclia cea de sus aprinsă;
Bucură-te, solia spre ceruri întinsă;
Bucură-te, a celor ce se clatină întărire;
Bucură-te, a lucrării vrăjmașului risipire;
Bucură-te, cel ce ești far nestins al luminii lui Hristos;
Bucură-te, spre pământul celor vii călăuzitor preaduios;
Bucură-te, că ai iubit a lui Iisus sărăcie;
Bucură-te, că te-ai făcut a dragostei Lui oglindire;
Bucură-te, luceafăr nou al Bisericii;
Bucură-te, strălucire a razelor harului;
Bucură-te, fântână a apei credinței;
Bucură-te, curățitor al neputinței;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 7

Lucrurile văzute nesocotindu-le, Sfinte, mintea ți-ai îndreptat-o cu totul spre cele dinlăuntru, știind a cinsti mai bine darurile sufletului; pe care, prin smerenie, ținându-le împreună, cântai: Aliluia!

Icosul 7

Mari și străine fapte a lucrat întru tine, Părinte Constantin, Ziditorul; că în toate harul Lui te-a întărit, de minuni lucrător te-a arătat, bunule, și trupul și mormântul tău miresme izvorăsc, iar noi strigăm:
Bucură-te, de Duh purtător părinte;
Bucură-te, de har luminată minte;
Bucură-te, că deprinzi lucrarea virtuților;
Bucură-te, că desprinzi de lanțul păcatelor;
Bucură-te, cel ce ai disprețuit toate cele pământești;
Bucură-te, cel ce te-ai întraripat către cele duhovnicești;
Bucură-te, cel ce în via lui Hristos ai ostenit;
Bucură-te, cel ce în suflet sămânța cea bună ai sădit;
Bucură-te, adânc nespus al smereniei;
Bucură-te, slăvită culme a dragostei;
Bucură-te, cămară a virtuților;
Bucură-te, comoară a darurilor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 8

Nădejdea neclintită care nu rușinează, sfințite Constantin, dobândit-ai; că, în toate mulțumind lui Hristos și slujind în chip bineplăcut, dragostea Aceleia s-a revărsat în inima ta, iar tu Îi aduci pururea cântarea: Aliluia!

Icosul 8

Oarba a mărturisit, zicând: Văd, Părinte!, iar cea cu glas slab, strigând tare, prin tine vindecare a luat; iar noi astăzi limpede văzând harul tău, la tine alergăm cu dor, grăindu-ți neîncetat acestea:
Bucură-te, balsam al sufletelor;
Bucură-te, întărire a trupurilor;
Bucură-te, al sărmanilor sprijinitor;
Bucură-te, al căzuților îndreptător;
Bucură-te, mare a smereniei, pe toți neîncetat scăldând;
Bucură-te, zare a sfințeniei, peste lume strălucind;
Bucură-te, că neclintit ne așezi în nădejde;
Bucură-te, că din suflete alungi întristarea;
Bucură-te, părinte bun al oropsiților;
Bucură-te, iscusit doctor al bolnavilor;
Bucură-te, cel prin care dobândim sănătatea;
Bucură-te, cel prin care aflăm bucuria;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 9

Pacea care covârșește toată mintea mucenicește dobândind-o, fericite, de pace făcător te-ai făcut, că dezbinarea soților oprind, bunule, și inimile fiilor spre maică întorcându-le, strigai: Aliluia!

Icosul 9

Rău gândind despre tine și plecând ucenița, Stăpâna tuturor a întors-o, că i s-a arătat în vis și trimis al Fiului ei te-a numit; și noi, deci, glasului ei plecându-ne, acestea îți strigăm, Părinte:
Bucură-te, făcător de pace sfințit;
Bucură-te, de Duhul Sfânt adumbrit;
Bucură-te, cel de Fiul trimis întru via Lui;
Bucură-te, cel de Duhul făcut fiu al Tatălui;
Bucură-te, o, bineplăcutule al Maicii lui Hristos;
Bucură-te, lucrător bun, întru toate credincios;
Bucură-te, nerătăcită cale de mântuire;
Bucură-te, neclătinată cetate de izbăvire;
Bucură-te, al preoției canon;
Bucură-te, al nunții sfinte odor;
Bucură-te, izvor nesecat al minunilor;
Bucură-te, izbăvitor al creștinilor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 10

Sfintele tale moaște s-au slăvit, Mucenice, purtând nepământească mireasmă, prin care Dumnezeu tuturor a arătat sfințenia ta, Însuși El chemând prin har mulțimile să te cinstească, strigându-I: Aliluia!

Icosul 10

Șoapta cea vicleană a vinderii de frați nicidecum n-ai primit-o, că știai că ție a muri îți e câștig, și a trăi, Părinte, îți e Hristos, Căruia cu totul te-ai încredințat, pentru care și auzi acestea:
Bucură-te, năstrapă de mir curată;
Bucură-te, nepătimire binemiresmată;
Bucură-te, răsărit al razelor nădejdii;
Bucură-te, risipirea oricărei primejdii;
Bucură-te, că toți s-au minunat de al tău suflet neînfricat;
Bucură-te, cel ce înălțările minții prin har le-ai surpat;
Bucură-te, al turmei celei slăbite întăritor;
Bucură-te, al răbdării minunat învățător;
Bucură-te, cununa pătimitorilor;
Bucură-te, arvuna îndurărilor;
Bucură-te, mireasmă cerească;
Bucură-te, cercetare dumnezeiască;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 11

Taina dreptei credințe ai primit-o, Părinte, și lupta cea bună ai luptat, porunca neîntinată păzind și arătarea Domnului iubind, pururea, și liber, și în temniță, Acestuia cântând din suflet: Aliluia!

Icosul 11

Ție, preaînțelepte, răsplătiri ți-a dat Domnul, măsură clătinată și bună, celui ce pe pământ ai miluit asemenea Părintelui ceresc; deci, acum din ceruri miluiește-ne pe noi, cei ce îți grăim:
Bucură-te, floare nouă a Duhului;
Bucură-te, slugă bună a Domnului;
Bucură-te, văzătorul și mijlocitorul Tainelor;
Bucură-te, arătarea lucrărilor harului;
Bucură-te, pom al Raiului, plin de rod îndumnezeitor;
Bucură-te, revărsare de iubire pentru Domnul și popor;
Bucură-te, în via de taină ostenitor;
Bucură-te, la Sfânta Treime mijlocitor;
Bucură-te, icoană vie a Domnului;
Bucură-te, făptură nouă a Ziditorului;
Bucură-te, al dulceții cerești pahar;
Bucură-te, al golirii de sine dreptar;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 12

Umblător în lumină și mărturisitor al adevărului ai fost pe pământ, Sfinte Constantin, iar Dumnezeu, adeverind aceasta, cu lumina Lui ți-a încununat capul, pe toți învățându-ne să-I înălțăm, cu tine, cântarea: Aliluia!

Icosul 12

Viu după adormire te arăți, la fereastra bisericii șezând, precum ai zis; și noi, cuvântul tău crezând, Părinte, și limpede văzând harul tău, la tine alergăm cu dor, strigând cu bucurie acestea:
Bucură-te, al Luminii lăcaș;
Bucură-te, cu sfinții părtaș;
Bucură-te, al Crucii Domnului următor;
Bucură-te, Mucenice, de frați iubitor;
Bucură-te, om al lui Dumnezeu și prieten iubit;
Bucură-te, bărbat al doririlor, nume nouă preadorit;
Bucură-te, că spre cererea noastră te pleci;
Bucură-te, că rămâi cu Dumnezeu în veci;
Bucură-te, tămâie curată adusă Stăpânului;
Bucură-te, solie a noastră la tronul Împăratului;
Bucură-te, cel ce veselești a minții simțire;
Bucură-te, cel ce dai inimii îndulcire;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 13

Zorii zilei din urmă, ca o stea luminoasă, de sus îi strălucești tuturor; pe Soarele dreptății vestind, și trăind, Părinte, și murind ca mucenic; deci, raza Lui trimite-o nouă, ca să Îi cântăm împreună cu tine: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Astăzi buna-mireasmă își revarsă în lume cerescul trandafir, Constantin Mucenicul; că, în taină răsărind între spini și petalele virtuților cu sfințit sângele său roșind, în cer a înflorit slăvit; pentru care, lăudându-l, zicem:
Bucură-te, cel ce mireasmă răspândești;
Bucură-te, cel ce simțurile ni le sfințești;
Bucură-te, iconom credincios al Stăpânului;
Bucură-te, lucrător înțelept al Tainelor Lui;
Bucură-te, al Evangheliei lui Hristos martor neînfricat;
Bucură-te, al celor strâmtorați și goi ajutor neîncetat;
Bucură-te, că în ceruri pentru lume mijlocești;
Bucură-te, că din ceruri ca un soare strălucești;
Bucură-te, al turmei cuvântătoare păstor;
Bucură-te, al credincioșilor luminător;
Bucură-te, cel prin care bucurie luăm;
Bucură-te, cel prin care nădejde câștigăm;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Condacul 1

Veniți cu toții, să-i aducem flori de laude, cu bucurie, Mucenicului nou arătat, de Hristos încununatului Constantin; că în ceruri, ca un preot mărturisitor, mijlocește pentru cei ce, cu evlavie, cântă: Bucură-te, Sfinte Mucenice Constantin, făcătorule de minuni!

Rugăciune

Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, cel ce în viața ta pământească ai răbdat multe necazuri, sărăcie și nedreptate, iar acum te bucuri împreună cu îngerii și cu sfinții de slava Preasfintei Treimi, primește acum această smerită rugăciune a noastră și, ca unul ce ai iubit din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea pe Făcătorul tuturor, sădește și în inimile noastre împietrite dragostea de Dumnezeu și de semeni. Ca un iscusit duhovnic al credincioșilor, ajută-ne să ne vedem păcatele, dă-ne hotărârea de a ne spovedi curat și întărește-ne voința de a ne îndrepta viața! Tu, cel ce ai crescut în suflet toate virtuțile, înțelepțește-ne să luptăm împotriva patimilor și să sădim în locul acelora, în pământul inimii, sămânța virtuților! Cel ce ai mijlocit împăcarea între soții dezbinați și ai întors spre părinți inimile copiilor, binecuvintează familiile creștine și le dăruiește înțelegere, dragoste și bună-sporire. Părinte Constantin, mult-pătimitorule, dăruiește-ne și nouă să cunoaștem voia Domnului și să o împlinim cu însuflețire, lucrând cu bucurie sfintele Lui porunci și luându-ne în fiecare zi crucea nevoinței și, de va fi prilej de mărturisire, să dobândim curajul de a vesti fără teamă sfânta noastră credință și nădejdea care nu rușinează. Apără pe cei nedreptățiți, fii sprijin celor săraci, mângâiere celor singuri, păzitor pruncilor, dascăl tinerilor, pildă creștinilor iubitori de osteneală duhovnicească și tămăduitor bolilor noastre sufletești și trupești! Insuflă-ne să te urmăm în nemăsurata smerenie, răbdare, iertare și îngăduință! Fii împreună-lucrător cu slujitorii Bisericii la zidirea Trupului tainic al lui Hristos, făcând din sufletele celor ce te cinstesc pietre vii și biserici însuflețite ale harului necreat, curățitor, luminător și sfințitor, dar ocrotește din cer și binecuvintează-i și pe toți cei ce se ostenesc la zidirea sfintelor lăcașuri și la împodobirea casei Domnului, pridvor al Împărăției cerești pe pământ! Luminează-ne calea, ca să nu ne pierdem în cursele înșelătoare ale acestei lumi ci, cu mijlocirea ta, să ajungem și noi la odihna și bucuria cea veșnică, slăvind, împreună cu tine, pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor! Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu

Troparul Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu

Din pruncie Părinte, în sărăcie trăind, te-ai curățit spre slujirea cea rânduită de sus, ca să poți purta și sarcina aproapelui, astfel Sfințite Constantin, mucenic al lui Hristos. A tuturor mângâiere te-a arătat Cel ce lumea a mântuit prin răstignirea sa. 

 

Canonul

Glasul al 8-lea

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Laudă cuvine-se drepților; ci însuți ajută-mi, Mucenicule Constantin, să îți împletesc după dreptate bineplăcută cântare de laudă.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Averi pe pământ nu ai suferit a avea, Părinte, gânditor de cele cerești, comoara virtuții dintru tine, care rămâne în ceruri, aflându-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ungere luat-ai ca un ales, căci cu untdelemnul bucuriei te-a uns Hristos, Cel ce ai urât fărădelegea, iubind dreptatea și pacea, slăvitule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De multe ispite fiind cuprins, alerg către tine, căutând mântuirea mea: O, Maică a Cuvântului, Fecioară, de supărări și nevoi mântuiește-mă.

Catavasie: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

A trăi, Mucenice, ți-a fost Hristos pururea, însă a muri socotit-ai câștig, înțeleptule, că, împreună cu Cel răstignit, pentru lume pururea te-ai răstignit cu voia și cu faptele.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nebunește, ca Pavel, și tu mai mult decât toți Domnului I-ai slujit cu râvnă, de El întărindu-te, în strâmtorări și ocări, și în foame și sete, și în temniță bătut cu vergi, fericite.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ochii orbi ai femeii, prin rugăciune, i-ai vindecat, către Plinitorul credinței cu ochii inimii de Dumnezeu luminați privind, Părinte cinstite, și covârșitoarea Lui putere știindu-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Oaie desăvârșită te-ai dat prin jertfa Păstorului Celui pentru noi ca o oaie jertfit, înțeleptule, și ca un bun păstor ai păstorit a ta turmă, la izvorul harului ducând-o pururea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ușa milostivirii deschide-mi, ceea ce ești Ușă încuiată, Fecioară, pe Ușa Hristos născând, ca să nu pier cei ce-ți cânt, de Dumnezeu Născătoare, în tine nădejdile cu totul punându-le.
 

Sedealna

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe înțelepciunea...

Neștiut, ca un înger, pururea stând lângă inima celor întru nevoi, prin înger, slăvitule, Împăratul îngerilor ți-a dăruit la nevoie, plinind rugăciunea ta; și har luând de la Domnul, bolnavi ai tămăduit; și, întru lumină îmbrăcându-te, Sfinte, femeii i-ai tălcuit izvorârile dragostei lui Hristos, minunatule; și, mucenicește adormind, cu miresme cerești îndulcești pe toți, care a ta pomenire o săvârșesc cu evlavie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată, ca una ce ai născut negrăit pe Cuvântul cel milostiv, pe toți miluiește-ne, în nevoi și în strâmtorări, că alergăm cu râvnă la al tău acoperământ, și de focul cel veșnic, te rugăm, izbăvește-ne, ca nemăsurata milă și bogăția îndurărilor să-ți slavim, o, Stăpână, cu dragoste, și să-ți zicem de-a pururea: Roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare greșelilor celor ce cu vrednicie și evlavie te cinstesc.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta. 

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lămurit precum aurul, Sfinte Constantine, ai strălucit curat și te-ai pus, mult-răbdătorule, în dumnezeieștile vistierii.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Următor arătat te-ai pururea lui Pavel, prealăudate, tuturor toate făcându-te, ca pe toți, Părinte, să îi mântuiești.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iconom bun al harului, haina preoției mai mult ți-ai strălucit cu podoabele virtuților și cu stropii sângelui mucenicesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte sfânt te-a vestit demult, Fecioară, Prorocul, și cu virtuți umbrit, dintru care Se va arăta Dumnezeul nostru, întrupându-Se.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Umbrele trecând de acum și-nchipuirile, Sfinte, vezi limpede cele dumnezeiești, de mare cinste, ca un preot învrednicindu-te.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ceasul tău știind dinainte, singur ți-ai gătit cele spre trecerea ta la Dumnezeu, făgăduință dând, Părinte, că vei fi cu noi.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cerul te-a primit, iar pământul poartă în sânul său moaștele tale preapline de harului bună mireasmă, Constantine minunatule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Numele cel sfânt și preadulce al lui Iisus iubindu-l, Sfinte neîncetat îl chemai și alungai cu el amarul încercărilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată, s-a plinit întru tine prorocescul glas, că, Fecioară, în pântece ai luat pe Cel ce este, pe Dătătorul bunătăților.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu mâna ascunsă Domnul războia pe Amalec cel gândit, că prin tine pe luptătorii aceluia, Sfinte, pe-ai necredinței părtași i-ai învins de tot, puterea Sa desăvârșind în slăbiciune, cum zice Apostolul.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu totul tuturor te-ai dăruit ca o pâine înmiresmată și caldă, frământătură făcându-te nouă, miezul vieții în Hristos și miresmele prin fapte arătându-le, Pâinii vieții slujind și sărmanilor.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cununa mucenicească, Părinte, ai luat de la Hristos Împăratul, într-adevăr Dumnezeu arătând-o prin arătarea luminii pe capul tău la trecerea ta de aici și apoi prin mireasma mormântului.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu graiuri amăgitoare cugetau spre vânzarea de frați să te plece necredincioșii; ci tu, Constantine, ai risipit sfatul lor, alegând în schimb dreptatea după Dumnezeu și la moarte de voie ducându-te.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca niște crini înmiresmați au răsărit din pământ osemintele tale, îndată ce s-a deschis, Mucenice, mormântul tău cel cinstit și preaplin de har, în chip străin miresmele nemuririi spre toți izvorându-le.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Odihnă ești, Hristoase, inimii mele, dar și sufletului meu bucurie!, cu îndrăzneală strigai în necazuri, în strâmtorări și în relele pătimiri, cu duhul binecuvântând, Constantine, pe Cel binecuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând cu trup pe Împăratul cerului și al pământului, Fecioară Marie, Împărăteasă a toate ești, Maică, și rugătoare fierbinte la tronul Lui pentru toți cei ce te cinstesc, de Dumnezeu Născătoare vestindu-te.
 

Condac

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Crucea ostenelilor, până la capăt, Părinte, din pruncie ai purtat, cu îndelungă răbdare. Viața ta a fost o jertfă bineprimită, moartea ta încununată a fost de slavă, Sfinte Constantin, slăvite, acum în ceruri roagă-te pentru noi toți.

 

Alt Condac

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Mucenicească prăznuire adunându-ne, veniți, cu râvnă, de Hristos încununatului să-i cântăm, toți credincioșii, cu bucurie; că, în ceruri, ca un preot și viteaz Mucenic mijlocește pentru cei ce-l laudă, zicând: Bucură-te, Sfinte Constantin, mult-pătimitorule!

 

Icos

Astăzi, Constantin Mucenicul, cerescul trandafir, își revarsă buna-mireasmă; că, în taină răsărind între spini și veșmântul virtuților cu sfințit sângele său roșind, în chip străin a înflorit în cer; pentru care, lăudându-l, zicem:
Bucură-te, iconom credincios al Stăpânului;
Bucură-te, lucrător minunat al poruncilor;
Bucură-te, prin care se revarsă mireasma;
Bucură-te, prin care se risipește miasma;
Bucură-te, martor neînfricat al Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, multor strâmtorați și goi hrănitor inimos;
Bucură-te, cel ce ești în ceruri rugător pentru lume;
Bucură-te, cel ce din ceruri strălucești ca un soare;
Bucură-te, al oilor Domnului bun păstor;
Bucură-te, cuptor al spinilor patimilor;
Bucură-te, prin care luăm bucurie;
Bucură-te, prin care primim tămăduire;
Bucură-te, Sfinte Constantin, mult-pătimitorule!
 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sufletul tău ca pe-o mireasă l-ai gătit cu a virtuților podobă și cu bună-mărturisirea ta în Domnul și cu mulțimea milelor, Mucenice Constantin.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tatălui voia împlinind-o ca  un fiu adevărat, născut din Duhul, și, paharul durerii până la capăt bându-l, cu ceata mucenicilor guști paharul mântuirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi în cer cu mucenicii și cu îngerii înalți sfântă cântare lui Hristos, Cel ce S-a slăvit în tine: Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeule întru toți vecii!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nașterea cea fără sămânță a Cuvântului lui Dumnezeu din tine o vestim, Născătoare de Dumnezeu, strigându-I: Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeule întru toți vecii!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Trandafirule preaînmiresmate, din durere ieșit și înflorit în ceruri, cu-adevărat miresmele harului le trimiți în lume, pe toți ridicându-i să laude pe Domnul.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iubitor de săraci și de dreptate te cunoaștem și preot și mucenic, Părinte, și râvnitor podoabei casei Domnului, Căruia cu sfinții, Sfinte Constantine, îi cânți întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Nu voi vinde pe frații mei, strigat-ai, celor necredincioși, slavite Constantine, ci voi muri, strigând cu ceata drepților: Pe Domnul lăudați-L și preaînălțați-L acum și în toți vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfânta Sfintelor te-ai făcut, Fecioară, pe Cel sfânt zămislind,  pe Unul din Treime, și, rămânând fecioară, L-ai născut cu trup spre mântuirea noastră, a celor ce cu râvnă te lăudăm pe tine.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Astăzi bună-mireasma cerească se revarsă la pomenirea ta, Sfinte, de peste an, preaminunat bucurându-I pe cei ce te cinstesc.

Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Biserica întreagă se bucură și saltă, de Dumnezeu proslăvitule Constantin, și cu credință cinstește praznicul tău cel sfânt.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoana ta cinstind-o, Părinte Constantine, și racla moaștelor tale înconjurând, cerem a ta mijlocire către Cel milostiv.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu trece cu vederea pe robii tăi, Stăpână, cu Constantin Mucenicul la Fiul tău neîncetat pomenindu-i pe cei ce te măresc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.

Acest între sfinti Parintele nostru Ignatie a fost fecior al împaratului Mihail Rangave si al împaratesei Procopia, frate lui Teofil si nepot împaratului Nichifor. Si fiind eunuc, s-a facut calugar si a ajuns egumen la Mânastirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. Dupa aceea a fost patriarh al Constantinopolului si a îndreptat Biserica unsprezece ani si cinci luni. Apoi a fost scos de împaratul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh în locul lui pe Fotie protospatarul si protasicritul, dupa ce fusese facut mai întâi monah. Dupa aceea si pe el l-a scos împaratul Vasilie Machedon si a pus iarasi pe Ignatie si l-a tinut zece ani, si iarasi a fost scos; si în locul lui a facut patriarh pe cel între sfinti Stefan, fiul împaratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie, mergând la Mânastirea Satirului, cu pace s-a savârsit; vietuind de toti anii vietii sale saptezeci si noua.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Macarie Romanul.

Sf. Cuv. Macarie Romanul

Trei oarecare sfinti batrâni: Serghie, Ighin si Teofil, din Mânastirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu buna socoteala, se vorbira într-una din zile, si pusera gând pâna în sfârsit sa umble, sa înconjure pamântul; si plecând întru acea cale, aveau adesea groaza si din pricina oamenilor si din pricina fiarelor cu scârba si cu patima rea; câte odata lipsiti chiar si de hrana buruienilor salbatice. Deci calatorind multe zile, au ajuns la un loc, unde se vedeau urme de om; dupa care s-au si îndreptat de au mers la o pestera, în care se vedea ca locuieste om, ca era îngrijita binisor. Si intrând într-însa au asteptat ca sa vada pe cel ce locuia acolo. Si peste putin simtind un miros frumos, au vazut o asemanare de om împodobit cu parul sau. Si acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre pestera, l-a simtit de departe, si aruncându-se batrânul jos la pamânt, a facut rugaciune, si strigând cu glas mare, a zis: "De sunteti de la Dumnezeu, iviti-va la mine, iar de sunteti de la diavolul, va departati de la mine smeritul si pacatosul". Iar ei raspunsera, zicând: "Binecuvânteaza-ne robul lui Dumnezeu, ca suntem crestini si ne-am lepadat de diavolul". Atunci sculându-se staretul, a venit catre dânsii si desfacându-si parul de pe obraz, i-a binecuvântat; parul îi era alb ca zapada, iar pielea trupului sau era ca tesut de broasca, si de multa batrânete îi erau lasate sprâncenele pe ochi si unghiile mâinilor si ale picioarelor sale mai lungi decât o palma erau, iar barba ajungea pâna la picioare. Si a început a-i întreba: "De unde sunteti, fiii mei, si pentru ce ati venit aici?" Iar ei îi spusera toata întâmplarea si gândul lor. Si el zise: "Fiii mei, nu se va afla om ca sa poata pricepe puterea lui Dumnezeu; ca eu nevrednicul m-am nevoit sa fac aceasta, si mi s-a aratat unul noaptea si mi-a zis: "Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, ca nu vei putea trece mai departe din locul acesta". Deci auzind ei acestea foarte se înfricosara. Si fiind îndeseara, le zise: "Fiii mei, stati putintel înlaturi, caci am doi copii aicea, care vin în toata seara la mine, ca nu cumva vazându-va straini sa va vatame". Si iata doi lei veneau din pustie repede si cazura la picioarele lui racnind; iar aceia de frica cazura cu fata la pamânt. Punând batrânul mâinile peste fiare, le zise: "Fiii mei, din pamântul omenesc au venit oarecare la mine, dar sa nu le faceti vreun rau". Si îndata batrânul întorcându-se catre monahi, le zise: "Veniti, fratilor, sa facem Vecernia; si daca se sculara aceia înfricosati, se repezira leii la dânsii si le lingeau picioarele. Iar când fu a doua zi, zisera sfântului: "Spune-ne cinstite parinte, cum ai venit aici"; si el raspunzând, zise: "Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul si m-au logodit parintii mei ca sa ma însoare fara voia mea, si s-a facut nunta, si când au vrut sa ma închida la asternut, jucând oamenii si umblând ei încoace si încolo eu am iesit singur afara si m-am ascuns într-o casa a unei femei vaduve, sapte zile.

Iar parintii mei plângând si cautându-ma, eu la miezul noptii am iesit la drum si am aflat un batrân si l-am întrebat: "Unde mergi, parinte?" Iar el îmi raspunse: "Unde gândesti tu, acolo merg si eu"; si ma luai dupa dânsul, si peste trei ani am ajuns aici împreuna cu dânsuL Iar mai înainte cu putine zile pâna a nu veni aici, dormind noi, cum ma desteptai, n-am mai vazut pe împreuna-calatorul meu si am început a plânge si a ma întrista si numaidecât mi se arata, zicând: "Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci da slava lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul si ai venit la lumina". Zicându-mi acestea, iarasi s-a facut nevazut de la ochii mei. Iar eu am plecat si dupa cinci zile am ajuns aici si am aflat în aceasta pestera o leoaica moarta si puii amândoi tipau neavând ce suge si luându-i i-am hranit cu mugur de prin copaci, ca pe niste fii ai mei; iar pe leoaica am îngropat-o în pamânt. Si daca s-au împlinit doi ani am iesit în al saptelea ceas si am sezut cu acesti leisori, si iata vazui o basma jos, foarte subtire si frumoasa si eu ma miram în cugetul meu si ziceam: de unde sa fie aceasta; iar a doua zi am gasit niste papuci de matase si m-am mirat si de acelea. Si cautând împrejur am vazut o femeie sezând deasupra unei pietre, si era împodobita cu haine de aur de mult pret si frumoasa. Si i-am zis: "De unde ai venit si ce este acest chip diavolesc?" Iar ea plângea cu amar zicând: "Eu, ticaloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, si m-au silit parintii de m-au maritat fara voia mea. Si fugind eu de la împreunare nestiind nimeni dintr-însii fuga mea, ma ratacesc prin munti, prin pesteri si pustietati; si am nimerit aici nestiind unde merg; dar nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce si eu sunt zidirea lui Dumnezeu". Si ea era ispita diavoleasca, si-mi graia cu mestesug, si eu nu stiam. Deci zisei catre dânsa: "Unde vrei sa mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lasa sa te afli aici cu mine?" Iar ea zise: "Venit-am sa locuiesc aici în pustiul acesta". Si luând-o de mâna am dus-a în pestera si i-am dat sa manânce mugur, de care mâncam si eu.

Si lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura si mie sufletul; si daca s-a înserat si-mi facui ruga Vecerniei, m-am culcat pe pamânt sa ma odihnesc putin, si a început a ma tulbura satana. Si eu cel ce niciodata n-am poftit vreun pacat trupesc, am îndragit femeia; si când am vrut sa ma împreun cu dânsa, îndata a pierit dinainea mea. Si cunoscând ca am gresit înaintea lui Dumnezeu, am zis: "Gresit-am înaintea Ta, Doamne, miluieste-ma!" Si în sfârsit venindu-mi în sine mi-am cunoscut pacatul, ca nici leii acestia nu mai veneau la mine de zece zile, cum faceau mai înainte. Si am pus gând sa ma mut de aici, ca nu cândva sa ma amageasca iarasi si sa fiu lepadat de la fata Domnului. Si sculându-ma am iesit din aceasta pestera si umblând cale de doua zile mi s-a aratat îngerul Domnului, si-mi zise: "Unde mergi, Macarie?" Iar eu i-am zis: "Fug de fata pacatelor mele!" Si-mi zise îngerul: "O ispita nu ai putut rabda? întoarce-te la chilie-ti"; si eu i-am zis: "Dar cine esti tu, Doamne?" Si zise: "Eu sunt Rafail, care te-am povatuit la calea aceasta". Si acestea zicând s-a facut nevazut de la mine, si întorcându-ma la chilia aceasta am îngenunchiat catre Domnul, petrecând patruzeci de zile si patruzeci de nopti nemâncat.

Si sculându-ma am vazut ca erau lumini în pestera la câte patru unghiuri, si un om îmbracat în porfira, si cu cununa de aur în cap de pietre scumpe, si cânta o cântare minunata si glasul lui era ca de popor mult cântând. Si daca a sfârsit cântarea s-a facut miros prea minunat si îndata s-a facut nevazut dinaintea mea cel ce se aratase. Eram atunci de 48 de ani. Iata acestea le-ati auzit, fratilor; de veti putea sa suferiti, ramâneti cu noi; iar de nu, Domnul sa va îndrepteze. Si slobozindu-i, le zise: "Mântuiti-va cu pace, duhovnicestii mei fii, si rugati-va si pentru mine". Si i-au petrecut leii trei zile; care sarutând urmele picioarelor lor, se întoarsera catre staretul; iar monahii calatorind câteva zile au sosit la un râu si culcându-se sa doarma putintel au fost rapiti de dumnezeiestii îngeri si au fost dusi în Ierusalim.

Deci desteptându-se si cugetând câta cale ca prin vis trecusera, au slavit pe Dumnezeu, si facând ruga si închinându-se la sfintele locuri, s-au întors la mânastirea lor, povestind afara din celelalte ce vazusera si patimisera ei si cele ale Sfântului Macarie.

Acatistul Sfântului Cuvios Macarie Romanul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Fericitului nevoitor şi pustnic, celui ce în Roma a odrăslit şi în părţile Răsăritului s-a ostenit, să-i aducem din inimă cinstire şi, ca unui rugător neîncetat pentru toată lumea şi învăţător al smereniei, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Icosul 1

Înger între oameni te-ai arătat, Cuvioase, cu viaţa ta, cea mult ostenitoare şi pe toţi i-ai făcut a se minuna când Dumnezeu te-a arătat lumii, că te-ai înstrăinat de lumea cea deşartă, cursele vrăjmaşului nevăzut le-ai biruit şi pe scara virtuţilor la desăvârşire te-ai suit, îndrăznire dobândind către Hristos. Pentru aceasta, după vrednicie, te cinstim şi, cu dragoste, grăim ţie:
Bucură-te, cel cuprins de dragoste pentru Domnul;
Bucură-te, cel ce ai lepădat plăcerile veacului acestuia;
Bucură-te, cel ce ai fugit de tulburările lumii;
Bucură-te, sihastru iubitor de osteneală;
Bucură-te, cel ce cu lacrimi, ţi-ai udat ogorul inimii;
Bucură-te, cel ce ai adus însutite roade duhovniceşti;
Bucură-te, biruitor asupra patimilor;
Bucură-te, învăţător al luptei cu păcatul;
Bucură-te, cel ce ai câştigat nepătimirea;
Bucură-te, pururea rugător pentru cei dreptslăvitori;
Bucură-te, ocrotitor al celor ce poartă fericitul tău nume;
Bucură-te, povăţuitor iscusit al monahilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 2

Ca un vlăstar bun, din bună rădăcină ai răsărit, Cuvioase, născându-te în Roma cea veche din neam strălucit şi dreapta credinţă din copilărie ai urmat-o; pentru care, lui Hristos dorind să-I slujeşti din toată inima, Îi cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

La vârsta tinereţii ajungând, ai dorit a-ţi închina întreaga viaţă lui Hristos, dar părinţii tăi, nesocotindu-ţi voia, te-au logodit cu o tânără de neam bogat. Pentru aceasta, te rugai lui Dumnezeu să-ţi arate calea desăvârşirii, iar noi, lăudând râvna ta cea sfântă, cu evlavie grăim:
Bucură-te, ascultător al Părintelui ceresc;
Bucură-te, fiu al Maicii sufleteşti, care este Biserica;
Bucură-te, doritor de sfinţenie;
Bucură-te, vas al curăţiei;
Bucură-te, odrăslire a credinţei;
Bucură-te, suflet însetat de Mirele Hristos;
Bucură-te, inimă arzătoare întru iubire sfântă;
Bucură-te, păzitor osârdnic al fecioriei;
Bucură-te, cel ce ai nesocotit mândria lumească;
Bucură-te, cel ce ai trecut cu vederea bogăţia deşartă;
Bucură-te, căutător al comorilor duhovniceşti;
Bucură-te, tinereţe închinată Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 3

Dor nestăvilit pentru cele cereşti având înlăuntrul tău, fericite, cămara de nuntă ai părăsit-o şi, punându-ţi nădejdea în Cel ce poartă de grijă făpturilor, ca un sărac ai plecat din cetatea Romei, iar Dumnezeu ţi-a trimis spre povăţuire pe marele Arhanghel Rafail, sub chipul unui cinstit bătrân, pentru care cu mulţumire, cântai: Aliluia!

Icosul 3

Trei ani ai călătorit ca un străin, lipsit de adăpost şi hrană, agonisind smerenie şi răbdare în încercări şi osteneli, apoi cerescul tău însoţitor, Rafail Arhanghelul, făcându-se cunoscut ţie, ai fost călăuzit în chip minunat de fiarele sălbatice spre cea mai adâncă pustie, dorită de tine, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, pelerin spre patria cerească;
Bucură-te, cel sărac de bunăvoie;
Bucură-te, iubitor al neagonisirii;
Bucură-te, cel ce te-ai încredinţat proniei dumnezeieşti;
Bucură-te, cel îndrumat de Rafail Arhanghelul;
Bucură-te, cel tare întru osteneli;
Bucură-te, cel mare întru smerenie;
Bucură-te, cel ce aveai cerul acoperiş;
Bucură-te, cel ce trăiai asemenea păsărilor cerului;
Bucură-te, cel neîngrijorat de ziua de mâine;
Bucură-te, cel ce îndurai ocările străinilor;
Bucură-te, icoană a blândeţii pline de iubire;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 4

Povăţuit de Dumnezeu, ai ajuns la peştera rânduită ţie spre nevoinţă, unde ai găsit doi pui de leu orfani, pe care i-ai crescut şi care îţi erau ascultători; şi te osteneai acolo, cu post şi rugăciune, iar Celui ce poartă de grijă tuturor Îi cântai întru umilinţa inimii: Aliluia!

Icosul 4

După doi ani de linişte în adâncul pustiei, diavolul cel urâtor de oameni, ţi-a adus grea ispită, că tu, cel ce întru feciorie ţi-ai păzit sufletul şi trupul, din neştiinţă ai crezut arătării vicleanului sub chipul miresei tale; şi, trupeşte aprinzându-te, îndată te-ai pocăit. Iar noi, învăţând din viaţa ta să ne ferim de cursele înşelătorului, strigăm ţie:
Bucură-te, păzitorul fecioriei;
Bucură-te, sălaşul nevinovăţiei;
Bucură-te, cel statornic întru nerăutate;
Bucură-te, cel ce te-ai pocăit pentru greşeala din neştiinţă;
Bucură-te, cel ce ai învăţat din ispite;
Bucură-te, cel ce ai devenit iscusit în războiul nevăzut;
Bucură-te, cel ce ai înţeles că armă şi pavăză avem cinstita Cruce;
Bucură-te, ajutătorul celor ce caută izbăvirea de patimi;
Bucură-te, sprijin pentru cei cuprinşi de ispite;
Bucură-te, rugător pentru cei robiţi de plăcerile trupului;
Bucură-te, dascălul înfrânării;
Bucură-te, pierzătorul curselor vicleanului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 5

Cu adâncă smerenie te rugai Milostivului Dumnezeu să-ţi dăruiască chip şi vreme de pocăinţă, iar Cel Atotbun ţi-a pus în gând să te osteneşti, stând în groapă adâncă o vreme, apoi fără acoperiş şi fără somn, aducând trupul, ca pe un rob bun, la ascultarea de suflet, pentru care slăveai neîncetat pe Hristos, Cel ce primeşte pocăinţa păcătoşilor, cântându-I: Aliluia!

Icosul 5

Spre încredinţare de iertarea păcatelor tale şi spre întărire în nevoinţa pustnicească, Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos te-a cercetat în peşteră, însoţit de puterile îngereşti. Iar tu, minunându-te de bunăvoinţa Stăpânului, ai rămas multe zile în uimire, pentru care te lăudăm, grăind:
Bucură-te, cel ce ai adus roade vrednice de pocăinţă;
Bucură-te, cel ce ai avut pururea în inimă plânsul lui Adam;
Bucură-te, lucrător al întristării aducătoare de bucurie;
Bucură-te, învăţător al iubirii de osteneli;
Bucură-te, harnic lucrător al poruncilor Domnului;
Bucură-te, cel ce, în loc de mir, lacrimi ai adus lui Iisus;
Bucură-te, inimă înfrântă şi smerită;
Bucură-te, cel ce te-ai curăţit în botezul lacrimilor;
Bucură-te, văzător vrednic al arătării Mântuitorului;
Bucură-te, cel binecuvântat de Stăpânul tuturor;
Bucură-te, cel ce L-ai lăudat pe Hristos cu Îngerii;
Bucură-te, cel răpit cu mintea la cele cereşti;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor;

Condacul 6

Cerească a ajuns vieţuirea ta, Cuvioase, cel ce ai covârşit firea omenească prin nevoinţe şi Îngerilor te-ai asemănat prin necontenita slujire a lui Dumnezeu, având pururea vederea ochilor minţii la ceruri, unde şade Hristos de-a dreapta Tatălui, Căruia neîncetat cântai: Aliluia!

Icosul 6

Cu toate armele lui Dumnezeu te-ai îngrădit, Părinte Macarie, luptând prin rugăciuni şi nevoinţe, nu împotriva trupului, ci împotriva patimilor şi a duhurilor răutăţii, celor din văzduh. Drept aceea, ca unui bun ostaş al lui Hristos, cu evlavie strigăm:
Bucură-te, cel întărit întru Domnul şi întru puterea Tăriei Lui;
Bucură-te, cel ce ai luptat împotriva uneltirilor diavolului;
Bucură-te, cel ce ţi-ai încins mijlocul cu adevărul;
Bucură-te, cel îmbrăcat cu platoşa dreptăţii;
Bucură-te, cel ai cărui paşi au urmat Evanghelia păcii;
Bucură-te, cel ocrotit cu pavăza credinţei;
Bucură-te, cel ce ai stins săgeţile arzătoare ale vicleanului;
Bucură-te, cel acoperit de coiful mântuirii;
Bucură-te, luptător ales cu sabia duhului, care este rugăciunea;
Bucură-te, cunoscător şi împlinitor al cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, necontenit rugător pentru lume;
Bucură-te, cel stăruitor în privegheri şi postiri;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 7

Ajungând la limanul nepătimirii, cu lumina harului dumnezeiesc ai fost împodobit şi ai fost înzestrat cu mari daruri duhovniceşti, iar firea cea necuvântătoare ţi se supunea ca unui slujitor al Făcătorului tuturor, Căruia pururea Îi cântai: Aliluia!

Icosul 7

Făclie ascunsă sub obroc fiind viaţa ta, fericite Macarie, a binevoit Dumnezeu să te arate lumii, ca pe un luminător duhovnicesc. Pentru aceasta, dând râvnă şi putere monahilor Teofil, Serghie şi Ighin, i-a binecuvântat a călători spre folosul sufletesc, pentru care noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnic;
Bucură-te, luminător a toată Biserica;
Bucură-te, cetate a duhului, aflată pe vârful muntelui virtuţilor;
Bucură-te, sare a pământului mult folositoare;
Bucură-te, cel descoperit lumii în chip minunat;
Bucură-te, cel căutat de trei monahi râvnitori;
Bucură-te, împlinitor al făgăduinţelor monahale;
Bucură-te, următor al Marelui Antonie întru pustnicie;
Bucură-te, cel întocmai lui Macarie cel Mare în rugăciunea neîncetată;
Bucură-te, biruitor al diavolilor, asemenea Alexandrinului, celui cu tine de-un nume;
Bucură-te, pildă vrednică a vieţii de nevoinţă;
Bucură-te, chip de călugăr desăvârşit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 8

Închinându-se Sfintelor Locuri şi plecând în Persia spre a cinsti mormintele Celor trei tineri din Babilon, cei trei monahi mult râvnitori au urmat calea celor trei magi şi, călăuziţi de Dumnezeu, au ajuns la peştera Cuviosului Macarie, pentru care cu bucurie au cântat Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 8

Întrarmându-te cu semnul Crucii, Cuvioase, şi, rugându-te lui Dumnezeu, ai primit pe cei trei monahi închinători cu bucurie şi le-ai înfăţişat, după cererea lor, viaţa şi luptele tale din pustie. Pentru aceasta şi noi, asemenea lor, te lăudăm, grăind:
Bucură-te, cel mult încercat în ispite;
Bucură-te, biruitor al meşteşugirilor diavoleşti;
Bucură-te, om ceresc şi înger pământesc;
Bucură-te, cel ce ai primit darul deosebirii duhurilor;
Bucură-te, următor al Botezătorului în pustnicie;
Bucură-te, cel râvnitor asemenea lui Ilie Tesviteanul;
Bucură-te, cel ce, precum acela, erai hrănit prin corb;
Bucură-te, împreună rugător cu monahii cei de o credinţă;
Bucură-te, cel ce i-ai primit pe ei cu hrană sufletească şi materialnică;
Bucură-te, cel ce i-ai ospătat cu cele trimise de Dumnezeu prin corb;
Bucură-te, doctor al sufletelor;
Bucură-te, învăţător al doririlor de mântuire;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 9

Cuvânt de folos duhovnicesc ai dat monahilor veniţi la tine, Cuvioase şi i-ai învăţat să nu caute în zadar Raiul pământesc, ci să dorească pururea bunătăţile nestricăcioase ale Împărăţiei cerurilor, unde cetele Sfinţilor, cu netrupeştile Puteri, cântă pururea Atoțiitorului: Aliluia!

Icosul 9

Sfat plin de smerită cugetare dând celor trei monahi închinători, Cuvioase, i-ai binecuvântat pentru călătorie, încredinţându-i de rugăciunea ta pentru ei şi pentru întreaga lume, apoi i-ai trimis la drum însoţiţi şi păziţi de cei doi lei care te slujeau. Pentru aceasta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, îndrumător iscusit al monahilor;
Bucură-te, luptător încercat în războiul nevăzut;
Bucură-te, mijlocitor pentru cei ce te cinstesc;
Bucură-te, rugător pentru întoarcerea celor rătăciţi;
Bucură-te, ocrotitor al călătorilor;
Bucură-te, călăuzitor al pelerinilor;
Bucură-te, povăţuitor al celor ce caută sfat bun;
Bucură-te, luminător al celor aflaţi la ceas de nedumerire;
Bucură-te, cunoscător al celor viitoare;
Bucură-te, cel plin de darurile Duhului Sfânt;
Bucură-te, alungător al vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, păzitor al celor din primejdii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 10

Ocrotiţi prin binecuvântarea ta, mult ostenitorii monahi s-au întors grabnic, în chip minunat, la Sfânta Cetate a Ierusalimului, apoi la Mănăstirea Sfântului Asclepie din Mesopotamia, unde au vestit tuturor viaţa şi nevoinţele tale, slăvind pe Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi şi cântându-I: Aliluia!

Icosul 10

Cu post şi privegheri te rugai, Cuvioase Părinte, pentru Biserica lui Hristos cea una, pentru dreapta credinţă şi ocrotirea celor dreptslăvitori de cursele vicleanului Veliar, iar mijlocirile tale ca un stâlp de foc se înălţau către Dumnezeu, pentru care îţi aducem această smerită cântare:
Bucură-te, rug nemistuit de focul dragostei dumnezeieşti;
Bucură-te, cale îngustă către înălţimi;
Bucură-te, uşă strâmtă a nevoinţei;
Bucură-te, miel din turma Păstorului Celui bun;
Bucură-te, rod al Pomului vieţii;
Bucură-te, floare bine mirositoare a pustiei;
Bucură-te, pasăre frumos cântătoare a Raiului;
Bucură-te, albină ce dai mierea sfatului duhovnicesc;
Bucură-te, vultur înalt zburător al vedeniilor tainice;
Bucură-te, stâlp neclintit al dreptei credinţe;
Bucură-te, zid nebiruit al statorniciei;
Bucură-te, flacără nestinsă a rugăciunii pentru întreaga lume;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 11

De la Hristos ai învăţat să fii blând şi smerit cu inima, aflând odihnă sufletului tău şi jugul cel bun al Domnului l-ai luat asupra ta, urmând răbdării Lui, celei de negrăit, iar dreapta socotinţă te-a păzit de ispitele celui viclean, pentru care, lui Dumnezeu, Dătătorul tuturor bunătăţilor, Îi cântai cu Îngerii: Aliluia!

Icosul 11

De îngereasca ta viaţă, Părinte, s-au minunat Puterile netrupeşti, iar mulţimile dreptslăvitorilor de pretutindenea au luat pildă de stăruinţă în lupta cu păcatul, avându-te pe tine povăţuitor şi rugător. Pentru aceasta, cu bucurie, te laudă, grăind:
Bucură-te, cel ce ai iubit pe Dumnezeu cu inimă aprinsă;
Bucură-te, cel ce ai biruit iubirea de sine;
Bucură-te, Icoană a sârguinţei;
Bucură-te, chip al neagonisirii;
Bucură-te, învăţător al încrederii în pronia dumnezeiască;
Bucură-te, oglindire a slujirii îngereşti;
Bucură-te, cel ce pe Dumnezeu pururea Îl slăveai;
Bucură-te, cel ce ai fugit de slava deşartă;
Bucură-te, cel slăvit de Dumnezeu în cer şi pe pământ;
Bucură-te, nevoitor ascuns de la faţa oamenilor;
Bucură-te, smerenie ce înalţă la cer;
Bucură-te, blândeţe ce biruieşte tot răul;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 12

Neştiut de oameni ai trecut la Domnul, Cuvioase Macarie, lauda pustiei, dar Soborul Sfinţilor te-a primit în cereştile locaşuri după cuviinţă, iar Hristos, Mirele sufletului tău, Căruia I-ai slujit toată viaţa, te-a încununat după cuviinţă, aşezându-te în ceata Cuvioşilor, cu care împreună Îi cânţi: Aliluia!

Icosul 12

Cunoscut fiind lumii prin cei trei monahi din Mesopotamia şi pe pământ eşti cinstit acum, ca unul ce cu stăruinţă te rogi pentru Biserică, mijlocind pentru toţi cei ce doresc să urmeze virtuţile tale şi-ţi cântă cu evlavie:
Bucură-te, cel ce ai sfinţit Roma cu tinereţea ta virtuoasă;
Bucură-te, cel ce ai binecuvântat Persia cu paşii tăi;
Bucură-te, cel ce ai purtat tot pământul în rugăciunile tale;
Bucură-te, cel ce ai dobândit cerul prin dragostea de Dumnezeu;
Bucură-te, pildă a tinerilor credincioşi;
Bucură-te, dreptar al monahilor;
Bucură-te, Icoană a desăvârşitei pustnicii;
Bucură-te, ocrotitor al celor săraci;
Bucură-te, sprijinitor al celor din necazuri;
Bucură-te, tămăduitor al bolnavilor;
Bucură-te, cel ce aduci pe cei păcătoşi la pocăinţă;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 13

O, Cuvioase Părinte Macarie, vlăstarul Romei şi lauda pustnicilor, primind acum această smerită rugăciune, cere pentru noi, de la Milostivul Dumnezeu, iertare de păcate, stăruinţă în lucrarea poruncilor lui Hristos şi mântuire sufletelor, ca să lăudăm, în Împărăţia cea veşnică, pe Preasfânta Treime, cântând: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Înger între oameni te-ai arătat, Cuvioase, cu viaţa ta, cea mult ostenitoare şi pe toţi i-ai făcut a se minuna când Dumnezeu te-a arătat lumii, că te-ai înstrăinat de lumea cea deşartă, cursele vrăjmaşului nevăzut le-ai biruit şi pe scara virtuţilor la desăvârşire te-ai suit, îndrăznire dobândind către Hristos. Pentru aceasta, după vrednicie, te cinstim şi, cu dragoste, grăim ţie:
Bucură-te, cel cuprins de dragoste pentru Domnul;
Bucură-te, cel ce ai lepădat plăcerile veacului acestuia;
Bucură-te, cel ce ai fugit de tulburările lumii;
Bucură-te, sihastru iubitor de osteneală;
Bucură-te, cel ce cu lacrimi, ţi-ai udat ogorul inimii;
Bucură-te, cel ce ai adus însutite roade duhovniceşti;
Bucură-te, biruitor asupra patimilor;
Bucură-te, învăţător al luptei cu păcatul;
Bucură-te, cel ce ai câştigat nepătimirea;
Bucură-te, pururea rugător pentru cei dreptslăvitori;
Bucură-te, ocrotitor al celor ce poartă fericitul tău nume;
Bucură-te, povăţuitor iscusit al monahilor;
Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Condacul 1

Fericitului nevoitor şi pustnic, celui ce în Roma a odrăslit şi în părţile Răsăritului s-a ostenit, să-i aducem din inimă cinstire şi, ca unui rugător neîncetat pentru toată lumea şi învăţător al smereniei, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaştrilor!

Tot în aceasta zi, Cuviosul Parintele nostru Nichifor, cel ce a asezat Manastirea cea din Harsian, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Cuviosul Petronie (Petroniu) cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfintii doi tineri, fiind siliti a alerga peste foc asternut pe pamânt, s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna lui octombrie in 23 de zile:
pomenirea Sfantului Apostol Iacov, fratele Domnului dupa trup.

    Acest Sfant Iacov numit "fratele Domnului" (Gal. 1, 19), a fost cel dintai episcop al Ierusalimului, randuit a pastori pe credinciosii Cetatii Sfinte chiar de Sfintii Apostoli. El nu face parte din cei doisprezece Apostoli ai Domnului si era frate bun cu celalalt frate al Domnului, cu Sfantul Iuda, scriitorul epostolei din Noul Testament. Din cercetarea Sfintei Scripturi se arata ca acesti frati ai Domnului au o alta mama decat pe Maica Domnului, ca mama lor traia pe vremea parintilor patimilor Domnului si ca era sora Maicii Domnului si deci ca fiii ei erau nu frati de aceeasi mama cu Mantuitorul, ci veri si rude cu Dansul. Ramane hotarat de asemenea, ca Iacov, fratele Domnului, este altcineva decat Iacov al lui Alfeu si decat Iacov, fiul lui Zevedei.

    Ca pastor al crestinilor din Ierusalim si ruda a Domnului, Sfantul Iacov era mult iubit de popor si slavit, pentru evlavia si viata lui aspra. Si de mult ce se ruga in genunchi si cu mainile ridicate in sus, i se ingrosase pielea genunchilor lui, ca la genunchii de camila. Si isi castigase atat de mare vaza intre crestini, incat Iacov, impreuna cu Apostolii Petru si Ioan, era socotit unul din stalpii Bisericii lui Hristos. Poporul insusi il numea "cel drept", pentru viata lui curata si pentru judecata lui Apostolilor din Ierusalim, tinut la anul 51. nepartinitoare si sanatoasa de la Soborul Multumita intelepciunii lui, paganii care aveau sa se intoarca la Dumnezeu si sa creada in Hristos, nu mai erau tinuti sa pazeasca legea lui Moise. Astfel, incepea lupta mantuirii, prin credinta in Hristos si prin fapte bune.

    De la Sfantul Iacov ne-a ramas o Epistola, care se afla in Noul Testament, plina de porunci intelepte, cum sa ducem o viata sfanta. Ne-a mai ramas de la el si o Sfanta Liturghie, numita a Sfantului Iacov, pe care a facut-o mai pe scurt, mai intai, Sfantul Vasilie, iar dupa dansul, si mai pe scurt, a facut-o Sfantul Ioan Gura de Aur. Liturghia  Sfantului Iacov se savarseste si azi in Biserica ortodoxa greaca, o data pe an, de ziua Sfantului Iacov, la 23 octombrie.

    Traditia Bisericii ne spune ca Sfantul Apostol Iacov a patimit moarte de mucenic, fiind aruncat de pe aripa templului din Ierusalim si ucis cu pietre, pentru credinta lui in Hristos, la anul 62, rugandu-se ca si Domnul, pentru ucigasii sai, ca nu stiu ce fac.
 

Intru aceasta zi, cuvantul Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul,
despre Judecata si despre Inviere.

    Veniti toti, fratii mei, si ascultati-ma pe mine, Efrem cel prea mic, sa punem duhul nostru judecator si sa cercam, cu dinadinsul, inima noastra, daca umblam asa cum zic de Dumnezeu insuflatele Scripturi. Oare nu cumva ne lepadam de Duhul Sfant, intru care ne-am pecetluit? Si daca a vazut cineva lucruri bune intru sine, sarguiasca-se a creste darul pe care l-a luat de la Iubitorul de oameni, Dumnezeu, intru smerita cugetare. Iar daca in pacate suntem prihaniti si vinovati, pentru ce ne lenevim, o, iubitorilor de Dumnezeu frati? Ca iata a sosit peste noi, fratilor, ziua aceea, intru care se va intuneca lumina soarelui si vor cadea stelele, intru care se va strange cerul ca o carte, intru care va striga trambita cu mare si infricosator glas si va destepta pe toti cei din veac morti, intru care se vor deserta camarile iadului prin glasul Judecatorului, intru care va veni Hristos pe nori, impreuna cu Sfintii ingeri, sa judece vii si mortii si sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui.

    Ca, in adevar, infricosatoare va fi venirea lui Hristos intru slava. Ca minune va fi, o, iubitorilor de Hristos, sa vada cineva dintr-o data cerul desfacandu-se si pamantul schimbandu-se si mortii sculandu-se. Ca va pune pamantul de fata trupul omului, asa cum l-a luat, chiar daca fiare l-au rupt sau pasari l-au mancat sau pesti l-au mistuit, nu va lipsi nici un fir de par din capul omului inaintea Judecatorului. Ca fiecare se va preface la porunca lui Dumnezeu, intru nestricaciune. Ca vor lua semne pe trup toti, dupa cum sunt si faptele lor: trupurile dreptilor vor straluci de sapte ori mai mult decat lumina soarelui, iar ale pacatosilor intunecate se vor afla si de rau miros vor fi pline. Ca trupul omului va arata faptele lui. Pentru fiecare din noi, faptele noastre sunt scrise in trupul nostru. Ca grea cercetare a faptelor noastre se va face atunci. Ca de a gresit cineva din noi si prin grai si prin ganduri, toate vor sta inaintea lui atunci, si de a lucrat bine, asemenea si de a lucrat rau oriunde va cauta, luminat va vedea, toate faptele sale.

    Deci, sa ne nevoim, fratilor iubiti, ca sa scapam de ocara si de infricosatoarea rusine, care va intampina atunci pe toti pacatosii, si sa ne facem partasi ai bunatatilor acelora pe care le-a gatit Dumnezeu tuturor dreptilor, acelea pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, nici la inima de om nu s-au suit, la care doresc ingerii sa priveasca. Ca, atunci cand Se va pogora Hristos din cer, indata focul cel nestins va alerga pretutindenea inaintea fetii Lui si va acoperi toate. Ca si potopul, cel ce s-a facut pe vremea lui Noe, era o inchipuire a focului acestuia nestins. Ca, precum a acoperit potopul acela toate varfurile muntilor, asa si focul acesta va acoperi toate. Atunci, vor alerga ingerii pretutindeni si vor rapi pe toti sfintii si credinciosii, spre intampinarea lui Hristos intru slava, pe nori. Deci, sa ne sarguim, iubitilor, a ne afla vrednici de rapirea aceea si a sta neprihaniti si nevinovati inaintea infricosatorului si groaznicului judet. Ca fericit va fi cel ce va intampina pe nori pe Imparatul slavei. Precum, cu adevarat, de trei ori ticalos va fi cel ce se va lipsi de rapirea aceea. Ca cei ce nu vor fi rapiti intru slava, pe nori, aceia sunt pacatosi.

    Deci, sa nu ne lenevim, o, fratilor iubitori de Hristos. Ca, iata, locul cel de nevointa este deschis tuturor. Pana avem vreme, sa ne sarguim, dar, a ne pocai. Sa biruim patimile cele pierzatoare ale trupului si dezmierdarea sufletului, facandu-ne intelepti precum Iosif nu numai cu trupul, ci si cu gandul. Ca barbatul cel desavarsit asa se sarguieste a fi, cu totul intelept. Ca cel ce cauta la femeie, spre a o pofti, iata, s-a si defaimat cu ea intru inima lui. Ca pe faptele trupului, de multe ori, multe pricini le taie si frica omeneasca le opreste. Iar faptele mintii fara de frica se lucreaza si fara de osteneala se savarsesc. Adica ce zic, iubitilor? Iata, de multe ori, cineva se gandeste la pacat, cu inversunare, si se invoieste cu gandul acesta, dar ispita trece totusi de la el. Unul ca acesta se aseamana cu caprioara sagetata, care, de multe ori, scapa din mainile vanatorilor, dar se duce, luand cu sine sageata. Ca daca pe cineva din noi l-ai birui gandul, unul ca acesta nu mai este cu totul intelept fata de Dumnezeu. Ca, desi de multe ori cineva pentru frica de oameni sau pentru rusine nu si-a spurcat trupul impreuna cu sufletul, unul ca acela nu se incununeaza ca un preaintelept, ci, desi placut oamenilor, se osandeste neincetat, de nu se va pocai.

    Deci, sa fugim fratilor, de pofta cea rea, ca  aceasta a dezgolit de slava pe Eva, ca a poftit gustarea unei mancari. Aceasta a adus si potopul asupra lumii, ca au vazut fiii lui Dumnezeu (fiii lui Set) pe fetele oamenilor si s-au apropiat de ele si s-au pangarit. Aceasta si pe egipteanca a facut-o sa se indraceasca asupra lui Iosif, celui preaintelept. Insa, tanarul acela, temandu-se de Dumnezeu, a biruit ispita. Aceasta, si pe viteazul si nebiruitul nazireu Samson, l-a facut sa cada in robie. Ca, cel ce, mai inainte, despicase pe un leu mancator de sange si a ucis o mie din cei de alta semintie, numai cu o falca de asin, acelasi, cand a poftit sa locuiasca cu vipera (Dalila) indata a pierdut si parul nazireului si lumina ochilor, orbandu-se cu jale, si a ajuns indata batjocura tuturor. Asemenea inca si David pe Urie l-a junghiat. Pentru pofta a murit si Habot. Aceasta si pe ticalosul Iuda l-a facut a vinde pe Hristos, stapanul meu. Deci, fericit este acela ce s-a facut biruitor a toata pofta, a auzului, a vederii, a pipairii si a mirosirii, ca, de va castiga cununa intregii intelepciuni, va purta aceasta cununa si inaintea Divanului celui groaznic si infricosator. Veniti deci, toti impreuna, sa ne inchinam Lui, zicand cu un glas: Aliluia! Veniti toti sa slavim pe Hristos! Amin.
 

Intru aceasta zi,istorisire despre aflarea
Preacuviosului Parintelui nostru Macarie Romanul.

    In manastirea ce se numeste a Sfantului Asclipie, care este in Mesopotamia, intre apele Tigrului si Eufratului, unde erau multi monahi care petreceau viata placuta lui Dumnezeu, erau si acesti trei monahi cu viata sfanta: Serghie, Ughin si Teofil. Acestia, din multa ravna si din oarecare descoperiri dumnezeiesti s-au unit intre dansii ca sa umble, incojurand pamantul pana la margini, ca sa vada lucruri dumnezeiesti, spre proslavirea numelui Domnului. Si asa, rugandu-se si chemand numele Domnului in ajutor, au mers mai intai in Palestina, spre Ierusalim si, ajungand in hotarele Betleemului, au gasit locul magilor, de unde ei au luat vestire de la inger sa mearga pe alta cale in tara lor. De acolo, mergand la Betleem, s-au inchinat sfintei pesteri unde S-a nascut Mantuitorul, si, de la sfanta pestera, nu departe de acolo, au fost la locul unde au cantat ingerii: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu!" Au inconjurat, apoi, tot muntele Eleonului, de unde S-a inaltat Domnul Hristos. De acolo, au intrat in Ierusalim si, dupa inchinarea la Mormantul Domnului, au vazut toate locurile sfinte si au cercetat toate manastirile, inchinandu-se si rugandu-se sfintilor parinti, sa-i binecuvanteze, ca pe unii ce aveau atatea locuri departate de strabatut. Si, iesind ei de acolo, au mers mai mult de douasprezeci si cinci de zile, pana au trecut apa Tigrului si au ajuns in partile Persiei. Dupa aceea, au mers in orasul Ctesifon, ce este in tara Babilonului si, inchinandu-se acolo, au slavit pe Dumnezeu, Care i-a invrednicit a ajunge pana si la acel loc.

    Si, pornind mai departe, au mers douazeci si patreu de zile pana in partile Indiei, si acolo nu au avut pace, ca au venit multimi de indieni cu prajini si, izgonindu-i, i-au petrecut pana ce i-au scos afara din tara lor.

    Si, de acolo, calatoreau flamanzi -  numai unul Dumnezeu stie necazul lor - si asa au mers patruzeci de zile spre rasarit si au gasit un loc cu tot feului de pomet si erau copacii incarcati si roadele erau foarte dulci la gust si, mancand, au dat mare multumire Mantuitorului Iisus Hristos.

    Apoi, mergand multa cale si strabatand tinuturi neprielnice, dar paziti de Dumnezeu, au ajuns la o rapa mare, ce era ca o prapastie adanca si au stat acolo sapte zile, nepricepandu-se incotro vor merge, fara numai ca se rugau lui Dumnezeu, ca sa-i scoata de la acel loc rau. Si, iata, ca s-a aratat inaintea lor o ciuta mugind si, luandu-se ei dupa ea, au sosit la o alta rapa si cu multa nevoie s-au putut cobora pana intr-un ses, unde se aflau cirezi de elefanti, de cerbi si de ciute. Si au trecut pe acolo, nepatimind nici un rau. Si nu mai aflau, de acum, nici un drum. Insa, rugandu-se lui Dumnezeu, au mers de-a dreptul, fara drum, ca la saptezeci de zile si a dat Dumnezeu de au sosit la un loc ses, plin de pomet cu roade si, mancand, au multumit Domnului Iisus. Si mai mergand putin de la acel loc cu pomet au inceput a se arata neguri intunecoase si li s-a inchis si calea. Si, iata, pe neasteptate, a sosit o porumbita si s-a asezat la un loc inalt. Si, mergand spre dansa, ea a zburat si ei se tineau dupa ea. Si au sosit la un loc unde era un stalp de piatra ce avea slove elinesti scrise pe el: "Acest stalp l-a ridicat imparatul Alexandru al Macedonilor. Iar, cine va voi a se indrepta, sa mearga, de aici spre partea stanga, de unde curg apele, si asa va iesi la loc mai bun". Si, apucand ei in partea stanga, au mers patruzeci de zile si au inceput a simti un miros greu si iute. Si, ajutand Domnul, au scapat de acel loc. Si, mai mergand cateva zile, au ajuns la doi munti foarte inalti si plini de fiare si au trecut pe acolo cu mare frica. Si, stand la rugaciune, au auzit un glas ce le arata lor cale. Si au mers ca la patruzeci de zile, avand mare lipsa de mancare, ca numai cu apa isi mangaiau foamea. Si au ajuns la un rau mare si, band apa cu multa dulceata, au dat multumire lui Dumnezeu. Si, stand ei langa acel parau, ca la o suta de zile, au pornit de acolo si au ajuns intr-un loc unde au aflat un fel de buruiana, ca de un cot deasupra pamantului, ce avea intr-insa roade mai dulci decat laptele si stridiile si, mancand, s-au saturat si au preaslavit pe Dumnezeu, Cel ce hraneste pe toti cei ce nadajduiesc spre Dansul.

    Apoi, mergand de acolo inainte, au calatorit multe zile pe cai neumblate si au dat de o cararuie si, tinandu-se de ea, au ajuns pana la pestera Cuviosului Macarie. Si, ajungand ei acolo, si-au facut sfanta cruce, bucurandu-se. Si, intrand inlauntru, n-au aflat pe nimeni. Si graiau intre dansii, zicand: "In pestera aceasta se vede ca locuieste om. Sa asteptam, deci, pana seara, ca sa vedem, nu va veni cineva?" Asa stand, au simtit un miros placut, ca de un mir foarte minunat. Si, luand aminte spre rasarit, au vazut un barbat, care era fericitul Macarie. Si, apropiindu-se acesta de pestera, a simtit ca sunt calugari acolo si, stand, nu departe de pestera, a ingenunchiat la rugaciune si, sculandu-se, a inceput a-i jura, zicand: "De sunteti de la Dumnezeu, spuneti-mi mie. Iar de sunteti de la satana, fugiti de la mine, smeritul si pacatosul." Iar ei, au strigat zicand: "Blagosloveste, sfinte al lui Dumnezeu, ca suntem oameni, iar nu draci." Atunci, apropiindu-se de dansii, fericitul si-a intins mainile spre Cer si s-a rugat lui Dumnezeu. Si, desfacandu-si parul de pe obraz, i-a blagoslovit si a inceput a vorbi cu dansii. Si ei se minunau de dansul, vazandu-l cu asa par alb ca zapada, si, de multa batranete, nu i se vedeau ochii, ca erau slobozite sprancenele peste ochi. Iar mustatile, acoperindu-i gura, se amestecau cu barba, care ajungea pana la pamant. Si i-a intrebat fericitul de unde sunt si pentru ce au venit la dansul. Iar ei i-au spus toate intamplarile lor si ca au gandul sa mearga pana la marginile pamantului. Si le-a raspuns, zicand: "Fiii mei, nu este cu putinta a afla aceasta. Ca si eu pacatosul, dupa ce m-am asezat in pestera aceasta, mi-am pus in gand sa fac aceasta, mergand in multe locuri si multe vazand. Intr-o noapte, mi s-a aratat mie Domnul in vis, zicandu-mi:  Nu te apuca a ispiti aceasta, ca nu vei putea trece mai departe de acest loc, ci te intoarce la pestera ta. Si daca am auzit aceasta de la Domnul, n-am cutezat a merge mai departe." Iar monahii, daca au auzit aceasta de la Sfantul Macarie, s-au infricosat si au slavit pe Dumnezeu.

    Deci, fiind seara, le-a zis batranul: "Fiii mei, dati-va in laturi putin, ca eu am doi copii care vin in fiecare seara la mine si ma tem ca, nu cumva vazandu-va straini, sa va vateme." Si, dandu-se ei in laturi, au vazut doi lei fiorosi, care, venind repede din pustie, indata s-au inchinat la picioarele Sfantului, racnind. Iar monahii s-au infricosat foarte, dar fericitul Macarie, punandu-si mainile peste lei, le-a zis: "Fiii mei cei buni, au venit acesti parinti la noi, din lumea oamenilor, deci voi sa nu le faceti nici un rau, ca sunt robi ai lui Dumnezeu." Si a zis Sfantul Macarie catre parinti: "Veniti, fratilor, sa citim Vecernia si nu va temeti." Si, mergand ei, au sarit leii spre intampinarea lor. Si, ca niste oameni priceputi, li s-au inchinat lor, iar ei au proslavit pe Dumnezeu pentru toate acestea. Si, facand Vecernie, au inceput calugarii a intreba pe fericitul Macarie, zicand: "Spune-ne noua, cinstite parinte, cum ai venit aici?" Iar el, raspunzand, le-a zis: "Plecati auzul vostru, fratilor, si ascultati cuvintele mele si veti intelege cum am venit eu aici.

    Eu, smeritul, sunt fiu al lui Ioan dregatorul din Roma, care voia a ma insura fara voia mea. Si, facandu-se nunta, seara m-au inchis cu mireasa in camera, iar eu, gasind un loc tainic, am iesit afara si, fugind, m-am ascuns la o femeie saraca - Dumnezeu sa o pomeneasca! Si acea femeie mergea si la casa parintilor mei, de imi aducea veste, cum se tanguiesc, cautandu-ma si nu ma aflau. Iar eu, dupa sapte zile, sculandu-ma intr-o noapte, am slavit pe Dumnezeu si, multumind acelei femei sarace, am iesit la drumul cel mare. Iar iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca, prin milostivirea Sa, a trimis pe Arhanghelul Rafail, in chip de batran. Si, aflandu-l sezand langa cale, l-am intrebat: Unde mergi, parinte? Iar el a zis: Unde gandesti tu, acolo merg si eu. Iar eu am zis: Parinte, indrepteaza-ma la calea pe care sa pot dobandi mantuirea. Si el mi-a poruncit sa merg dupa dansul, si, mergand, am avut toata indestularea despre cele de nevoie. Si, in scurt, in trei ani am ajuns aproape de locul acesta si, stand acolo putin, am adormit. Iar cand m-am desteptat, nu am mai vazut pe acel batran. Si am inceput a plange si a ma vaita. Si indata mi s-a arata el si mi-a zis: Eu sunt Rafail Arhanghelul, cel ce, aratandu-ma tie in chip de calugar batran, te-am adus pana aici. Deci, nu te teme, ci da slava lui Dumnezeu. Si acestea zicand, Arhanghelul s-a facut nevazut. Iar eu am plecat, iarasi, si, asa mergand, am intalnit un asin salbatic si am zis catre asin: Te jur cu numele Domnului ca, mergand, sa-mi arati calea. Si a mers cu mine asinul doua zile. Si dupa doua zile, am intalnit un cerb. Si, ramanand asinul, m-a povatuit, trei zile, cerbul. Si, dupa trei zile, am intalnit un balaur. Si am mers dupa balaur, pana ce am venit la pestera aceasta, si s-a dus balaurul. Si eu, intrand inlauntrul pesterii, am aflat o leoaica moarta si puii ei amandoi, scancind de foame, ca nu aveau ce suge, si am luat de i-am hranit cu cele ce se afla in pustiul acesta si i-am crescut ca pe niste fii ai mei. Iar pe mana lor am ingropat-o, afara din pestera, in pamant." Si, auzind aceasta parintii, au proslavit pe Dumnezeu.

    Si, inca vorbind ei, a venit un corb mare, aducand o paine si jumatate si, punand paine intre dansii, s-a dus. Si le-a zis fericitul: "Sa cunoastem ca nu ne paraseste Dumnezeu, ci ne-a trimis hrana. Ca, iata, sunt multi ani de cand mi se trimite hrana prin pasarea aceasta, in fiecare zi, cate o jumatate de paine, iar astazi ne-a trimis pentru noi toti. Deci, acum sa mancam si apoi voi mai povesti si alte intamplari de ale mele." Si, mancand ei si dand multumire lui Dumnezeu, a inceput fericitul a le spune lor, zicand: "Dupa ce s-au implinit doi ani de petrecere a mea aici, iesind intr-o zi afara, ca pe la al saptelea ceas, sedeam cu acesti leisori. Iar satana a inceput a ma ispiti. Ca indata am vazut inaintea mea o basma femeiasca zacand jos, foarte subtire si frumoasa, iar eu, ticalosul, n-am cunoscut cursa vrajmasului, caci n-am mai fost ispitit vreodata. Si, nefacandu-mi Sfanta Cruce, am luat-o si am bagat-o in pestera si cugetam ce poate fi, si de unde sa fi ramas acel lucru pe aceste locuri. Si, iesind iarasi a doua zi, dupa obicei, am aflat niste papuci frumosi femeiesti si iarasi nu mi-am facut Sfanta Cruce, ca tot crestinul dator este a o face, de orice lucru s-ar apuca (precum scrie fericitul Chiril al Ierusalimului in Catehezele sale: Tot crestinul in viata sa sa-si faca Sfanta Cruce, ca dracii de semnul cinstitei Cruci se tem si fug si se cutremura. Pentru aceasta si suntem datori a tine predania Sfintilor Apostoli si a ne apara cu Crucea si a o avea pe dansa in casa si spre infrumusetarea bisericii ei cu dansa a goni toate vrajile, cu dansa sa ne sfintim). Si, luand papucii i-am dus si pe ei in pestera. Si, iesind a treia zi de dimineata, ca sa ma inchin lui Dumnezeu, si inca neputand a-mi face Sfanta Cruce, iarasi mi-a intins vrajmasul mreaja sa: ca am vazut o femeie tanara, stand deasupra unei pietre, imbracata cu haine de aur foarte scumpe si de frumusetea ei nu ma puteam satura. Si am zis catre dansa: De unde ai iesit si cum ai nimerit aici? Iar ea se arata ca plangea nemangaiata, incat m-a facut de am plans si eu de jalea ei. Si mi-a raspuns cu foarte umilit glas, zicand: Eu, ticaloasa de mine, am fost oarecand mireasa lui Macarie si sunt fiica a unui dregator roman. Deci, m-au logodit parintii mei fara a voi, nevrand eu a ma marita. Si, dupa facerea nuntii si inchiderea in camera cu dansul, nu stiu ce i s-a intamplat lui, ca am ramas singura. Si eu, vazand acest bun prilej, m-am tainuit si am iesit de acolo, ascunzandu-ma pe unde puteam si, dupa aceea, am iesit noaptea la drumul cel mare. Apoi am ratacit si, nemaicunoscand drumul, am luat muntii si pustiile, nestiind unde sa merg; si, asa, cale lunga am facut, pana am nimerit aici.

    Acestea zicand ea, eu ticalosul, fiind uimit de dragostea ei, o credeam in toate cele graite de dansa, iar ea, cu mare mestesug satanicesc, imi mangaia sufletul meu. Si eu, ingreuiat de pacatele mele, nicidecum nu am putut pricepe, si, luand indrazneala, am luat-o de mana si am adus-o intru aceasta pestera. Si satana, ca mai bine sa ma incredintez ca-i fiinta omeneasca, a zis ca-i este foame, si eu i-am dat sa manance din mugurii acestei pustii, ca sa-si astampere foamea, si ea a mancat. Iar lacrimile ei nu se mai opreau si eu cautam cu suflet umilit la dansa si am uitat cu totul a-mi face Sfanta Cruce. Iar dupe ce s-a inserat, mi-a venit o ingreuiere si o uraciune de a-mi mai face rugaciunea si slujba Vecerniei catre Hristos Dumnezeu. Dar, cu mare osteneala, deabia am facut-o si, culcandu-ma ca sa ma odihnesc, eu, ticalosul, am adormit. Si ea indata s-a aflat langa mine si a inceput a ma ispiti, dar eu, ticalosul, eram ingreuiat ca de un somn greu, fiindca eram uimit cu gandul. Si eu, cel ce niciodata n-am poftit macar urma de pacat trupesc, biruit fiind de pofta femeii, m-am plecat a ma culca cu dansa. Si, cand mi se parea ca savarsesc pacatul, atunci ea indata s-a facut nevazuta de la mine si eu, ticalosul, m-am pomenit zacand cu fata in jos. Si, daca m-am trezit din inselaciunea satanei, atunci am venit in simtire. Si, vazandu-mi greseala, ca este foarte mare, am iesit afara din chilie si am plans cu amar.

    Iar acei doi lei n-au venit la mine opt zile, iar dupa opt zile, venind, stateau departe, privind la mine ca la un pacatos si nu voiau a ma asculta ca mai inainte. Si, vazand eu aceasta, ma rugam lui Dumnezeu ca sa-mi ierte mie aceasta greseala. Si, iubitorul de oameni Dumnezeu nu a trecut cu vederea rugaciunea mea, ci mi-a trimis iarasi leii. Deci, dupa aceasta, am socotit sa ma mut aiurea, intr-alta parte, ca nu candva, iarasi, sa ma insel si sa fiu lepadat de la fata lui Dumnezeu. Si, sculandu-ma, am iesit din pestera aceasta si, mergand cale ca de doua zile, mi-a stat inainte ingerul Domnului, zicandu-mi: Unde te duci, Macarie? Iar eu am zis: Fug de pacatele mele. Iar ingerul mi-a zis: O ispita nu ai putut rabda. Intoarce-te la chila ta. Si eu l-am intrebat: Cine esti tu, Doamne? Iar el a zis: Eu sunt Rafail Arhanghelul, care te-am ajuns la calea aceasta. Si, aceasta zicand, s-a facut nevazut de mine.

    Deci intorcandu-ma la chilie, am ingenunchiat inaintea Domnului si m-am rugat patruzeci de zile si patruzeci de nopti, nemancand nimic. Iar dupa ce m-am sculat de la rugaciune, am vazut pestera aceasta toata plina de lumina si pe un barbat imbracat cu porfira, avand pe cap o cununa impodobita cu pietre scumpe, care canta cantari ceresti si preaslavite. Si, glasul lui era ca de norod mult, parandu-mi-se ca multi viersuiau impreuna cu el. Si, dupa savarsirea cantarii, s-a facut un miros preaplacut si indata barbatul acela s-a facut nevazut.  Dupa aceea, a intrat in pestera un nor ca de foc, care a cules toata acea nepovestita lumina din pestera. Si, suindu-se norul, s-au facut tunete, fulgere si cutremur si se parea ca muntii si dealurile si pietrele rasunau cu glasurile lor, zicand: Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne. Si atat m-am inspaimantat, cat am fost ca un mut saptezeci de zile si cei doi lei erau ca niste morti, zacand la pamant, din care am cunoscut ca aici a fost Insusi Domnul Iisus Hristos, de a sfintit aceasta pestera cu nor si cu foc. Si m-am infricosat, mirandu-ma si nepricepandu-ma cum m-am invrednicit a vedea niste minuni ca acestea, om fiind eu si ca un nimic inaintea lui Dumnezeu. Si, de atunci, sunt saptezeci de ani si mai bine. Iata acestea, cate ati auzit de la mine, pe toate le-am patimit eu; iertati-ma pentru Domnul, fratilor." Iar parintii, daca au auzit unele ca acestea, au proslavit pe Dumnezeu.

    Dupa aceea, venind cei doi lei din pustie, au cazut si s-au inchinat Sfantului Macarie, iar el si-a pus mainile peste dansii si i-a blagoslovit. Apoi a zis si catre acei calugari: "Puneti si voi mainile pe capetele lor." Iar ei, cu mare frica, au facut ascultare. Dupa aceea au zis catre Sfantul: "Da-ne blagoslovenie, cinstite parinte, ca sa ne ducem inapoi in lume, ca sa povestim cele despre tine si despre sfanta ta petrecere. Si sa vestim in toate bisericile si manastirile si in Ierusalim la preacuviosul episcop, iar sfintia ta fa rugaciune mare la Dumnezeu pentru noi." Iar Sfantul le-a zis: "Mantuiti-va cu pace, sufletestii mei fii, si va rugati pentru mine." Si asa au pornit batranii, fiind trei zile petrecuti de lei, care, apoi, le-au sarutat urmele picioarelor si s-au intors catre Sfantul Macarie. Si parintii, calatorind catre lume vreo cateva zile si, sosind la un rau, au adormit putin si indata au fost luati de dumnezeiesti ingeri si dusi in Ierusalim. Iar ei, desteptandu-se si vazand, au cugetat, mirandu-se, cata cale si cate grozavii au strabatut ca prin vis, si au proslavit pe milostivul Dumnezeu. Si, facand rugaciune pe la toate sfintele locuri, s-au intors la manastirea de unde erau ei si au povestit calugarilor de acolo toate cate au vazut si au patimit pe drum si cele despre Sfantul Macarie, toate le-au spus, ca, auzind de sfintenia lui, sa proslaveasca pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Caruia este slava si pururea in vecii vecilor! Amin.
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Maxim, despre dragoste.

    Deplina dragoste este aceea ce nu deosebeste pe om, zicand: "Pe acela il stiu, iar pe celalalt nu-l stiu," sau: "Acesta ma lauda, iar acela ma blestema." Ci, spre firea ta de om privind de-a pururea, pe toti oamenii intocmai sa-i iubesti, pe prieteni, adica, si pe vrajmasi, pe cei buni si pe cei rai, ca sa fii desavarsit inaintea lui Dumnezeu. Si de la vrajmasi sa rabzi rautatile cele aduse asupra ta si nicidecum sa nu gandesti ca de la ei iti este facut raul, ci de la diavolul, pentru pacatele noastre. Drept aceea si Domnul nostru Iisus Hristos, aratandu-Si dragostea Sa fata de noi, a patimit pentru noi toti oamenii si tuturor la fel le-a daruit nadejdea Invierii, intru care nadejde vrednic se face fiecare, ori de cinste ori de osanda. Ca robii lui Hristos ii iubesc pe toti, curat, macar ca ei nu sunt iubiti de toti. Iar prietenii lumii acesteia, nu iubesc din inima pe nimeni. Iar oamenii duhovnicesti pazesc pana la sfarsit dragostea cea de Dumnezeu alcatuita. Deci, sa va sarguiti a iubi pe tot omul din sufletele voastre, ca aceasta este porunca Domnului. Iar daca nu puteti sa o paziti, macar pe nimeni sa nu urati, ca sa primiti harul de la Hristos Dumnezeu, Caruia este slava in vecii vecilor! Amin.