☕️ Duminică dimineața 😉

 

⚡️
Fie ca duminica ta să fie un sanctuar pentru sufletul tău, un loc în care să-ți găsești liniștea în mijlocul aglomerației vieții....🙏
🌻🍀Astăzi este duminică! Luați o pauză de la stresul săptămânii și reîncărcați-vă spiritul.👋


➡️
Duminica este un moment în care stai pe spate și reflectezi la toate binecuvântările pe care le-ai primit de la Dumnezeu. Zâmbește la toate lucrurile bune din viața ta.👍


➡️
„La prima oră în fiecare dimineață, înainte de a te trezi, spune cu voce tare „Cred” de trei ori.” 😄

Pentru voi toți o îmbrățișare.

 Astăzi vreau să trimit o îmbrățișare celor care așteaptă să viseze pentru a uita de realitate, celor care se luptă cu fricile și cu monștrii lor în tăcere... Celor care nu știu cum să exprime atâta durere, celor care nu știu cum să ceară ajutor, celor care sunt plini de apăsări.
Pentru cei care duc lupta pe o mie de fronturi, pentru cei care s-au înecat în paharul cu apă și pentru cei care se simt diferiți... Pentru cei neînțeleși, umiliți... și reduși la tăcere.
O îmbrățișare pentru cei care astăzi au dat volumul muzicii mai tare pentru a nu auzi zgomotul din interior și pentru cei care s-au umplut de sarcini fără să aibă timp să se ocupe de ele.
Pentru cei care nu înțeleg de ce,
celor care nu pot face față la atâta viață, celor care răcnesc cu moartea, celor ale căror răni nu se vindecă, celor care au pierdut cheia lacătului.
O îmbrățișare pentru cei care se refugiază în ceva, pentru cei care citesc în căutarea unei ieșiri, pentru cei care repetă fraze pentru a-și crește stima de sine. Pentru cei care se încurajează, pentru cei care nu o fac, pentru cei care plâng în secret și râd din compromis.
Pentru cei ale căror trupuri s-au prăbușit peste sufletele lor și care se simt ca niște dărâmături. Celor care astăzi nu au chef să aprindă lumina, să iasă puțin afară, să se privească în oglindă sau să se vadă în ochii celorlalți.
Pentru cei care au încetat să vorbească, să râdă, să planifice, să viseze, dar nu să simtă?
Pentru cei care se simt pierduți, pentru cei care se regăsesc... Pentru cei care nu știu cum.
Pentru voi toți
o îmbrățișare.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola

 Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola este prăznuită în Biserica Ortodoxă Rusă pe 1 februarie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a aflat pentru o vreme în biserica de la „Academia Teologică” (Seminarul Teologic) din Mănăstirea Socola, România.

Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a început să plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii. Primul care a observat minunea a fost paraclisierul, apoi ieromonahul Isaia, care l-a înștiințat pe Episcopul Filaret Scriban, rectorul seminarului.

Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de ziua Sfântului Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curgeau șiroaie de lacrimi.

Vestea minunii petrecute la Iași s-a răspândit în scurt timp în toată România, pelerinii adunându-se la mănăstire pentru a se ruga Maicii Domnului. Știrea că la Iași plânge o icoană a Maicii Domnului s-a răspândit imediat și în Rusia. Unii dintre credincioșii ruși consideră icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola ca fiind cea despre care a scris Lev Tolstoi în romanul Război și pace.

Lacrimile au continuat să curgă din icoană în fiecare zi, până la sfârșitul lunii aprilie. Spre sfârșitul lunii aprilie, icoana lăcrima tot mai rar, la intervale de două, trei, cinci, zece și chiar cincisprezece zile. Apoi lacrimile s-au oprit, dar credincioșii alergau din toate părțile să sărute sfânta icoană, așa cum aleargă până astăzi.

În timpul Războiului Crimeei (1854-1856), comandantul armatei austriece a auzit că icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola lăcrimează și a trimis un colonel pentru a investiga. Colonelul a șters icoana cu un prosop, după care a cercetat-o cu atenție. Deodată, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au început să curgă lacrimi. Uimit, colonelul a sărutat icoana spunând: Aceasta este o mare minune!

Episcopul Melchisedesc Ștefănescu (unul dintre primii martori) a relatat minunea în lucrarea Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor (apărută la București în anul 1890) și a adăugat unele păreri personale despre semnificația acesteia. El știa că icoanele plâng înainte de mari calamități sau nenorociri pentru Biserică sau țară.

Afirmațiile episcopului s-au dovedit corecte. Soldații austrieci au ocupat Moldova în timpul Războiului Crimeei, cauzând multe neajunsuri locuitorilor. Mănăstirea Socola a fost desființată în anul 1886, iar Seminarul a fost mutat în centrul orașului Iași.

După construirea Catedralei Mitropolitane din Iași, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola a fost așezată vizavi de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, fiind ferecată în argint de boierul Nicolae Roznovanu, și având lățimea de 80 cm și înălțimea de 100 cm.

Icoana Maicii Domnului din Tinos sau Prințesa Cicladelor

 În insula Tinos se păstrează o străveche icoană care a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. În perioada antică, în insula Tinos exista un templu ridicat în cinstea zeului Dionysos, care, după creștinarea localnicilor, a fost transformat într-o biserică închinată Sfântului Ioan Botezătorul. În această biserică a fost așezată Icoana Bunei Vestiri pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

În secolul 10 biserica a fost arsă și demolată de pirați. Timpul a șters orice amintire și icoana Bunei Vestiri a rămas îngropată pentru aproape 1000 de ani.

În anul 1822, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat unei maici din Mânăstirea Kehrovuniou din apropierea orașului Tinos, poruncindu-i să coboare în oraș și să spună episcopului să sape într-un loc anume și să scoată de acolo icoana sa.

În septembrie același an, cu multă evlavie și nădejde, locuitorii insulei au început săpăturile și au descoperit fundațiile vechii biserici bizantine, însă nu și icoana căutată. După mai multe zile de muncă zadarnică, s-au descurajat și au abandonat săpătura. Speriați însă de apariția neașteptată a unei epidemii de holeră în insulă, la îndemnul episcopului, ei au reluat lucrul.

În ziua de 30 ianuarie 1823, icoana a fost găsită. Cu excepția faptului că era spartă în două bucăți, deși stătuse atâta timp îngropată, în chip inexplicabil, icoana se păstrase practic intactă. O dată cu aflarea sfintei icoane, în chiar acea zi a încetat și epidemia de holeră, care făcuse până atunci sute de victime zilnic. Nu numai că nu s-a mai semnalat nici o nouă îmbolnăvire după găsirea icoanei, însă, în mod minunat, toți bolnavii rămași în viață s-au și vindecat.

Acum icoana este așezată cu cinste într-o impresionantă catedrală, loc de pelerinaj pentru ortodocșii din întreaga lume.

Maica Domnului din Tinos coboară din icoană, pentru a arăta calea unor femei

 Oamenii din Tinos șed deseori la poartă și privesc cum urcă închinătorii la Biserica Maicii Domnului. Adesea văd chipuri întristate și se fac părtași durerii și suferinței acesor străini. Poate de aceea își păstrează sufletele curate și deschise, gata oricând să slujească aproapelui.

Într-o zi de 14 august 1971, Stiliani Maraboti stătea ca de obicei la portiță, uitându-se la mulțimea de bolnavi, mai mari sau mai mici, îmbrăcați în haine cernite, paralitici, infirmi și orbi, suferinzi de cancer sau de boli grele ale minții, ducând fiecare lumânări și daruri Preacuratei. Privea toată această turmă a durerii îndreptându-se spre Izvorul îndurării, să caute alinare. Pentru toată lumea se ruga în taină și pentru fiecare își făcea câte o cruce, cu gândul să-i primească Maica Domnului rugăciunea. Casa ei se făcuse biserică.

Într-o zi, de ea s-au apropiat două femei, cu un prunc plângând.

- Ne rugăm, dacă ai avea o odaie, nu pentru noi, pentru pruncul care plânge, i-au spus.

- De unde odaie, astăzi, creștinelor, le-a răspuns femeia. Totuși, pentru numele și harul Preacuratei, haideți, veniți. O să mâneți cu noi împreună, o noapte s-o găsi loc și pentru dumneavoastră. După cum vedeți, astăzi tot poporul, toți grecii s-au mutat în Tinos, la noi.

Cele două închinătoare au lăsat pruncul în grija gospodarilor și au plecat la biserică, să se închine și să ia parte la Liturghia de noapte, la miezonoptică.

Pe la trei, în zori, Liturghia s-a sfârșit. Bucuria negrăită a celor două închinătoare s-a prefăcut însă în spaimă. Ca mironosițele din Evanghelie, își spuneau una către alta: unde e casa în care am lăsat copilul? Cum o cheamă pe stăpână? La ce poartă să batem acum, noaptea?

Din dorința prea mare de a se închina icoanei Preacuratei uitaseră să întrebe până și numele gazdei.

Maica Domnului le vedea disperarea care luase locul bucuriei slujbei. Sub chipul unei femei simple, „Bucuria tuturor” s-a coborât din sfânta icoană și, pășind pe treptele locașului său, s-a apropiat de ele zicându-le:

- Urmați-mă! Știu ce casă căutați. Vă conduc eu.

Când le-a văzut, gazda le-a strigat:

- Dar bine, creștinelor, eu n-am loc nici pentru dumneavoastră două și vreți s-o mai primesc și pe a Treia?

- Pentru mine nu e loc, buna mea?, a întrebat Maica Domnului și pe dată s-a făcut nevăzută, așa cum apăruse.

(Arhimandrit Teofilact Marinakis, Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, Editura Sophia 2008, pp.194-195)

Icoana Maicii Domnului „Totemsk-Sumorinskaya”

 Icoana Maicii Domnului „Totemsk-Sumorinskaya” este prăznuită pe 28 ianuarie.

Icoana Maicii Domnului „Totemsk-Sumorinskaya” se află în Mănăstirea Spaso-Sumorin, din orașul Totma. În anul 1554, locuitorii orașului au primit aprobarea de construire a mănăstirii din partea țarului Ivan cel Groaznic și a arhiepiscopului Nicandru al Rostovului, primind în plus și o subvenție pentru construirea sfântului lăcaș.

Pentru a coordona lucrările de zidire a mănăstirii, arhiepiscopul l-a delegat pe călugărul Teodosie, care a primit ca binecuvântare o icoană a Maicii Domnului din partea egumenului Mănăstirii Prilutsk.

Icoana a primit ulterior numele de icoana Maicii Domnului „Totemsk-Sumorinskaya” (Totem fiind orașul în care se afla mănăstirea, iar Sumorin este numele de familie al călugărului Teodosie). După ce monahul Teodosie (care a fost și primul egumen al mănăstirii) a trecut la Domnul în anul 1568, icoana Maicii Domnului a fost așezată în fața mormântului acestuia din Biserica „Înălțarea Domnului”, zidită prin osteneala sa.

La 2 septembrie 1796, în urma mai multor minuni săvârșite la mormântul călugărului Teodosie, au fost descoperite moaștele sale întregi și nestricate. Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat cu dată de prăznuire la 28 ianuarie, ziua în care a trecut la Domnul.

Mulți dintre bolnavii care s-au rugat la mormântul Sfântului Cuvios Teodosie au mărturisit că l-au văzut pe călugăr ținând în mâna icoana Maicii Domnului Totemsk-Sumorinskaya și vindecându-i.

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

 Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai. Această icoană a fost pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi în fața icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare, din care curgea sânge. Privind mai atent, el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu.

Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: „O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?”. Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: „Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată”.

Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: „O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu ești nădejdea păcătoșilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!”.

Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: „Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-Mi sărute rănile”.

Păcătosul iertat, în fața căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii Domnului, în chip minunat, s-a ridicat și a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viață curată și cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.

Această minune a fost consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa Lâna rourată. Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neașteptată”, în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos...”.

Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca fiind vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.

Rugăciune către Maica Domnului „Bucurie Neașteptată”

O, Doamnă Preasfântă, milostivește-te spre toți cei ce cinstesc întru tot sfânt numele tău și tuturor arată-le atotputernicul tău acoperământ și sprijinire. Păzește în bunătate pe cei ce până la sfârșitul lor cel mai de pe urmă viețuiesc în dreaptă credință și arată cinstită petrecere, pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciți, pe calea cea dreaptă povățuiește-i, la orice lucru bun și plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău și potrivnic lui Dumnezeu strică-l, celor ce se află în nedumerire trimite-le lor din cer ajutor nevăzut și înțelepțire, de ispite, sminteli și pierzare scapă-i; de toți oamenii cei răi și de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți apără-i și păzește-i, cu cei ce călătoresc, împreună călătorește; celor din lipsuri și din foamete, fii hrănitoare; celor ce nu au acoperământ și adăpost, fii acoperământ și scăpare, celor goi dă-le îmbrăcăminte, celor obijduiți pe nedrept și prigoniți le fii sprijineală; pe cei ce rabdă clevetire, batjocură și hulă, îndreptează-i în chip nevăzut, pe clevetitori și hulitori mustră-i înaintea tuturor, celor ce se dușmănesc cu înverșunare dăruiește-le pace fără de veste și nouă tuturor dragoste unuia către altul, pace, evlavie și sănătate cu îndelungare de zile.

Pe cei mutați întru dreapta credință și pocăință, din viața aceasta a noastră, fă-i să locuiască împreună cu îngerii și cu toți sfinții, pentru cei ce s-au sfârșit de moarte năpraznică, roagă-L pe Fiul tău milostiv să le fie, iar pentru toți cei răposați fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor, singură fii neîncetată și caldă rugătoare, ca toți, în Cer și pe pământ, să te cunoască pe tine ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creștinesc și, cunoscându-te, să te slăvească pe tine și prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără de început al Său Părinte și cu Cel de o ființă Duhul Său, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Bucurie Neașteptată”

O, Preasfântă Fecioară, primește această rugăciune de la nevrednicii robii Tăi și roagă-L pe Fiul Tău și Dumnezeul nostru ca și nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credință și cu umilință înaintea icoanelor Tale, să ne dăruiască bucurie neașteptată după trebuința fiecăruia.

Păzește în bunătate pe cei ce până la sfârșitul lor viețuiesc în dreapta credință! Pe cei răi fă-i buni! Pe cei rătăciți întoarce-i pe calea cea dreaptă! Căsniciile în dragoste și unire le păzește! Pe soții care se află în dușmănie și despărțire împacă-i! Unește-i unul cu altul și pune-le lor dragoste nestricată! Maicilor născătoare de fii dăruiește-le grabnică dezlegare! Pe prunci crește-i! Pe tineri înțelepțește-i și deschide-le mintea spre primirea învățăturilor folositoare, povățuiește-i spre frica de Dumnezeu! Pe cei de un sânge, prin pace și dragoste izbăvește-i de ceartă și de vrăjmășii!

Fii toiag bătrâneților!

De moartea cea fără de veste și fără de pocăință pe toți izbăvește-ne și ne dăruiește nouă tuturor sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, în pace și răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Hristos! Pe cei mutați din viață, în credință și pocăință, fă-i să locuiască împreună cu Îngerii și cu toți Sfinții! Roagă-L pe Fiul Tău, pentru cei ce s-au sfârșit de moarte năpraznică, să le fie milostiv!

Pentru toți cei răposați fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor, singură fii neîncetată și caldă rugătoare, ca toți, în Cer și pe pământ, să te cunoască ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creștinesc și cunoscându-te, să te slăvească pe tine și prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără-de-început al Său Părinte și cu Preasfântul și de Viață Făcătorul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

Icoana Maicii Domnului "Potolește întristările noastre"

 Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” este prăznuită pe 25 ianuarie și 9 octombrie.

Chiar numele acestei icoane este o rugăciune către Maica Domnului, pentru izbăvirea de boli și întristări trupești și duhovnicești. Această icoană minunată a fost descoperită în Moscova, în Biserica „Sfântul Nicolae” din cartierul Pupișevo, unde a fost adusă de către cazaci în anul 1640.

Dintre numeroasele minuni săvârșite în vechime de această sfântă icoană, s-a păstrat amintirea unei vindecări minunate, săvârșită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

O femeie de origine nobilă, care trăia departe de Moscova, a suferit de paralizia întregului corp, pentru o lungă perioadă de timp. Deși avea numeroase avantaje materiale, ea nu avea ceea ce este mai important ‒ sănătatea. A consultat mulți medici, dar nu a primit ajutor de la nici unul dintre ei, astfel încât bolnava își pierduse orice speranță că se va face bine. În acest moment dificil, Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat în vis, spunându-i: „Poruncește să te ducă la Moscova. Acolo, în biserica Sfântului Nicolae, se află icoana Maicii Domnului cu inscripția: Potolește întristările noastre. Roagă-te înaintea ei și vei primi vindecare”. În timpul vedeniei, femeia a văzut icoana Preasfintei Fecioare.

Când s-a trezit, i-a rugat pe cei care o îngrijeau să o ducă la Biserica Sfântului Nicolae din Moscova. După un drum anevoios au ajuns în Moscova și au descoperit, în cele din urmă, biserica Sfântului Nicolae. Intrând cu credință, femeia bolnavă s-a închinat la toate icoanele, dar nu văzuse icoana care apăruse în visul ei. Pentru aceasta, a început să-i povestească preotului despre visul cel minunat. Preotul a poruncit paraclisierului să aducă din clopotniță toate icoanele Maicii Domnului care erau păstrate acolo. Printre icoanele vechi și prăfuite au descoperit o icoană a Maicii Domnului cu inscripția Potolește întristările noastre. Văzând icoana, femeia bolnavă a strigat cu bucurie: „Ea este! Ea este!”.

După ce s-a săvârșit un acatist al Maicii Domnului înaintea Sfintei Icoane, femeia bolnavă s-a ridicat pe picioarele ei, fără nici un ajutor și apoi, neavând nevoie de sprijin, a plecat din biserică prin propriile puteri. Prin mila Împărătesei Cerurilor și prin credința sa fierbinte, femeia s-a întors acasă complet sănătoasă.

Această tămăduire a avut loc la data de 25 ianuarie 1760, zi pe care Biserica Rusă a închinat-o prăznuirii acestei icoane făcătoare de minuni, alcătuind și slujba și acatistul în cinstea ei.

Suferinzi din toate orașele au început să sosească la icoana nou descoperită și puterea lui Dumnezeu s-a arătat în numeroase alte minuni săvârșite la această icoană. Un număr foarte mare de minuni s-au săvârșit la Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” și în timpul epidemiei din anul 1771.

Mai multe copii ale icoanei „Potolește întristările noastre” au fost realizate și împărțite în întreaga Rusie, numai în Moscova aflându-se patru icoane purtând același nume care au fost preamărite prin numeroase minuni.

Icoana „Potolește întristările noastre” o înfățișează pe Maica Domnului ținând mâna stângă sub cap, care este ușor înclinat. Aceasta sugerează că Născătoarea de Dumnezeu ascultă lacrimile și rugăciunile tuturor credincioșilor care apelează la ea, în nevoile, necazurile și întristările lor. Cu mâna dreaptă, Fecioara Maria ține Pruncul Iisus. Mântuitorul ține în mâinile Sale un sul desfăcut, pe care sunt înscrise următoarele cuvinte: „Judecați cu dreptate, arătând milă unii față de alții, nu jigniți văduvele și orfanii și nu țineți răutate în inima voastră față de fratele vostru”

.Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei sale „Potolește întristările noastre"

Nădejdea tuturor marginilor pământului, Preacurată Fecioară, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, mângâierea noastră! Nu te îngrețoșa de noi, păcătoșii, că spre milostivirea ta nădăjduim: stinge văpaia păcatului cea aprinsă în noi și înrourează cu pocăința inimile noastre cele uscate; curățește mintea noastră de gândurile păcătoase; primește rugăciunile aduse ție din inimă cu suspinuri. Fii mijlocitoare pentru noi înaintea Fiului tău și Dumnezeu, și abate mânia Lui cu rugăciunile tale de Maică. Tămăduiește rănile noastre sufletești și trupești, Doamnă de Dumnezeu Născătoare: alină bolile sufletelor și trupurilor, potolește viforul bântuirilor vrăjmașului, înlătură povara păcatelor noastre, și nu ne lăsa pe noi să pierim până în sfârșit, și alină inimile noastre zdrobite, ca să te slăvim până la suflarea noastră cea de pe urmă. Amin.

 Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor

O, Maică Prealăudată, Cerească Împarateasă și Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce ai născut pe Cuvântul mai Sfânt decât toți Sfinții! Primind prinosul nostru de acum, potolește întristările noastre și ne izbăvește de toate necazurile, nevoile, tristețele și ne scapă de osânda cea veșnică și chinul care va să fie, și ne învrednicește a ne sălășlui în veșnicile corturi ale Raiului pe noi, robii tăi care strigăm: Aliluia!

Icoana Maicii Domnului Paramythía (Mângâietoarea)

 În Sfântul Munte există o rânduială: cheile de la poarta mănăstirii se așază la icoana Maicii Domnului, arătând astfel purtarea de grijă și egumenia Maicii Domnului în mănăstirile aghiorite; poarta mănăstirilor aghiorite se deschide la răsăritul soarelui și se închide la apus, când portarul dă cheile starețului, iar starețul le așază la icoana Maicii Domnului.

La 21 ianuarie 1320, când unul din stareții mănăstirii, după tradiție, Starețul Ghenadie, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i: „Astăzi nu deschideți porțile mănăstirii, pentru că vor năvăli pirații!”. Și, în clipa în care Maica Domnului vorbea starețului, prinde viață și Pruncul ce-L ținea în brațe, care Își întinde mâna, ducând-o la gura Maicii Domnului, și spunându-i: „Nu, Maica Mea, nu-i înștiința pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!”. Dar Maica Domnului, cu îndrăzneala ei de mamă către Fiul său, nu face ascultare, ci coboară mânuța lui Hristos de la gura ei, repetând pentru a doua și a treia oară egumenului acea avertizare.

Monahii alergară îndată spre ziduri, de unde era lesne de văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților. De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale feței Dumnezeiescului Prunc și ale Maicii Sale.

După intervenția minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mănăstirii, icoana a fost strămutată în stânga bisericii centrale, într-un paraclis închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Frumoasa îmbrăcăminte de argint a icoanei a fost realizată la Mănăstirea Golia din Iași, pe cheltuiala unor boieri locali.

De la săvârșirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela din fața icoanei. Sfânta Liturghie se slujește în fiecare vineri în bisericuța Paramythíei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic.

Într-una din vizitele sale în România, părintele Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedi, spunea: „…vin la noi tot felul de oameni de știință, arheologi și specialiști în pictura bizantină, și ne spun că expresia aceasta a icoanei este cu neputință a fi zugrăvită întocmai de mâna omenească, deoarece există o contradicție: Hristos cel aspru, pe de o parte și dulceața expresiei Născătoarei de Dumnezeu, pe de altă parte”. După cum mărturisesc și pelerinii veniți la mănăstire, dumnezeiasca dulceață a chipului Preacuratei Fecioare odihnește și mângâie sufletul omenesc.

La noi în țară, la Mănăstirea Lupșa din județul Alba, există o copie în mărime naturală a icoanei Maicii Domnului „Mângâietoarea”.

Un fapt mai puțin cunoscut a avut loc în primăvara anului 2013. După ce a câștigat medalia de bronz la Olimpiada de la Londra, judokanul grec Ilías Iliádis a vizitat Mănăstirea Vatoped, întâlnindu-se cu egumenul mănăstirii, Gheronda Efrem, și a donat Mănăstirii medalia de bronz câștigată la Olimpiadă, pentru a fi așezată între celelalte podoabe afierosite Maicii Domnului Paramythía.

 Paraclisul Icoanei Maicii Domnului „Mângâietoarea” (Paramythia)Preotul binecuvântează: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Iar dacă nu este preot se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri… Apoi rugăciunile începătoare. După, Tatăl nostru... Doamne miluiește de 12 ori, Slavă… Și acum… Veniți să ne închinăm… (de 3 ori) și Psalmul 142: „Doamne auzi rugăciunea mea”, Dumnezeu este Domnul (de trei ori).

Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea: „Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce”.

Spre Născătoarea de Dumnezeu cu osârdie să alergăm acum și să cădem, păcătoșii și smeriții, cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, spre noi te milostivește, grăbește-te, căci pierim sub mulțimea greșalelor. Să nu întorci pe robii tăi deșerți, căci doar pe tine nădejde te-am câștigat.

Tropar, Glasul 1, Podobie: „Piatra fiind pecetluită…”

Slavă…

Fiind turma înconjurată de cei care o luptă, și-nverșunați prigonitorii asupra oilor tale, Curată, ai vestit pe robul tău, grăind aievea către el. Pentru aceasta cetele de monahi ție îți striga, Maică: slavă, Preacinstita, ajutorului tău, slava ocrotirii tale, slavă, Mângâietoare ție una Atotlaudata.

Tropar, glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai înălțat pe cruce…”

Și acum…

Nu vom tăcea nicicând noi, nevrednicii, a spune stăpânirea ta, Preacurată, căci de n-ai fi stat, mijlocind, înainte, cine ne-ar fi izbăvit de atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit slobozi, până acuma? De tine nu ne vom îndepărta, căci mântuiești, Stăpână, pe robii tăi din toate nevoile, pururea.

Psalmul 50

Canonul

Cântarea 1

Glasul al 8-lea, Irmos: „Apa trecând-o…”

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Stăpâna prealăudata, Mariam, har îmi dăruiește ca icoană, să-ncununez cu florile cântărilor, după datorie, chipului tău, Mângâietoarea mea.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Puternică Doamnă a Muntelui, acoperământ și apărătoare, mai ales a mării, slăvitei Vatopedi, scăpă pe cei ce într-însa viețuiesc.

Slavă…

Precum odată turma ta, minunat, O, Mângâietoare, ai salvat-o dintre tâlhari, și acum, Stăpână, izbăvește pe cei împresurați, cu mijlocirea ta.

Și acum…

De boli, de ispite și de sminteli, fiind cuprinși, Stăpână, la a ta icoana cădem după cuviință, strigându-ți, Mângâietoare, degrab izbăvește-ne.

Cântarea a 3-a

Irmos: „Doamne, Cel ce ai făcut…”

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Al tău Fiu, o, Stăpână învrednicită de Har, dorind să îndrepteze viața acelor călugări care nu-I țineau poruncile, spre mănăstirea ta mare cete de sălbatici tâlhari a trimis.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Pentru aceasta, Fecioară, ce nimicirea ai îndepărtat, cu îndrăznirea ta de Maică, îndată ai alergat. Și chiar dacă Domnul a întins a Sa mână, cu preacuratele-ți buze tu iarăși ai strigat.

Slavă…

Maică, oprește-ți glasul! Îți zicea al tău Fiu. Însă tu, Fecioară, a treia oară, din nou ai strigat. Și astfel mângâind întreaga-ți turma, Curată, pentru-aceasta îți strigăm, Stăpână: Bucură-te.

Și acum…

Tuturor ești, Fecioară, sprijin și acoperământ, ocrotitoare și izbăvitoare din toate nevoile, mijlocitoare către Fiul tău și Dumnezeu, apărătoare și păzitoare Mănăstirii Vatopedului.

Apoi aceste tropare:

Mântuiește din primejdii pe robii tăi, Preacurată, căci toți, după Dumnezeu, la tine alergăm ca singura robilor tăi Mângâietoare.

Caută, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, cu îngăduință, la necazul cel cumplit al trupului, și durerea sufletului meu o tămăduiește.

Preotul: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare milă Ta…

Sedealna

Glasul al 2-lea, Podobie: „Cele de sus…”Zid nebiruit și fierbinte mijlocitoare, de milă izvor, iar nouă mângâiere, cu osârdie ție, Născătoare de Dumnezeu, strigăm: Grăbește și din primejdii izbăvește, a turmei tale singură păzitoare.

Cântarea a 4-a

Irmos: „Am auzit, Doamne…”

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Arătatu-s-a biserica ta acesta, a harului dumnezeiesc, sălaș înfrumusețat cu zugrăveala cinstitei icoanei tale, Preacurată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Împreună mireni și monahi, toate cetele ție îți strigă: Mângâie, Maică fără de bărbat, pe robii tăi, în toate încercările.

Slavă…

Fiii din mănăstirea ta, bucurându-se, săltând și veselindu-se, când se-nchină-n fiecare zi la a ta icoană, se umplu de har.

Și acum…

Vatopedul se bucură, adunând suflarea toată a Muntelui, ca să vadă al icoanei tale chip ce s-a întors și care a grăit.

Cântarea a 5-a

Irmos: „Luminează-ne pe noi…”

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ulcior și toiag, măsă sfântă, rug nemistuit, chivot al legii, munte, pe tine, Fiică, prorocii înainte te-au vestit.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Munte, Daniil, nedăltuit, te-a cunoscut, iară altul lână înrourată, și altul sfeșnic de aur, Preacurată.

Slavă…

Ale firii legi, întru tine, Preacurată, se desfac, singură ce Prunc fără sămânță naști, pe Cuvântul, în ipostas, al Tatălui.

Și acum…

Sufletul și trupul și cugetul le-am pângărit, al tău rob nevrednic, Fecioara de aceea îți strig: Mântuiește-mă.

Cântarea a 6-a

Irmos: „Milostiv fii mie, Mântuitorule…”

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Cu mijlocirile tale către Dumnezeu și Fiul tău, Marie, Duhul cel Sfânt înnoiește-L înlăuntrul meu, iar a-împietririi patimă cea nimicitoare, Preacurată, izgonește-o.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Mângâietoare, chip te-avem al smereniei. Căzând noi acuma la cinstită icoana ta, Stăpână, cerem smerenie prin tine de la Domnul, cu ale tale mijlociri.

Slavă…

Muntele minunat, Mângâietoare, al Atonului, având preacinstita ta icoană, se mândrește, și preasfântul brâu al tău, Preasfânta Fecioară, adăpost în fugă de vrăjmași.

Și acum…

De foamete, cutremur, foc, de sabie, boala și tulburări, de grindină, ispită și de toată suferința, Preasfântă, Preabună Fecioară izbăvește a ta turmă, ție ne rugăm.

Apoi aceste tropare:

Mântuiește din primejdii pe robii tăi, Preacurată, căci toți, după Dumnezeu, la tine alergam că singură robilor tăi Mângâietoare.

Curată, ce pe Cuvântul, de negrăit prin cuvânt ai născut în zilele cele din urmă, roagă-L, ca ceea ce ai îndrăzneala de Maică.

Preotul: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare milă Ta…

Condac

Glasul al 2-lea

A creștinilor apărătoare neînfruntată, mijlocire către Ziditorul neschimbată, să nu treci cu vederea glasurile păcătoșilor, ci ca o bună ne întâmpină spre ajutor pe noi, cei ce cu credință îți strigăm: Grăbește cu mijlocirea și sârguiește cu rugăciunea, Maică pururea apărătoare a celor care te cinstesc.

Prochimen

Glasul al 4-lea

Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul

Stih: Ascultă fiică și vezi, și plecă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău, și va dori Împăratul frumusețea taPomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul

Preotul: Domnului să ne rugăm

Doamne miluiește

Preotul: Căci Sfânt ești dumnezeul nostru…

Toată suflarea să laude pe Domnul (de 3 ori)

Preotul: Și pentru a fi învredniciți noi a asculta Sfânta Evanghelie…

Evanghelia (Luca 1, 39 - 49, 56)

Slavă Ție Dumnezeului nostru, slavă Ție.

Slavă…

Părinte, Cuvinte, Duhule, Treime în Unime, șterge mulțimea greșalelor noastre

Și acum…

Cu ale Născătoarei de Dumnezeu rugăciuni, Milostive, șterge mulțimea greșalelor noastre

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare milă Ta, și după mulțimea indurărilor Tale șterge fărădelegea mea

Stihira

Glasul al 6-lea, Podobie: „Toată depunând-o…”

Să nu mă încredințezi ajutorului de la oameni, ci primește ruga mea, Preacurată Stăpână, a robului tău. Întristare m-a cuprins și nu pot ca să port a demonilor săgetături; nu am acoperământ eu, sărmanul, nici unde să scap, războit fiind de peste tot, nici Mângâietoare afară de tine, Stăpână a lumii, nădejdea credincioșilor și scut. Să nu mă treci cu vederea, ci dăruiește-mi cele de folos.

Preotul: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta

Amin

Preotul: Cercetează lumea Ta cu milă și îndurări

Amin

Preotul: Înalță cornul binecredincioșilor creștini și revărsă peste noi milele Tale cele bogate

Amin

Preotul: Pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioarei Maria…

Doamne miluiește (de 12 ori)

Preotul: Cu milă și îndurările…

Amin

Cântarea a 7-a

Irmos: „Pruncii evreilor…”

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Alerg cu dor și cu credință, Mângâietoare, la tine, mângâie-mă tu, mângâierea Mănăstirii Vatopedi, care ai mângâiat cândva pe monahii din primejdii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ca cerbul m-am făcut, Fecioară, ce caută însetat izvoarele apelor tale. Fecioară, adapă-mă cu picătura milei tale, cel ce spre locașul tău alerg, o, cinstită Mângâietoare.

Slavă…

Mai dulce decât al privighetorii, picurând miere s-a auzit al tău glas și a salvat atunci Mănăstirea Vatopedi. Dar și acum izbăvește-o, Mângâietoare prealuminată.

Și acum…

Uneltirile, Fecioară, zădărnicește, cumplite și viclene, asupra Athosului, nebunește țesute în vremurile cele din urmă, Mângâietoare ce ai mântuit al tău sălaș pe care l-ai ales.

Cântarea a 8-a

Irmos: „Pe Împăratul…”

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

„De tine, făptură, se bucură, toată, îngereștile cete, și suflarea omenească” îți cântă mulțime de monahi, Fecioară.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Pe Mângâietoarea o lăudăm cu toții, primitoare a monahilor cântare și izbăvitoare de necurații tâlhari.

Slavă…

Stăpânești, Fecioară, peste toată zidirea a celor pământești și a celor cerești, o, Mângâietoare, purtând pe Pruncul Sfânt.

Și acum…

Al împăraților Împărat ținând în brațe, pe monahii din a ta mănăstire împărătească, de împărăție Împărăteasă învrednicește-i.

Cântarea a 9-a

Irmos: „Cu adevărat, Născătoare…”Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Spre sfântul tău locaș, noi venind cu credință, cei mântuiți prin tine, Mângâietoare, Curată, smerita noastră cântare ție îți înălțăm.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ajută-ne să ținem, o, Mângâietoare, făgăduințele noastre pe care le-am dat Dumnezeului nostru, când Schima am-îmbrăcat.

Slavă…

Apără-ți mănăstirea, o, Mângâietoare cea sfântă, de dezbinarea cea dintre noi, ca să se slăvească sfântul nume al Fiului tău.

Și acum…

Strigăm, sfârșind cântarea: „Bucură-te”, înaintea icoanei tale celei sfinte căzând, cu lacrimi cerând iertare de toate greșalele.

Apoi:

Vrednic este cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururi fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Mărimurile

Pe cea mai înaltă decât cerurile, pe cea mai curată decât razele soarelui, pe Mângâietoarea obștii celei din sfânta Mănăstire Vatopedi, cu cântări să o cinstim.

Maică și Stăpână a Izbăvitorului, primește rugăciunea monahilor din mănăstirea ta, și Mângâietoare și-acoperământ fii nouă, și mijlocitoare pentru ai tăi robi la Fiul tău.

Iată-a venit vreme de strâmtorări, acum e nevoie, Fecioară, de ajutorul tău; izbăvește de toată primejdia și nevoia, și mâna ajutătoare degrabă întinde-ne.

Mă sfârșesc de dorul tău, Mariam, mă arde dorința de-a privi cu evlavie slava și frumusețea sfintei tale icoane și de ajuns nu-mi este cât pot să te măresc.

De toate slăvită, bucură-te, Mariam, tu Mângâietoarea turmei tale, și ajutor, ce-ai ținut în brațe pe Dumnezeu-Cuvântul, pe Care ni-L dăruiește, Cinstită, Atotmilostivă.

Fecioară Preacurată, nădejde ești deznădăjduiților și credincioșilor ajutor.

Pe cei ce ți se roagă îi mântuiește din stricăciune, Fecioară Născătoare și Mângâietoarea mea.

Oștirile toate îngerești, Înaintemergătorul, cei doisprezece Apostoli, toți sfinții, cu Maica lui Dumnezeu să faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Apoi Preotul rostește Ectenia, după care face Apolisul. În timp ce credincioșii sărută icoana Sfântului, iar Preotul miruiește, psalții cântă

Tropar

Glasul 1, Podobie: „Piatra fiind pecetluită…”

Pe cea mai presus de toate, Fecioară, să o lăudăm, pe Mângâietoarea din această mănăstire și ocrotitoare. Poticnire este vrăjmașilor și nouă acoperământ de mântuire, prin icoana ei care stă pe tron, ca o împărăteasă. Slavă, strigăm, sfatului tău, Slavă minunilor tale, Slavă, Fecioară, către noi sfintei purtării tale de grijă.

Stihirile

Glasul al 2-lea, Podobie: „Când pe lemn…”

Fraților, veniți la icoana de minuni făcătoare și sfântă a Fecioarei curate, veniți acum să cădem, lacrimi vărsând, și cu dor să strigăm, din inimă și suflet: De toate nevoile pe noi ne eliberează, ca din toate primejdiile, totdeauna izbăviți, Fecioară, pe tine Mângâietoare să te numim.

Primește, Stăpână, rugăciunile robilor, și ne izbăvește de toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea mea spre tine acum o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Preotul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Vatoped

 Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la VatopedIcoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) datează din secolul al XIV-lea și se află în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în paraclisul închinat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Icoana poartă denumirea de „Înjunghiata” din cauza următoarei întâmplări:

Un ierodiacon ce avea ascultarea de ecleziarh, din cauza îndatoririlor sale, ajungea cu întârziere în trapeză. Odată, a ajuns după terminarea mesei, iar bucătarul a refuzat să îi mai dea de mâncare, amintindu-i că ar fi trebuit să vină la timp dacă dorește să mănânce. Cu sufletul plin de revoltă pentru cele petrecute, diaconul a plecat mâniat în biserică și, oprindu-se în fața icoanei Maicii Domnului, nu se gândi să o roage să îl ajute, ci i-a spus:

‒ De câtă vreme îți slujesc? Am trudit, însă nu am cum arăta aceasta. Nu te îngrijești dacă am sau nu să mănânc?

Apoi, el a lovit chipul Maicii Domnului cu un cuțit în obraz. Din rana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a izvorât îndată sânge, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Înfricoșat, călugărul a orbit și a căzut în fața icoanei, cu totul părăsit de simțuri, precum Cain, ucigașul din vechime. El a rămas în starea aceasta vreme de trei ani. Apoi, datorită rugăciunilor stăruitoare ale starețului și ale călugărilor, Maica Domnului i s-a arătat starețului și i-a spus că diaconul este vindecat. Revenindu-și, diaconul s-a căit pentru fapta sa. Așezându-se în fața icoanei, a petrecut restul vieții sale în pocăință.

La trei ani după plecarea din lumea aceasta, osemintele diaconului au fost dezgropate, după rânduiala athonită, descoperind trupul său descompus după rânduiala firii, însă mâna sa dreaptă a rămas neatinsă de stricăciune, fiind toată neagră. Aceasta se păstrează până astăzi, ca semn al negrăitei iubiri a Maicii Domnului pentru întreaga făptură omenească.

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Vatoped este prăznuită pe 21 ianuarie.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului "A Imnului Acatist"

 Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” este prăznuită pe 12 ianuarie.

Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” este așezată pe iconostasul din katholikonul (biserica principală/centrală a unei mănăstiri sau a unui schit) Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos.

Aceasta este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” pentru că la izbucnirea unui incendiu în biserică (în anul 1837), călugării au săvârșit Acatistul Maicii Domnului înaintea sfintei icoane, iar focul a încetat, catoliconul rămânând nevătămat, spre bucuria călugărilor.

Această icoană a Maicii Domnului nu trebuie confundată cu Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” de la Mănăstirea Zografu (prăznuită pe 10 octombrie).

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa)

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa)

Icoană numită "Galaktotrofusa" este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrănește de la sânul Maicii Domnului. Această icoană, foarte rară, și-a făcut loc în evlavia poporului mai mult în Grecia, Serbia și Rusia. Icoanele Maicii Domnului sunt foarte variate în Rusia, unde Calendarul Bisericii menționează 260 de icoane ale Fecioarei Maria, cunoscute pentru minuni și celebrate liturgic.

"Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!" (Luca 11, 27) "Cum să-ți deschid eu izvorul laptelui, Ție, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrănești toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care ești înfășat în raze?", rostește Maica Domnului într-o rugăciune-imn la Nașterea Domnului scrisă de Sfântul Efrem Sirul.

Icoana cu Maica Domnului care alăptează este prăznuită de două ori pe an: în data de 2 iulie și în data de 12 ianuarie. Mulți închinători consideră această icoană a Maicii Domnului drept ajutătoare în dobândirea de prunci, mai ales în familiile care nu pot avea copii.

Icoană Galactotrofusa - scurt istoric al icoanei athonite

Primele reprezentări ale acesteia se pierd în negura vremii, unele dintre ele găsindu-se chiar și în catacombele romane. Un astfel de loc este "Catacomba Priscillei" , așezată în apropierea Romei. De asemenea, multe vechi manuscrise mai strecoară câte o miniatură cu o asemenea compoziție rară, originală sau bine cunoscută.

Una dintre cele mai vechi astfel de reprezentări a Maicii Domnul se află în Sfântul Munte Athos, în Tipiconul din Căreia, în partea dreaptă a iconostasului, acolo unde, de obicei, se așează icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Această icoană, aflată inițial în Lavra Sfântul Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim, a fost dăruită mai apoi Mănăstirii Hilandar.

Sfântul Sava cel Sfințit, ctitorul acestei mărețe Lavre, a lăsat un minunat testament, în ceea ce privește toiagul său de stareț și icoana cu Maica Domnului care alăptează. El a zis că următorul călugăr cu acest nume - Sava - care va ajunge să se închine în mănăstire, să le moștenească.

În jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de lângă Ierusalim, fără a ști nimic despre testamentul Sfântului Sava, ori despre icoană. În momentul în care s-a închinat la Moaștele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare. Făcând cercetare frații în legătură cu închinătorul, au identificat în acesta pe cel căruia se adresase cu mulți ani în urmă starețul lor.

Arhiepiscopul a primit odoarele cu multă emoție. Icoana a dus-o imediat în Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Hilandar. Aceasta a fost așezată însă într-un metoc al mănăstirii, închinat chiar Sfântului Sava, în Căreia. Un lucru unic poate în lumea ortodoxă este acela că icoana se află așezată în catapeteasma, în partea dreaptă a ușilor împărătești, în locul în care, în toate celelalte biserici ortodoxe, se află icoana Mântuitorului.

Icoană Galactotrofusa - Icoana Maicii Domnului cea care Alăptează

De ce a apărut această icoană? Ce a determinat pe zugrav să o înfățișeze astfel pe Maica Domnului cu Pruncul? Motivele și scopul acesteia nu sunt întocmai cunoscute, însă multe păreri au fost rostite în legătură cu aceasta. Cea mai importantă rămâne însă una de ordin dogmatic, anume că icoana înfățișează natura deplin umană a Mântuitorului, fără a o trece cu vederea pe cea dumnezeiască.

Aceste imagini apar foarte de timpuriu în arta creștină. Se regăsesc la copți, în Mănăstirea lui Ieremia de la Sakkara și în bisericile și capelele din Bauit. În Egipt a fost înfățișată pentru prima oară Maica Domnului alăptând Pruncul, sub influența cultului lui Isis, care era încă foarte prezent la sfârșitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist și prea uman a făcut ca acest tip de icoane să fie dat uitării. Cu toate acestea, tema a fost reluată în secolul al XVI-lea și o regăsim în Grecia și în Rusia. În Apus, în special pictura italiană, umanizând istoria mântuirii, a preluat tema Maicii Domnului alăptându-și Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale.

Trupul Maicii Domnului este și el îndumnezeit, natura firească nu arată cum arată a noastră, este curată întru toate, este deplin fecioară, este deplin cuviincioasă. Elementul aparte al acestei icoana este și el unul cuviincios. "Sânul" la care a fost alăptat Mântuitorul este unul minunat, iar nu unul carnal, unul trupesc. Vedem cum sânul Maicii Domnului nu este în locul lui natural, ci într-un loc aparte, aproape de umăr. Aceasta nu este o eroare de pictare, ci un element esențial.

Zugravul acestei icoane biruiește și el "rânduiala firii", împreună cu Maica Domnului, lucrând împreună cu harul dumnezeiesc. Astfel, lucrarea divino-umană reușește să înfățișeze altfel trupul Maicii Domnului, tocmai pentru a nu sminti cu nimic mintea începătoare și slabă a omului.

Rugăciune la alăptare, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei sale „Cea care alăptează"Primește, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, rugăciunile cele cu lacrimi ale robilor tăi ce aleargă la tine. Te vedem în sfânta icoană cum Îl ții în brațe și-L alăptezi pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, pe Domnul Iisus Hristos. De L-ai și născut fără de durere, totuși cunoști durerile mamelor, și neputințele fiilor și fiicelor omenești le vezi. Pentru aceasta, cu căldură căzând la icoana ta tămăduitoare și sărutând-o cu umilință, te rugăm, Preamilostivă Stăpână: îndură-te de noi, păcătoasele, cele osândite să naștem în dureri și să creștem în întristări pruncii noștri, și cu împreună-pătimire acoperă-ne, iar pe pruncii și soții noștri izbăvește-i de bolile cele grele și de necazurile amare. Dăruiește-le sănătate și putere, ca cei hrăniți să crească din putere în putere, iar cele ce îi hrănesc să se umple de bucurie și mângâiere, ca și acum, cu mijlocirea ta, Domnul să săvârșească lauda Sa din gura pruncilor și a celor ce sug. O, Maică a Fiului lui Dumnezeu! Milostivește-te de maicile fiilor omenești și de norodul tău cel neputincios: bolile noastre grabnic tămăduiește-le, necazurile și întristările noastre alină-le, și nu trece cu vederea lacrimile și suspinările robilor tăi. Auzi-ne în ziua necazului pe noi, cei ce cădem la icoana ta, și în ziua bucuriei și izbăvirii primește laudele inimilor noastre cele mulțumitoare. Înalță rugăciunile noastre la Tronul Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să fie milostiv către păcatele și neputințele noastre și să adauge mila Sa celor care cunosc numele Lui, ca și noi, și pruncii noștri să te proslăvim pe tine, Milostiva noastră Apărătoare și Nădejdea neamului nostru cea neclintită, în vecii vecilor. Amin.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Eleț

 Această icoană a Maicii Domnului mai este numită și „icoana din brad”, deoarece a apărut în în anul 1060 într-un brad de lângă Catedrala cu hramul Icoana Maicii Domnului din Smolensk, din orașul Eleț, provincia Orlov.

Icoana Maicii Domnului din Eleț este prăznuită pe 11 ianuarie.

Mai există o altă icoană a Maicii Domnului ce se numește „Eleț-Cernigov”, prăznuită pe 5 februarie.

O icoană cinstită de prinți

Icoană a apărut în anul 1060, lângă Cernigov, Într-un molid din localitatea Elets. La locul apariției a fost construită biserica Adormirii Maicii Domnului, în același an, de prințul Sviatoslav Iaroslav. Mai târziu, același prinț avea să se retragă aici, la sfatul Cuviosului Antonie al Peșterilor (10 iulie) și să fondeze mănăstirea Elets a Adormirii Maicii Domnului.

În sec. XVII, când mănăstirea prințului a fost distrusă, icoana s-a pierdut.

În 1676, Icoana Elets a fost redată mănăstirii, de către frații Kozel din Vladimir, care o cumpăraseră de la Constantin Mazapătoi.

Icoană a fost preluată de descendenții familiei prinților Bariatinsky de Cernigov și dusă la Moscova, iar În 1687 a fost dăruită de către Daniel Bariatinsky catedralei Adormirii – Kharkov. De aceea Icoană este numită și „Cernigov-Elets”.
În timpul stăpânirii sovietice Icoana a dispărut iarăși, încât în prezent la mănăstire se află doar o copie a acesteia. Mai multe copii ale Icoanei sunt, de altfel și ele, făcătoare de minuni.

În limba rusă este publicată o carte despre minunile Maicii Domnului prin Icoana Elets: vindecări de tumori, cangrene, răni, difterie, boli de ochi, stomac, plămâni. Cartea poartă titlul „Slavă Maicii Domnului Ieletskii”.
Potrivit sinaxarelor ruse, Icoana Elets are dată de pomenire la 11 ianuarie.